Insolventa. Anulare act fraudulos. Inadmisibilitatea anularii facturii fiscale. Natura juridica a facturii fiscale.

DOMENIUL - FALIMENT

Insolventa. Anulare act fraudulos. Inadmisibilitatea anularii facturii fiscale. Natura juridica a facturii fiscale.

Prin cererea initiala, reclamanta debitoare, prin lichidator judiciar, a solicitat anularea facturilor nr... In mod gresit, prima instanta a retinut ca obiectul cererii l-a reprezentat constatarea nulitatii operatiunilor juridice constatate de aceste inscrisuri.
In fata primei instante s-a invocat de catre parata recurenta exceptia inadmisibilitatii cererii, raportat la obiectul acesteia, exceptie de ordine publica, care nu a fost solutionata de prima instanta.
Factura fiscala nu este decat un document justificativ, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate furnizorului sau prestatorului si a cumparatorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea de act juridic, nici chiar atunci cand probeaza existenta unui contract pentru care partile nu au confectionat un alt inscris constatator.
Fata de natura juridica  a facturii, asa cum este aceasta precizata in Legea nr. 82/1991 si in legislatia fiscala, in general, precum si in art. 46 Cod comercial, nu se poate cere pe cale de actiune in justitie constatarea nulitatii absolute a acesteia pentru neindeplinirea conditiilor de validitate ale actului juridic, astfel ca o astfel de cerere nu poate fi primita.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1763 R din 13.10.2014)

Prin sentinta civila nr. 4168 din 15.04.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila in dosarul 47502/3/2012, s-a constatat, in baza art. 46 din Legea nr. 85/2006, nulitatea absoluta a operatiunilor de stornare avand ca obiect suma de 192.284,36 lei aferenta facturii nr. 284/15.06.2010 si suma de 613.185,58 lei aferenta facturii nr. 283/01.06.2010, operatiuni consemnate in facturile nr. 306/28.09.2010 si nr. 307/28.09.2010 emise de P G S I SRL in insolventa.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut ca la data de 17.11.2009, fata de P G S I SRL, s-a deschis procedura insolventei, iar in calitate de administrator judiciar a fost desemnat G G E SPRL. Ulterior, prin incheierea din 15.06.2010, in calitate de administrator judiciar a fost desemnat C I SPRL.
Potrivit dispozitiilor art. 46 alin.1 din Legea 85/2006, in afara de cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Potrivit dispozitiilor art. 49 alin.1 din Legea 85/2006 : "(1) Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza : a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. (2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate in exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. (3) In cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de garantii, se va tine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protectii corespunzatoare creantei garantate."
Facturile de storno nr. 306/28,09.2010 si 307/28.09.2010 emise de debitoare, dupa deschiderea procedurii insolventei, nu au fost autorizate de judecatorul sindic si nu au fost incheiate in conditiile art. 49 din lege, fiind lovite de nulitate absoluta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata C N A D N R SA, prin care a solicitat, in principal, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii, iar in subsidiar, casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare.
I. In motivarea recursului, recurenta a reiterat exceptiile procesuale invocate in fata primei instante.
1. In ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, principiul rolului activ al judecatorului, consacrat in art.129 Cod Procedura Civila, presupune aflarea adevarului juridic, ceea ce obliga instanta ca inainte de toate sa asigure calificarea exacta a actiunii reclamantei.
Instanta nu este tinuta de temeiul juridic aratat in cererea de chemare in judecata, ci de obiectul cauzei, respectiv de natura dreptului si scopul urmarit prin exercitarea actiunii in justitie.
Facturile fiscale (de stornare) a caror nulitate absoluta se invoca sunt acte emise in cadrul unui contract de achizitie publica guvernat de prevederile OUG nr.34/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
Contractul de achizitie publica mentionat in cererea de chemare in judecata a avut ca obiect "Asigurare paza patrimoniu pe Autostrada A2, Bucuresti-Cernavoda km 9+500-km 160+980, cod CPV 74613000-9.
Contractul nr. 93/10501/02.06.2009 este incheiat intre C N A D N R S.A., in calitate de achizitor si Asocierea dintre S.C. P G S I S.R.L., S.C. T P C S.R.L., S.C. T C S.A., S.C. Z E, S.C. T S S.A. S.R.L., S.C. R G S S.R.L., in calitate de prestator.
Intr-o atare situatie, nulitatea absoluta a facturilor emise de S.C. P G S I S.R.L este guvernata de prevederile OUG nr. 34/2006, si nu de prevederile art. 46, 47 si 49 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Nulitatea absoluta este definita in literatura juridica ca aceea sanctiune de drept civil care are drept cauza nerespectarea la incheierea actului juridic civil a dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile sale de valabilitate.
Natura raporturilor juridice dintre parti este data de interesul public pentru a carui realizare s-au incheiat aceste raporturi juridice si care, in speta de fata, in mod evident, au natura administrativa, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.554/2004.
In conformitate cu prevederile art. 255 din OUG 34/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, aflata in vigoare la data introducerii actiunii in instanta, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept ori intr-un interes legitim printr-un act al autoritatii contractante, prin incalcarea dispozitiilor legale in materia achizitiilor publice, poate solicita, prin contestatie, anularea actului, obligarea autoritatii contractante de a emite un act, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdictionala, in conditiile prezentei ordonante de urgenta.
Ori reclamanta invoca in cererea sa faptul ca prin adresa 484/28.09.2010 CNADNR SA a transmis direct catre debitoarea P G S I solicitarea in ce priveste stornarea facturilor nr. 283/01.06.2010 si partial din factura nr. 284/15.06.2010.
De fapt, adresa prin care CNADNR-SA a solicitat debitoarei P G S I SRL stornarea facturilor nr.0283 si nr.0284 este adresa CNADNR SA inregistrata sub nr.92/45288/28.09.2010.
Mai mult, in conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ intrata in vigoare la data de 6 ianuarie 2005, C N A D N R S.A., ca autoritate contractanta, cade sub incidenta dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit b, intrucat are statut de utilitate publica si este autorizata sa presteze un serviciu public - asa cum rezulta din prevederile Contractului de prestari servicii de paza nr. 93/10501/02.06.2009, care izvoreste dreptul dedus judecatii se incadreaza in dispozitiile art.2 alin 1 lit. c intrucat este un contract incheiat de o autoritatea contractanta asimilata unei autoritati publice si are ca obiect executarea lucrarilor de interes public.
C N A D N R - S.A. este potrivit Anexei nr.2 lit.F pozitia 21 din H.G. nr.76/2009 privind organizarea si functionarea M T I, cu modificarile si completarile ulterioare, o institutie centrala aflata sub autoritatea M T I, care are calitatea de autoritate publica centrala in domeniul transporturilor si infrastructurii in conformitate cu prevederile art.4 din acelasi act normativ mai sus mentionat.
Cand scopul urmarit de reclamanta C I I.P.U.R.L este de a fi despagubita, asa cum este cazul in speta de fata, ca urmare a actului CNADNR SA nr.92/45288/28.09.2009, actiunea calificata reclamanta ca fiind una nepatrimoniala devine una patrimoniala prin marirea patrimoniului acesteia cu sumele prevazute in facturile de stornare.
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificarile si completarile ulterioare este calificata ca fiind norma speciala, aplicandu-se regula de interpretare din dreptul civil conform careia "legea speciala deroga de la legea generala" (specialia generalibus derogant).
Unul din principiile de drept cu caracter juridic este ca legea speciala deroga de la legea generala "lex speciali derogant generalibus, lex generali non derogant specialibus - legea generala nu deroga de la legea speciala. Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale.
Daca actiunea de anulare a unor facturi sunt solicitate in temeiul unei alte legi decat cea speciala, prezenta cerere de chemare in judecata nu poate fi solutionata intr-o alta procedura judiciara decat cea aplicabila fondului litigiului, respectiv aplicarea art. 286 alin. (l) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
Facturile de stornare a caror nulitate absoluta se solicita, nu reprezinta acte juridice, ci doar un mod de calcul a unor sume de bani, pe care S.C. P G S I SRL le datora in baza Contractului de prestari servicii de paza nr. 93/10501/02.06.2009.
De altfel, potrivit dispozitiilor art. 1092 si urmatoarele Cod civil, doar plata este un act juridic, nu si facturile emise in acest sens.
Bineinteles ca S.C. P G S I SRL avea dreptul sa conteste adresa CNADNR SA nr. 92/45288/28.09.2010, si se putea apara prin toate mijloacele de proba pe care le considera necesare pentru a dovedi ca cele mentionate in adresa CNADNR SA nr. 92/45288/28.09.2010 sunt aspecte ce nu corespund cu realitatea in ce priveste derularea contractului incheiat intre parti.
Or, S.C. P G S I SRL nu a contestat acest act administrativ al autoritatii contractante CNADNR SA.
Mai mult, judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie au apreciat (in cuprinsul Deciziei nr. 1017 din 26 martie 2009 pronuntata in recurs de Sectia comerciala a inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a unei facturi fiscale) ca, in temeiul prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991 si ale art. 46 din Codul comercial (potrivit Legii nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a noului Cod civil, dispozitiile art. 46 din Codul comercial sunt aplicabile in continuare in raporturile dintre profesionisti pana la data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila), factura fiscala are doar calitatea de document justificativ care sta la baza inregistrarilor in contabilitatea furnizorului sau a cumparatorului si reprezinta un mijloc de proba cu privire la operatiunea efectuata.
Factura nu poate fi considerata un act juridic care sa trebuiasca sa indeplineasca cerintele art. 948 C. civ. (art. 1179 din noul Cod civil), nici in situatia in care probeaza existenta unui contract comercial consensual, pentru care partile nu au intocmit un instrumentum.
Asadar, nu se poate cere printr-o actiune in justitie constatarea nulitatii absolute a facturii pentru neindeplinirea conditiilor de validitate ale actului juridic, iar eventualele nereguli sau lipsuri din cuprinsul facturii pot fi invocate doar ca aparari vizand forta probanta a acesteia cu privire la pretentiile emitentului consemnate in document.
Avand in vedere cele mai sus mentionate, se impune admiterea prezentei exceptii si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii introduse de reclamanta ca inadmisibila.
2. In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active, prezenta cerere de chemare in judecata este formulata doar de catre S.C. P G S I S.R.L. in insolventa, legal reprezentata prin C I I.P.U.R.L., administrator judiciar, in conditiile in care aceasta societate a participat la procedura de achizitie publica in cadrul unui acord de asociere asa cum se prevedea la art. 44 din O.U.G. nr. 34/2006, alaturi de alte societati, respectiv S.C. T P C S.R.L., S.C. T C S.A., S.C. Z E, S.C. T S S.A. S.R.L. si S.C. R G S S.R.L.
In dreptul nostru juridic, calitatea procesuala consta in identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, precum si intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic supus judecatii; prima poarta denumirea de calitate procesuala activa, iar cea de-a doua calitate procesuala pasiva.
In speta, asocierea este persoana juridica care are calitate procesual activa si care este parte contractanta si nu reclamantul in nume propriu.
Tinand cont de faptul ca reclamanta nu face dovada ca exista o imputernicire speciala din partea celorlalti membrii ai asocierii care au participat la procedura de licitatie din care sa rezulte ca poate sa formuleze o astfel de cerere de chemare in judecata, potrivit art. 68 coroborat cu art. 161 din Codul de Procedura Civila, instanta trebuie sa constate ca prezenta actiune este formulata de o persoana juridica fara calitate, si sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de societatea noastra.
II. Referitor la fondul cauzei, recurenta a sustinut ca solutia instantei este gresita.
1. Instanta de fond s-a pronuntat in cauza fara avea in vedere aspecte esentiale, prezentate in intampinarea formulata de societatea noastra, precum si fara sa tina cont de toate probele depuse la dosarul cauzei.
Instanta de fond, apreciind gresit probele administrate si inlaturand in tot argumentele societatii recurente in sustinerea apararilor sale, a facut o interpretare eronata a raportului juridic dedus judecatii, pronuntand o hotarare cu aplicarea gresita a legii, precum si cu clauzele si legislatia aplicabila Contractului 93/10501/02.06.2009, drept pentru care consideram ca sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 2. 7. 8 si 9 din Codul de Procedura Civila.
Solutia astfel pronuntata este fundamentata exclusiv pe motivele din cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta C I I.P.U.R.L, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. P G S I S.R.L., fara ca instanta de fond sa retina argumentele din apararile recurentei.
Interpretarea deficitara a normei legale statueaza incurajarea a insasi incalcarii prevederilor sale, imperative pentru orice cetatean, conform dispozitiilor constitutionale, drept pentru care reitereaza in continutul prezentului recurs motivele pe care le-am aratat dinaintea primei instante, cu accent deosebit pe aspectele eludate de catre aceasta.
2. Un alt motiv de recurs prevazut de art. 304 din Codul de Procedura Civila, la pct. 2 se refera la faptul ca hotararea sa fie pronuntata de catre judecatorii in fata carora au avut loc dezbaterile de fond, cerinta care vizeaza atat dispozitivul intocmit cu ocazia pronuntarii (conform art. 258 din Codul de procedura civila), cat si hotararea redactata ulterior, care trebuie semnata de acelasi complet de judecata (potrivit art. 261 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila).
Avand in vedere ca nu este permis ca un complet de judecata sa pronunte hotararea si altul sa o redacteze si sa o semneze, sanctiunea aplicabila este constatarea nulitatii hotararii astfel pronuntate, in baza art. 304 pct. 2 din Codul de procedura civila.
In prezenta cauza, motivarea sentintei civila pronuntata in fond a fost redactata si semnata de un alt complet de judecata decat cel care a participat la dezbateri prin judecator I.S., ceea ce incalca principiul continuitatii, deoarece nu este permis ca un complet sa pronunte hotarare si altul sa o redacteze si sa o semneze.
3. Un alt motiv de recurs se intemeiaza pe pct. 7 al art. 304 din Codul de Procedura Civila care prevede ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
Toate cele trei ipostaze se subsumeaza unui singur motiv, acela de nemotivare a hotararii, ce constituie o incalcare a imperativelor inscrise in art. 261 pct. 5 Cod procedura Civila, ce impun ca hotararea sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Chiar daca in sentinta civila recurata exista o motivare sumara, datorita motivelor de fapt si de drept asa cum au fost prezentate in actiunea reclamantei, nu se poate stabili daca solutia adoptata de instanta este juridica.
4. Recurenta a invocat si pct. 8 al art. 304 din Codul de Procedura Civila, care prevede ca interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, respectiv schimbarea naturii ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Instanta de fond nu trebuia sa treaca peste termenii conveniti de partile contractante asa cum acestea erau prevazute prin clauzele contractuale din Contractul 93 / 10501 / 02.06.2009, unde partile contractante au stabilit in mod clar la art. 14 ca : “Art. 14.17 In cazul sustragerilor si deprecierilor voite cauzate bunurilor autostrazii, prestatorul va suporta costul elementelor de patrimoniu deteriorate sau furate si a lucrarilor aferente. Art. 14.18 In cazul in care se distrug sau se fura elemente componente ale sistemului de monitorizare a autostrazii, prestatorul este obligat ca in termenul cel mai scurt sa repuna in functiune, pe cheltuiala sa, sistemul de monitorizare. In cazul intreruperii sistemului de monitorizare din cauza furtului sau deteriorarii unor ansamble sau subansamble, contractantul este direct raspunzator de evenimentele rutiere aparute in aceasta perioada."
Rezulta ca pentru furturile constatate de contractant, prin intocmirea de procese verbale de inventariere a obiectivelor de pe Autostrada A 2, conform contractului, proces verbal semnat de ambele parti, si constate lipsa la inventariere, prestatorul va suporta costul elementelor de patrimoniu deteriorate sau furate si a lucrarilor de refacere aferente, conform art.14.17 din contract.
Aceste retineri se fac pe baza devizelor anexate la procesele verbale intocmite de regionalele care gestioneaza aceea zona din autostrada, prestatorul fiind instiintat prin adrese semnate de Directorul General al CNADNR SA , unde este precizata suma ce se va retine din valoarea facturilor emise. Acesta este motivul pentru care sumele platite la valorile certificate de companie sunt mai mici decat suma inscrise in factura.
Asadar instanta de fond prin interpretarea regulilor prevazute de lege nu poate trece peste vointa clar exprimata a partilor, asa cum nici macar nu s-a motivat in sentinta recurata.
Unul din principiile esentiale privitoare la interpretarea contractelor este acela statornicit de art. 977 Cod Civil, potrivit caruia interpretarea contractului se face «dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor».
5. Al cincilea motiv se intemeiaza pe pct. 9 al art. 304 din Codul de Procedura Civila, respectiv "pronuntarea unei hotarari lipsite de temei legal ori date cu incalcarea gresita a legii".
Instanta de fond nu a analizat pe fond toate argumentele societatii noastre formulate in cadrul apararilor si probelor depuse la dosarul cauzei, si este data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident si motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 din Codul de Procedura Civila.
Principiul rolului activ al judecatorului, consacrat in art. 129 Cod Procedura Civila, presupune aflarea adevarului juridic, ceea ce obliga instanta ca inainte de toate sa asigure calificarea exacta a actiunii reclamantei.
Instanta nu este tinuta de temeiul juridic aratat in cererea de chemare in judecata, ci de obiectul cauzei, respectiv de natura dreptului si scopul urmarit prin exercitarea actiunii in justitie.
Procedura generala prevazuta de Legea nr.85/2006 se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta. Scopul acestei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
Textele invocate de reclamanta stabilesc cadrul legal pentru ca reprezentantii legali ai debitoarei sa aiba Ia dispozitie un mijloc procesual, specific fazei in care se afla debitoarea, prin care sa recupereze, de la terti, sumele de bani sau bunurile, in general, instrainate dupa deschiderea procedurii de catre fostii reprezentanti ai debitoarei, in situatia in care nu li se recunoaste acestora dreptul de a-si mai conduce activitatea, fie implicit datorita faptului ca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, dupa caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare, fie datorita ridicarii dreptului de administrare in mod expres de catre instanta, ori prin efectul legii, cand se dispune falimentul debitoarei.
Prevederile art. 49 din lege intra in discutie doar in ceea ce priveste activitatile pe care debitoarea le desfasoara dupa deschiderea procedurii insolventei. Textul se refera la plati ulterioare deschiderii procedurii.
Este vorba asadar, fara nici o indoiala, de acoperirea unor obligatii nascute dupa deschiderea procedurii insolventei, activitati care se inscriu in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente (plata de utilitati, aprovizionari de marfa, achitarea unor rate curente bancare, chirii, etc). Spre exemplu, ratele restante cu titlu de credit ori chirie anterioare deschiderii procedurii se inscriu in tabelul preliminar / definitiv, dar cele curente din perioada de observare pot intra sub incidenta art. 49. Si asta pentru ca alineatul 1 se exprima in sensul ca: "Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza".
Este vorba de plati in contul acestor activitati curente. Legiuitorul nu mai face aici alte precizari in privinta momentului la care s-au nascut aceste obligatii, tocmai pentru ca a rezolvat deja situatia creantelor nascute inainte de deschiderea procedurii. Noile obligatii nascute ulterior se sting fíe in conditiile art. 49, fie, daca se intra in faliment si apoi, dupa inscrierea in tabelul suplimentar, pe baza planului de distribuire.
Facturile fiscale de stornare a caror nulitate absoluta se invoca sunt acte emise in cadrul unui contract de achizitie publica guvernat de OTJG nr.3 4/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
In cazul de fata avem de-a face cu o actiune privind stornarea unor facturi, iar stornarea nu reprezinta o reflectare fiscala care sa vizeze lucrari sau transformari de bunuri, ci o indreptare a unor inregistrari eronate ori restabilire a unei situatii reale economico-financiare, inregistrare care se efectueaza la ambele societati.
Contractul de achizitie publica mentionat in cererea de chemare in judecata a avut ca obiect Asigurare paza patrimoniu pe Autostrada A2, Bucuresti - Cernavoda km 9+500-km 160+980, cod CPV 74613000-9.
Nulitatea absoluta este definita in literatura juridica ca aceea sanctiune de drept civil care are drept cauza nerespectarea la incheierea actului juridic civil a dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile sale de valabilitate.
Natura raporturilor juridice dintre parti este data de interesul public pentru a carui realizare s-au incheiat aceste raporturi juridice si care, in speta de fata, in mod evident, au natura administrativa, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 554/2004.
Or, reclamanta invoca in cererea de chemare in judecata faptul ca prin adresa 484/28.09.2010 CNADNR SA a transmis direct catre debitoarea P G S I solicitarea in ce priveste stornarea facturilor nr. 283/01.06.2010 si partial din factura nr. 284 din 15.06.2010.
Cand scopul urmarit de reclamanta C I I.P.U.R.L este de a fi despagubita, asa cum este cazul in speta de fata, ca urmare a actului CNADNR SA nr.92/45288/28.09.2009, actiunea calificata reclamanta ca fiind una nepatrimoniala devine una patrimoniala prin marirea patrimoniului acesteia cu sumele prevazute in facturile de stornare.
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificarile si completarile ulterioare este calificata ca fiind norma speciala, aplicandu-se regula de interpretare din dreptul civil conform careia "legea speciala deroga de la legea generala" (specialia generalibus derogant).
Daca actiunea de anulare a unor facturi de stornare este solicitata in temeiul unei alte legi decat cea speciala, prezenta cerere de chemare in judecata nu poate fi solutionata intr-o alta procedura judiciara decat cea aplicabila fondului litigiului, respectiv aplicarea art. 286 alin. (l) din O.U.G. nr. 34/2006.
Toate platile facute de CNADNR SA au fost facute catre S.C. P G S I S.R.L. chiar daca prin prezenta actiune incearca sa induca in eroare instanta solicitand instantei sa anuleze doua facturi de stornare emise de catre S.C. P G S I S.R.L. conform derularii contractului mai sus mentionat.
Prin urmare, motivele de nulitate in privinta facturilor emise de catre P G S I nu au la baza incalcari ale dispozitiilor legale, ci obiectiuni ale reclamantei C I I.P.U.R.L, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. P G S I S.R.L. in legatura cu derularea relatiilor contractuale dintre Asocierea dintre S.C. P G S I S.R.L., S.C. T P C S.R.L., S.C. T C S.A., S.C. Z E, S.C. T S S.A. S.R.L., S.C. R G S S.R.L, in calitate de prestator si CNADNR SA in calitate de achizitor, obiectiuni care ar impune cel mult sanctiuni legale de executarea contractului iar nu nulitate.
Intre CNADNR SA si reclamanta a mai existat un litigiu reprezentat de dosarul nr. 61045/3/2010 finalizat irevocabil de Tribunalul Bucuresti. Dosarul nr. 61045/3/2010 a avut ca obiect : pretentii formulate de reclamanta, considerand ca suma de 532.234,96 lei este o suma restanta partiala, fiind evidentiata conform facturilor : nr. 277/17.05.2010 in cuantum de 447.596,80 lei din suma toata de 593.405,40 lei, nr. 284 din 15.06.2010 in cuantum de 84.638,16 lei, din suma totala de 276.922,52 lei.
In dispozitivul Sentintei Comerciale nr. 3275 din 23 martie 2011 din dosarul nr.61045/3/2010 se mentioneaza urmatoarele: "Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active ca neintemeiata. Admite in parte cererea formulata de creditoarea S.C.P G S I S.R.L., prin administrator judiciar C I I.P.U.R.L, in contradictoriu cu debitoarea C N A D N R S.A. Someaza debitoarea, ca in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotarari, sa plateasca creditoarei : suma de 532.234,96 lei contravaloare prestari servicii, suma de 37.889,71 lei - penalitati de intarziere."
Sumele din Sentinta Civila mai sus mentionata au fost deja achitate.
Prin prezenta actiune, reclamanta C I I.P.U.R.L, cu buna stiinta, incearca prin prezenta actiune sa induca in eroare instanta, nespecificand faptul ca pe rolul instantei Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila mai exista un litigiu intre aceleasi parti, inregistrat sub nr. de dosar nr. 23720/3/2012, aflat pe rol la Sectia a VI-a Civila.
Obiectul actiunii in dosarul nr. 23720/3/2012 de la Tribunalul Bucuresti este : pretentii formulate de reclamanta C I I.P.U.R.L, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. P G S I S.R.L. in suma de 800.757.54 lei, considerand ca aceasta suma este o suma restanta partiala, fiind evidentiata conform facturilor : nr. 283/01.06.2010 in cuantum de 613.185,58 lei din care s-a stornat suma de 4.712,40 lei ramanand un rest de plata de 608.473.18, nr. 284/15.06.2010 in cuantum de 276.922,52 lei, din care s-a achitat suma de 84.638,16 lei ramanand un rest de plata de 192.284.36.
La data prezentei acest dosar s-a suspendat la termenul de judecata din data de 14.12.2012, in conformitate cu art. 244 alin. 1 pct. l Cod Procedura Civila.
La pronuntarea solutiei in acest dosar, trebuie avut in vedere si efectele si sanctiunile aplicabile mandatului aparent, respectiv daca un tert, in baza unei credinte eronate, indeplineste un act cu o persoana care nu avea dreptul sau puterea sa-l indeplineasca, aparenta astfel creata permite recunoasterea validitatii si opozabilitatii actului respectiv.
Daca incheierea contractului depaseste limitele mandatului acordat mandatarului, contractele incheiate cu tertii de buna credinta sunt valabile, si deci opozabile mandantului, deoarece singur acesta este vinovat de a fi incredintat puterile sale unei persoane care a abuzat de ele. Pe cand tertii, de vreme ce n-au cunoscut cauza incetarii mandatului, n-au nici o culpa si nu pot fi prejudiciati in interesele lor pentru culpa altora. Conditiile pentru a se aplica o astfel de teorie sunt indeplinite si in aceasta speta intrucat:
Contractul in cauza are o cauza valabila si licita deoarece, potrivit art. 966 - 968 C. civ., existenta unei cauze valabile si licite a conventiilor este prezumata. Sarcina probei revine partii care sustine inexistenta sau nevalabilitatea cauzei, aceasta dovada urmand a fi facuta prin referire la scopul imediat si mediat al incheierii respectivei conventii.
Mai mult, va rugam sa observati ca potrivit art. 86 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar putea sa denunte contractul incheiat intre parti, ori acest lucru nu s-a intamplat, asa incat orice operatiuni si plati facute in cadrul contractului sunt perfect valabile.
Totodata, facturile de stornare au fost emise potrivit art.155 ,156 si art.159 din Codul Fiscal. Astfel judecatorul in mod gresit a considerat ca in cauza sunt incidente prevederile Legii 85/2006, cand de fapt erau aplicabile cele din Codul Fiscal.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 2, 7, 8 si 9, art. 3041 si art. 312 Cod procedura civila.
Analizand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele :
Tinand seama de dispozitiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ. 1865, aplicabil in cauza, Curtea va analiza, cu prioritate, motivul de recurs ce vizeaza exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata si in fata primei instante.
Prin cererea initiala, reclamanta debitoare, prin lichidator judiciar, a solicitat anularea facturilor nr. 306 din 28.09.2010 si 307 din 28.09.2010 emise de debitoare.
In mod gresit, prima instanta a retinut ca obiectul cererii l-a reprezentat constatarea nulitatii operatiunilor juridice constatate de aceste inscrisuri.
In fata primei instante s-a invocat de catre parata recurenta exceptia inadmisibilitatii cererii, raportat la obiectul acesteia, exceptie de ordine publica, care nu a fost solutionata de prima instanta.
Apreciind ca analiza unei exceptii procesuale reprezinta o parte a motivarii hotararii, Curtea va analiza in limitele stabilite de prezentul recurs, temeinicia exceptiei invocate.
Factura fiscala nu este decat un document justificativ, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate furnizorului sau prestatorului si a cumparatorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea de act juridic, nici chiar atunci cand probeaza existenta unui contract pentru care partile nu au confectionat un alt inscris constatator.
Fata de natura juridica  a facturii, asa cum este aceasta precizata in Legea nr. 82/1991 si in legislatia fiscala, in general, precum si in art. 46 Cod comercial, nu se poate cere pe cale de actiune in justitie constatarea nulitatii absolute a acesteia pentru neindeplinirea conditiilor de validitate ale actului juridic, astfel ca o astfel de cerere nu poate fi primita.
Avand in vedere aceasta concluzie, sentinta este nelegala, respectiv exceptia inadmisibilitatii cererii avand ca obiect anularea facturilor era intemeiata si trebuia sa fie admisa.
In consecinta, Curtea apreciaza ca nu mai este necesar a se pronunta cu privire la celelalte motive de recurs invocate.
Prin urmare, in temeiul art. 312 alin. 1 - 3 C.proc.civ., Curtea a admis recursurile, a dispus modificarea, in tot, a sentintei, in sensul ca a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins cererea ca inadmisibila.