Plangere contra solutiei procurorului

Constata ca prin sentinta penala nr. 334/17.06.2009 a Judecatoriei Sibiu in baza art.278 ind.1 alin.8 lit. a C.pr.pen. a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petentul P. A. D. , CNP ., domiciliat in Sibiu, str., jud. Sibiu, in contradictoriu cu intimatul S. I., domiciliat in Sibiu, ., impotriva solutiei pronuntate de Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu in dosarul nr.1649/P/2007 si s-a mentinut solutia  atacata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut in esenta urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la nr. 479/306/2008 petentul P. A. D.  a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna infirmarea ordonantei procurorului din data de 05.11.2007 emisa in dosarul nr. 1649/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu si pe cale de consecinta sa trimita cauza procurorului pentru completarea urmaririi penale.
In motivarea plangerii a aratat petentul in esenta faptul ca solutia de scoatere de sub urmarire penala a intimatului pentru infractiunea de furt este netemeinica si nelegala intrucat pe de o parte nu este motivata iar pe de alta parte deoarece este contrazisa de probele de la dosar. Mai afirma petentul ca scoaterea de sub urmarire penala a intimatului pentru infractiunea de distrugere este neintemeiata de vreme ce din probele de la dosar rezulta cu certitudine distrugerea de catre intimat a unor bunuri. Continua petentul afirmand ca solutia procurorului cu privire la infractiunea de tulburare a folosintei locuintei este netemeinica de vreme ce intimatul a avut reprezentarea faptului ca odata cu distrugerea scarii ce ii asigura petentului accesul in pod il va impiedica pe acesta sa-si exploateze deplin locuinta. In fine, mai sustine petentul ca aplicarea doar a unei amenzi administrative pentru infractiunea de continuare a lucrarilor fara autorizatie este netemeinica raportat la datele concrete ale cauzei si la persoana intimatului.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 278ind.1 C.proc.pen.
Prin sentinta penala nr.213/8.04.2008 a Judecatoriei Sibiu, in baza art. 278ind.1 alin. 8 lit. b C.proc.pen. a fost admisa plangerea formulata de catre petentul P. A. D. cu dom. ales in Sibiu, . . (la adresa avocatului .) impotriva ordonantei procurorului din data de 05.11.2007 emisa in dosarul nr. 1649/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu, mentinuta prin rezolutia prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu din data de 08.01.2008 emisa in dosarul nr. 1219/II/2/2007.
Au fost desfiintate atat ordonanta cat si rezolutia atacata.
A fost trimisa cauza procurorului pentru a se pronunta asupra tuturor faptelor si infractiunilor reclamate de catre partea vatamata in cuprinsul plangerilor sale.
Dupa reluarea cercetarilor, prin ordonanta din 25.02.2009 data in dosarul nr.1649/P/2007 Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu a dispus:
1. in temeiul art. 262 pct. 2 lit. a din C.proc.pen., art. 11 pct. 1 lit. b din C.proc.pen., art. 10 lit. b ind. 1 rap. la art. 18 ind. 1 din C.pen. si art. 90 si urm. din C.pen. scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului S. I., fiul lui I. si L., nascut la data de . sat ., jud. Sibiu, posesor CI seria . nr. ., CNP., domiciliat in Mun. Sibiu, str. ., nr. ., jud. Sibiu, sub aspectul savarsirii infractiunii de continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, fapta prev. Si ped. de art. 24 lit. b din Legea 50/1991 republicata, aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1000 Ron; s-au stabilit cheltuieli judiciare in suma de 300 Ron care, in conformitate cu prevederile art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d C.proc.pen. , vor fi suportate de catre invinuit, si se vor executa potrivit art. 443 C.proc.pen. .
2. in temeiul art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. , art. 11 pct. 1 lit. b din C.proc.pen.  si art. 10 lit. d din C.proc.pen.  scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului S. I.pentru savarsirea infractiunii de distrugere, furt si tulburarea folosintei, fapte prev. si ped. de art. 217 al. 1 C.pen., art. 208 al. 1 C.pen. si, respectiv, art. 320 al. 1 C.pen.;
3. in temeiul art. 249 cpp, art. 11 pct. 1 lit. b din C.proc.pen. si art. 10lit. a din C.proc.pen. scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului S. I. pentru savarsirea infractiunii de furt prev. de art. 208 al. 2 din C.pen.;
4. in temeiul art. 228 al. 6 si art. 10 lit. a din C.p.p neinceperea urmaririi penale fata de S. I., sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie, fapta prev. si ped. de art. 220 al. 1 C.pen.
Impotriva solutiei petentul P. A. D. a formulat plangere  in termen legal la Judecatoria Sibiu, inregistrata sub nr.4214/306/2009, solicitand admiterea acesteia si restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu in vederea redeschiderii urmaririi penale pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.24 lit. b din Legea nr.50/1991, art.217 alin.1 C. pen, art.320 alin.1 C.pen. si art.208 alin.2 C.pen.
In motivarea plangerii petentul a aratat ca solutia este nelegala si netemeinica, deoarece desi, printr-o ordonanta anterioara Primul procuror dispusese completarea si refacerea actelor de urmarire penala, pentru descoperirea adevarului si analizarea completa a cauzei, aceste cercetari nu s-au facut, dar, paradoxal, ordonanta atacata, care solutiona plangerea in speta, de catre acelasi Prim procuror, nu descopera neindeplinirea propriilor dispozitii obligatorii pentru organele in subordine.
S-a aratat ca prin ordonanta atacata nu s-a solutionat fondul plangerii in speta, singurul raspuns dat a fost cel in legatura cu infractiunea prev. de art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991, neglijandu-se complet celelalte infractiuni si motivele in speta. S-a aratat ca nu s-a facut vorbire in nici un fel de completarea urmaririi penale cu privire la efectuarea calculului prejudiciului incercat de petent, singurul demers facut fiind analiza facturilor depuse de acesta si de fapt trebuia sa se contacteze si un specialist din cadrul SC E. SA, care sa descifreze facturile depuse de petent, asa cum s-a dispus de catre Prim procurorul care a solutionat plangerea initiala in speta.
Totodata, petentul a aratat ca nu s-au luat in considerare declaratiile martorului G. C. (fila 96) si ale partii vatamate ca fiind partinitoare, nu s-a analizat declaratia martorului B. I. ( fila 86), care a vazut betoniera cuplata la priza petentului, timp de o luna si jumatate si nici nu a fost inlaturata aceasta declaratie.
S-a mai sustinut ca nu s-a verificat cand si-a tras curentul faptuitorul, vizavi de afirmatia petentului ca acesta nu-l avea tras cand folosea priza sa si ca, desi s-a dispus intocmirea unui proces verbal de cercetare la fata locului cu privire la accesul in gradina, dupa finalizarea lucrarilor, acesta nu s-a intocmit, dar ordonanta atacata, nu s-a preocupat de acest aspect, iar daca s-ar fi intocmit, s-ar fi observat ca accesul in gradina este obstructionat asa cum se poate constata din plansele foto atasate dosarului ( fila 25).
S-a mai aratat ca declaratiile martorilor B. ( fila 86, 92), A. ( f. 88), C. (f. 91, 92) nu sunt analizate critic dar nici inlaturate.
S-a mai subliniat ca, chiar daca gradina este comuna, ingradirea dreptului coindivizarului este abuziva, la fel fiind si in cazul desfiintarii accesului la pod, prin inlaturarea usii de acces.
Petentul mai arata ca trebuia, conform propriilor dispozitii ale Primului Procuror la cercetarea locala sa fie invitati si specialisti din cadrul  Consiliului Local – Sibiu, ai Serviciului  Public de Cadastru si Disciplina in constructii, cat si de la Inspectia in Constructii, dar si acest lucru este trecut cu vederea.
In final s-a mai aratat ca amenda administrativa aplicata de procuror intimatului pentru infractiunea de continuare a lucrarilor de constructie dupa ce s-a dispus sistarea acestora este una modica, astfel ca acesta a si continuat constructia in ultimii doi ani.
La dosarul cauzei au fost atasate dosarele nr.1649/P/2007 si 269/II/2/2009 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu.
Deliberand cu privire la plangerea formulata instanta de fond a gasit-o neintemeiata si, in baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a C.pr.pen. o  respins-o ca atare pentru urmatoarele considerente:
Legat de infractiunea de prevazuta de art.24 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991 constand in acea ca intimatul a continuat lucrarile de constructie dupa ce se dispusese sistarea acestora, instanta a constatat ca procurorul a apreciat in mod corect ca sunt incidente prevederile art.18 ind.1 C. proc. pen. si a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, acesta neavand antecedente penale si recunoscand savarsirea faptei; prin urmare, petentul are posibilitatea de a cere desfiintarea constructiei pe calea unui proces distinct.
Cu privire la infractiunile de tulburare de posesie prevazuta de art.220 alin.1 C. pen. si tulburare a folosintei locuintei prevazuta de art.320 alin.1 C.pen. instanta a constatat  ca solutia procurorului este legala si temeinica, pentru motivele indicate pe larg in ordonanta; instanta a constatat ca, fata de imprejurarea ca petentul si numitul Z. M. sunt coproprietari ai terenului situat administrativ in Sibiu, pe str. ., ca nu a avut loc vreo iesire din indiviziune, ca intimat S. I.este beneficiarul unei promisiuni de vanzare-cumparare a imobilului de la numitul Z. M., nu se poate spune ca prin efectuarea lucrarilor de constructie de catre intimat s-ar fi ocupat terenul aflat in posesia petentului; apoi, faptul ca accesul in gradina imobilului a fost blocat de noua constructie nu reprezinta o tulburare a folosintei locuintei intimatului, cata vreme acesta are acces la gradina prin barul pe care si l-a amenajat la aceeasi adresa (dar cu intrare de pe str. Lunga) –aspecte ce rezulta din raportul de expertiza topo efectuat in procesul civil dintre parti avand ca obiect sistarea starii de indiviziune (filele 67-74 dosar de urmarire penala); mai mult, gradina petentului nici nu poate fi considerat o anexa a locuintei, deoarece in gradina este amenajata terasa barului apartinand petentului; nici in privinta podului in care petentul sustine ca intimatul  i-a blocat accesul ca urmare a edificarii noii constructii nu s-a  retinut savarsirea infractiunii de tulburare a folosintei locuintei, intimatul declarand ca nu a avut reprezentarea urmarilor actiunii sale, motiv pentru care a si montat ulterior o scara pe care se putea ajunge in pod; instanta a mai retinut ca nici faptul ca intimatul a depozitat materiale de constructie in curtea imobilului nu constituie o tulburare a folosintei locuintei, petentul nelocuind efectiv in imobil; pe cale de consecinta, critica formulata de petent la adresa ordonantei atacate in sensul ca nu s-a efectuat un procesul - verbal de cercetare la fata locului nu a fost apreciata ca fiind  intemeiata.
Savarsirea infractiunilor de distrugere si de furt reclamate de petent nu a putut fi dovedita mai presus de orice dubiu, astfel ca scoaterea de sub urmarire penala a intimatului dispusa de procuror a fost aplicabila ca fiind  legala. Deteriorarea acoperisului imobilului petentului (urmata de infiltratiile de apa) a avut loc in mod neintentionat cu ocazia lucrarilor de constructie (pe care nici nu le-a efectuat intimat personal), intimatul inlocuind ulterior tiglele sparte, iar eventualele degradari care mai subzista pot fi remediate. In privinta copertinei din curtea imobilului intimatul a declarat ca a avut acordul tatalui petentului pentru a o demonta si ca apoi a depozitat pe strada materialele rezultate, platindu-i suma de 300 lei in acest scop, imprejurari confirmate si de martorul G., astfel ca, desi petentul sustine, in consens cu tatal sau, ca intimatul nu a avut acceptul lor pentru demolare, instanta de fond a  constatat ca prezumtia de nevinovatie nu a putut fi rasturnata.
Legat de infractiunea de furt de energie prevazuta de art.208 alin.2 C.pen. prima instanta a constatat ca in mod corect procurorul a considerat ca nu s-a putut dovedi mai presus de orice dubiu savarsirea acesteia. Astfel, desi in factura aferenta perioadei 9.05.2007-8.06.2008 din (fila 64 dosar de urmarire penala) apare un cost total de 2.765,73 lei, factura nu este emisa pe numele petentului, ci al S.C. T. G. S.R.L., iar costul energiei electrice foarte ridicat fata de cel aferent lunilor precedente si ulterioare (in valoare de aproximativ 100-140 lei) poate fi justificat prin aceea ca in factura mentionata apare o regularizare a consumului de curent electric pe o perioada de peste 7 luni (25.10.2006-8.06.2007); din declaratia tatalui petentului (fila 80 dosar de urmarire penala) a rezultat ca prin contorul societatii comerciale mentionate se inregistreaza si consumul de energie electrica a prizei aferente locuintei petentului unde se sustine ca s-a racordat ilegal intimatul. Prin urmare, chiar daca martorul B. I. (administratorul S.C. C. S.R.L. care detine barul amenajat in imobil) a declarat ca a vazut uneori cablul betonierei folosite la lucrarile de constructie efectuate de intimat in priza mentionata (relatand acest aspect si martorului P. A.), martorii G. C. ginerele intimatului si V. I., muncitorul care a folosit efectiv betoniera, au sustinut ca aceasta a fost racordata numai la reteaua electrica a barului apartinand intimatului (aflat in acelasi imobil). Existand acest dubiu foarte serios in privinta racordarii ilegale a betonierei la reteaua electrica folosita de petent (dubiu ce a persistat si dupa reaudierea tuturor martorilor si a partilor), tinand seama si de cele expuse mai sus privitor la consumul de energie electrica si regularizarea acestuia, instanta a constatat ca nu se impunea determinarea prejudiciului produs petentului ca urmare a bransarii ilegale.
Prin urmare, instanta a respins plangerea formulata de petentul P. A. D., CNP 1., domiciliat in Sibiu, str. . nr., jud. Sibiu, in contradictoriu cu intimatul S. I., domiciliat in Sibiu, str. ., nr., impotriva solutiei pronuntate de Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu in dosarul nr.1649/P/2007 si a mentinut solutia  atacata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termenul legal petentul P. A. D. motivat prin memoriul  atasat la filele 9 – 15 dosar, in principal casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond in vederea condamnarii inculpatului pentru faptele reclamante, iar in subsidiar casarea hotararii si rejudecand condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care s-a facut plangere penala intrucat ele sunt dovedite cu probele dosarului.
Critica pe fond a cauzei a avut in vedere urmatoarele:
- cu privire la infractiunea prev. de art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991 retinandu-se ca invinuitul S. I. a recunoscut fapta, se impunea o alta individualizare a sanctiunii aplicate intrucat amenda de 1000 lei este neindestulatoare.
- cu privire la cele doua infractiuni de tulburare de posesie si tulburarea folosintei locuintei, prev. de art. 22 alin. 1 si respectiv 320 Cod penal, recurentul a apreciat ca faptele au fost savarsite cu intentie iar probatoriul administrat confirma vinovatia acestuia, faptuitorul fiind pe deplin responsabil de actiunile sale si nefiind in eroare privitor la cele intreprinse, iar sintagma retinuta de catre instanta de fond in sensul ca „nu a avut reprezentarea actiunii sale” nu este la adapost de critica.
- cu privire la infractiunile de distrugere si furt prev. de art. 217 alin. 1 si 208 al. 1 Cod penal probele le-au confirmat iar documentele sunt incomplete in ceea ce priveste cuantumul prejudiciului incercat prin furtul de curent electric si acesta se datoreaza ca nu s-a suplimentat probatoriul in sensul  solicitat la fond ( cercetare locala, cu participarea de specialisti din cadrul Consiliului Local – Serviciul Public de Cadastru si Disciplina in Constructii, cat  si de la Inspectia in Constructii).
Intimatul S.I.prin aparator a solicitat respingerea recursului cu mentinerea actelor procurorului ca legale si temeinice, nici una din faptele reclamate si pentru care nu a fost sanctionat administrativ nefiind dovedite si reale.
Examinand hotararea de fata prin prisma motivelor invocate in memoriul scris, oral si din oficiu, tribunalul retine ca recursul este nefondat, astfel ca el va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, hotararea instantei de fond mentinuta ca legala  si temeinica pentru cele ce se vor arata in continuare.
Instanta de fond si procurorul  au retinut in mod corect in baza probatoriului administrat ca din  multitudinea faptelor reclamate de petentul recurent, in sarcina invinuitului S. I.poate fi retinuta ca fiind dovedita si realizata sub toate elementele sale constitutive doar infractiunea prev. de art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991, fapta ce a constatat in continuarea lucrarilor de constructie si ulterior constatarii savarsirii contraventiei, conform procesului – verbal de constatare din 09.05.2007 emis de Consiliul Local al Mun. Sibiu.
Privitor la sanctiunea aplicata acestuia, amenda administrativa in cuantum de 1000 lei, atat procurorul cat si instanta de fond au apreciat in mod just ca fata de modul de savarsire, de atitudinea sincera de recunoastere a faptei, de imprejurarea ca acesta nu poseda antecedente penale, nu se impunea trimiterea lui in judecata, fiind suficienta amenda aplicata, astfel ca nu se impune  nici casarea hotararii in vederea condamnarii invinuitului pentru aceasta fapta si cu atat mai putin condamnarea faptuitorului in recurs pentru aceasta infractiune.
Referitor la celelalte critici aduse hotararii instantei de fond si a actelor parchetului cu privire la celelalte infractiuni pentru care s-a facut plangere, respectiv tulburarea folosintei locuintei prev. de art. 320 Cod penal, distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal si furt prev. de art. 208 alin. 1 C. penal,  tribunalul constata ca in mod just s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a faptuitorului S. I., intrucat aceste fapte nu realizeaza elementele constitutive ale infractiunilor  reclamate, iar in ceea ce priveste infractiunile de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, fapta nu exista pentru argumentele mentionate pe larg in cuprinsul hotararii instantei si ordonantei procurorului.
Astfel, furtul de energie electrica nu este dovedit si nu s-a putut stabili daca factura de plata majorata platita de petent isi are sorgintea in plata neregularizata pe care a facut-o petentul timp de mai bine o jumatate de an ( 7 luni) ori din consumul de energie rezultat, prin racordarea ilegala a betonierei. Sub acest aspect in mod corect a retinut instanta de fond ca probele sunt contradictorii si ca nici  dupa reaudierea martorilor nu s-a putut elucida acest  aspect, ori fata de aceasta imprejurare  o cuantificare a prejudiciului nici nu ar mai fi fost  utila si concludenta solutionarii dosarului, cata vreme insusi autoratul faptei este pus sub semnul intrebarii.  Apoi, in mod just a fost retinuta de catre procuror si instanta de fond,  imprejurarea ca bunurile  reclamate de petent ca fiind sustrase ar fi fost luate de invinuit in scopul cerut de legiuitor, acela de a si le insusi pe nedrept, dimpotriva, s-a aratat ca acestea au fost depozitate in strada, iar pentru acestea si pentru pretinsele distrugeri produse a si achitat c/val. lor ( 300 de lei), imprejurari confirmate si de martorul G..
Deteriorarea acoperisului imobilului recurentului urmata de infiltratiile de apa, au avut loc  nu in intentia faptuitorului de a-i cere pagube recurentului,  ci din culpa fara  prevedere, intimatul procedand ulterior actiunii sale pagubitoare, la inlocuirea tiglelor sparte; cum fapta de distrugere prev. de art. 217Cod penal, presupune, pentru a fi realizata sub toate elementele sale constitutive, o anume forma a vinovatiei, solutia procurorului si a instantei de fond sunt legale si urmeaza a fi mentinute.
Nu sunt intemeiate  criticile aduse nici in ceea ce priveste  infractiunea de tulburare de posesie  si tulburarea folosintei locuintei intrucat efectuarea lucrarilor de constructie si blocarea  accesului inspre gradina, ori la podul imobilului, nu sunt de natura a realiza elementele constitutive ale acestor infractiuni, deoarece nu s-a realizat o actiune de ocupare efectiva ori partiala a apartamentului recurentului, ori de a-l pune pe partea vatamata in situatia de a nu-si putea exercita in mod firesc si normal dreptul sau ( gradina comuna nefiind locuinta in sensul art. 320 Cod penal) iar in ceea ce priveste accesul spre pod acesta este realizat prin montarea unei  scari de catre faptuitor.
Cum pentru faptele dovedite in afara oricarui dubiu, faptuitorul S. I. a fost just sanctionat administrativ si cum pentru faptele pentru care prezumtia de vinovatie nu a rasturnata, procurorul a pronuntat o solutie  de neurmarire penala legala si temeinica mentinuta in mod legal si de catre instanta de fond, Tribunalul constata ca plangerea si recursul formulat de catre P. A. D. sunt nefondate si urmand  ca recursul sa fie  respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare catre  stat in suma de 30 lei conform art. 192 al. 2 C.p.p. iar in baza art. 193 C.p.p. recurentul va fi obligat  catre intimat la plata cheltuielilor judiciare  catre S.I. in suma de  2000 lei.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Respinge recursul formulat de  petentul P. A. D., domiciliat in  Sibiu, str. .nr. .jud. Sibiu  impotriva sentintei penale nr. 334/17.06.2009, pronuntata de Judecatoria Sibiu pe care o mentine.
In baza art. 192 al. 2 C.p.p. obliga recurentul la plata sumei de 30  lei cu titlu de cheltuieli  judiciare avansate de   stat in recurs iar in temeiul art. 193 C.p.p. la plata sumei de 2000 lei catre S.I. cu acelasi titlu.
DEFINITIVA.
                  Pronuntata in sedinta publica, azi 16 noiembrie 2009.