PROCEDURA INSOLVENTEI - incidenta art. 76 alin.1 Legea 86/2006- eroare neimputabila creditoarei

PROCEDURA INSOLVENTEI - incidenta art. 76 alin.1 Legea 86/2006- eroare neimputabila creditoarei

Creditorul A.F.P.S.1 a probat in cauza formularea declaratiei de creanta in termenul prevazut prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei, dar dintr-o eroare care nu ii este imputabila acesteia declaratia de creanta respectiva nu a putut constitui, initial, obiectul procedurii insolventei, in conditiile in care nu se probeaza si ca registratura tribunalului ar fi inaintat acest inscris la dosarul cauzei. In aceste conditii nu se poate retine incidenta in cauza a prevederilor art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006. Masura practicianului in insolventa de a trece creanta A.F.P.S.1 in mod direct in tabelul definitiv se constituie intr-o indreptare necesara a erorii intervenite in derularea operatiunilor pe care le-a implicat procedura cu privire la declaratia de creanta in discutie, la efectuarea careia si practicianul in insolventa era indreptatit sa procedeze in spiritul respectarii legalitatii.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1515 din 11.09.2014)

Prin cererea inregistrata la data de 07.02.2014 in dosarul nr.28354/3/2009/a6 la Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila, in legatura cu dosarul nr.28354/3/2009 avand ca obiect procedura insolventei deschisa impotriva debitorului SC T.C.I. SRL aflat pe rolul aceleiasi instante, S.D.G., in calitate de administrator special al societatii debitoare, a formulat contestatie impotriva trecerii in tabelul definitiv, dintr-o eroare esentiala, al obligatiilor debitorului, a creantei in suma de 28.227 lei a creditorului A.F.P.S.1, de catre administratorul judiciar RVA I.S. SPRL, solicitand sa se dispuna inlaturarea creantei mentionate din tabelul respectiv.
Prin sentinta civila nr.3524 pronuntata la 31.03.2014 in dosarul nr.28354/3/2009/a6 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila, prin judecatorul-sindic, a respins contestatia, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila tribunalul a retinut ca dupa afisarea tabelului preliminar si a tabelului definitiv administratorul special S.D. al debitoarei SC T.C.I. SRL a promovat o contestatie impotriva creantei creditorului A.F.P.S.1 sustinand ca lichidatorul judiciar RVA I.S. SPRL a comis o "eroare" esentiala inscriind acest creditor la masa credala de vreme ce declaratia de creanta nu a fost depusa la grefa tribunalului.
Din perspectiva acestei situatii de fapt si a temeiului de drept invocat de contestator instanta apreciaza contestatia acestuia ca fiind neintemeiata.
In primul rand intimata A.F.P.S.1  a depus la dosar o confirmare de primire ce poarta stampila Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a Civila din data de 26 februarie 2010, deci inainte de expirarea termenului de depunere a declaratiilor de creanta. Confirmarea poarta si denumirea debitoarei, SC T.C.I. SRL, si un numar, 7850772, probabil din evidentele interne ale creditorului.
In opinia judecatorului sindic, intimata A.F.P.S.1  a facut dovada inregistrarii in termen a cererii de creanta, chiar daca aceasta nu se afla inregistrata in registrul special aflat la grefa instantei, cum a incercat contestatoarea sa dovedeasca cu un extras obtinut pe cai nestiute judecatorului sindic, din sistemul informatizat al instantei, desi a fost intrebata de acest aspect in sedinta publica.
Mai mult, potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei: "Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.".
Dupa cum se poate observa, in temeiul art. 75, alin. 1 se poate face contestatie la tabelul definitiv numai in anumite conditii, adica impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.
Contestatorul sustine ca eroarea esentiala consta in inregistrarea creantei creditorului A.F.P.S.1 in tabelul definitiv desi declaratia nu a fost inregistrata la tribunal. Or, o asemenea "eroare" poate fi inlaturata pe calea obisnuita, comuna, a unei contestatii promovata in termenul prevazut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, la tabelul preliminar si nu la tabelul definitiv, unde conditiile sunt mai restrictive.
Insa, contestatorul nu a facut dovada existentei vreunei erori, fara a mai vorbi de eroarea esentiala prevazuta de art. 75. Pentru ca dupa modul de redactare al contestatiei, judecatorul sindic apreciaza ca contestatorul trebuia sa probeze ca lichidatorul judiciar nu stia ca declaratia nu a fost inregistrata la tribunal si cu toate acestea a trecut-o in tabelul preliminar. Or, un fapt negativ nu poate fi dovedit, cu atat mai putin faptul negativ care se refera la o atitudine interna a unei persoane, aceea de "a nu stii ca_". S.D. nu a dovedit care a fost reprezentarea interna, atitudinea psihica a lichidatorului judiciar, la momentul intocmirii tabelului preliminar, respectiv ca acesta nu a stiut ca cererea de creanta nu este inregistrata la tribunal. Contrar celor sustinute de contestatoare in contestatie, judecatorul sindic nu exclude ca lichidatorul judiciar sa fi observat ca declaratia creditorului A.F.P.S.1 nu este inregistrata la tribunal si, cu toate acestea, sa fi procedat la inscrierea ei in tabelul preliminar, pornind de la declaratiile speciale depuse de debitor la creditor. Or, in aceasta ultima situatie, ipotetica este adevarat, nu suntem in prezenta unei erori, pentru ca lichidatorul judiciar a stiut ca declaratia nu este inregistrata si cu toate acestea a trecut-o in tabelul preliminar. Contestatorul nu a probat ca lichidatorul judiciar nici ca a stiut, deci ca nu a fost in eroare, nici ca nu a stiut ca declaratia nu este inregistrata, deci ca a fost in eroare. El a incercat sa probeze ca cererea de creanta nu este inregistrata si ca creanta creditorului a fost trecuta in tabelul definitiv. Dupa cum s-a aratat mai sus, asemenea situatii se indreapta inainte de definitivarea tabelului preliminar.
Din cele aratate anterior se desprinde o concluzie - indiferent daca administratorul/lichidatorul judiciar stie sau nu stie ca o declaratie de creanta este sau nu inregistrata la grefa tribunalului acesta poate sa o inscrie intr-un tabel preliminar, mentinand-o, in continuare, si intr-un tabel definitiv. 
Pornind de la obligatia legala a lichidatorului judiciar de inscrie in tabelul preliminar doar creantele inregistrate in termen la tribunal, S.D. sustine ca lichidatorul judiciar nu trebuia sa inscrie creanta A.F.P.S.1, caci aceasta nu fusese depusa la tribunal. Insa, chiar daca lichidatorul judiciar stia sau nu stia de acest aspect, asa cum s-a demonstrat mai sus, creanta poate fi inregistrata in tabelul preliminar. Prin urmare, eroarea avuta in vedere de art. 75 nu priveste pe lichidatorul judiciar, daca acesta stia sau nu stia de inregistrarea cererii, ci priveste creanta creditorului, respectiv faptul ca, spre exemplu, factura emisa de catre creditor pe numele debitorului fusese achitata anterior deschiderii procedurii.
Impotriva acestei sentinte civile contestatoarea S.D.G., in calitate de administrator special al debitorului SC T.C.I. SRL, a declarat recurs, solicitand modificarea hotararii atacate in sensul admiterii contestatiei astfel cum a fost formulata.
In motivarea recursului s-a aratat, in esenta, dupa prezentarea situatiei de fapt, ca in raport cu art.304 pct.9 Cod procedura civila, sentinta atacata este nelegala deoarece, in primul rand, tribunalul a retinut in mod gresit ca administratorul judiciar ar fi inregistrat la instanta un tabel preliminar. Astfel, in Buletinul Procedurilor de Insolventa nu a fost publicat niciodata un tabel preliminar, iar in dosarul de fond al cauzei se afla, la fila 90 volumul 1, numai un tabel definitiv de creante depus la tribunal in data de 18.05.2010, in care nu figureaza A.F.P.S.1 in calitate de creditor. De asemenea, din verificarile efectuate creditorul respectiv nu a inregistrat la grefa tribunalului, sau la dosar, nicio cerere, inclusiv de declarare a creantei pana la termenul din 10.03.2010 precizat in sentinta de deschidere a procedurii.
La fila 113 din Volumul 1 al dosarului de fond se afla tabelul definitiv completat, atasat raportului de activitate nr.3, in care apare si A.F.P.S.1. Confirmarea de primire a cererii de creanta depusa in ziua judecatii nu putea fi retinuta de tribunal ca proba edificatoare in lipsa unei cereri inregistrata la grefa tribunalului. Aprecierea tribunalului in sensul ca s-ar fi obtinut de catre contestatoare o copie din registrul aflat  la grefa tribunalului pe cai "nestiute" de instanta este neintemeiata si partinitoare in conditiile in care in raport cu art.64 din legea insolventei orice petent poate avea cunostinta despre aceasta.
Tribunalul a apreciat in mod gresit si ca ar fi trebuit sa fie formulata contestatie nu la tabelul definitiv, pe motiv de eroare esentiala, ci la tabelul preliminar, in baza art.73 alin.2, deoarece nu exista la dosar sau in Buletinul Procedurilor de Insolventa un tabel preliminar.
Tribunalul a retinut in mod gresit ca temeinica si legala inscriere direct in tabelul definitiv a creantei de catre lichidator numai pe seama declaratiilor fiscale depuse de contribuabilul debitor la creditor, desi aceasta este contrara legii in conditiile in care potrivit art.3 pct.8 din Legea nr.85/2006 creditorul trebuie sa formuleze declaratie de creanta, iar in conformitate cu dispozitiile art.64 alin.1 se prevede cu caracter obligatoriu depunerea declaratiei de creanta de catre creditor, sub sanctiunea decaderii prevazuta de art.76 din legea insolventei.
In sustinerea recursului recurenta a depus la dosar inscrisuri la care a facut referire.
Fata de acestea, analizand actele dosarului, Curtea constata ca recursul este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
In cauza, prin sentinta civila nr.177 din 11.01.2010 s-a deschis procedura insolventei impotriva debitorului SC T.C.I.SRL si, printre altele, s-a dispus ca termen limita pentru depunerea declaratiilor de creanta de catre creditori data de 10.03.2010. La data de 26.02.2010 creditoare A.F.P.S.1 obtine confirmarea de primire de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala (in prezent Sectia a VII-a Civila) prin Serviciul "Registratura", sub semnatura si stampila de la acest serviciu al instantei, a unui inscris pe care l-a emis prin Biroul Juridic sub nr.7850772 referitor la SC T.C.I.SRL, mentiunile aratate rezultand din cuprinsul inscrisului denumit "Confirmare de primire" aflat la fila 9 din dosarul inaintat de tribunal pentru solutionarea recursului. Inscrisul dovedit a fi fost primit astfel nu a fost insa inaintat si la dosarul cauzei si nici nu a fost inregistrat in registrul declaratiilor de creanta pastrat la grefa instantei la care face referire art.64 alin.1 din Legea nr.85/2006. Ulterior, in contextul in care procedura insolventei in cauza ajunsese la stadiul in care fusese intocmit tabelul definitiv al creantelor impotriva debitorului, iar pana la acest stadiu nu se pusese in niciun fel problema eventualei calitati de creditor a A.F.P.S.1 in cauza, aceasta din urma inainteaza lichidatorului in cauza, RVA I.S.SPRL copia inscrisului pe care il emisese sub nr.7850772 inca de la data de 22.02.2010 si pentru care avea confirmare de primire la registratura tribunalului inca din data de 26.02.2010, asa cum s-a aratat anterior, iar RVA I.S.SPRL primeste acest inscris sub nr.6589/08.10.2010. Mai mult, inscrisul emis sub nr.7850772 din 22.02.2010, astfel cum a fost depus la dosarul cauzei in recurs, constituie chiar declaratia de creanta pe care A.F.P.S.1 a inteles sa o formuleze in cauza pentru suma de 28.227 lei. In urma primirii acestui inscris, RVA I.S.SPRL intocmeste o completare a tabelului definitiv in sensul mentionarii in cuprinsul  acestuia si a creditorului A.F.P.S.1 cu o creanta in suma de 28.227 lei, ce se va publica in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.8062/21.10.2010, iar la 07.02.2014 este formulata contestatia in cauza de catre administratorul special al debitorului.
In raport cu cele aratate Curtea considera ca creditorul A.F.P.S.1 a probat in cauza formularea declaratiei de creanta in termenul prevazut prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei, dar dintr-o eroare care nu ii este imputabila acesteia declaratia de creanta respectiva nu a putut constitui, initial, obiectul procedurii insolventei, in conditiile in care nu se probeaza si ca registratura tribunalului ar fi inaintat acest inscris la dosarul cauzei. In aceste conditii nu se poate retine incidenta in cauza a prevederilor art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006. Masura practicianului in insolventa de a trece creanta A.F.P.S.1 in mod direct in tabelul definitiv se constituie intr-o indreptare necesara a erorii intervenite in derularea operatiunilor pe care le-a implicat procedura cu privire la declaratia de creanta in discutie, la efectuarea careia si practicianul in insolventa era indreptatit sa procedeze in spiritul respectarii legalitatii. De altfel, dispozitiile art.75 din legea insolventei vizeaza chiar ipoteza mentionarii in mod direct (pentru prima data) a unei creante in tabelul definitiv, limitate fiind numai motivele si, fata de cum au intervenit aspectele de fapt, nu mai prezinta relevanta sustinerea recurentei sub aspectul ca nu ar fi existat un tabel preliminar dar, totodata nu isi gaseste justificarea nici mentinerea considerentelor tribunalului privind optiunea formularii unei contestatii la tabelul preliminar, mentionarea in tabel a creantei numai in baza declaratiilor de contribuabil sau modul in care a fost obtinut de contestatoare extrasul de registrul tinut la grefa instantei. Solutia tribunalului, de respingere a contestatiei, este insa temeinica si legala, sentinta pronuntata in acest sens impunandu-se a fi mentinuta, cu dezvoltarea mentionata a considerentelor.
In consecinta, Curtea, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins recursul, ca nefondat.