Dreptul de superficie. Constituirea dreptului de superficie.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr.17838/245/2008
reclamantii   VM, VV si VM  au solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va
pronunta, in contradictoriu cu  parata Z M sa se constate in favoarea
reclamantilor un drept de superficie asupra constructiei si asupra plantatiilor ce
se regasesc pe terenul in suprafata de 537 mp teren situat in vatra satului B,
comuna M, sa se suspende executarea silita pornita in dosarul nr. 446/2007 al
Biroului Executorului Judecatoresc A C precum si  obligarea paratei la plata
cheltuielilor de judecata.
     In motivarea actiunii reclamantii sustin ca au fost proprietarii terenului in
suprafata de 537 mp teren situat in vatra satului B, comuna M, pentru care le-a
fost reconstituit dreptul de proprietate in baza legii nr. 18/1991 prin Titlul de
Proprietate nr. 83 765/26.06.1996, titlul anulat partial prin sentinta civila nr.
16903/08.10.2001 a Judecatoriei Iasi.
     Mai arata reclamantii ca, urmare a acestei hotarari, parata din prezenta
cauza a introdus o actiune in revendicare pentru terenul in suprafata de 537 mp
teren situat in vatra satului B, comuna M, actiune ce a fost admisa prin sentinta
civila nr. 11139/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi .
     Sustin reclamantii ca, pe aceasta suprafata de teren se afla edificat
imobilul in care locuiesc, iar parata a formulat o cerere de executare silita, ce
face obiectul dosarului nr. 446/2007 al Biroului Executorului Judecatoresc A C, 
solicitand practic evacuarea sa din imobilul in care locuieste de peste 50 de ani .
Parata, legal citata, a formulat intampinare prin care a invocat o serie de
exceptii .
Pe fondul cauzei, parata solicita respingerea actiunii, deoarece acest
dezmembramant al dreptului de proprietate nu exista, neexistand nici un mod de
dobandire a acestui drept de superficie si nefiind indeplinite nici conditiile
uzucapiunii .
Au fost respinse exceptiile invocate de catre parata si a fost audiat
martorul P A.
     La termenul din 11.05.2009, parata a invocat exceptia lipsei coparticiparii
procesuale active, iar la termenul din 22.06.2009, instanta a acordat cuvantul pe
exceptie si pe fondul cauzei .
     Conform art. 137 Cod procedura civila, urmeaza ca instanta sa solutioneze
cu prioritate exceptia invocata   .
? Exceptia lipsei coparticiparii procesuale active
     Potrivit art. 47 Cod procedura  civila ; "Mai multe persoane pot fi
impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o
obligatiune comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza ".
     Textul citat reglementeaza litisconsortiul sau coparticiparea procesuala
care, in conformitate cu pozitia partilor, poate fi activa, pasiva sau mixta. Desi,
in principiu, in functie de rolul vointei partilor in formarea sa, coparticiparea
procesuala are un caracter facultativ, sunt situatii in care, datorita naturii
litigiului, coparticiparea procesuala este obligatorie sau necesara. Este cazul,
spre exemplu, proceselor privitoare la sistarea starii de indiviziune, litigiu unde
trebuie sa participe toti coproprietarii, intrucat, in caz contrar, partajul este nul
(art. 797 Cod civil).
     Asa cum reiese din actele si lucrarile dosarului,   actiunea in constatare a
fost formulata de catre reclamanti, in calitate de mostenitori ai defunctului V  A,
calitate in care au dobandit constructia edificata pe terenul in suprafata de 537
mp teren situat in vatra satului B, comuna M.
     Pentru existenta coparticiparii procesuale active trebuie ca persoanele
aflate in indiviziune sa fie unite printr-un drept sau o obligatie comuna, iar in
speta de fata, litisconsortiul este determinat de faptul ca toti reclamantii au un
drept de proprietate asupra constructiei sau a unei cote din aceasta aflata in
indiviziune .
     Ori, in aceste conditii, ne aflam in fata unei coparticipari procesuale active
subiective si obligatorii, derogatorie de la regula generala potrivit careia
coparticiparea este facultativa, obligativitatea coparticiparii reiesind din faptul
ca toate cele trei persoane mentionate in titlu sunt in legatura, avand drepturi
egale, legatura ce presupune o solutionare unitara a litigiului .
     Astfel, in prezenta cauza,  figureaza ca si reclamanti toti mostenitorii
defunctului V  A asa cum au fost stabiliti prin anexa succesorala nr. 24, eliberata
de comuna M la data de 31.01.2008 - necontestata,  astfel ca nu exista o lipsa a
coparticiparii procesuale active .
     In acest sens, invocam ca si practica judiciara decizia nr. 1937/1973 a
Tribunalului Suprem - sectia civila si decizia nr.  5727 din 20 octombrie 2004 a
I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala  .
? Cu privire la fondul cauzei
     Analizand probele administrate in cauza instanta constata ca cererea
de chemare in judecata este neintemeiata pentru urmatoarele considerente :
         Prin sentinta civila nr. 16903/08.10.2001 a Judecatoriei Iasi ( filele 41 -
42) s-a constatat nulitatea partiala a titlului de proprietate nr. nr. 83
765/26.06.1996 emis pe numele  V I. A, pentru suprafata de 573 mp teren
intravilan, retinandu-se irevocabil ca aceasta suprafata este inclusa in mod
eronat in titlu, fiind proprietatea paratei din prezenta cauza, Z M .
       Prin aceeasi sentinta s-a retinut in mod irevocabil ca, in anul 1947, L A,
mama reclamantei din prezenta cauza ( V M) a instrainat lui I I ( tatal paratei din
prezenta cauza) suprafata de 1044 mp teren.
        Drept urmare, la solicitarea paratei din prezenta cauza, Z M, reclamantii din
prezenta cauza, au fost obligati, prin sentinta civila nr. 11139/19.10.2006 a
Judecatoriei Iasi ( filele 39 - 40), sa lase acesteia, in deplina proprietate si
linistita posesie suprafata de 1003 mp in care este cuprinsa si suprafata de 537
mp ce face obiectul prezentei cauze .
     Potrivit art. 492  Cod  civil : "  Orice constructie, plantatie sau lucru facut
in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre
proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se
dovedeste contrarul " in timp ce art. 489 din acelasi act normativ stipuleaza ca :
"Proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei
lui" .
     Dreptul de superficie este un drept real principal care presupune dreptul
de proprietate al unui tert asupra constructiilor sau altor lucrari care se gasesc pe
terenul care apartine unei alte persoane, teren pe care superficiarul are un drept
de folosinta.
     Regimul  juridic al superficiei a fost rezultatul jurisprudentei si operei
doctrinale. Indeosebi in privinta constituirii dreptului de superficie, atat doctrina, 
cat si jurisprudenta ( Hotararea nr. 574 din 22 mai 1997 a Curtii de Apel din Iasi,
Hotararile nr. 165 din 28 ianuarie 1998 si nr. 240 din 10 februarie 1998 ale
Curtii de Apel din Cluj si Hotararea nr. 2199 din 16 martie 2004 a Inaltei Curti
de Casatie si Justitie), sunt unanime in a spune ca dreptul de superficie se
dobandeste in baza intelegerilor partilor, legatelor, prescriptiei achizitive sau
legii .
     In lipsa unei dispozitii legale, a unui legat sau daca conditiile prescriptiei
achizitive nu sunt indeplinite, existenta unei conventii intre proprietarul
terenului si persoana care a inaltat constructiile este indispensabila pentru a
obtine dreptul de superficie. Simplul fapt de a ridica constructii, chiar de buna
credinta, in lipsa unui acord, nu conduce la obtinerea unui drept real de
superficie, titularul constructiilor neputand dobandi decat o simpla creanta
impotriva proprietarului terenului.
     Astfel, din probatoriul administrat in cauza nu reiese indeplinirea
conditiilor de existenta a dreptului de superficie, respectiv intelegerea partilor,
legatul sau legea .
     De asemenea, nu sunt indeplinite nici conditiile prescriptiei achizitive, in
conditiile in care reclamantii recunosc ca terenul pe care este edificata
constructia l-au avut ca si lot in folosinta, fiind deci detentori precari ( fila 2
paragraful 7) .
     Prescriptia achizitiva este intemeiata pe faptul posesiei, iar pentru a duce
la dobandirea dreptului de proprietate, posesia trebuie sa indeplineasca conditiile
prevazute de art.1847 Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie sa
fie continua, neintrerupta, netulburata public si sub nume de proprietar.
     In cazul in speta, dupa cum rezulta din actul mai inainte analizat, posesia
nu s-a exercitat in nume de proprietar si, ca atare, conform art.1853 alin.2 Cod
civil, nu este o posesie utila.
     Aceasta recunoastere se coroboreaza din plin cu situatia retinuta
irevocabil prin sentinta civila nr. 11139/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi ( filele 39
- 40), din care rezulta fara echivoc ca reclamantii nu au avut vreun drept de
proprietate asupra terenului, dar si cu autorizatia pentru executare de lucrari nr.
21/28.07.1971 eliberata de catre Consiliul Popular al Comunei M( fila 8) din
care rezulta ca autorul reclamantilor nu a edificat o constructie ci a  executat
"lucrari de ridicare  a casei existente cu 20 cm si de transformare a bucatariei
prin inaltare" .
     In acest sens instanta invoca si doua decizii de speta ale instantei supreme,
respectiv : I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 2291
din 22 martie 2005 si I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia
nr. 5499 din 22 iunie 2005
     De asemenea, reclamantii nu  au demonstrat o intelegere a partilor in ceea
ce priveste constructia casei, martorul propus de acestia - P A ( fila 69 ), aratand
nu are cunostinta de nici o "discutie cu privire la constructii ", declaratia
acesteia fiind neconcludenta, din moment ce arata fara echivoc ca "nu stiu cu
precizie unde este construita casa lui V" .
       Asadar, reclamantii nu au facut dovada indeplinirii conditiilor de
existenta a dreptului de superficie, astfel ca actiunea urmeaza a fi respinsa ca
neintemeiata .
     In opinia instantei, aceasta solutie se impune si prin raportare la
respectarea dreptului de proprietate recunoscut de Conventia Europeana a
Drepturilor Omului, deoarece, o eventuala recunoastere a dreptului de superficie
reclamantilor ar reprezenta o ingerinta in dreptul de proprietate al paratei, drept
recunoscut irevocabil prin doua hotarari judecatoresti, iar o astfel de ingerinta a
fost deja sanctionata de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza
Bock si Palade impotriva Romaniei .
     In acest sens, instanta europeana a retinut ca : " In speta Curtea constata
ca Hotararea Curtii Supreme de Justitie din 5 decembrie 2001 a stabilit ca
Consiliul Municipal Arad a dobandit dreptul de superficie in virtutea unei
" situatii de fapt care nu este dorita sau cunoscuta de interesati " si care permite
sa se dea efect " aparentei de drept ". Ori, in temeiul jurisprudentei
tribunalelor interne, dreptul de superficie rezulta numai din lege, din
prescriptia achizitiva, din legat sau din acordul partilor. Simplul fapt de a
ridica constructii pe terenul altuia, cu toata buna credinta, nu ar putea
constitui un drept de superficie in beneficiul constructorului (paragrafele
32-33 de mai sus), in lipsa unuia din cele patru elemente mentionate
anterior. Curtea constata astfel ca aparenta de drept la care face trimitere
Curtea Suprema de Justitie nu intra in categoria actiunilor si faptelor ce ar
putea justifica dreptul de superficie. Reiese in mod evident ca ingerinta in
dreptul la respectarea bunurilor reclamantilor nu are baza in dreptul
intern.64. Prin urmare, Curtea considera ca ingerinta litigioasa nu este
" prevazuta de lege " in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 si, in consecinta,
este incomparabil cu dreptul la respectarea bunurilor reclamantilor. O asemenea
concluzie o scuteste sa cerceteze daca a fost pastrat un echilibru just intre
cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele apararii drepturilor
individuale."
     In ceea ce priveste cheltuielile de judecata instanta retine ca, potrivit art.
274 Cod procedura civila partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa
plateasca cheltuielile de judecata.
     Astfel, raportat la solutia ce se va pronunta, de respingere  a actiunii si
retinand culpa procesuala a reclamantilor, instanta ii  va obliga pe acestia,  in
solidar, la plata catre parata a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata,
reprezentand onorariu aparator.