Drepturi reale. Constituire drept superficie.

CURTEA DE APEL BUCURESTI                           DREPTURI REALE -
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU        CONSTITUIRE DREPT SUPERFICIE
CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE


DECIZIA CIVILA NR.43
SEDINTA PUBLICA DIN 16.01.2007



Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (dosar nr.15490/2001), reclamantii H.L. si H.I. au chemat in judecata pe paratii Municipiul Bucuresti prin Primarul General, SC Rom Vial SA, S.A.A.A., solicitand instantei sa se constate in favoarea lor dobandirea dreptului de superficie asupra imobilului situat in Bucuresti, str.B. nr.15, corp A, apt.1, sector 1, alcatuit din constructie si teren in suprafata de 348 mp.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca au edificat pe terenul de 348 mp din Bucuresti, str.B. nr.15 o constructie alcatuita din doua camere, hol, bucatarie  si camara, pe o  suprafata de 40 mp, iar prin sentinta civila nr.15337/1998 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a constatat ca  acestia sunt constructori de buna credinta ai imobilului identificat drept corp A, apt.1.
Reclamantii au incheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti si SC Rom Vial SA contractul de inchiriere nr.37876/2000 cu privire la terenul de 348 mp., situat in Bucuresti, str. B. nr.15, sector 1.
Asadar, este evident ca au dobandit un drept de superficie asupra acestui teren, drept real ce este opozabil si paratei S.A.A.A., careia i-a fost restituit in proprietate terenul in suprafata de 308 mp., de la aceeasi adresa, prin  Dispozitia nr.114/2001  a  Primarului General al Municipiului Bucuresti.
La data de 6.06.2002, parata S.A.A.A. a formulat intampinare si cerere reconventionala, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata. A aratat ca din actele aflate la dosar rezulta ca reclamantii sunt constructorii unui imobil in suprafata totala de 89,76 mp., calitatea de constructor de buna-credinta fiindu-le recunoscuta de instanta prin sentinta civila nr.15337/5.10.1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti numai pentru suprafata de 40 mp.
Parata-reclamanta a solicitat obligarea reclamantilor-parati la ridicarea constructiei in suprafata de 49,76 mp  de pe terenul proprietatea sa, suprafata ce excede constructia cu privire la care reclamantilor le-a fost recunoscuta calitatea de constructor de buna-credinta.
Cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.494 Cod civil.
Reclamantii-parati au sustinut ca imobilul situat in Bucuresti, str. B. nr.15, corp A, apt.1, sector 1 este alcatuit din doua camere, bucatarie, camara, hol, precum si anexe (magazie, zid, magazie scandura, cotet scandura), dupa cum rezulta si din anexa contractului de inchiriere nr.37876/2.08.1983, inscris avut in vedere de instanta atunci cand a constatat buna-credinta a constructorilor pentru  intreg imobilul astfel identificat.
Prin sentinta civila nr.3378/22.05.2003, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, precum si actiunea si cererea  reconventionala, ca neintemeiate.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr.15337/5.10.1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti,  pronuntata in dosarul nr.21389/1998, a fost  admisa in parte actiunea reclamantilor H.L. si H.I., constatandu-se ca acestia sunt constructori de buna-credinta ai imobilului situat in Bucuresti, str.B. nr.15, corp A, apt.1, sector 1, cand a fost respins capatul de cerere privind  vanzarea catre reclamanti a cotei de teren de 40 mp aflati sub constructie.
Cu privire la suprafata de 348 mp  situata in Bucuresti, str.B. nr.15, sector 1, reclamantilor le-a fost transmis dreptul de folosinta prin contractul de inchiriere nr.37876/2000 incheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti, reprezentata prin SC Rom Vial SA.
Prin Dispozitia nr.114/8.10.2001 a Primarului General al Municipiului Bucuresti s-a restituit  paratei-reclamante in proprietate terenul in suprafata de 308 mp.
Reclamantii-parati au edificat o constructie pe teren proprietatea altei persoane (a statului, la acel moment), prin sentinta civila nr. 15337/5.10.1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti fiindu-le recunoscuta calitatea de constructor de buna-credinta asupra imobilului. Chiar si in situatia in care edificarea constructiei s-a facut cu buna-credinta, nu se poate naste un drept real in favoarea constructorului, ci numai un drept de creanta.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel atat reclamantii-parati H.L. si H.I., cat  si parata-reclamanta S.A.A.A..
Apelantii reclamanti parati H.L. si H.I. au aratat in motivele de apel ca in mod gresit prima instanta a stabilit ca se datoreaza o taxa de timbru la valoare, in raport de pretul terenului, desi actiunea este neevaluabila in bani. Chiar si in conditiile in care s-ar percepe o taxa de timbru la valoare, aceasta a fost eronat stabilita de instanta de fond, deoarece din raportul de expertiza extrajudiciar depus la dosar rezulta o alta pretuire  a  terenului.
Actiunea a fost respinsa in mod  gresit, ca neintemeiata, deoarece printr-o hotarare  definitiva si irevocabila s-a constatat ca apelantii sunt constructori de buna credinta ai imobilului situat in Bucuresti, str. B. nr.15, corp A, apt.1, sector 1. Acestia au edificat constructia in anul 1973, cu acordul ICRAL-ului, care reprezenta statul, proprietar la acea data, cum se mentioneaza si in sentinta civila nr. 15337/5.10.1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Apelanta  parata reclamanta a formulat critici in legatura cu modul de solutionare a cererii reconventionale, aratand ca desi a solicitat efectuarea probei cu expertiza tehnica topografica, instanta a respins-o, pe fond apreciind ca nu au fost individualizate constructiile pentru care  se solicita desfiintarea, mai mult chiar ca nu s-a probat existenta lor pe terenul proprietatea sa.
In apel s-a administrat proba cu inscrisuri si expertiza tehnica topografica.
Prin decizia civila nr.663/30.03.2006 (dosar nr.3136/2003, nr. unic 2679/3/2003), Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV a Civila a respins apelul declarat de apelantii reclamanti parati  H.L. si H.I., ca nefondat, a admis apelul formulat de parata reclamanta S.A.A.A., a schimbat in parte sentinta civila apelata in  sensul ca a admis in parte  cererea reconventionala, a obligat reclamantii parati sa desfiinteze urmatoarele constructii s-au sa autorizeze parata  reclamanta sa le desfiinteze, pe cheltuiala reclamantilor parati, respectiv: garaj in suprafata de 30,30 mp - S6, potrivit raportului de expertiza;  magazie in suprafata de 9,33 mp - S5, potrivit raportului de expertiza; magazie in suprafata de 9,25 mp - S4, potrivit raportului de expertiza; magazie in suprafata de 12,04 mp - S3, potrivit raportului de expertiza; anexa in suprafata de 9,93 mp - S2, potrivit raportului de expertiza; holisor in suprafata de 4,41 mp, notat cu 1a - potrivit raportului de expertiza, a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate, a respins, ca neintemeiata, cererea apelantilor reclamanti privind acordarea cheltuielilor de judecata.
In considerentele hotararii, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Instanta de fond a apreciat in mod corect ca actiunea cu care a fost investita este una evaluabila in bani, intrucat cererea  de constatare a dobandirii unui drept real este evaluabila in bani, astfel cum prevad dispozitiile art.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997; taxa de timbru datorata se calculeaza potrivit art.2  alin.1 din Legea nr.146/1997. La stabilirea taxei de timbru s-a avut in vedere valoarea de impunere mentionata in certificatul fiscal, iar nu valoarea declarata in raportul de expertiza extrajudiciara depus de  catre reclamanti.
Tribunalul a considerat ca, in lipsa unei reglementarii legale exprese, dreptul de superficie  s-a justificat prin interpretarea dispozitiilor art.492 Cod civil, acesta nefiind decat o exceptie de la regula instituita de aceasta norma, text de lege potrivit caruia proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietarul constructiilor sau plantatiilor de pe acel teren;  prezumtia nu este una absoluta, ci relativa, ce poate fi rasturnata prin proba contrara.
Dreptul de superficie se  poate constitui prin conventia care i-a nastere intre proprietarul terenului si proprietarul constructiei, deci primul poata sa consimta la grevarea terenului cu anumite sarcini, deci sa-si dea consimtamantul ca superficiarul sa construiasca pe terenul sau. Aceasta conventie poate fi expresa sau tacita, proprietarul terenului achiesand si permitand constructorului sa edifice pe terenul sau.
Problema care s-a ridicat in speta de fata a fost aceea a valabilitatii titlului statului asupra imobilului-teren, deoarece doar proprietarul terenului poate consimti asupra constituirii dreptului de superficie, iar atata vreme cat terenul nu a trecut in mod valabil in proprietatea statului, nu se poate constata dobandit dreptul de superficie in lipsa acestui  consimtamant.
Imobilul in litigiu a trecut in proprietatea statului de la autorii paratei reclamantei in temeiul Decretului nr.223/1974, caz in care nu se poate considera ca bunul a fost preluat cu titlu valabil. Actul normativ de preluare vine in contradictie cu legea fundamentala de la acel moment, contravine Declaratiei Universale a  Drepturilor Omului la  care Romania este parte semnatara, precum si normelor de drept civil. Din interpretarea  dispozitiilor acestui decret, rezulta ca trecerea bunurilor in proprietatea statului nu opera ope legis, ci numai dupa ramanerea definitiva a Deciziei Comitetului Executiv  al Consiliului Popular de pe raza de situare a imobilului. Nevalabilitatea titlului statului s-a retinut cu atat mai mult cu cat trecerea in proprietatea statului s-a realizat fara plata.
Imprejurarea ca reclamantilor parati le-a fost recunoscuta, prin sentinta civila nr. 15337/5.10.1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, pronuntata in contradictoriu cu paratii Consiliul General al Municipiului Bucuresti si SC Rom Vial SA, calitatea  de constructor de  buna-credinta, inseamna ca acestora le sunt aplicabile dispozitiile art.494 Cod civil, teza finala, potrivit carora proprietarul terenului devine proprietar al lucrarilor facute, fiind obligat sa-l dezdauneze pe constructor. Asadar, chiar in situatia in care edificarea constructiei s-a facut cu buna-credinta, nu inseamna ca in favoarea constructorului s-a nascut dreptul real de  superficie, ci doar un drept de creanta in favoarea constructorului.
Exista totusi posibilitatea de a fi inlaturata prezumtia dreptului proprietarului terenului asupra constructiilor de pe  teren daca se dovedeste ca acestea au fost efectuate de alta persoana pe baza unei conventii care sa justifice dobandirea dreptului de proprietate  al constructorului asupra constructiei si dreptul de folosinta asupra terenului, deci sa ia nastere dreptul de superficie.
In speta nu poate fi vorba de o astfel de conventie, deoarece terenul a trecut in proprietatea statului in mod abuziv, iar adevaratul proprietar nu  putea sa-si manifeste vointa in sensul acordului construirii pe imobilul proprietatea sa de  catre parati; acordul dat de catre stat nu are nici o relevanta juridica.
Si dispozitiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevad ca persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau hotararii judecatoresti de restituire.
Paratei reclamante i-a fost emisa dispozitia de restituire in natura a terenului in suprafata de 308 mp, situat in Bucuresti, str. B. nr.15, sector 1, in temeiul Legii nr.10/2001.
Acordul manifestat de catre ICRAL Pajura, dedus conform sustinerilor reclamantilor parati din adresa nr.3099/31.05.2004 emisa de SC Rom Vial SA, nu provine de  la proprietarul  terenului de la acea vreme, care era statul, ci doar de la administratorul imobilului; acest inscris nu face dovada consimtamantului proprietarului terenului la ridicarea constructiei nici macar pentru suprafata de teren de 40 mp si, drept consecinta, asupra constituirii dreptului de superficie.
Statul a inteles de fapt sa incheie cu reclamantii un contract de inchiriere cu privire la teren, nicidecum nu au urmarit  constituirea unui drept de superficie.
In cazul in care intre proprietarul fondului si constructor exista o conventie prin care se permite  sa se  construiasca pe terenul sau, cel care  construieste  devine proprietar al constructiei si titular al dreptului de superficie asupra terenului aferent constructiei; in acest caz,  prevederile art.494 Cod civil ar fi inaplicabile, deoarece hotararea judecatoreasca invocata de reclamantii parati nu da nastere la constatarea dreptului de superficie. In lipsa unei  conventii, fie si tacita, ceea ce  nu s-a retinut a exista in cauza, intre proprietarul terenului si constructor nu se poate constata dobandit dreptul de superficie.
Prin sentinta civila nr. 15337/5.10.1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti nu s-a constatat calitatea de constructor de buna-credinta pentru intreaga constructie edificata pe teren, astfel cum aceasta este  identificata prin raportul de  expertiza efectuat in fata instantei de apel, dat fiind faptul ca prin dispozitivul hotararii judecatoresti, cel care are putere de lucru judecat,   s-a constatat ca reclamantii sunt  constructori de buna credinta ai imobilului situat in Bucuresti, str. B. nr.15, corp A, apt.1, sector 1 si s-a respins capatul de cerere privind vanzarea catre reclamanti a cotei de teren de 40 mp aflati sub casa. Asadar, prin aceasta hotarare calitatea de constructor de buna-credinta se refera la o suprafata construita de 40 mp.
Prin dispozitia emisa in temeiul Legii nr.10/2001 s-a restituit paratei reclamante S.A.A.A. suprafata de teren de 308 mp, astfel incat, in calitate de proprietar al terenului, deoarece in hotararea judecatoreasca  invocata de reclamantii parati nu-i este  opozabila, aceasta poate solicita  desfiintarea constructiilor  edificate pe teren, cu atat mai mult cu cat nu si-a manifestat acordul la ridicarea lor.
Prin cererea reconventionala parata reclamanta a solicitat desfiintarea constructiilor ce depasesc suprafata construita de 40 mp, pentru care s-a recunoscut in favoarea reclamantilor parati calitatea de constructori de buna-credinta, caz in care instanta de apel a tinut seama de principiul disponibilitatii si de obiectul cu care a fost investita. Asadar, a considerat ca se  impune desfiintarea urmatoarelor constructii - garaj in suprafata de 30,30 mp - S6, potrivit raportului de expertiza;  magazie in suprafata de 9,33 mp - S5, potrivit raportului de expertiza; magazie in suprafata de 9,25 mp - S4, potrivit raportului de expertiza; magazie in suprafata de 12,04 mp - S3, potrivit raportului de expertiza; anexa in suprafata de 9,93 mp - S2, potrivit raportului de expertiza; holisor in suprafata de 4,41 mp, notat cu 1a - potrivit raportului de expertiza, acesta din urma fiind  edificat ulterior  incheierii contractului de inchiriere, cu ocazia efectuarii de reparatii la intregul imobil.
In privinta casei de  locuit, tribunalul a constatat ca aceasta este compusa din doua camere, bucatarie, camara, hol, depasindu-se suprafata construita de 40 mp, insa  nu se poate dispune desfiintarea constructiei ce excede terenului de 40 mp, dat fiind  faptul ca nu  se poate stabili in cadrul intregii cladiri cat  reprezinta suprafata construita de 40 mp, iar prin desfiintarea unora dintre camerele de locuit s-ar afecta structura  intregii locuinte.
In termen legal au declarat recurs atat reclamantii parati H.L. si H.I., cat si parata reclamanta S.A.A.A..
In motivarea recursului, recurentii reclamanti parati H.L. si H.I. au aratat ca in mod  gresit instanta de apel a retinut ca acordul dat de catre stat  - proprietarul terenului la acel moment - nu are relevanta juridica, intrucat imobilul a fost preluat cu titlu abuziv. Tribunalul a analizat valabilitatea titlului statului  cu privire la terenul in litigiu, desi nu a fost investita cu o astfel de cerere.
In fapt, recurentii reclamanti parati au precizat ca au edificat constructia in anul 1983, cu acordul ICRAL-ului, care reprezenta statul, proprietar la acea data, dreptul de superficie fiind dobandit la acel moment. Proprietarul terenului, respectiv statul, a acceptat sa incheie un contract de inchiriere cu privire la  terenul folosit, aspect confirmat de adresa emisa de SC Rom Vial SA, in care se mentioneaza ca locuinta actuala ocupata de recurenti a fost construita in 1983, cu acordul ICRAL Pajura, pe terenul pe care se gasea o constructie provizorie (magazie de scanduri).
In mod eronat s-a apreciat ca intre proprietarul terenului de la acea vreme si reclamantii parati nu a existat o conventie tacita, care sa duca la nasterea unui drept de superficie, cu toate ca s-a dovedit inexistenta unei reactii a proprietarului terenului la momentul edificarii constructiei. S-a statuat in doctrina ca pasivitatea sau acceptarea proprietarului terenului are semnificatia exprimarii consimtamantului la edificarea constructiei, pe aceasta cale constituindu-se, in favoarea constructorului,  un drept de superficie.
Prin sentinta civila nr. 15337/5.10.1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, definitiva si irevocabila, s-a constatat ca H.L. si H.I. sunt constructori de buna credinta ai imobilului situat in Bucuresti, str. B. nr.15, corp A, apt.1, sector 1. Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a avut in vedere procesul-verbal de predare-primire a locuintei din 1983, contractul de inchiriere incheiat in acelasi an si fisa suprafetei locative, in care sunt mentionate constructiile si suprafetele ocupate de aceste constructii. Asadar, buna-credinta constatata se refera la intreg imobilul astfel cum este el  identificat in anexa, iar nu doar la suprafata de 40 mp recunoscuta de  tribunal in speta de fata. Atunci cand Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dorit sa se refere  numai la casa, a facut-o in mod distinct. In sentinta nu se  precizeaza pe ce suprafata se afla cladirea si anexele, deoarece a fost  avuta in vedere anexa la contractul de inchiriere.
Parata reclamanta, careia i s-a restituit prin Dispozitia nr.114/2001 a Primarului General al Municipiului Bucuresti suprafata de 308 mp, este obligata sa respecte  dreptul de superficie pe care  il au reclamantii parati, neputand cere ridicarea constructiei edificate.
Prin raportul de expertiza efectuat in cauza s-a constatat ca suprafata totala a terenului este  360,61 mp, iar instanta de  apel trebuia sa tina seama la solutionarea apelului paratei reclamante ca dreptul de proprietate al acesteia este doar pentru 308 mp.
Solutia de demolare a unei parti din casa de locuit, respectiv un holisor  de 4,41 mp, este profund inechitabila. Suprafata totala a locuintei familiei H. a fost stabilita in raportul de expertiza la 75,13 mp, iar, tinand seama de suprafata totala a terenului si de suprafata restituita paratei reclamante, este excesiv ca tribunalul sa oblige reclamantii parati sa demoleze acel hol, ceea ce ar presupune lucrari de specialitate si modificari (acoperis, stalpi de sustinere, ziduri), ducand  in final la deteriorarea casei in intregul sau.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Recurenta parata reclamanta S.A.A.A. a solicitat admiterea recursului, in temeiul art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, modificarea in tot a deciziei recurate in sensul admiterii cererii reconventionale in totalitate.
In motivarea recursului, aceasta  a aratat ca hotararea pronuntata in apel este data cu interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, intrucat  intregul teren proprietatea sa, de 308 mp, este afectat de constructiile edificate de reclamantii parati. Conform raportului de expertiza intocmit in cauza,  suprafata totala gasita de expert este 360,61 mp, datorata modificarilor efectuate de familia H.. Casa (locuinta cu streasina) ocupa 89,53 mp, iar impreuna cu anexele recurentii reclamanti parati au ocupat o suprafata de 160,38 mp; fizic, pe teren mai exista copaci, cotet de caine si diverse autoturisme.
Recurenta parata reclamanta a mai sustinut ca autorii sai au cumparat in anul 1958 proprietatea ce face obiectul prezentului dosar, in suprafata de 360 mp, pentru care s-a si achitat impozit si s-a facut inscrierea la rolul fiscal.
In anul 2001, in vederea aplicarii Legii nr.10/2001, nu se efectuau masuratori ale terenurilor revendicate, astfel incat din acte a rezultat o suprafata de  348 mp, in loc de 360 mp.
Restituirea in natura in favoarea paratei reclamante s-a facut doar pentru suprafata de 308 mp, asadar mai putin suprafata de 40 mp pe care se afla constructia edificata cu buna-credinta de catre reclamantii parati.
Retrocedarea numai a suprafetei de  308 mp din totalul de 348 mp, cat parata reclamanta a posedat cu titlu de proprietar exclusiv pana la nationalizare, inseamna o noua preluare a terenului de 40 mp, ceea ce constituie o ilegalitate.
Recurentii au formulat intampinare  la recursul  declarat de partea adversa, prin care au solicitat respingerea  pretentiilor astfel formulate  prin motivele prezentate.
Examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata urmatoarele:
Astfel cum a retinut si instanta de apel, dreptul de superficie este dedus din regula inscrisa in art.492 Cod civil, potrivit careia proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietar al tuturor constructiilor facute pe terenul sau "pana ce se dovedeste din contra". Asadar, prezumtia stabilita de acest text este relativa, constructorul putand s-o inlature prin proba contrarie, daca dovedeste ca lui ii apartine proprietatea cladirilor aflate pe teren.
Dreptul de superficie presupune existenta a doua drepturi ce apartin unor persoane diferite, fiecare din ele avand drept de proprietate asupra unui imobil: dreptul de proprietate al superficiarului, care are ca obiect constructiile si dreptul de proprietate asupra terenului, care are un alt titular decat superficiarul.
In speta, recurentii - reclamanti - parati H.L. si H.I. invoca pentru dobandirea dreptului de superficie efectele sentintei civile nr.15337/5.10.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.21389/1997, hotarare judecatoreasca prin care s-a constatat, in contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucuresti si SC "Rom Vial" SA, ca reclamantii sunt constructori de buna credinta ai imobilului in care locuiesc din str.B. nr.15, corp A, ap.1, sector 1.
In raport de acest inscris, pe baza caruia reclamantii - parati H.L. si H.I. isi intemeiaza in fapt si in drept cererea de constituire in favoarea lor a unui drept de superficie asupra terenului de 348 mp. si constructiei aferente, aplicabile sunt dispozitiile art.494 Cod civil. Asadar, proprietarul terenului devine proprietar al constructiilor facute si este obligat sa-l dezdauneze pe constructor.
In speta, insa, parata - reclamanta S.A.A.A. a inteles sa recunoasca calitatea de proprietari a reclamantilor - parati pentru o suprafata de 40 mp. construita, astfel incat nu se mai pune problema dezdaunarilor, constructorul ramanand in proprietatea acestei parti de cladire si in folosinta terenului aferent.
Buna credinta a rezultat din convingerea ca reclamantii au stapanit, cu titlu de folosinta, fondul pe care s-a construit. In aceste conditii, regulile de la situatia constructorului de buna-credinta pe terenul proprietatea altuia nu pot fi suplinite de cele ce reglementeaza situatia constructorului de rea-credinta pe terenul alteia.
Sustinerea recurentilor - reclamanti - parati in sensul ca au edificat constructia in anul 1983, cu acordul ICRAL-ului, care reprezenta statului la acel moment, nu poate fi primita, intrucat acest acord nu a provenit de la proprietarul terenului de la acel moment. Statul, detinatorul aparent al suprafetei in litigiu, de 348 mp., a inteles sa incheie cu reclamantii - parati un contract de inchiriere, iar nu sa constituie in favoarea acestora un drept de superficie. In consecinta, nu se poate vorbi de o conventie tacita intre proprietarul terenului de la acel moment si reclamantii - parati, care sa duca la nasterea unui drept de superficie. Eventuala atitudine pasiva a proprietarului fondului, de care se prevaleaza recurentii si care ar fi aplicabila doar in situatia constructorului de rea-credinta, nu poate conduce decat la pierderea dreptului proprietarului de a-l obliga pe constructor la ridicarea materialelor. Proprietarul terenului este obligat sa pastreze constructie.
Situatia dedusa judecatii este atipica, intrucat de la momentul edificarii constructiei s-a schimbat proprietarul terenului. Sub acest aspect, in mod gresit tribunalul a avut in vedere si a analizat modalitatea de preluare a imobilului, fara a se raporta la data construirii imobilului de catre reclamantii - parati H.L. si H.I..
Acest considerent prezentat de instanta de apel nu este insa de natura a modifica solutia pronuntata, cat timp el este suplinit de instanta de control judiciar.
Din cuprinsul hotararii judecatoresti opuse de recurentii - reclamanti - parati nu rezulta ca acestia ar fi constructori de buna-credinta pentru toata suprafata construita pe cei 348 mp., instanta avand in vedere doar 40 mp. de constructie. Nefiind motivata sentinta civila nr.21389/1997 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, fata de mentiunile certe inscrise in dispozitivul acesteia, Curtea urmeaza sa inlature apararile recurentilor privind actele ce au stat la baza constatarii calitatii reclamantilor de constructori de buna-credinta.
Parata - reclamanta nici nu a solicitat ridicarea intregii constructii, ci doar partea ce excede celei recunoscute prin hotararea judecatoreasca prezentata de partea ce invoca nasterea unui drept de superficie asupra intregii suprafete de teren si constructie din Bucuresti, str.B. nr.15, corp A, ap.1, sector 1.
In cazul in care intre proprietarul fondului si constructor exista o conventie prin care se permite sa construiasca pe terenul sau, cel care construieste devine proprietar al constructiei si titular al dreptului de superficie asupra terenului aferent constructiei, situatie in are art.494 Cod civil ar fi inaplicabil; in aceste conditii, asa cum a retinut si tribunalul, hotararea invocata nu da nastere in favoarea reclamantilor la constatarea dreptului de superficie.
In legatura cu criticile aduse de recurentii - reclamanti - parati fata de concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza si de solutia instantei de apel privind demolarea unui holisor, Curtea constata ca acestea nu sunt fondate. Expertul a precizat ca intregul teren proprietatea paratei - reclamante este afectat de constructii, neavand relevanta imprejurarea ca in fapt a fost identificata o suprafata mai mare decat cea restituita prin Dispozitia nr.114/2001 a Primarului General al Municipiului Bucuresti, sau recunoscuta prin sentinta civila prezentata de reclamantii - parati.
Mai mult, expertul nu a concluzionat ca desfiintarea acestei parti ar afecta structura de rezistenta a cladirii. Eventualele lucrari de specialitate si modificari ce urmeaza a fi realizate de recurentii - parati - reclamanti nu sunt de natura a schimba solutia din apel, cu atat mai mult cu cat tribunalul nu a admis in totalitate cererea reconventionala pe considerentul ca nu se poate stabili in cadrul intregii constructii cat reprezinta suprafata de 40 mp., fara a se aduce deteriorari grave cladirii, in totalitatea sa.
Curtea, in ceea ce priveste criticile paratei - reclamante S.A.A.A. legate de raportul de expertiza, urmeaza sa aiba in vedere argumentele deja expuse.
Faptul ca parata - reclamanta ar fi fost indreptatita la restituirea unei suprafete mai mari decat cea de 308 mp., intrucat autorii sai au cumparat o suprafata de 360 mp., nu poate face obiectul analizei in recurs, instanta nefiind investita cu vreo cerere ce vizeaza titlul de proprietate al acestei recurente (respectiv intinderea sa).
Nefiind incidente dispozitiile prevazute de art.304 pct.9 Cod procedura civila, motiv de recurs in care pot fi incadrate criticile recurentilor, Curtea constata, conform art.312 Cod procedura civila, ca recursurile nu sunt fondate, procedand astfel la respingerea lor.





PENTRU ACESTE MOTIVE
 IN NUMELE LEGII
 DECIDE:


Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentii reclamanti parati H.L., H.I. si de recurenta parata reclamanta S.A.A.A. impotriva deciziei civile nr.663  din 30.03.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV a Civila in dosarul nr.3136/2003  (nr. format unic 2679/3/2003), in contradictoriu cu intimatii parati MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMARUL GENERAL si SC ROM VIAL SA.















??

??

??

??




12