Rezolutiune contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere si uzufruct viager

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr. x/314/2008 din 10.07.2008, reclamanta C H a a chemat in judecata pe paratii C V si CVsolicitand ca in baza probelor administrate, prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere si uzufruct viager autentificat sub nr. de B.N.P. privind apartamentul nr. din Suceava, str. nrbl., sc., identic cu parcela nr. din CF nr. a com. cad. Suceava, repunerea partilor in situatia anterioara, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere si uzufruct viager autentificat sub nr. din 1.06.2006 la B.N.P. se stipuleaza ca, reclamanta impreuna cu sotul sau C DA a instrainat paratilor nuda proprietate asupra apartamentului nr. situat la scara al blocului de locuinte nr. din Suceava, str. nr. Imobilul este compus din doua camere si dependinte si se identifica cu parcela nr. din CF nr. a com. cad. Suceava si este dobandit de soti prin cumparare conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15.10.2007 de B.N.P.
Reclamanta a mai aratat ca desi din contract reiese ca ar fi primit de la cumparatori suma de 37.500 lei acest lucru nu este adevarat. Imprejurarea aratata cat si comportamentul paratilor fata de ea au determinat-o sa atace in instanta contractul dar prin SC. Nr. /.2007 a Judecatoriei Suceava, definitiva, actiunea a fost respinsa ca nefondata.
De asemenea, reclamanta a invederat ca paratii nu si-au respectat clauza contractuala care rezida in ingrijirea  si intretinerea zilnica, iar comportamentul paratei a lasat de dorit.
In drept au fost invocate disp. Art. 1020, 1021 Cod civil, art. 274 al. 1 C.p.c.
In dovedirea actiunii, reclamanta  a depus in copie  inscrisuri (f.4-8).
Paratii, legal citati, prin aparator au formulat intampinare si cerere reconventionala prin care au solicitat respingerea actiunii ca nefondata, respectiv, in cazul admiterii actiunii, obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor efectuate cu plata datoriilor reclamantei si a celor ce au excedat obligatiile asumate prin contract.
La solicitarea partilor, instanta a incuviintat si a admnistrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala, in cadrul careia au fost audiati urmatorii martori: S A, BMaria, M A si L G (propusi de catre reclamanta) si martorii B M, G M, F P si CHE (propusi de catre parati).
La termenul din 22.05.2009 s-a constatat ca a interevenit, la data de 28.04.2009 decesul reclamantei C H E, si s-a incuviintat introducerea, in cauza, in calitate de mostenitoare testamentara, a Arhiepiscopiei Bisericii Armene.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Intre reclamanta C H E si sotul acesteia C D, pe de o parte si paratii Cl V si C V, pe de alta parte, s-a incheiat la data de 1.06.2006, un contract de intretinere autentificat sub prin care reclamanta si sotul ei, in calitate de intretinuti, au instrainat paratilor in calitate de intretinatori, nuda proprietate asupra apartamentului nr. situat la scara al blocului de locuinte , str.. Imobilul este compus din doua camere si dependinte si se identifica cu parcela nr. /XII/C din CF nr. 9555 a com. cad. Suceava si este dobandit de soti prin cumparare conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. de B.N.P.
Astfel, potrivit contractului dintre parti, in schimbul dobandirii proprietatii asupra imobilului, paratii  se obligau sa asigure celor doi intretinere viagera cu cele necesare traiului, ceea ce are semnificatia de procurarea si prepararea hranei, procurarea de medicamente si asigurarea asistentei medicale, suportarea tuturor cheltuielilor pentru intretinerea imobilului si ajutor in menaj, in general asigurarea unor conditii de trai decent, pana la incetarea din viata, si totodata sa suporte dupa moarte toate cheltuielile necesare pentru inmormantare si datinele crestinesti. Existenta raporturilor obligationale de intrettnere dintre parti, rezulta cu certitudine din inscrisul depus la dosarul cauzei, contract de intretinere autentificat sub nr. 2339/1.06.2006.
Intrucat obligatia principala asumata de catre dobanditori a constat in prestarea intretinerii, instanta retine sub aspectul naturii contractului incheiat ca intre parti a intervenit un contract de intretinere, chiar daca denumirea acestuia a fost precizata ca fiind contract de vanzare-cumparare cu clauze de intretinere si uzufruct viager, natura contractului neputand fi dubla si neprezentand relevanta sub acest aspect stipularea in contract a pretului vanzarii.
Se mai retine de catre instanta ca la data de 12.06.2006 a decedat creditorul C D, obligatia paratilor de intretinere mentinandu-se fata de cocreditoarea, in viata, respectiv reclamanta din prezenta cauza, CH E.
De precizat ca alega?iile reclamantei referitor la necunoa?terea con?inutului real al contractului, la voin?a so?ului ei de a incheia conven?ia ?i la imprejurarea ca acesta a semnat prin punerea degetului, au fost solu?ionte prin SC nr. 4/26.11.2007, definitiva ?i irevocabila, aspecte care au intrat in puterea lucrului judecat ?i nu mai pot fi repuse in discu?ie in cadrul prezentului litigiu. Astfel, s-a re?inut de catre acea instan?a ca modalitatea de insu?ire a contractului de catre so?ul reclamantei a fost generata de  starea fizica grava in care se afla acesta, dar ambii so?i aveau discernamant.
Pentru a opera desfiintarea conventiei perfectate este necesara intrunirea cumulativa a mai multor conditii: sa existe o neexecutare partiala (dar substantiala)  a obligatiei debitorului; neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului; debitorul sa fi fost pus in intarziere. In ceea ce priveste ultima conditie - a puneri in intarziere a debitorului- data fiind natura specifica a obligatiei de intretinere, respectiv caracterul alimentar al prestatiei, termenele stipulate pentru executare au caracter esential, astfel ca debitorul este de drept in intarziere si nu i se poate acorda un termen de gratie pentru plata.
Mai trebuie precizat, de asemenea, ca in materia obligatiilor de rezultat (cum sunt obligatiile asumate prin contractul de intretinere) sarcina probei se imparte intre creditor si debitor; astfel, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta obligatiei respective, dupa care, debitorul la randul sau, trebuie sa dovedeasca executarea acestei obligatii.
Analizand in acest context, cererea dedusa judecatii, instanta constata ca paratii au facut dovada indeplinirii obligatiei de intretinere in mod corespunzator, probele respective nefiind combatute, in mod convingator de dovezile administrate la propunerea reclamantei.
Astfel, din coroborarea declaratiilor martorilor B M, F P si C HE (filele 97,110, 125) rezulta ca reclamanta si paratii se cunosteau cu mult timp inainte de incheierea contractului iar relatiile dintre ei au fost bune o perioada indelungata. Intrucat paratii i-au ajutat pe reclamanta si pe sotul acesteia, reclamanta a fost cea care le-a solicitat ajutorul propunandu-le incheierea unui contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere mai ales ca numitul C D era grav bolnav, aspectul fiind confirmat chiar de martora propusa de catre reclamanta, SA (f.93).Neintelegerile intre parti au intervenit in toamna anului 2006, la cateva luni de la decesul sotului reclamantei.
Din ansamblul materialului probator administrat (f.36-60) in cauza rezulta, cu prisosinta, ca paratii si-au indeplinit obligatiile ce le incumbau in virtutea contractului perfectat, asigurandu-i reclamantei un trai decent, procurandu-i acesteia alimente, medicamente,  achitand rate pentru diverse obiecte de uz casnic, achitand facturile la asociatie si platind datoriile acumulate -la asociatie, magazin alimentar sau farmacie - de catre creditoarea intretinerii.
Imprejurarea achitarii de catre parati a datoriilor pe care le avea reclamanta reiese din depozitiile martorilor B M (f.95), B M (f.97) si Co H E (f.126). Mai mult, chiar reclamanta recunoaste, in cadrul raspunsului la intampinarea formulata de catre parati, ca este de acord sa le restituie cheltuielile facute de acestia, aferente datoriilor achitate (f.81).
Asa cum rezulta din  depozitia martorelor B M si G M, parata a prestat intretinere reclamantei, procurandu-i toate cele necesare, aspectul fiind confirmat si de martorul M A, care a recunoscut ca intretinerea a fost asigurata de parata pana in momentul in care reclamanta a refuzat-o. Mai mult, dupa decesul numitului CD, parata s-a ingrijit nu numai de procurarea hranei sau achitarea datoriilor curente, dar s-a preocupat de buna dispozitie a  reclamantei in sensul ca au mers impreuna la plimbare sau la cumparaturi.
Afirmatiile reclamantei, Arhiepiscopia Bisericii Armene Bucuresti, in sensul ca batrana C H E nu se putea deplasa, nu pot fi retinute in intregime. Astfel, desi este adevarat ca, la momentul incheierii contractului, notarul s-a deplasat la domiciliul acestora constatand ca sunt bolnavi si nedeplasabili, chiar preotul, M, atesta faptul ca reclamanta C H E nu facea plimbari dese, dar recunoaste ca se deplasa pentru necesitati. Declaratia martorului L G (f.127) sustine acest aspect aratand ca reclamanta nu se mai putea deplasa fiind necesar sa fie ajutata la coborarea scarilor, neputand merge singura, cu circa un an si jumatate inainte de decesul acesteia, intervenit in 2009, deci cu mult dupa ce parata nu s-a mai putut ocupa de ea.
In ceea ce priveste sustinerile numitului L G, referitor la imprejurarea ca a cunoscut-o pe reclamanta si a ajutat-o incepand cu trei ani inainte de decesul acesteia, avand in vedere interesul acestui martor in cauza- angajat al Bisericii Armene-, instanta apreciaza ca afirmatiile martorului prezinta o credibilitate scazuta, fiind facute pro causa.
Din declaratia martorei B M (f.97) instanta retine ca parata a fost cea care s-a ocupat de sotul reclamantei, grav bolnav si necesitand ingrijire permanenta. De asemenea, potrivit inscrisului de la f.63, tot parata a fost cea care i-a asigurat asistenta medicala sotului reclamantei atunci cand a avut nevoie, solicitand interventia ambulantei in mai multe ocazii.
Sustinerile martorei S A (f.93) in sensul ca, de ingrijirea sotului reclamantei, s-a ocupat Biserica Catolica, printr-o organizatie pe nume Caritas nu pot fi avute in vedere, aceste informatii fiind aflate de la reclamanta, iar nu constatate in mod direct.
In ceea ce priveste inmormantarea numitului C D, parata a facut dovada faptului ca ea a fost cea care a suportat cheltuielile ocazionate de acest eveniment, potrivit inscrisurilor depuse la f. 116 din dosar. Totodata, martora G M (f.103-104) a aratat ca a insotit-o pe parata la efectuarea cumparaturilor pentru inmormantare si a participat la funeralii, mentionand ca la batran nu s-a facut praznic deoarece nu exista acest obicei la persoanele de origine armeana. Aspectul este confirmat de catre martora S precum si de catre martorul M (f.109), acesta din urma invederand faptul ca parata s-a ocupat de cheltuielile de inmormantare pentru numitul C insa Biserica Armeana a participat, si ea, cu suma de 8-10 milioane.
S-a sustinut de catre martora S A ca, la o luna dupa incheierea contractului, parata a plecat in Italia, la sotul ei si nu a lasat, in aceasta perioada, pe nimeni care sa se ingrijeasca de reclamanta. Afirmatiile sale sunt contrazise chiar de declaratia numitei B M (propusa de catre reclamanta) care a aratat ca reclamanta cunostea faptul ca parata urma sa ii trimita o persoana care sa o ingrijeasca dar initial a refuzat intrucat nu dorea ca altcineva sa ii intre in casa. Totusi, la rugamintea reclamantei, parata a trimis pe cineva, respectiv pe martora B M (f.98).
Referitor la culpa debitorilor pentru neexecutarea obligatiilor contractuale asumate, instanta retine ca paratii si-au dovedit disponibilitatea in a se achita de sarcinile ce le reveneau, respectiv au incercat, prin intermediul executorului judecatoresc, sa stabileasca o punte de  comunicare cu reclamanta, sens in care i-au trimis mai multe notificari in perioada de dupa pronuntarea S.C. nr. f. 64-67. In raspunsul formulat, reclamanta a evidentiat, in mod clar, ca nu doreste sa mai beneficieze de ajutorul reclamantei, neputand fi obligata la acest lucru, iar cheltuielile cu intretinerea sa sunt suportate de catre Biserica Armeana (f.74).
Refuzul reclamantei a primi intretinere din partea paratei este clar stabilit de ansamblul probator administrat in cauza. Atat martorii propusi de parati, cat si cei propusi de catre  reclamanta au relatat ca batrana nu ii mai permitea paratei sa intre in casa, existand o situatie tensionata intre parti. Mai mult, martora BM a mentionat un incident in care parata dorind sa stea de vorba cu reclamanta, intrucat trebuia sa citeasca apometrele, a fost chemata politia.
Reclamanta, si ulterior decesului sau, B A, au sustinut ca motivul pentru care acesta a refuzat sa mai primeasca intretinere de la parata se datoreaza comportamentului urat pe care aceasta l-a avut fata de batrana. Instanta nu poate insa, sa ia in considerare acest lucru, in contextul in care aspectele pe care martorii (S A, B M, M A) le stiau nu au fost percepute de ei, in mod direct, ci din relatarile reclamantei.
Pe de alta parte, instanta retine ca potrivit declaratiilor martorilor GM (f.103) si B M (f.97), initial, relatiile dintre parti au fost bune, apropierea dintre reclamanta si parati durand ani de zile inainte de incheierea contractului. Chiar batrana a spus numitei BM ca era multumita de felul in care paratii se ingrijeau de ea.
Atitudinea reclamantei s-a schimbat ulterior, dupa ce a primit vizita preotului M A. Incidentul la care au fost prezente partile, preotul M A si sotia acestuia este relatat de catre martorii B M, C H E. Cu aceasta ocazie, dupa un schimb de replici, reclamanta i-a  adus la cunostinta paratei ca renunta la serviciile ei deoarece Biserica Armeana va avea grija de ea si i-a cerut sa lase cheile de la apartament. De altfel, aspectul este confirmat de catre martorul M A care a aratat ca a mers la locuinta reclamantei si a recuperat cheile de la parata.
Prin urmare, refuzul reclamantei este cauzat de interventia Bisericii Armene si de imprejurarea ca i se promisese sprijin din partea preotului M A, prin intermediul persoanelor trimise de aceasta sa se ocupe de ea, iar nu comportamentului paratei. Indiferent care a fost elementul determinant ce a convins-o pe reclamanta sa accepte ajutorul Bisericii Armene- mustrarea preotului ca nu a aplelat la ei pentru ingrijire, asa cum rezulta din depozitia martorei GM sau imprejurarea ca mama reclamantei i-ar fi zis sa lase apartamentul mostenire Bisericii, potrivit martorei C H E- este de evident ca atitudinea numitei C El izvora din certitudinea ca ingrijirea ii era asigurata de altcineva. De altfel, chiar reclamanta afirma acest lucru, in comunicarea efectuata, prin intermediul executorului judecatoresc catre parata, invederand ca Biserica Armeana se ocupa de intretinerea sa si ii cere paratei sa nu mai insiste in comportamentul sau de a incerca sa impuna derularea contractului f.75.
Este de netagaduit ca Arhiepiscopia Bisericii Armene s-a ingrijit de reclamanta C H E, trimitand in acest sens persoane care sa se ocupe de ea (de exemplu, martora S A) si cheltuind sume de bani, asa cum rezulta din inscrisurile aflate la f. 129-171 din dosar. Este de asemenea, de netagaduit, imprejurarea ca GA a fost desemnata, de catre reclamanta CH E, prin testamentul autentificat sub nr. de catre BNP, legatara universala. Cu toate acestea, instanta considera ca este de datoria Bisericii- oricare ar fi ea- sa  procedeze in maniera descrisa mai sus (sa fie aproape si sa se ingrijeasca de persoanele in varsta) fara a urmari sa obtina, in schimb, vreun avantaj patrimonial, cu atat mai mult cu cat reclamanta insasi era o membra a comunitatii armene.
In orice caz, toate inscrisurile depuse atesta ca Arhiepiscopia Bisericii Armene a prestat intretinere reclamantei incepand din  martie 2007, deci ulterior refuzului acesteia de a mai accepta ajutor din partea paratei.
In consecinta, se poate conchide ca neexecutarea obligatiei decurgand din conventia partilor a fost determinata de culpa creditoarei care a exhibat un comportament capricios si care a refuzat nejustificat sa primeasca intretinerea.
Fata de toate considerentele expuse mai sus- in raport de care rezulta ca in speta nu se poate retine existenta unei neexecutari a obligatiei de intretinere asumate de parati din culpa acestora - , instanta apreciaza ca dispozitiile art. 1020-1021 C.civ. nu isi pot gasi aplicarea, astfel incat va respinge cererea dedusa judecatii ca nefondata.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, avand in vedere modul de solutionare al cererii principale, instanta o va respinge ca devenita lipsita de interes.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., respingand cererea reclamantei (inclusiv capatul privind acordarea cheltuielilor de judecata) instanta va admite cererea paratilor, obligand reclamanta la plata catre parati a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat.