DISTRUGERE

           Prin plangerea inregistrata la aceasta instanta la nr. 660/292 din 6 martie 2014, petentii B.A. si B. T. au solicitat schimbarea temeiului juridic in baza caruia s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de ei si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
In motivarea plangerii formulate, petentii au aratat ca I. D. a formulat plangere impotriva lor sustinand comiterea a doua infractiuni in dauna, si anume cea de distrugere si cea de furt, ultima fiind solutionata de procurorul de caz in sensul neinceperii urmaririi penale, conform art. 10 lit. d Cod procedura penala, aceasta fapta nefacand obiectul plangerii de fata. Petentii critica in parte solutiile pronuntate doar in ceea ce priveste retinerea in sarcina lor a comiterii faptei de distrugere, in conditiile aplicarii unei sanctiuni cu caracter administrativ fata de urmatoarele argumente: Asa cum in mod corect s-a retinut de procurorul de caz, regimul juridic al terenului pe care sunt proprietari si terenul intimatului, care se invecineaza cu al lor, nu a fost stabilit printr-o hotarare judecatoreasca, context in care in mod corect s-a dispus neinceperea urmaririi lor penale pentru comiterea infractiunii de furt. Fiind o situatie incerta, in cursul lunii iunie 2013, intimatul I.D. a montat un gard de plasa de sarma pe o distanta de circa 12 ml, prin nerespectarea semnelor de hotar pe care ei le stiau de foarte mult timp si care apar si in schita. Fata de aceasta situatie, ei au procedat la ridicarea plasei montate, la circa 2 - 3 zile, fara a aduce modificari acesteia si pozitionarea respectivei plase pe aliniamentul pe care il considerau corect, adica fara a le afecta curtea lor. Intimatul a facut intentionat gestul de a monta gardul pe un alt aliniament intrucat a dorit sa-si creeze o proba pro causa in procesul de revendicare pe care in care se judeca, dorind sa arate ca limita de hotar este trasata pe unde a montat el gardul. Petentii considera ca nu au comis in nici un caz infractiunea de distrugere, neputandu-se retine nici in privinta acestei infractiuni latura obiectiva, ei dorind doar sa restabileasca legalitatea, solutia legala fiind aceeasi de neincepere a urmaririi penale in ceea ce priveste impedimentul prev. de art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Au mai aratat ca solutia primului procuror este gresita, nedreptatea care se crease de intimat neputand fi reparata decat intr-un timp foarte lung, avand in vedere cat timp dureaza sa faci o plangere si sa se si solutioneze la organele de urmarire penala ale statului, timp in care intimatul s-ar fi folosit de aceste noi ingradiri pentru a-si crea o situatie avantajoasa in cadrul procesului de revendicare. Ca urmare, petentii solicita reanalizarea situatiei si, pe fond, admiterea plangerii. Au solicitat suplimentarea probatoriilor cu inscrisuri, depunand in acest sens la parchet dar nefiind analizata, o schita in care este prezentata linia de hotar pe aliniamentul punctelor 211- 109, cu mentiunea ca pe aceasta linie intre punctele 206 si 109 a fost montat un gard in linie dreapta de catre intimat iar ei nu au facut altceva decat sa il repozitioneze conform acestei schite pe aliniamentul de linie franta asa cum apare in schita. 
Prin rezolutia judecatorului de camera preliminara s-a stabilit termen de solutionare a plangerii la data de 26 martie 2014, ce a fost comunicat partilor si procurorului, pentru a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii, conform art. 341 Cod procedura penala.
A fost atasat dosarul penal nr. 1887/P/2013, in care s-a dat ordonanta de neincepere a urmaririi penale si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din 23 decembrie 2013 si Rezolutia nr. 73/II/2/2014 din 11 februarie 2014 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede.
Analizand actele dosarul, instanta a constatat si retinut urmatoarele:
Prin Ordonanta de neincepere a urmarii penale si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din 23 decembrie 2013, data de procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria RV in dosarul penal nr. 1887/P/2013, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de invinuitii B.A. si B. T., pentru infractiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal anterior, aplicarea unei amenzi in suma de cate 100 lei fiecare si neinceperea urmaririi penale fata de invinuiti pentru savarsirea infractiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, conform art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Prin Rezolutia nr.73/II/2/2014 din 11 februarie 2014 data de prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria RV s-a respins plangerea petentilor impotriva solutiei date de procuror, constatandu-se dupa reanalizarea materialului din dosarul cauzei si a solutiei date, ca aceasta este legala si temeinica intrucat daca in ceea ce priveste situatia terenului in litigiu pe care erau plantati pomii reclamati ca sustrasi este incerta, in privinta gardului este fara echivoc ca acesta fusese montat de catre partea vatamata, petentii neputand sa-si faca singuri dreptate prin demontarea gardului. A retinut instanta ca petentii au fost scosi de sub urmarire penala pentru infractiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal anterior, fara a fi insa  descrisa in concret fapta savarsita de acestia. Distrugerea este o infractiune de rezultat si presupune ca element material dar si ca rezultat al actiunii infractionale, alternativ: disparitia completa a bunului, divizarea totala, pierderea calitatilor esentiale, ceea ce il face impropriu destinatiei sale  sau aducerea in stare de neintrebuintare.
Din cercetarile efectuate in cauza a rezultat ca petentii au mutat gardul intimatului, fara a actiona in vreun fel asupra integritatii bunului. Chiar din procesul verbal incheiat la fata locului de catre un lucrator din cadrul Postului de Politiei Necsesti s-a retinut ca petentii au scos din pamant stalpii de lemn fara a-i "rupe", mutandu-i cu aproximativ 60 cm spre proprietatea intimatului. De altfel, in cauza nu au fost administrate alte probe in afara declaratiilor partilor.
Ca urmare, instanta a constatat ca faptei savarsite de cei doi petenti ii lipseste elementul material pentru a constitui infractiunea de distrugere.
Fata de aceste considerente, in baza art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedura penala judecatorul de camera preliminara a admis plangerea impotriva solutiilor date prin ordonanta de neincepere a urmaririi penale si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ nr. 1887/P/2013 din 23 decembrie 2013 data de procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria RV si impotriva ordonantei nr. 73/II/2/2014 din 11 februarie 2014 data de prim procurorul aceluiasi parchet .
In baza art. 341 alin. 6 lit. c Cod procedura penala a schimbat temeiul juridic in baza caruia s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru B.A. si B. T., in ceea ce priveste infractiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal anterior, din art. 10 lit. b1 Cod procedura penala anterior, in art. 10 lit. d Cod procedura penala anterior. A inlaturat sanctiunea cu caracter administrativ, respectiv amenda in suma de cate 100 de lei, pentru fiecare petent; a mentinut celelalte dispozitii ale ordonantei iar in baza art. 275 alin. 2 Cod procedura penala l-a obligat pe intimat la cheltuieli judiciare catre stat in cuantum de 50 lei.