Legea aplicabila institutiei divortului, cat si cea a exercitarii autoritatii parintesti asupra minorului la data judecarii apelului, avand in vedere faptul ca la data pronuntarii sentintei apelate erau in vigoare dispozitiile Codului Familiei si al...

Legea aplicabila institutiei divortului, cat si cea a exercitarii autoritatii parintesti asupra minorului  la data judecarii apelului, avand in vedere faptul ca la data pronuntarii sentintei apelate erau in vigoare dispozitiile Codului Familiei si ale Codului Civil din 1864

Sectia I civila. Decizia civila nr. 231/AC/02.12.2011

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Roman sub nr. 400 reclamanta A.M a chemat in judecata paratul A.V., pentru ca pe baza probatoriilor ce se vor administra in cauza sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiate la Primaria Municipiului Roman; sa reia numele avut anterior incheierii casatoriei „A”; sa i se incredinteze, spre crestere si educare, minora A.E., nascuta la data de 22 ianuarie 2006, dispunand corespunzator asupra pensiei de intretinere cuvenita minorei si sa se stabileasca un program in baza caruia paratul sa pastreze legaturile firesti cu minora.
In motivarea actiunii a aratat ca s-au casatorit la data de 28 iunie 2000, din casatorie rezultand minora E.C. nascuta la 22 ianuarie 2006 si ca relatiile de familie s-au deteriorat iremediabil in urma cu mai mult timp, astfel incat raporturile dintre ei sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
            In acelasi timp reclamanta si-a manifestat disponibilitatea, in lumina noilor reglementari ale Codului familiei si ale Codului de procedura civila in materia divortului introduse prin Legea nr. 202/2010, ca instanta de judecata sa pronunte o hotarare de divort prin intelegerea partilor, in situatia in care paratul isi va manifesta acordul in acest sens. Considera ca, in raport cu situatia lor si statutul social si profesional, pronuntarea unui divort de maniera civilizata este benefica mai ales pentru fiica minora astfel incat sa nu fie afectata prin anumite repercusiuni negative.
           Totodata, apreciaza reclamanta ca se pot intelege si cu privire la obligatia de intretinere cuvenita minorei, in conditiile in care solicita ca aceasta sa-i fie incredintata spre crestere si educare cat si cu privire la cadrul in care tatal sa poata pastra legaturile personale firesti cu minora, ca si cu modalitatea de a se implica permanent in educarea, invatatura si pregatirea profesionala a minorei.
                    In dovedirea actiunii a solicitat proba cu inscrisuri si audierea martorilor A.M. si A.N..
Actiunea a fost legal timbrata.
Paratul a solicitat termen pentru aparare dar nu s-a mai prezentat in instanta si nu a solicitat probe.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul partilor.
Prin sentinta civila nr.  , Judecatoria Roman, a admis actiunea, a declarat desfacuta din vina ambilor parti casatoria incheiata la data de X in municipiul Roman si inregistrata sub nr. Y.
Reclamanta revine la numele avut anterior casatoriei, respectiv „A”.
S-a incredintat reclamantei, spre crestere si educare, minora A.E, nascuta la data de 22.01.2006.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei, pentru minora A.E., o pensie de intretinere in cuantum de 20% din venitul net lunar dar nu mai putin de 20% din venitul minim pe economia nationala, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la majoratul acesteia.
A fost obligata reclamanta sa permita paratului sa aiba legaturi personale cu minora A.E, in sensul de a o vizita o data la doua saptamani, sambata si duminica, intre orele 10,00-16,00 , sa o ia o saptamana in vacanta de iarna, trei zile in vacanta de Pasti si o luna in vacanta de vara.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de 28.06.2000 in mun. Roman, casatorie din care a rezultat minora A.E., nascuta la data de 20.05.2005.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza, a rezultat ca intre parti au intervenit divergente din cauza lipsei de comunicare. Desi locuiesc in acelasi apartament, sunt separati in fapt de peste un an de zile, discutand doar problemele strict necesare. Cu toate acestea, ambii soti se ocupa de cresterea si educarea minorei.
Intrucat intre parti nu mai exista relatii specifice vietii de familie si fata  de dispozitiile. art. 37, 38 Codul familiei s-a desfacut casatoria din vina ambilor soti.
Potrivit art. 40 alin. 3 Codul familiei s-a dispus ca reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei.
Asa cum s-a mai aratat, de minora A.E., se ocupa ambii soti dar, avand in vedere varsta frageda a fetitei, se impune a fi incredintata reclamantei, potrivit art. 42 Codul familie urmand ca paratul sa-i plateasca o pensie de intretinere conform art. 86 si 94 Codul familiei.
Conform art. 43 alin.3 Codul familiei „Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala”.
Avand in vedere textul de lege indicat mai sus, a fost obligata reclamanta sa permita paratului sa aiba legaturi personale cu minora in sensul de a o vizita o data la doua saptamani, sambata si duminica, intre orele 10,00-16,00, sa o ia o saptamana in vacanta de iarna, trei zile in vacanta de Pasti si o luna in vacanta de vara.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Acsinte Vasile Catalin criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea apelului paratul arata ca actiunea reclamantei este un moment de ratacire al acesteia, nefiind probe care sa stabileasca ca nu mai este posibila continuarea relatiei de casatorie, solicitand respingerea actiunii ca nedovedita.
Nu s-au solicitat probe noi, in apel.
La primul termen de judecata al apelului formulat s-au prezentat ambele parti aratand atat oral cat si prin cererea depusa la dosar, ca au ajuns la o intelegere in ceea ce priveste actiunea de divort cat si exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei A.E., solicitand pronuntarea unei hotarari potrivit intelegerii intervenite intre parti, si desfacerea casatoriei prin acord, fara administrarea de noi probe si fara a se stabili culpa vreo unuia dintre soti.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei apelate fata de dispozitiile art. 295 Cod procedura civila coroborate cu normele incidentele din Noul Cod Civil instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 373 raportat la art. 374 din Noul Cod Civil, divortul poate avea loc prin acordul sotilor la cererea ambilor soti si poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.
In ceea ce priveste legea aplicabila, fondului cauzei, respectiv divortului si a capetelor accesorii, se retine ca desi la data pronuntarii sentintei apelate 21.04.2011, erau in vigoare dispozitiile Codului Familiei, ale Codului Civil din 1864,  in prezent, la data judecarii apelului,  atat institutia divortului cat si cea a exercitarii autoritatii parintesti asupra minorului, sunt guvernate de dispozitiile Noului Cod Civil, de imediata aplicabilitate.
Aceste dispozitii impun instantei de control judiciar sa verifice motivele de divort invocate de parti din perspectiva Codului Civil actual. Mai mult aceste prevederi se coroboreaza si cu art. 6 alin.6 din Codul Civil care prevad ca dispozitiile legii noi se aplica si efectelor viitoare ale situatiilor juridice, ivite sub imperiul legii vechi derivate din starea de casatorie, obligatie legala de intretinere.
Prevederile legii noi se vor aplica relatiilor dintre parinti si copii cu atat mai mult daca divortul se afla pe rol, intr-o cale de atac ordinara respectiv in apel, divortul nefiind inca pronuntat.
In consecinta, judecarea in apel a cererii de divort si a capetelor accesorii acestuia, reclama o analiza din perspectiva dispozitiilor Noului Cod Civil in vigoare la data judecarii apelului.
Prin sentinta civila apelata instanta de fond a admis cererea de divort a reclamantei A.M. retinand culpa ambilor soti, intrucat, intre acestia, nu mai exista relatii specifice vietii de familie fapt rezultat din probatoriul administrat.
In calea de atac insa partile si-au modificat pozitia procesuala si au aratat ca doresc desfacerea casatoriei prin acord.
In consecinta avand in vedere acordul expres al sotilor verificat de instanta de apel in fata careia si l-au exprimat in sedinta de judecata din 02.12.2011, cat si prin cererea scrisa depusa la aceeasi data la dosar (fila 10) instanta in baza art. 296 Cod procedura civila, va admite apelul, va schimba in parte sentinta atacata, dupa cum urmeaza:
In baza art. 613 ind.1 Cod procedura civila coroborat cu art. 373 alin. 1, art. 374 alin.1 din Noul Cod Civil, tribunalul a luat act de vointa partilor si a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre soti la data de 28.06.2000 in municipiul Roman, prin acordul partilor.
In ceea ce priveste numele de familie al reclamantei intimate, instanta, avand in vedere, de asemenea acordul partilor, a dispus reluarea de catre aceasta a numelui de familie avut anterior casatoriei, respectiv acela de „A”, in temeiul dispozitiilor art. 383 din Noul Cod Civil.
In conditiile art. 396 Noul Cod Civil instanta odata cu admiterea cererii de divort s-a pronuntat in mod obligatoriu si asupra raporturilor dintre parinti si copii tinand seama de interesul superior al copilului, de ancheta sociala ce s-a efectuat  in cauza si de invoiala partilor.
Referitor la stabilirea domiciliului minorei A.E, instanta A apreciat ca intelegerea parintilor privind stabilirea domiciliului acesteia la mama, respectiv la reclamanta intimata, este in interesul superior al copilului, intrucat mama a reprezentat o prezenta constanta si sustinuta in viata fiicei sale oferind ingrijire zi de zi si sprijin material si moral, ceea ce nu il exclude pe paratul apelant.
Prin urmare, avand in vedere acordul partilor care concorda cu interesul superior al copilului, in temeiul art. 400 Noul Cod Civil, instanta a stabilit ca in urma divortului domiciliul minorei A.E.,  sa fie la mama acesteia.
Cat priveste exercitarea autoritatii parintesti ea a revenit ambilor parinti si dupa divort iar numai cu totul exceptional, daca exista motive temeinice si interesul superior al copilului o reclama instanta poate hotari  ca exercitarea acestei autoritati sa revina doar unuia dintre parinti.
In cauza insa, nu s-au relevat nici un fel de imprejurari grave, nu s-au propus nici un fel de probe din care sa se poata deduce ca ar exista motive grave de impunitate in sarcina oricarui parinte care sa duca instanta la concluzia ca interesul superior al copilului reclama exercitarea autoritatii parintesti doar de unul dintre parinti.
Din contra, ambele parti si-au dat acordul in fata instantei de apel ca autoritatea parinteasca asupra minorei sa fie exercitata de ambii parinti, iar instanta, in temeiul art. 397 din Noul Cod Civil va lua act de aceasta intelegere, iar parintii vor decide impreuna cu privire la toate problemele esentiale legate de persoana si patrimoniul minorei, in conditiile legii si vor raspunde in egala masura impreuna pentru indeplinirea cu buna credinta a acestor indatoriri.
Totodata parintele care nu locuieste impreuna cu minora, respectiv tatal are dreptul de a pastra legaturi personale cu aceasta, in conditiile art. 401 din Noul Cod Civil, potrivit programului de vizita stabilit de comun acord de parinti si prezentat instantei de apel.
In ceea ce priveste contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare si invatare, instanta a retinut ca tata si mama sunt obligati in solidar sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala in conditiile art. 499 din Noul Cod Civil.
In cauza, avand in vedere acordul parintilor privind plata unei pensii de intretinere de catre apelantul parat instanta a luat act de aceasta intelegere.
In consecinta, in temeiul art. 402 Noul Cod Civil, instanta a obligat paratul apelant la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei A.E, incepand cu data introducerii actiunii si pana la majoratul acesteia.
Cu privire la cuantumul pensiei de intretinere la care urmeaza sa fie obligat paratul-apelant, instanta, fata de prevederile art. 499 alin. 4, coroborat cu art. 529 alin. 2 din Noul Cod Civil, coroborat cu art. 613 ind. 1 alin. 4, teza finala din Codul de procedura civila, a stabilit cuantumul acesteia la nivelul indicat de parti prin acord, mai exact la 25% din venitul net realizat de paratul-apelant, dar nu mai putin de 25% din venitul minim pe economia nationala.