hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare - prescriptie

Recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie are efecte intreruptive nu numai in cazul manifestarii exprese de vointa, ci si in cazul unei recunoasteri tacite, respectiv atunci cand rezulta din orice act sau fapt care presupune marturisirea existentei dreptului a carui actiune se prescrie. (sentinta civila nr. 883/04.02.2008)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 17.02.2004,  sub nr. 1850/2004, reclamantul G.D. a chemat in judecata pe paratii H.L., U.M.A., B.P. si I.R.I,, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se constate ca este proprietarul terenului  in suprafata de 300 m.p. situat in Bucuresti, str. G.T nr.77, sector 2, urmand ca hotararea sa tina loc de act de vanzare - cumparare cu privire la terenul in cauza.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a cumparat respectivul teren in anul 1983  printr-un inscris sub semnatura privata de la parata I.I., terenul facand parte dintr-un lot de 574 m.p., achizitionat de aceasta parata tot printr-un inscris sub semnatura privata de la paratii B.I. si B.P. la data de 02.06.1981, acestia din urma fiind cei care achizitionasera terenul in data de 28.02.1968, in aceeasi modalitate, respectiv tot printr-un inscris sub semnatura privata de la numitii H.I. si H.M., persoane care detineau terenul cu un act autentic de proprietate. In continuare, reclamantul a aratat ca incepand cu acea data a platit impozitul pe teren pe numele proprietarului H.I., asa cum au facut si ceilalti cumparatori, neavand acte autentice de proprietate. Reclamantul a mai invederat faptul ca a paratii H.L. si U.M.A. sunt mostenitorii defunctilor H.I. si H.M..
In drept, au fost invocate dispozitiile  art. 480 Cod civil si art. 1172 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 112,5 lei conform art. 13 din Legea nr. 146/1997 si timbru judiciar in valoare de 5 lei, conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
In dovedirea sustinerilor din cuprinsul cererii deduse judecatii, reclamantul a depus la dosar urmatoarele inscrisuri in copii certificate: act de vanzare - cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat  eliberat in copie de Arhivele Statului, inscris sub semnatura  privata intitulat "act de vanzare - cumparare - chitanta" incheiat intre H.I. si H.M. si .B.I. si B.P. la 28.02.1968, inscris sub semnatura privata intitulat act de vanzare - cumparare - chitanta" incheiat intre B.I. si B.P. si I.I. la 02.06.1981, inscris sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat intre I.I. si G.D. la 15.05.1983, chitante care atesta plata impozitului pe teren.
La data de 14.04.2004, paratii H.L. si U.M. A. au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond respingerea cererii ca neintemeiata.
In motivarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, paratii au aratat ca nu au niciun fel de raport juridic cu reclamantul, neincheind cu acesta nici un act, calitate procesuala avand doar parata I.I. care a vandut terenul reclamantului fara a avea un drept real asupra imobilului. Pe fondul cauzei, au aratat ca terenul in cauza a fost proprietatea autorului lor, H.I., care la randul sau, l-a dobandit de la numitele E.R. si E.R. prin act de vanzare - cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat, terenul trecand ulterior in proprietatea statului in urma Decretului de expropriere nr. 112/1989. In temeiul Legii 18/1991, paratii H.L. si U.M.A. au aratat faptul ca au devenit proprietarii terenului in suprafata de 574 m.p. situat in Bucuresti, str. G.T nr. 77, sector 2, fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr.18233/2/29.07.1999, incheindu-se ulterior proces - verbal de punere in posesie, chiar inscriindu-si dreptul de proprietate in cartea funciara prin incheierea nr. 9894/03.07.2001. Paratii au mai aratat ca reclamantul le ocupa in mod nelegal o suprafata de teren de 300 mp  din totalul terenului pe care-l au in proprietate, cu atat mai mult cu cat prin sentinta civila nr. 15315/2000 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, definitiva si irevocabila, a fost respinsa actiunea in uzucapiune formulata de reclamant.
In aparare, paratii au depus la dosar urmatoarele inscrisuri: titlul de proprietate nr. 18233/2/29.07.1999 eliberat de Prefectura Municipiului Bucuresti, proces - verbal de punere in posesie incheiat la data de 16.08.1999, incheierea de intabulare nr. 9894/20.08.2001 data de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti - Biroul de Carte Funciara, adresa nr. 32/S/20.06.1995 a C.L.M.B., sentinta civila nr. 15315/2000 a Judecatoriei Sector 2 Bucuresti, definitiva si irevocabila.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii H.L. si U.M.A. a fost respinsa prin incheierea de sedinta din data de 20.04.2004, instanta apreciind  ca este necesara opozabilitatea hotararii si fata de acestia.
In cauza a fost efectuata o expertiza topografica in scopul identificarii terenului in litigiu si a stabilirii valorii de circulatie a acestuia, raportul de expertiza fiind depus la dosar in data de 13.09.2004, completarea acestuia fiind efectuata la data de 04.11.2004.
Prin sentinta civila nr. 807/01.02.2005 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti in dosarul cu nr. 11332/300/2007 a fost respinsa ca neintemeiata cererea formulata de reclamant impotriva paratilor pentru urmatoarele considerente : vanzarile - cumpararile succesive incheiate de parati sau autorii lor cu privire la terenul in litigiu sunt nule  absolut pentru lipsa formei autentice impuse de lege. In baza principiului conversiunii actelor juridice, insa, instanta poate interpreta conventia partilor ca fiind un antecontract de vanzare - cumparare, substituire ce ar fi posibila daca actul lovit de nulitate ar cuprinde in plan obiectiv elementele constitutive ale actului in care va fi convertit. In aceste conditii, s-ar fi nascut in patrimoniul promitentului vanzator H.I., si, ulterior, in patrimoniul celorlalti trei promitenti, o obligatie de a face, aceea de a incheia actul in forma  autentica. Desi in legislatia anterioara anului 1989 (art. 12 din Decretul nr. 144/1958) se prevedea expres posibilitatea ca in caz de neexecutare a unui astfel de antecontract, instanta sa poata dispune incheierea contractului, hotararea pronuntata in cauza tinand loc de contract, in temeiul art. 1073 si 1077 Cod civil instanta apreciaza ca principiul executarii in natura a obligatiilor nu poate avea prevalenta in raport de caracterul absolut si exclusiv al dreptului de proprietate. Mai mult, s-a retinut ca in cauza nu exista suficiente argumente pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare, intrucat autorul paratilor, H.I., a fost proprietarul unei suprafete de 600 mp ( in fapt 574 mp.), iar inscrisul pe care reclamantul isi  bazeaza solicitarea se refera la jumatate din aceasta suprafata, respectiv 300 m.p., fara a se identifica topografic aceasta suprafata.  Mai mult, respectivul teren a intrat in proprietatea statului  in anul 1989, fiind expropriat prin Decretul nr. 112/1989, reconstituirea dreptului de proprietate facandu-se in anul 1999 in persoana mostenitorilor fostului  proprietar, paratii H.L. si U.M.A. si s-a considerat ca in cuprinsul actelor sub semnatura privata incheiate intre parti nu se regasesc toate elementele necesare pronuntarii unei hotarari care sa tina locul unui contract de vanzare - cumparare.
Impotriva sentintei pronuntate in acest sens de Judecatoria Sector 2 Bucuresti, reclamantul a  formulat apel  cu motivarea ca este netemeinica si nelegala intrucat  instanta trebuia sa observe ca toate clauzele anticipatorii fusesera indeplinite de catre parti: intrarea in posesie si plata pretului, incalcand astfel principiul potrivit caruia conventiile trebuie interpretate  in sensul de a li se acorda eficienta juridica.
La data de 21.04.2005, a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, dosarul cu nr. 1517/ 2005 avand ca obiect apel impotriva sentintei civile nr. 807/01.02.2005 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti in dosarul nr. 1850/2004.
Prin incheierea de sedinta  pronuntata la data de 22.07.2005 de CAB in dosarul mentionat s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol  si trimiterea acesteia spre competenta solutionare  in favoarea Tribunalului Bucuresti.
La data de 01.08.2005, a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV- a Civila, sub nr. 3409/2005 (dosar nr. unic 22986/3/2005), apelul formulat de reclamantul G.D. impotriva sentintei civile nr. 807/01.02.2005 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti in dosarul nr. 1850/2004.
Prin incheierea de sedinta pronuntata la data de 09.11.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV - a Civila,  in baza disp. art. 282/1 Cod procedura civila, tribunalul  a calificat calea de atac formulata de reclamant ca fiind recurs si nu apel, avand in vedere valoarea obiectului cauzei, astfel cum rezulta din raportul de expertiza de la instanta de fond.
Prin decizia civila nr. 463 pronuntata la data de 01.03.2006 Tribunalul Bucuresti  Sectia a IV - a Civila a  admis  recursul declarat  de recurentul reclamant G.D.impotriva sentintei civile nr. 807/1.02.2005 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti in dosarul nr. 1840/2004, a casat sentinta recurata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, retinand ca recursul este intemeiat  prin raportare la motivele de recurs  formulate cat si sub toate aspectele cu urmatoarea motivare: instanta de fond se bazeaza pe o analiza superficiala a inscrisurilor existente la dosar cauzei si a raportului de expertiza, nu s-a pronuntat pe fondul cauzei, in sensul ca nu s-a pronuntat si cu privire la raporturile juridice derivate din conventiile succesive de instrainare a bunului, prin stabilirea cadrului procesual, avand in vedere ca reclamantul a chemat in judecata atat pe primii dobanditori ai imobilului, cat si pe dobanditorii succesivi, dar si pe mostenitorii proprietarului initial, conform contractului de vanzare cumparare din anul 1940 si a titlului de proprietate nr. 18233/2/29.07.1999. Instanta de fond a retinut ca, in conformitate cu principiul conversiunii actelor juridice, actul sub semnatura privata avea eficienta unui antecontract, ca s-a dovedit calitatea de proprietar atat al autorului paratilor H.I., cat si a mostenitorilor acestuia, H.L. si U.M.A. prin eliberarea titlului de proprietate in baza Legii 18/1991. Instanta de recurs a apreciat ca suprafata de teren a fost identificata prin raportul de expertiza fara  temei legal, ca principiul executarii in natura nu ar avea prevalenta in raport cu caracterul absolut si exclusiv al dreptului de proprietate in conditiile in care nu s-a contestat validitatea promisiunii bilaterale de vanzare - cumparare. Instanta de fond a prezentat doar intervenirea instrainarilor succesive fara  a analiza daca partile raporturilor juridice si-au indeplinit sau nu obligatiile asumate.
Ca urmare a admiterii recursului, casarii sentintei recurate si a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, la data de 21.07.2006, dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Sector 2 Bucuresti cu nr. 11.405/300/2006.
In cursul rejudecarii dupa casare, au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri: adresa nr. 32/S/20.06.1995 emisa de CLMB -  DAFI, adresa nr. 19208/XII/24.01.1996, emisa  de CLMB -  Departamentul Patrimoniu Imobiliar, adresa nr. 479730/11818/03.10.2005 emisa de PMB Directia Evidenta Imobiliara si  Cadastrala, certificat de atestare fiscala, chitante de plata impozitului, instiintari de plata, incheierea de sedinta din data de 05.04.2006 care face parte integranta din sentinta civila nr. 3407/19.04.2006 pronuntate in dosarul nr. 12176/300/2004 ( dosar in format vechi nr. 14731/2004, adresa nr. 800139/28.05.2005 emisa de Primaria Sector 2 Bucuresti - Directia Venituri Buget Local Sector 2.
Prin sentinta civila nr. 915917.11.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamant, instanta de fond pronuntand o hotarare care sa tina loc de act de vanzare - cumparare,  constatandu-se ca acesta este proprietarul terenului in suprafata de 299 m.p., din urmatoarele considerente: imobilul la data incheierii inscrisului se afla in proprietatea autorilor paratilor conform actului de vanzare - cumparare nr. 5420/944/1945 autentificat sub nr. 408/1045 de Tribunalul Bucuresti - Sectia Notariat, paratii nu au contestat inscrisul, ci doar faptul ca reclamantul la momentul incheierii inscrisului sub semnatura privata cu autoarea sa directa, parata I.I., nu a verificat situatia juridica a terenului, nu au prezentat vreo explicatie a faptului ca dovezile de achitare a impozitului pe numele defunctului H.I. se gasesc in posesia reclamantilor  si nici nu au negat imprejurarea ca autorii lor H.I. si  H.M. au incasat pretul vanzarii. Instanta a mai retinut ca in cauza nu s-a facut dovada ca inscrisurile incheiate intre parti si care cuprind conventii sinalagmatice s-au facut in 2 exemplare, dar exista proba certa ca autorii paratilor si-au indeplinit obligatia asumata prin inscris, respectiv de a preda terenul autorilor reclamantului, care, la randul lor, au si predat acest teren, fapt recunoscut si de catre parati prin faptul ca acestia au solicitat reclamantului sa elibereze terenul. Antecontractul prin care partile s-au obligat sa constituie in viitor un drept real asupra unui bun imobil naste in sarcina acestora obligatia de a incheia contractul asumat, instanta judecatoreasca avand posibilitatea pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare in caz de neindeplinire a obligatiilor de catre una dintre parti. Pe de alta parte, prevederile art. 969 Cod civil,  conform carora conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, dar si faptul ca paratii H.L. si U.M.A. au preluat in patrimoniul lor odata cu drepturile lasate de autorii lor si obligatiile asumate de catre acestia, duc la concluzia ca, prin suplinirea consimtamantului debitorilor obligatiei de a face izvorata din antecontract, se poate pronunta o hotarare care sa tina loc ce act autentic de instrainare.
Impotriva acestei sentinte paratii H.L. si U.M.A. au formulat recurs la data de 23.02.2007, dosarul fiind inaintat Tribunalului Bucuresti, in vederea solutionarii recursului, formandu-se astfel dosarul nr. 11405/300/2006.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV - a Civila a pronuntat decizia nr. 841/31.05.2007 prin care a admis recursul declarat, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, cu urmatoarea motivare: prin incheierea antecontractului de vanzare -cumparare, corelativ obligatiei vanzatorului, prevazuta de art. 1073-1077 Cod civil si reglementata expres prin prevederile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, in patrimoniul cumparatorului se naste un drept de creanta care sta la baza legitimarii procesuale active si care trebuie exercitat in interiorul dreptului de prescriptie. Avand in vedere ca acest drept de creanta este nascut "ex contractu", rezulta ca cererea prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare are natura unei cereri personale, care trebuie promovata in consecinta cu respectarea termenului de prescriptie de 3 ani astfel cum prevede art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Prin urmare, in speta de fata recurentul reclamant intelege sa invoce dreptul de creanta dobandit de la autoarea sa I.I., care la randul sau l-a dobandit de la autorii sai B.I. si B. P. - in patrimoniul acestora din urma nascandu-se ca urmare a antecontractului de vanzare - cumparare incheiat in anul 1968 cu proprietarii, respectiv H.I. si H.M.. Dreptul de creanta s-a nascut conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, de la data incheierii primului antecontract de vanzare - cumparare si trebuie sa nu se fi stins prin prescriptie, intrucat dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, astfel cum prevede art. 1 din acelasi act normativ mentionat anterior, se stinge prin prescriptie daca nu este exercitat in termen. Instanta de recurs a mai aratat ca in speta de fata trebuie dovedita posesia pentru fiecare dintre autorii  intimatilor reclamanti, iar posesia poate fi dovedita cu proba testimoniala, intrucat literatura si practica de specialitate au recunoscut intotdeauna un efect intreruptiv al prescriptiei in situatia in care cumparatorul a avut posesia imobilului in conditiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Ca urmare a admiterii recursului, a casarii sentintei recurate si a trimiterii spre rejudecare a cauzei aceleiasi instante, la data de 24.10.2007 dosarul a fost inregistrat pe rolul acestei Judecatoriei Sector 2 Bucuresti cu nr. 11332/300/2007.
La termenul din data de 19.11.2006, au fost depuse la dosar de catre paratii H.L. si U.M.A. inscrisuri, respectiv adresa nr. 2811/383329/07.08.2007 emisa de Primaria Sector 2  Bucuresti -  Directia de Urbanism si Gestionare Teritoriu, inscrisul sub semnatura  privata intitulat "chitanta" incheiat intre I.I.  si G.D., inscrisul sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat intre T.N. si I.I.,  cererea adresata de paratul H.L. Primariei Sector 2 Bucuresti, chitante de plata a impozitului dupa retrocedare din anul 1999 pana la data de 31.12.2007, certificat de atestare fiscala, instiintari de plata.
La termenul de judecata din data de 26.11.2007, in raport de considerentele deciziei de casare nr. 841/31.05.2007, a fost incuviintata reclamantului proba testimoniala, in cadrul careia au fost audiati martorii S.Ghe. si B.Ghe., iar paratilor proba cu inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 21.01.2008 a fost pusa in discutia partilor exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de catre instanta din oficiu, in conformitate cu dispozitiile aceleiasi decizii de casare.
Analizand ansamblul materialului probator prin prisma exceptiei invocate, in raport si de prevederile art. 315, alin. 1 C.proc.civ., instanta constata urmatoarele:
Fata de calificarea juridica a cererii realizata de catre instanta de control judiciar, in sensul ca are natura juridica a unei cereri personale, cu privire la care este incidenta institutia prescriptiei, se retine ca prescriptia reprezinta stingerea acelei componente a dreptului la actiune care reprezinta posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, actionand ca o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului respectiv.
Printre cauzele de intrerupere a cursului prescriptiei, Decretul nr. 167/1958 stabileste la art. 16, alin. 1, lit. a, recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie are efecte intreruptive nu numai in cazul manifestarii exprese de vointa, ci si in cazul unei recunoasteri tacite, respectiv atunci cand rezulta din orice act sau fapt care presupune marturisirea existentei dreptului a carui actiune se prescrie.
Pentru a produce efect intreruptiv, recunoasterea trebuie sa indeplineasca trei conditii cumulative: sa fie voluntara, sa fie neindoielnica si sa fie pura si simpla.
Din examinarea coroborata a inscrisurilor si a declaratiilor testimoniale administrate in cursul solutionarii cererii deduse judecatii, instanta retine ca aceste conditii nu sunt indeplinite.
Astfel, din declaratiile martorilor rezulta faptul ca reclamantul a exercitat o posesie continua din momentul in care a dobandit imobilul in litigiu, respectiv in anul 1983. Insa, martorii nu au relevat aspecte cu privire la posesia exercitata de catre autorii reclamantului, respectiv I.I., B.I. si B.P., unul dintre acestia, respectiv martorul B.Ghe. aratand ca s-a mutat in imobilul vecin cu reclamantul in aceeasi perioada cu acesta, iar celalalt martor, S.Ghe,, invederand faptul ca terenul a fost imprejmuit incepand cu posesia exercitata de catre reclamant, iar referitor la detinerea terenului de catre proprietarii anteriori, marturia sa nu a fost nici pertinenta, nici concludenta.
Intrucat reclamantul a dobandit un drept de creanta, rezulta faptul ca trebuie apreciat cu privire la situatia juridica a dreptului transmis, intrucat nemo dat quod non habet.
Prin urmare, intrucat recunoasterea dreptului nu a fost probata ca intrunind conditiile expuse mai sus din perspectiva tuturor celor care au fost pretinsi posesori ai terenului in litigiu, rezulta faptul ca efectul intreruptiv al prescriptiei nu s-a produs in ceea ce priveste posesia pretins a fi exercitata de catre autorii reclamantului.
De asemenea, instanta mai retine faptul ca prin notificarea nr. 1198 comunicata la data de 18.08.1998, paratii au adus la cunostinta reclamantului faptul ca terenul este ocupat fara drept de acesta. Prin urmare, lor nu li se poate opune intervenirea sanctiunii prescriptiei fata de aspectul ca nu se retine in sarcina paratilor o stare de pasivitate in raport de imobilul in litigiu.
Cu privire la declaratiile si interogatoriile extrajudiciare depuse de catre reclamant la dosar anexate concluziilor scrise, instanta nu le va aprecia in cadrul probatoriului administrat, intrucat acestea au fost depuse dupa inchiderea dezbaterilor si retinerea cauzei spre solutionare. Mai mult, reclamantul a avut posibilitatea sa propuna spre audiere in calitate de martor orice persoana a considerat ca poate depune o marturie cat mai concludenta pe aspectele probatorii astfel cum au fost stabilite prin decizia instantei de casare.
Pentru aceste considerente, intrucat dreptul dobandit de reclamant a fost transmis in patrimoniul acestuia cu viciile care au afectat si dreptul de creanta al fiecaruia dintre autorii sai, precum si pentru ca de la data la care recunoasterea nu a mai operat in favoarea reclamantului ca situatie intreruptiva de prescriptie, acesta avea la dispozitie un nou termen de trei ani, conform dispozitiilor Decretului nr. 167/1958, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si va respinge cererea ca fiind prescrisa.