Cerere de antrenare a raspunderii administratorului pentru pasivul ramas neacoperit al debitoarei. Conditii. Continuarea activitatii societatii

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ, decizia nr. 149 din 25 ianuarie 2010

Prin sentinta comerciala nr.1953 pronuntata la data de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr.410/1285/2004, a fost admisa cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SC P.P. SRL CLUJ-NAPOCA, in contradictoriu cu paratii S.C. si G.G. si au fost obligati parati, in solidar, la plata sumei de 439.967,09 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca odata cu introducerea cererii de deschidere a procedurii prevazuta de Legea nr. 64/1995, fata de debitoarea SC P.P. SRL Cluj-Napoca, creditoarea BIR SA Cluj-Napoca, a cerut si "urmarirea bunurilor personale ale administratorului, in conditiile in care bunurile din patrimoniul societatii debitoare nu sunt suficiente pentru acoperirea datoriilor".
Aceasta cerere poate fi considerata ca o veritabila solicitare de antrenare a raspunderii personale a fostilor administratori statutari, fiind tratata ca atare. Astfel, la sedinta adunarii generale a asociatilor din data de 9 aprilie 2008, lichidatorul judiciar a aratat ca in conditiile in care creditoarea nu renunta la solicitarea formulata, doreste solutionarea actiunii, inchiderea procedurii urmand sa aiba loc ulterior rezolvarii acestei situatii. La randul sau, creditoarea DGFP Cluj a insistat pentru antrenarea raspunderii personale a fostilor administratori statutari.
Inaintea termenului din data de 29 aprilie 2008 a fost depusa o depusa o cerere de antrenare a raspunderii personale, formulata de catre lichidatorul judiciar, acesta nefacand altceva decat sa continue, in calitate de reclamant actiunea demarata de catre creditoarea initiala, avand in vedere schimbarile legislative intervenite, respectiv aparitiei Legii nr. 85/2006. Parati in aceasta actiune au fost S.C., domiciliata in Cluj-Napoca si G.G., domiciliat in Italia. Ulterior, s-a descoperit ca paratul cetatean strain, figureaza ca avand domiciliul in Romania, localitatea Gilau.
Parata, la data de 18 mai 2009 s-a opus admiterii actiunii, ea continuand activitatea societatii avand in vedere contractele pe care societatea le avea incheiate si in derulare, primind comenzi si avand doar un singur credit bancar luat.
La termenul de astazi, lichidatorul judiciar a precizat cuantumul sumei pentru care doreste antrenarea raspunderii personale, acesta fiind de 439.967,09 lei, restul prejudiciului putand fi recuperat din fondurile debitoarei.
Paratul, desi legal citat, nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in instanta.
Analizand cererea formulata de catre lichidatorul judiciar, judecatorul sindic a apreciat-o ca fiind fondata si a admis-o, in baza art. 138, lit. c din Legea nr. 85/2006.
Conform dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridica ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevazute in aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridica a raspunderii membrilor organelor de conducere si control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane si societate, fiind vorba de o raspundere civila, patrimoniala, iar sursa obligatiei incalcate determina natura raspunderii. Incalcarea unei obligatii decurgand din contractul de mandat - cuprins in actul constitutiv - atrage raspunderea contractuala a administratorului, iar incalcarea unei obligatii legale atrage raspunderea delictuala a administratorului. Antrenarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere si conducere presupune constatarea indeplinirii unor conditii, respectiv prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si respectiv culpa personala a celui fata de care se antreneaza raspunderea.
Prejudiciul creditorilor consta in imposibilitatea incasarii creantelor scadente din cauza ajungerii debitoarei in insolventa, definita de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a starii de insolventa constituie o conditie suficienta pentru angajarea raspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de catre creditori si implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun conditia ca fapta membrilor organelor de supraveghere si conducere ori fapta oricarei alte persoane sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, prejudiciind astfel societatea si indirect creditorii sai. Fapta trebuie sa fi produs starea de insolventa, respectiv incetarea platilor sau sa fi constituit numai o conditie favorabila producerii acestei stari.
Vinovatia poate imbraca forma culpei sau a intentiei si trebuie sa fi existat la data savarsirii faptei. Simpla reprezentare a faptului ca prin savarsirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciaza societatea si creditorii, prin producerea sau numai conditionarea starii de insolventa este suficienta pentru antrenarea raspunderii. In masura in care culpa imbraca forma intentiei, unele din faptele enumerate constituie de altfel infractiuni. Procedura de antrenare a raspunderii este reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putand fi antrenata pentru intregul prejudiciu produs prin fapta savarsita, prejudiciu ce se raporteaza la intreaga masa a creditorilor.
Parata a recunoscut vina sa, semnand un angajament de plata prin care s-a obligat sa restituie societatii debitoare suma de 69.418 lei.
Prin raportul inregistrat la dosar in data de 6 mai 2005, lichidatorul judiciar a aratat ca societatea (avand ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor textile), a ajuns in aceasta situatie datorita resurselor financiare insuficiente pentru a sustine productia ce avea un ciclu indelungat de finalizare, platii unui cost al utilitatilor si o chirie mult prea mari fata de cat isi permitea, manoperei scazuta platita de clienti, lipsei unui personal pregatit in domeniu. Avand in vedere ca majoritatea creditorilor societatii au fost persoane juridice cu sediul in Italia, se poate trage concluzia ca paratii au actionat de la bun inceput cu intentia de a obtine doar ei foloase de pe urma societatii, nepreocupandu-se de “sanatatea" economica si financiara a persoanei juridice. Continuand acest mod de gestionare a activitatii societatii era evident ca nu se va putea ajunge decat la falimentarea ei, cu atat mai mult cu cat, in anul 2004, cand a fost formulata cererea introductiva, societatile din domeniul textil functionau bine in Romania, avand profituri.
Astfel, paratii, in calitate de asociati si administratori ai debitoarei, au fost obligati, in solidar, la plata sumei de 439.967,09 lei, pasiv nerecuperat al societatii pe care au condus-o.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs parata S.C. solicitand admiterea recursului, desfiintarea sentintei ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivare se arata ca prin Sentinta comerciala nr. 1953/C/2009, instanta de fond a admis cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SC P.P. SRL CLUJ-NAPOCA, Casa de Insolventa Transilvanie SPRL, iar in calitate de administrator al debitoarei, parata a fost obligata, in solidar, in temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, la plata sumei de 439.967,09 lei reprezentand pasiv al debitoarei.
Instanta a admis cererea de angajare a raspunderii a paratei pe considerentul savarsirii faptei prevazute la arte 138 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, text care prevede posiblitatea suportarii unei parti din pasivul debitorului de catre organele de conducere a acesteia, atunci cand acestia "au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetare de plati".
In cele ce urmeaza, se arata instantei de judecata totala lipsa de temeinicie si de legalitate a hotararii atacate, raportat la motivarea instantei in sustinerea solutiei date.
Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 si este sustinut de intreaga doctrina si jurisprudenta in materie, pentru a putea fi angajata raspunderea organelor de conducere, trebuie indeplinite toate conditiile raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate si culpa.
In ceea ce priveste fapta ilicita, astfel cum a retinut si instanta de fond, acestea sunt limitativ prevazute in art. 138, iar in sarcina paratei s-a retinut intr-un mod total netemeinic fapta prevazuta la litera c), instanta retinand ca s-a ajuns la incetare de plati "datorita resurselor financiare insuficiente pentru a sustine productia ce avea un ciclu indelungat de finalizare, platii unui cost al utilitatilor si o chirie mult prea mare fata de cat isi permite a, manoperei scazuta platita de clienti, lipsei unui personal pregatit in domeniu". Ori toate faptele enumerate nu constituie decat riscuri care insotesc orice activitate comerciala si care din nefericire conduc uneori la o activitate neprofitabila si poate inevitabil, la insolventa, cum a fost si in cazul debitoarei. Astfel ca, toate aceste elemente nu sunt de natura a retine in sarcina recurentei fapta ilicita prevazuta la litera c) de la art. 138. In acest sens s-a retinut si in doctrina, aratandu-se ca instantele au respins cererile pentru angajarea raspunderii organelor de conducere in situatiile in care s-a dovedit ca insolventa a avut ca ti cauza "ne sansa de a desfasura o activitate profitabila". (Ion Turcu, Tratat de insolventa, ed. c.H. Beck, Buc., 2006, p. 524).
In concluzie, neexistand fapta ilicita, solutia instantei de fond ar fi trebuit sa fie aceea de respingere a cererii de antrenare a raspundere a administratorilor debitoarei. Mai mult, pentru a putea fi retinuta fapta prevazuta la lit. c) de la alin. (1) al art. 138, trebuie indeplinita o conditie suplimentara si esentiala prevazuta de acest text de lege, si anume interesul personal.
Astfel cum s-a sustinut si in doctrina, "interesul personal este o conditie esentiala pentru angajarea raspunderii. Simpla continuare a unei activitati nerentabile, care ducea vadit si inevitabil la insolventa nu este suficient pentru stabilirea raspunderii daca nu este facuta si dovada interesului personal. Un astfel de interes personal poate fi retinut, de exemplu, in situatia in care consta in continuarea incasarii salariului de catre conducator. Societatea falita a ajuns in incetare de plati ca o consecinta a faptelor si imprejurarilor de fapt reprezentand fapte ilicite: resursele financiare insuficiente pentru a sustine productia ce avea un ciclu indelungat de finalizare, plata unui cost al utilitatilor si o chirie mult prea mari fata de cat isi permitea, manopera scazuta platita de clienti, lipsa unui personal pregatit in domeniu.
Prin intampinarea formulata lichidatoarea Casa de Insolventa Transilvania SPRL a solicitat respingerea ca neintemeiata a recursului si mentinerea in totalitate a sentintei recurate.
In motivare se arata ca prin sentinta recurata instanta a admis cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale a lichidatorului judiciar, intemeiata pe prevederile art. 138, alin. 1, lit. c din Legea m. 85/2006 privind procedura insolventei si a dispus obligarea paratilor S.C. si G.G., in calitate de fosti administratori statutari ai societatii falite, la plata in solidar a pasivului debitoarei, in suma de 439.967,09 lei.
Astfel, cum in mod corect a stabilit si instanta de judecata, modul "nesanatos" de gestionare a activitatii societatii falite a avut repercusiuni grave asupra situatiei economico¬financiare a acesteia. Paratii au actionat inca de la inceput cu intentia de a obtine doar ei foloase de pe urma activitatii societatii falite, neavand in vedere conditiile necesare existentei si functionarii "sanatoase" ale societatii.
Prin urmare, avand in vedere cele aratate, era evident ca, prin continuarea acestui mod de gestionare a activitatii societatii, se va ajunge la falimentarea ei, cu atat mai mult cu cat, in anul 2004, cand a fost formulata cererea introductiva de deschidere a procedurii insolventei, societatile din domeniul textil functionau bine in Romania, avand profituri.
Astfel, apreciaza ca faptele si imprejurarile de fapt aratate nu sunt "doar simple riscuri care insotesc orice activitate comerciala", asa cum arata recurenta, "care din nefericire conduc uneori la o activitate neprofitabila si poate inevitabil, la insolventa", ci sunt actiuni/inactiuni ale fostilor administratori statutari ai societatii falite care au avut ca si consecinta ajungerea societatii in incapacitate de plati.
Avand in vedere ca, inca din perioada infiintarii societatii falite, administratorii statutari au actionat in interes propriu, stabilindu-si relatiile comerciale in Italia si conducand gestiunea societatii intr-un mod delasator si in neconformitate cu cerintele pietei din perioada respectiva, apreciem ca instanta de judecata a stabilit in mod corect ca faptele si imprejurarile de fapt ilicite au fost savarsite in interesul personal al fostilor administratorilor statutari ai societatii falite.
Mai mult, si remuneratia primita de catre fostii administratori statutari ai societatii falite in virtutea contractului de mandat incheiat cu societatea falita, considera vadit interesul acestora in continuarea unei activitati daunatoare bunului mers al societatii falite.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Creditoarea B.I.R. prin cererea de deschidere a procedurii instituita de Legea nr.64/1995 impotriva debitoarei S.C. P.P. SRL Cluj-Napoca a solicitat ca subsecvent declansarii procedurii sa se dispuna urmarirea bunurilor personale ale administratorilor in conditiile in care bunurile din patrimoniul societatii nu sunt suficiente pentru acoperirea pasivului debitoarei.
Ulterior, lichidatorul judiciar in exercitarea prerogativelor instituite in favoarea sa a procedat la precizarea temeiului juridic a cererii formulate de catre creditoarea care a promovat cererea de deschidere a procedurii insolventei urmare a hotararii adunarii generale a creditorilor din 9 aprilie 2008, fiind precizata si imprejurarea ca o parte a pasivului a fost acoperita urmare a valorificarii acestora de catre Administratia Finantelor Publice Gilau, fiind formulata in temeiul disp. art.132 alin.2 C.pr.civ. o precizare a sumei pentru care se solicita antrenarea raspunderii administratorilor la suma de 439.967,09 lei reprezentand cuantumul pasivului inscris in tabelul definitiv al creditorilor din care a fost scazut disponibilul din cont.
In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati; in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
 In caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.
 Persoanele in cauza se pot apara de solidaritate daca, in organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au facut sa se consemneze, ulterior luarii deciziei, opozitia lor la aceste decizii.
Natura juridica a raspunderii membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, nu este identica pentru toate persoanele indicate in textul de lege mentionat.
Natura juridica a raspunderii administratorilor societatii se circumscrie raporturilor legale pe care acestia le au cu societatea si obligatiilor instituite in sarcina acestora de catre dispozitiile art.72 din Legea nr.31/1990, potrivit carora obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege.
 Asadar, raspunderea administratorilor are o componenta contractuala si una legala.
Administratorii sunt raspunzatori fata de societate pentru: realitatea varsamintelor efectuate de asociati; existenta reala a dividendelor platite; existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale; stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Temeiul juridic al cererii formulate cuprinde o enumerare exemplificativa a persoanelor impotriva carora poate fi introdusa cu succes actiunea pentru instituirea raspunderii prin obligarea acestora la suportarea a unei parti sau a intregului pasiv al debitoarei aflata in procedura instituita de Legea nr.85/2006.
Textul legal invocat nu distinge intre conducatorii, organele de conducere in functie la data deschiderii procedurii si conducatorii a caror mandate au incetat la diverse date, iar imprejurarea ca parata fata de care s-a solicitat antrenarea raspunderii sustine ca in fapt nu indeplinea atributiile ce decurgeau din calitatea de administrator nu au relevanta raportat la imprejurarea ca nu a fost operata in evidentele registrului comertului o modificare in sensul afirmat de parata in ceea ce priveste persoana imputernicita sa reprezinte debitoarea.
Interpretarea de catre judecatorul sindic a probatoriul administrat si a concluziilor raportului intocmit de administratorul judiciar s-a realizat ca urmare a aprecierii gresite a afirmatiilor cuprinse in inscrisurile la care s-a facut referire.
Astfel, raportul intocmit in baza disp. art.24 lit.a si 56 din Legea nr.64/1995 privind cauzele si imprejurarile care au condus la incetarea de plati au evidentiat ca acestea sunt resursele financiare insuficiente pentru a putea sustine o productie cu un ciclu indelungat costul ridicat al utilitatilor si a chiriei, valoarea scazuta a manoperei platita de clienti, lipsa unui personal pregatit, blocarea conturilor bancare de catre creditoarea care a solicitat deschiderea procedurii precum si greutatile intampinate la incasarea creantelor care au determinat imposibilitatea platii furnizorilor, unica concluzie fiind aceea de inexistenta a premiselor pentru reorganizare fara a fi evidentiata o culpa a unora din persoanele enumerate anterior in dispozitiile art.137 din Legea nr.85/2006 iar la acest moment de dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Analiza cererii de antrenare a raspunderii continuata de lichidatorul judiciar raportat la continutul prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 realizata de judecatorul sindic s-a realizat din perspectiva prevederilor art.138 alin.1 lit.c potrivit carora antrenarea raspunderii poate fi dispusa pentru ipoteza in care vreuna din persoanele enumerate a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati.
Interpretarea textului legal apreciat ca fiind incident releva ca pentru aceasta ipoteza este necesara indeplinirea a doua conditii, respectiv aceea a continuarii activitatii societatii chiar si in ipoteza in care aceasta duce in mod vadit la incetarea de plati si cea de-a doua conditie a existentei unui interes personal.
Antrenarea raspunderii speciale instituite de legiuitor prin disp. art.138 din Legea nr.85/2006 presupune asadar in mod primordial savarsirea uneia din faptele enumerate de textul legal.
Simpla continuare a activitatii societatii chiar si in ipoteza in care se evidentiaza ca aceasta va determina intrarea in insolventa nu poate fi de natura a fi interpretata ca fiind suficienta pentru aplicarea prevederilor art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006. Recurenta a sustinut in mod corect ca prima instanta a omis sa analizeze indeplinirea celei de a doua cerinta respectiv cea a interesului personal retinand ca doar continuarea activitatii in conditiile evidentiate in raportul intocmit de lichidatorul judiciar era suficienta pentru aplicarea prevederilor legale enuntate.
Aceasta aplicare a prevederilor art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 nu este in conformitate cu continutul textului legal enuntat care a stabilit ca fapta devine culpabila doar in ipoteza in care aceasta se realizeaza in interes personal, care ar fi presupus obtinerea de venituri in favoarea celor doi administratori ai societatii, fapt care nu a fost nici afirmat si nici probat in prezenta procedura.
Considerentele evidentiate au format convingerea instantei asupra temeiniciei recursului promovat retinand ca prima instanta a interpretat si aplicat in mod gresit dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006, in speta nefiind intrunite toate conditiile necesare pentru antrenarea raspunderii speciale a administratorilor astfel ca in temeiul disp. art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de parata S.C. impotriva sentintei civile nr. 1953/19.05.2009 pronuntata in dosarul nr. 410/1285/2004 al Tribunalului Comercial Cluj pe care o va modifica in sensul ca va respinge cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale a paratilor.
Respinge cererea privind obligarea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca s-a solicitat obligarea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecata ori demersul judiciar declansat de creditoarea reclamanta B.I.R. a fost sustinut subsecvent abrogarii Legii nr.64/1995, de catre lichidatorul judiciar in considerarea exigentelor instituite de art.138 din Legea nr.85/2006, fara a fi fost formulata o astfel de cerere de catre aceasta entitate, astfel ca in raport de prevederile art.274 C.pr.civ. cererea apare ca fiind neintemeiata.