DESFIINTARE CONSTRUCTIE. ACCESIUNE IMOBILIARA. BUNA-CREDINTA

DESFIINTARE CONSTRUCTIE. ACCESIUNE IMOBILIARA. BUNA-CREDINTA
Sentinta civila nr. 2526/25.04.2005 Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt sub numarul 4612/2004 reclamanta Ionita Elena prin reprezentant conventional Ionita Ion,  a chemat in judecata Primaria Scornicesti prin primar solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei sa procedeze la desfiintarea constructiei efectuata illegal, fara autorizatie de constructie in anul 1993 si amplasata in Scornicesti pe terenul prorietatea reclamantei.
In motivarea actiunii reclamanta arata ca este proprietara terenului situat in localitatea Constantinesti, teren inscris in titlul de proprietate nr 13.082/80/98, iar pe o parte din acest teren s-a edificat in anul 1993 de catre numitul T.I. o constructie, fara ca acesta sa posede autorizatie de constructie, lucru dovedit prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin sentinta 250/2004 Tribunalul Olt a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Slatina, constatand ca in cauza sunt incidente dispozitiile art 158, 159 si art 1 alin 1 C.pr.civ.
La 12.10.2004 cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina sub numarul 11008/2004.
La termenul din 9.11.2004 reclamantul si-a precizat actiunea in sensul ca a solicitat chemarea in judecata in calitate de parati si a numitilor T.I., O.G., O.I.C., O.M.C., dispunandu-se introducerea acestora in cauza.
De asemenea a precizat actiunea sub aspectul obiectului actiunii solicitand totodata obligarea in solidar a paratilor la plata de daune morale si materiale, fara a preciza cuantumul acestora.
S-au depus la dosarul cauzei alaturi de cererea precizata si urmatoarele inscrisuri: cerere de chemare in judcata formulata de Primaria Scornicesti in dosar 6513/2002, adresa de raspuns din partea Mnisterului Justitiei nr 27120/2001 catre I.I., cerere de chemare in judecata nedatata formulata de catre I.E., sentinta civila numarul 4070/2001 pronuntata de Judecatoria Slatina, contract de inchiriere din data de 2.04.1994, sub forma unui inscris sub semnatura privata, intampinare formulata de catre paratul T.I. in dosarul 4655/2001 al Judecatoriei Slatina, plan de amplasament pentru imobil apartinand proprietarului O.T., plan de situatie anexa la adresa numarul 1530/2002, cupon de pensie pentru C.M., certificat de incadrare in grad de handicap numarul 1828/2004 pentru C.F..
La 29.12.2004 paratul T.I. a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat respingerea actiunii fata de el pentru lipsa calitatii procesuale pasive, si totodata obligarea reclamantei la plata sumei de 50.000.000 lei catre el cu titlu de daune morale pentru chemarea in judecata in mod repetat si netemeinic.
La intampinare s-au atasat titlul de proprietate numarul 53238/36.
Primaria Scornicesti a formulat la randul sau intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii fata de ea tinand cont ca nu are posibilitatea de a actiona in baza Lg 50/1991.
In motivarea intampinarii depusa la dosar Primaria a aratat ca reclamanta a sesizat-o cu cerere pentru a lua masuri impotriva proprietarilor constructie care face obiectul acestui dosar, in urma acestui demers formuland actiune in justitie impotriva fratilor O..
Mai arata ca terenul pe care este situata cladirea nu face obiectul dreptului de proprietate al unitatii administrativ-teritoriale motiv pentru care nu poate intreprinde nimic pentru rezolvarea situatiei.
La intampinare s-au atasat doua adrese cu numarul 7082/2002 si 270/2005 ale Primariei Scornicesti catre reprezentantul conventional al reclamantei.
In cursul cercetarii judecatoresti s-a incuviintat proba cu expertiza de specialitate, raportul de expertiza fiind depus la dosarul cauzei( fila 43).
S-au mai depus la dosar o cerere de catre paratul O.I. prin care a solicitat sa se tina cont de cateva recomandari in efectuarea expertizei, precum si concluzii scrise de catre reclamanta.
La ultimul termen de judecata instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Primaria Scornicesti si T.I., exceptii pe care, dupa dezbaterea contradictorie, le-a admis.
Pentru a decide astfel instanta a retinut ca actiunea intemeiata pe dispozitiile art 494 se introduce de catre titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care s-au efectuat constructiile impotriva constructorilor de rea credinta sau de buna credinta.
In cauza Primaria Scornicesti nu avea aceasta calitate nejustificandu-se introducerea sa in cauza in calitate de parata.
Cat il priveste pe paratul T.I. instanta a retinut ca prin sentinta 4070 pronuntata de catre judecatoria Slatina in dosarul cu numarul 4655/2001 s-a respins o actiune introdusa de catre aceasi reclamanta impotriva paratului avand acelasi obiect, pentru lipsa calitatii procesuale pasive, retinandu-se ca acesta nu este proprietarul suprafetei de teren pe care s-a efectuat constructia si nici parte in contractul de inchiriere in temeiul careia s-a efectuat aceasta.
Fata de considerentele acestei hotarari si inscrisurile depuse la dosarul cauzei instanta a retinut ca paratul nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
Tinand cont ca T.I. nu mai are calitatea de parte in prezenta cauza ca efect al admiterii exceptiei, instanta a apreciat ca judecarea cererii reconventionale formulata de catre acesta in prezenta cauza nu se mai impune a se face impreuna cu cererea principala, ducand la ingreunarea judecatii, motiv pentru care a dispus disjungerea acesteia si judecarea separata, in temeiul art 165 C.p.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine in fapt urmatoare situatie :
 Conform Titlului de proprietate nr 53238/36 mostenitorilor autorului O.T. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 5,1500 ha teren.
Prin contractul incheiat sub forma unui inscris sub semnatura privata la data de 2.04.1994 paratii, mostenitori ai autorului O.T. au inchiriat numitilor T.M. si T.I., fii paratului T.I. o suprafata de teren de 120 mp situati in localitatea Scornicesti, pana la 31.12.2004 pentru ca acestia din urma sa construiasca un local de alimentatie publica.
Prin acelasi act s-a stipulat ca la sfarsitul locatiunii fratii O. sa devina proprietari ai intregii constructii, in cazul in care contractul nu va mai fi prelungit, astfel ca in prezent imobilul a revenit proprietarilor terenului, in temeiul dispozitiilor contractului mai inainte mentionat.
Pe acest teren fratii T. au edificat o constructie cu destinatia de local de alimentatie publica, lucrare finalizata inca din anul 1993, dupa cum recunoste chiar reclamantul prin actiunea introdusa.
De altfel aceasta situatie se desprinde si din intampinarea depusa la dosarul cauzei de catre Primaria Scornicesti, precum si din inscrisurile depuse la dosar (adresele primariei catre Ionita Ion cu numerele 7082 si 270-filele 27 si 28) precum si din considerentele sentintei civile cu numarul 4070 din 2001 pronuntata de Judecatoria Slatina.
Constructia edificata de catre fratii T.este situata pe T 4 P 146 apartinand paratilor O., insa o parte a cladirii(3,51 mp) se afla pe terenul reclamantei din T 4 P 146-conform rapoartelor de expertiza depuse la dosarul cauzei.
Prin actiunea inregistrata sub numarul 4655/2001 reclamanta I.E. a chemat in judecata pe paratul T.I. solicitand demolarea partii din imobil construita pe terenul aflat pe proprietatea sa, insa prin sentinta nr 4070/2001 i s-a respins actiunea ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
La 30.08.2004 reclamanta a reluat demersul judiciar cu prezenta cauza prin care a solicitat demolarea aceleiasi constructii, si daune in cuantum de 60.000.000 lei-10.000.000 lei daune materiale si 50.000.000 lei daune morale.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma normelor de drept aplicabile in cauza instanta retine ca actiunea reclamantului este neintemeiata pentru urmatoarele motive.
In baza art 494 C.civ proprietarul terenului devine  prin accesiune si proprietarul constructiilor edificate pe teren.In aceste cazuri in practica se face distinctie intre tratamentul juridic al constructorului de rea credinta si cel al constructorului de buna credinta.
In cauza reclamantul a invederat instantei ca paratii, fratii O. au fost constructori de rea credinta, intrucat la data efectuarii constructiei nu obtinusera autorizatia de constructie in temeiul Lg 50/1991, solicitand ca in temeiul art 494 alin 1 si 2 din C.civ sa se dispuna obligarea paratilor la ridicarea constructiei de pe terenul proprietatea sa.
Potrivit principiului general aplicabil in materia dreptului civil buna credinta se prezuma, cazand in sarcina celui care alega reaua credinta sa faca dovada acesteia.
In materia supusa analizei reaua credinta trebuie sa fie constatata la data efectuarii constructiei, respectiv, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei in 1993 cand constructia a fost edificata, aceasta constand in faptul ca la momentul edificarii imobilului constructorii sa fi cunoscut ca se lucreaza pe terenul apartinand altei persoane.
Aceasta situatie nu poate fi retinuta de catre instanta in cauza pentru urmatoarele motive:
In primul rand instanta va lua in considerare faptul ca din 1993 si pana in prezent reclamanta a ramas in pasivitate, permitand efectuarea constructiei. In plus titlul de proprietate al reclamantei a fost emis in anul 1998, emiterea titlului fiind in mod necesar precedata de intocmirea procesului verbal de punere in posesie, activitate care presupune operatii de individualizare in teren a suprafetei care se cuvine persoanelor inscrise pe titlul de proprietate, insa nici dupa acest moment aceasta nu a promovat demersurile pentru a se desfiinta constructia efectuata de catre parati, ci abia dupa 2 ani.
Practica judiciara, in aplicarea dispozitiilor art 494 a stabilit unele coordonate in ceea ce priveste aprecierea relei credinte in fiecare cauza in mod concret, in functie de imprejurarile de fapt care caracterizeaza actiunea paratilor. Astfel in deciziile de indrumare ale fostului tribunal suprem, s-a aratat ca la aprecierea relei cerinte instanta nu trebui sa deduca reaua credinta numai din faptul ca cel care a edificat constructia, lucrarea sau plantatia nu avea titlu asupra terenului, ci trebuie sa observe si daca nu cumva actiunea reclamantului nu imbraca forma unui abuz de drept, prin pasivitatea sau acceptarea efectuarii lucrarilor si introducerea actiunii dupa efectuarea acestora.
Faptul ca in cauza nu exista autorizatie de constructie de asemenea nu indreptateste, prin ea insasi, concluzia ca la momentul edificarii constructiei a existat rea credinta din partea constructorilor, cu atat mai mult cu cat in cauza nu se face dovada ca acestia ar fi fost atentionati asupra caracterului neautorizat al constructiilor efectuate la momentul efectuarii lor ci la mai mult de 6 ani de la terminarea acestora.
Mai mult decat atat instanta retine ca in cauza autorizatia de constructie reglementeaza eventual raporturile intre autoritati si constructori vizand aspecte legate de siguranta imobilului construit, integrarea sa in planul urbanistic al localitatii, si nu raporturile intre constructor si proprietarul terenului invecinat. 
Cum in cauza singurul temei pentru obligarea paratilor la ridicarea constructiei ar fi constatarea relei credinte la edificare instanta constata, fata de toate considerentele anterioare ca nu poate fi retinuta o astfel de conditie in cauza.
Intrucat se constata ca la momentul incorporarii materialelor in teren constructorii erau de buna credinta, fiind convinsi ca se edifica constructia pe terenul apartinand mostenitorilor O., in temeiul contractului de inchiriere depus la dosar, singurele optiuni ale proprietatrului fondului sunt acelea de a solicita sa devina prin accesiune si proprietarul constructiei edificata pe terenul sau, insa in absenta unui capat de cerere expres in acest sens instanta nu se poate pronunta extra petita.
Este fara indoiala ca fata de situatia de fapt expusa reclamanta are dreptul la despagubiri calculate in functie valoarea lipsei de folosinta a terenului ocupat de catre constructie, insa, desi s-a formulat un asemenea capat de cerere, aceasta nu si-a indeplinit obligatia impusa de dispozitiile Lg 146/1997 privind taxele de timbru.
Prin dispozitiile art 20 din legea mai sus mentionata se stabileste ca taxele de timbru se platesc anticipat.In cazul in care taxa de timbru nu  a fost platita in cuantumul legal la momentul inregistrarii actiunii sau a cererii, se va pune in vedere reclamantului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata, sub sanctiunea anularii cereri sau actiunii.
In cauza atat la termenul din 07.03.005, cat si ulterior la termenul din 21.03.2005 reclamantului prin avocat ales i s-a pus in vedere sa timbreze la valoare al doilea capat de cerere  privind obligarea paratilor la plata daunelor materiale si morale.
Cu toate acestea nici la ultimul termen de judecata reclamantul nu a facut dovada achitarii.
Sustinerile aparatorului reclamantului in sensul ca nu a avut posibilitatea de a lua legatura cu partea pe care o reprezinta intrucat aceasta nu locuieste in Slatina, ci in Bucuresti nu pot fi primite de catre instanta, cu atat mai mult cu cat aceasta obligatie fusese pusa in vedere acestuia in urma cu trei termene, iar potrivit art 129 C.p.civ partile au indatorirea de a urmari desfasurarea procesului si de a indeplini actele de procedura in conditiile termenele si ordinea statornicite de catre judecator.
Fata de dispozitiile art 20 din Lg 146/1997, si considerentele expuse anterior instanta va dispune anularea celui de-al doilea capat de cerere ca netimbrat.