LEGEA PROCEDURII INSOLVENTEI - nulitatea absoluta prevazuta de art.46 alin.1 Legea 85/2006

LEGEA PROCEDURII INSOLVENTEI - nulitatea absoluta prevazuta de art.46 alin.1 Legea 85/2006

Plata a carei anulare s-a dispus prin sentinta recurata s-a efectuat la solicitarea administratorului statutar al debitoarei, fara a fi incident unul din cazurile de la art. 49 din lege.
Chiar daca plata s-a efectuat prin intermediul recurentei, in nume propriu si in calitate de tert neinteresat, nulitatea de la art. 46 alin. 1 este operanta, caci aceasta din urma a actionat la ordinul dat de debitoare, prin administrator statutar, respectiv in temeiul mandatului primit prin adresa nr. 19 din 15.10.2010 aflata la dosarul cauzei, aspect pe care recurenta l-a recunoscut.
Imprejurarea ca recurenta a cunoscut sau nu starea de insolventa, respectiv analizarea bunei sale credinte, este lipsita de importanta sub aspectul incidentei sanctiunii de la art. 46 alin. 1. Nulitatea in cauza este una absoluta si neconditionata de atitudinea subiectiva a partilor implicate, respectiv a reprezentantilor acestora.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1539/R/2014 din 15.09.2014)
       
Deliberand asupra recursului de fata, constata :
Prin sentinta civila nr. 1276/F din 04.07.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul 7164/2/2011 s-au dispus urmatoarele : respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. F. S.R.L. SLOBOZIA, admiterea cererii formulate de reclamanta-debitoare S.C. LTV P. S.R.L. MARCULESTI impotriva paratilor S.C. C.C. SRL I.R., si S.C. F. S.R.L. SLOBOZIA, in sensul anularii operatiunilor de plata efectuate de parata S.C. F. S.R.L. Slobozia, potrivit ordinului de plata nr. 382 din 25.10.2010 pentru suma de 8019,65 in favoarea paratei S.C. C.C. S.R.L. I.R. si cele efectuate de parata S.C. LTV P. S.R.L. Marculesti, prin administrator statutar L.T.V., la data de 19.11.2010, in favoarea aceleiasi parate, pentru suma de 6.031,09 lei, al repunerii partilor in situatia anterioara, respectiv obligarea paratei S.C. C.C. S.R.L. I.R. sa restituie reclamantei S.C. LTV P. S.R.L. Marculesti, prin lichidator judiciar C.I.ETC IPURL Slobozia, suma de 14050,74 lei.
In motivarea sentintei, instanta a retinut urmatoarele :
Potrivit sentintei civile nr. 41/F din 30 ianuarie 2009 pronuntata de Judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Ialomita, sentinta ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 852/07.06.2010 pronuntata de  Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, odata cu deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitoarea S.C. LTV P. S.R.L. Marculesti, s-a dispus si ridicarea dreptului de administrare al debitoarei potrivit art. 47 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
In aceasta situatie, potrivit art. 49 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, debitorul va putea efectua plati catre creditorii cunoscuti sub conducerea administratorului judiciar, sub sanctiunea nulitatii acestor plati potrivit art. 46 alin. 1 din aceeasi lege.
Potrivit ordinului de plata nr. 382 din 25 octombrie 2010, la cererea S.C. LTV P. S.R.L. Marculesti, prin administrator statutar, potrivit adresei nr. 19 din 15 octombrie 2010, S.C. F. S.R.L. Slobozia a efectuat o plata in suma de 8019,65 lei catre parata S.C. C.C. S.R.L. I.R., dintr-o creanta pe care S.C. LTV P. S.R.L. Marculesti o avea fata de societatea platitoare.
Asa fiind, in conditiile in care S.C. F. S.R.L. Slobozia este titulara unei operatiuni de plata a carei anulare se solicita prin prezenta cerere de chemare in judecata, are calitatea de a sta in proces ca parat, existand identitate intre persoana parata si titularul obligatiei din raportul juridic dedus judecatii, motiv pentru care, solutionand cu prioritate exceptia ridicata potrivit art. 137 din Codul de procedura civila, aceasta exceptie a fost apreciata ca nefondata.
Analizand extrasul de cont din 22 noiembrie 2010, rezulta ca la data de 19 noiembrie 2010, parata S.C. LTV P. S.R.L. Marculesti, prin administrator statutar, a mai efectuat o plata catre parata S.C. C.C. S.R.L. I.R. in suma de 6031,09 lei, cele doua plati acoperind creanta cu care initial aceasta a solicitat inscrierea in tabelul creantelor al debitoarei S.C. LTV P. S.R.L. I.R. in procedura insolventei, motiv pentru care potrivit adresei nr. 1744 din 25 noiembrie 2010, parata S.C. C.C. S.R.L. I.R. a aratat ca nu mai are nici o creanta fata de debitoare.
Cum aceste plati au fost efectuate fie direct de S.C. LTV P. S.R.L. Marculesti, prin administratorul statutar, fie la cererea acestuia prin creditoarea sa S.C. F. S.R.L. Slobozia intr-o perioada cand dreptul de administrare era ridicat potrivit sentintei de deschidere a procedurii, aceste plati sunt lovite de nulitate absoluta potrivit art. 46  alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in cauza nefacandu-se  dovada ca efectuarea lor s-a facut sub conducerea administratorului judiciar C.I. ETC IPURL Slobozia, numit in cauza de insolventa a debitoarei potrivit sentintei civile nr. 41/F din 30 ianuarie 2009 de Judecatorul sindic de pe langa Tribunalul Ialomita.
Asa fiind, cererea a fost apreciata ca intemeiata, dispunandu-se in sensul celor din dispozitivul hotararii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC F. SRL, solicitand modificarea acesteia in sensul respingerii actiunii.
In motivarea recursului, recurenta a aratat urmatoarele :
In fapt, la foarte mult timp dupa depunerea cererii de chemare in judecata la Tribunalul Ialomita, a fost citata in cauza in calitate de parat si i s-a solicitat sa faca dovada temeiului in care a achitat o anumita suma de bani catre SC C.C.
Prin intampinare a aratat ca a efectuat plata sumei de 8019,65 lei in baza adresei 19/15.10.2010 emisa de catre SC LTV SRL prin care aceasta a solicitat ca suma ce o avea de incasat de la recurenta sa fie virata societatii SC C.C.SRL I.R.. Recurenta a dat curs acestei adrese si ca atare a facut plata sumei de 8019,65 lei catre SC C.C. conform ordinului de plata 382 din 25.10.2010.
In atare situatie, a inteles sa invoce exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa in aceasta cauza. Totodata a solicitat sa se tina cont, pe fond, de buna sa credinta in derularea raporturilor comerciale dintre SC F.  si SC LTV, pe de o parte, si SC F. si C.C., pe de alta parte.
Instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a apreciat ca actiunea este intemeiata si a admis-o.
Aceasta sentinta este nelegala si netemeinica atat in ceea ce priveste respingerea exceptiei cat si in ce priveste fondul cauzei.
Introducerea sa in cauza s-a facut fara temei, neavand nici o culpa in efectuarea platii, actionand in temeiul compensarii si al conventiei partilor facand o plata redirectionata. Sub acest aspect, nu poate sta in cauza in calitate de parat, neavand deci calitate procesuala pasiva.
Instanta de fond a apreciat gresit asupra actului juridic dedus judecatii, nu a luat in seama principiul ocrotirii bunei-credinte.
Recurenta nu a fost instiintata de catre lichidator ca SC LTV a intrat in faliment decat la data de 2.07.2013 si nici nu avut de unde sa cunoasca din alta parte despre declansarea procedurii de faliment. Am fost instiintati abia la 2.07.2013 prin adresa nr 1067 din 1.07.2013 emisa de C.I.ETC IPURL Slobozia.
Insa, SC LTV s-a adresat recurentei in baza adresei nr. 19 din 15.10.2010 pentru o plata redirectionata catre SC C.C.. De buna credinta fiind, a achitat in 25.10.2010 suma solicitata.
Principiul ocrotirii bunei-credinte este o regula fundamentala ce se desprinde pe cale de interpretare din ansamblul normelor dreptului civil si care exprima cerinta ca interesele celor ce participa cu buna-credinta la raporturile juridice civile sa fie mai temeinic proteguite decat acelea ale participantilor de rea-credinta si ca acestia din urma sa fie sanctionati pentru conduita lor necorespunzatoare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.proc.civ.
Intimata SC LTV P. SRL Marculesti a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivarea intampinarii, intimata a aratat urmatoarele :
La data de 25 noiembrie 2010 a fost depusa la dosarul cauzei (fond insolventa) o adeverinta din care rezulta ca societatea debitoare nu mai are nici un debit catre C.C.SRL Ion Roata. Aceasta plata, insa, a fost facuta in dispretul dispozitiilor art. 46 din legea nr. 85/2006, nefiind incuviintata de instanta; a fost produsa de catre administratorul statutar, ca o "proba" pro causam; a fost incheiata cu o persoana care nu reprezinta in mod legal societatea debitoare; a avut ca urmare lezarea drepturilor patrimoniale ale celorlalti creditori, prin incalcarea principiului egalitatii partilor in proces.
Retinand si imprejurarea ca plata reprezinta, in fapt, un act de dispozitie asupra bunurilor (corporale / necorporale) din patrimoniul debitoarei, fara ca persoana care a dispus-o sa aiba acest drept, si ca poarta asupra unei sume importante de 14.057,74 lei, plata efectuata in cadrul procedurii, fara incuviintarea domnului judecator sindic este nula, si trebuie restituita de catre parata C.C.SRL in contul de lichidare al debitoarei, constituit in baza art. 4 din legea nr. 85/2006.
Pe parcursul procesului s-au solicitat relatii de la recurenta, relatii care au fost furnizate partial, dupa care, in mod legal, la solicitarea sa a fost introdusa in cauza, pentru ca hotararea ce se va pronunta sa ii fie opozabila.
Asa fiind, in mod corect instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a recurentei datorita, in principal, argumentului de mai sus.
Criticile aduse de recurenta hotararii atacate sunt lipsite de consistenta si, neindoios, in afara legii, deoarece nu a fost mentionata in nici un fel, si niciunde in cuprinsul hotararii ideea vreunei culpe a recurentei, ci numai a fost antamata legatura de cauzalitate existenta in raportul obligational nascut intre partile litigiului dedus judecatii; pentru aceasta ratiune instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a recurentei, apreciind ca in mod legal este necesara prezenta acesteia in cadrul procesului; nu a fost respinsa nici o sustinere referitoare la buna-credinta a recurentei de astazi, insa toate sustinerile referitoare la obligatiile intimatei de a o incunostinta sunt in afara legii.
Astfel, de plano : nici pana la data prezentei, administratorul statutar nu a predat actele societatii si nu a trecut la predarea bunurilor acesteia, desi a fost legal notificat (de mai multe ori); nu este prevazuta in Legea nr. 85/2006, nici o dispozitie potrivit cu care administratorul / lichidatorul judiciar sa notifice deschiderea procedurii de faliment tertilor participanti in cadrul operatiunilor comerciale, cu atat mai mult cu cat, nu a avut cunostinta de ele.
Este adevarat ca instanta a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, insa se poate observa cu usurinta ca, prin dispozitiile sale, instanta a obligat la plata sumei de 14050,74 lei pe parata SC C.C. SRL I.R., ceea ce face ca recursul SC F. SRL sa fie lipsit de eficienta, aparand (numai) ca un act facut de complezenta.
Adresa la care face referire recurenta, prin care debitoarea i-a adus la cunostinta faptul deschiderii procedurii falimentului nu constituie o obligatie procedurala, insa, observand conduita culpabila, continua, a administratorului statutar care, incalcand sistematic dispozitiile instantei, a apreciat, ca o masura de preventie, necesitatea incunostintarii (fostilor) parteneri de afaceri despre acest fapt (in masura in care a luat cunostinta despre acest fapt pe cai colaterale).
In mod corect, instanta de fond a retinut ca platile (la ordinul administratorului statutar ale carui atributii de conducere fusesera ridicate) au fost efectuate in dispretul dispozitiilor art. 46 alin. (1) din legea nr. 85/2006, tribunalul retinand ca intemeiate sustinerile reclamantei, admitand cererea.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115-118 C.proc.civ.
In caz de neprezentare,solicitam judecata in lipsa.
Analizand sentinta atacata, prin prisma motivele de recurs invocate, a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele :
Potrivit art. 46 alin. 1 din Legea 85/2006, aplicabila in prezenta procedura de insolventa, in afara de cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Plata a carei anulare s-a dispus prin sentinta recurata s-a efectuat la solicitarea administratorului statutar al debitoarei, fara a fi incident unul din cazurile de la art. 49 din lege.
Chiar daca plata s-a efectuat prin intermediul recurentei, in nume propriu si in calitate de tert neinteresat, nulitatea de la art. 46 alin. 1 este operanta, caci aceasta din urma a actionat la ordinul dat de debitoare, prin administrator statutar, respectiv in temeiul mandatului primit prin adresa nr. 19 din 15.10.2010 aflata la dosarul cauzei, aspect pe care recurenta l-a recunoscut.
Imprejurarea ca recurenta a cunoscut sau nu starea de insolventa, respectiv analizarea bunei sale credinte, este lipsita de importanta sub aspectul incidentei sanctiunii de la art. 46 alin. 1. Nulitatea in cauza este una absoluta si neconditionata de atitudinea subiectiva a partilor implicate, respectiv a reprezentantilor acestora.
Pe cale de consecinta, Curtea apreciaza sentinta atacata ca fiind legala si temeinica, astfel ca, in temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.