Pretentii.Drept de creanta impotriva concubinului.Prescriptie.

Instanta apreciaza ca faptul ca un concubin a pus la dispozitia celuilalt o suma de bani pe care acesta a folosit-o pentru cumpararea unui bun ii confera imprumutatorului doar un drept de creanta impotriva concubinului pe numele caruia a fost incheiat actul de dobandire, dar nu un drept de coproprietate asupra bunului respectiv. Aceasta solutie se impune cu atat mai mult cu cat nu se modifica regimul juridic al bunului nici daca ulterior a intervenit casatoria partilor.
Este inadmisibil ca ulterior doar datorita unei contributii a altei persoane la achizitionarea bunului sa fie modificat si regimul juridic. In aceasta modalitate ar fi afectat principiul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice civile reglementat de art 1 din Protocolul nr 1 CEDO - in conditiile in care bunul , aflandu-se in circuitul civil,  printr-o  vanzarea ulterioara care ar fi putut  interveni , ar fi dat posibilitatea fiecaruia dintre cei care au convietuit cu o alta persoana sa solicite sa se constate ca au calitatea de coproprietar. Mai mult proprietatea nu poate sa fie influentata ca drept exclusiv si absolut de contributia cu o suma de bani la dobandirea bunului, caz in care in mod evident reclamanta nu este indreptatita decat sa solicite in favoarea sa un drept de creanta in contradictoriu cu paratii pentru suma ce sustine ca  i-ar fi  acordat-o la cumpararea imobilului, tatalui lor Daca s-ar interpreta in sens contrar ar insemna sa se accepte ideea ca o situatie de fapt cum este concubinajul este de natura sa schimbe o situatie juridica unanim recunoscuta cum este dreptul de proprietate.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobandit prin cumparare de catre autorul paratilor  si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobandit prin cumparare de catre autorul paratilor  si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila
             Din analiza probatoriului administrat  rezulta astfel ca pretinsul drept al reclamantei asupra imobilului este cel mult  un drept de creanta si nu un drept real asa cum este dreptul de proprietate.
               Potrivit   art   7 alin 1 din Decretul 167/1958 prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita iar potrivit art. 3 termenul prescriptiei este de 3 ani.
             Interpretand dispozitiile art 1582-1583 C.civ prescriptia incepe sa curga in cazul in care nu s-a prevazut un termen pentru restituire de la data  incheierii contractului.

          Prin cererea reconventionala disjunsa si inregistrata sub nr.6535/207/2010 reclamanta C.V. a chemat in judecata pe paratii T.R. si T.R. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna  partajarea in cote de ½ a c/v apartamentului nr. 6, situat in Caracal si anume a sumelor platite cu titlu de rate pentru pretul apartamentului  in perioada  cat a convietuit cu defunctul, tatal reclamantilor si a imbunatatirilor aduse apartamentului, sa se acorde un drept de retentie asupra apartamentului pana la  plata sumei datorate,  cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii arata reclamanta  ca a convietuit  cu  autorul T.C. - tatal  paratilor - reclamanti - incepand cu anul 1990 si pana la decesul acestuia iunie 2010.
Sustine reclamanta ca la data convietuirii cu autorul, aceasta avea un apartament pe care l-a  vandut, iar cu banii obtinuti au reusit sa achite  o parte din  pretul apartamentului dobandit de autorul  T.C.
Mai sustine reclamanta ca pe parcursul convieturii   au facut numeroase imbunatatiri la apartamentul in care locuieste  si pentru care achita  in continuare obligatiile ce ii revin.
In drept, invoca dispoz. art.969 C. civil si dispoz. art.673 C. pr. civila.
La termenul din 10.12.2010 paratii  conform dispoz. art.115 C.p.c. au formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii promovate de reclamanta C.V., ca nefondata, pentru urmatoarele:
- apartamentul din litigiu situat in  Caracal a fost cumparat de  tatal acestora T.C., in data de 16.12.1992 cu 10 ani inainte ca reclamanta sa intre in relatii de concubinaj cu autorul .
Paratii arata ca  reclamanta a avut un apartament  in C.7 pe care l-a vandut in 2007-2008, iar banii i-a dat fiicelor, deoarece aceasta realiza venituri foarte mici - o pensie pe caz de boala, care in prezent  este de 300 lei.
Mai arata paratii ca  apartamentul  nu a fost modificat si nici nu s-au facut lucrari de  imbunatatire a acestuia.
In dovedirea intampinarii  paratii depun la dosar copie contract de vanzare cumparare  incheiat in data de 16.12.1992,  adeverinta medicala nr. 11670, certificat deces  T.C..
La termenul din 14.01.2011 s-a luat interogatoriu  reclamantei C.V., care a depus la dosar chitanta privind achitarea taxei judiciare de timbru.
In data de 28.01.2011  reclamanta C.V. a depus la dosar un memoriu prin care sustine ca  i-a dat autorului - T.C.  suma de 10.000 lei, pentru a achita apartamentul din Caracal, desi apartamentul  a fost cumparat numai  pe numele acestuia.
Paratii au  depus in data de  30.11.2010  o cerere prin care au solicitat respingerea cererii (memoriului) formulata de reclamanta.
In motivarea cererii paratii au precizat ca: s-a  dezbatut succesiunea  iar cotele ce le revin  ca fii ai autorului T.C. sunt de 100% conform certificatului de mostenitor 102 din 11.06.2010.  Reclamanta C.V. nu are nici un drept succesoral si, in consecinta, nu exista temei legal pentru a fi oprit le accesul la bunurile  si proprietatea proprie.
Conform contractului de vanzare cumparare nr.1857/1992  incheiat intre  autor si RAGCL Caracal, apartamentul a fost cumparat exclusiv de acesta, fiind singurul si unicul proprietar al apartamentului in perioada 1992-2010, decesul acestuia survenind  in iunie 2010.
Conform contractului de vanzare cumparare nr.1857/6.12.1992 suma in cuantum de 163,919 lei a fost achitata de catre autor.
Mai arata paratii ca reclamanta  a precizat ca plateste obligatiile fiscale desi  datoriile neachitate cu intretinerea apartamentului depasesc 1500 lei, datoriile nefiind achitate de la inceputul anului 2010 desi aceasta incepand cu data de 2 martie 2010 ocupa abuziv apartamentul, ca urmare a imbolnavirii si  decesului autorului  T.C..  La data de 5 iunie 2010 a intervenit decesul tatalui paratilor, iar reclamanta nu a parasit imobilul , mai mult decat atat aceasta  blocand  accesul in imobil, precum si la bunurile proprii si mostenite care se aflau in apartament.
Sustin paratii  ca nu au acces la o alta locuinta cu drept de proprietate personala, in prezent platind chirie, iar reclamanta C.V. le opreste accesul la o viata decenta si ii obliga prin starea de fapt la cheltuieli  suplimentare din iunie 2010.
In dovedirea cererii  paratii au depus la dosar copia sentintei civile nr. 3861 din 3.12.2010 pronuntata de  Judecatoria Caracal in dosarul nr.3481/207/2010, copia contractului de vanzare cumparare din  16.12.1992,  adresa nr. 1169/7.10.2010 emisa de Spitalul Mun. Caracal,  certificat deces T.C.,  copia certificatului de mostenitor nr.102 din 11 iunie 2010 emis de Biroul Notarilor Publici Caracal si o serie de inscrisuri doveditoare in cauza.
La termenul din data de 11.02.2011 a  fost audiata martora C.S. a carei declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.
Reclamanta a depus la dosar plansa fotografica si a aratat ca intelege sa renunte la proba cu martora C.M. si la proba cu interogatoriul paratilor.
In data de 25.02.2011 aparatorul reclamantei a precizat ca obiectul cererii reconventionale il evalueaza la valoarea de 10.000 lei,  intelegand sa renunte la  capatul de cerere privind imbunatatirile, suma de 10.000 lei reprezentand valoarea actualizata a contributiei reclamantei la cumpararea imobilului.
A depus la dosar copia sentintei civile nr.2746 din 16 dec.1988 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr.3006/1988 si serie de inscrisuri.
Paratii T.R. si T.E. au depus la dosarul cauzei concluzii scrise solicitand respingerea actiunii  formulata de reclamanta C.V. pentru urmatoarele considerente: actiunea este prescrisa conform Decretului nr. 167/10.04.1958 termenul de prescriptie incepand sa curga de la data de 16.12.1992 conf. art. 7 cand s-a nascut raportul de drept; apartamentul a fost cumparat integral de tatal nostru cu chitanta nr.12585  la data de 16.12.19932  cand nu era casatorit cu reclamanta C.V., pentru a se partaja  in cota de ½; s-a solicitat sa se plateasca imbunatatirile aduse apartamentului dar nu au fost dovedite,  nu s-a cerut partajarea pe principiul coachizitiei   si pe tot parcursul procesului reclamanta a afirmat ca nu realizeaza venituri, depunand acte in acest sens.
             Analiand actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:
In fapt, la data de 16.12.1992 prin contractul de vanzare cumparare nr. 1857  defunctul T.C. a dobandit dreptul de proprietate asupra bunului imobil apartament situat in Caracal. La momentul la care imobilul a fost dobandit de catre defunctul T.C. acesta nu era casatorit, devenind unic proprietar asupra bunului, care a intrat in patrimoniul propriu al sau
Astfel ca bunului imobil mentionat  nu ii este aplicabil regimul juridic al bunurilor comune prevazut de art. 30 Codul Familiei.
Instanta apreciaza ca faptul ca un concubin a pus la dispozitia celuilalt o suma de bani pe care acesta a folosit-o pentru cumpararea unui bun ii confera imprumutatorului doar un drept de creanta impotriva concubinului pe numele caruia a fost incheiat actul de dobandire, dar nu un drept de coproprietate asupra bunului respectiv. Aceasta solutie se impune cu atat mai mult cu cat nu se modifica regimul juridic al bunului nici daca ulterior a intervenit casatoria partilor.
Este inadmisibil ca ulterior doar datorita unei contributii a altei persoane la achizitionarea bunului sa fie modificat si regimul juridic. In aceasta modalitate ar fi afectat principiul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice civile reglementat de art 1 din Protocolul nr 1 CEDO - in conditiile in care bunul , aflandu-se in ciruitul civil,  printr-o  vanzarea ulterioara care ar fi putut  interveni , ar fi dat posibilitatea fiecaruia dintre cei care au convietuit cu o alta persoana sa solicite sa se constate ca au calitatea de coproprietar. Mai mult proprietatea nu poate sa fie influentata ca drept exclusiv si absolut de contributia cu o suma de bani la dobandirea bunului, caz in care in mod evident reclamanta nu este indreptatita decat sa solicite in favoarea sa un drept de creanta in contradictoriu cu paratii pentru suma ce sustine ca  i-ar fi  acordat-o la cumpararea imobilului, tatalui lor Daca s-ar interpreta in sens contrar ar insemna sa se accepte ideea ca o situatie de fapt cum este concubinajul este de natura sa schimbe o situatie juridica unanim recunoscuta cum este dreptul de proprietate.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobandit prin cumparare de catre autorul paratilor  si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila
             Din analiza probatoriului administrat  rezulta astfel ca pretinsul drept al reclamantei asupra imobilului este cel mult  un drept de creanta si nu un drept real asa cum este dreptul de proprietate.
               Potrivit   art   7 alin 1 din Decretul 167/1958 prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita iar potrivit art. 3 termenul prescriptiei este de 3 ani.
             Interpretand dispozitiile art 1582-1583 C.civ prescriptia incepe sa curga in cazul in care nu s-a prevazut un termen pentru restituire de la data  incheierii contractului.
      
           Instanta apreciaza asadar ca in speta termenul a inceput sa curga cel mai tarziu  la data de 16.12.1992 , data achizitionarii apartamentului , reclamanta sustinand  ca  i-ar fi  imprumutat autorului paratilor suma de 100.000 de lei -  astfel cum arata si in memoriu depus la dosarul cauzei fila 25 ( precizandu si actiunea prin incheierea din data de 25 februarie 2011 unde a aratat ca solicita restituirea sumei de 10.000 reprezentand valoarea actualizata a contributiei sale la cumpararea apartamentului)
              Desi reclamanta  initial a solicitat obligarea paratilor la plata a ½ din contravaloarea apartamentului , si anume a sumelor platite cu titlu de rate pentru pretul apartamentului pe perioada cat a convietuit cu tatal acestora, instanta constata ca apartamentul in cauza nu a fost platit in rate ci achitat integral la data achizitionarii , astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare nr 1857, asadar in cauza nu se poate invoca , un termen separat de presciptie in ceea ce priveste pretinsele rate.
            Avand in vedere aceste aspecte instanta urmeaza sa inlature si apararea  avocatului reclamantei , de la termenul din data de 11.03.2011 ( astfel cum apare in incheierea de amanare a pronuntarii de la aceasta data ) asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune in sensul ca  reclamanta ar avea un drept de creanta rezultat din contributia sa la achitarea apartamentului, care s-a nascut in momentul introducerii actiunii
        Avand in vedere cele expuse instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptie dreptului material la actiune si sa respinga actiunea ca prescrisa.
       In ceea ce priveste cererea de acordare a unui drept de retentie instanta apreciaza ca este neintemeiata deoarece dreptul de creanta pretins de reclamanta fiind  prescris  nu se mai poate considera ca exista un debitum cum re iunctum conditie esentiala pentru acordarea dreptului de retentie.
Postat 30.04.2011