Procedura insolventei. Inexistenta unor bunuri in patrimoniul debitoarei sau caracterul insuficient al acestora. Consecinte asupra procedurii

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr.227 din 2 februarie 2010

Prin sentinta comerciala nr.3251 din 8 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar in cadrul procedurii falimentului debitoarei SC A.T. SRL si, in consecinta s-a dispus inchiderea procedurii falimentului debitoarei si radierea acesteia din registrul comertului.
Lichidatorul a fost descarcat de indatoriri si responsabilitati cu privire la procedura.
S-a incuviintat in favoarea lichidatorului judiciar plata cheltuielilor de procedura avansate in cuantum de 363,95 lei si o remuneratie in cuantum de 2.500 lei, urmand ca plata sa se faca din fondul special constituit conform prevederilor art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus notificarea sentintei creditorilor, debitoarei, lichidatorului, DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI CLUJ si OFICIULUI REGISTRULUI COMERTULUI de pe langa TRIBUNALUL CLUJ in vederea efectuarii mentiunii inchiderii procedurii si radierii.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin cererea inregistrata sub nr.2482/30.09.2009, lichidatorul judiciar desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC A.T. SRL a solicitat judecatorului sindic inchiderea procedurii de faliment a debitoarei, radierea acesteia din evidentele Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Cluj, descarcarea lichidatorului de toate indatoririle referitoare la procedura si incuviintarea cheltuielilor de procedura in suma de 363,95 lei + TVA si a onorariului lichidatorului in suma de 2.500 lei.
In conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, legiuitorul a stabilit in sarcina judecatorului sindic obligatia de a dispune inchiderea procedurii insolventei in orice stadiu s-ar afla aceasta, in situatia in care se constata ca nu exista bunuri in averea debitoarei ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare. Modificarea dispozitiilor art.131 din Legea nr.85/2006 survenita prin OUG nr.173/19 noiembrie 2008 a stabilit in mod imperativ in sarcina judecatorului sindic obligatia de a inchide procedura in acele situatii prevazute in mod clar si explicit in lege, situatii in care in patrimoniul debitoarei nu exista bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, conditionat de refuzul creditorilor de a se oferi sa avanseze sumele corespunzatoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Spre deosebire de vechea reglementare a dispozitiilor art.131 in cadrul careia legiuitorul lasa la latitudinea judecatorului sindic inchiderea procedurii, posibilitate ce rezulta din folosirea termenului "va putea da o sentinta de inchidere a procedurii", actuala dispozitie a inlocuit posibilitatea cu o norma imperativa, care rezulta chiar si din sintagma utilizata de legiuitor "va da o sentinta de inchidere a procedurii".
Judecatorul sindic a retinut ca lichidatorul judiciar le-a solicitat celor doi creditori implicati in procedura falimentului debitoarei SC A.T. SRL, MUNICIPIUL TURDA prin primar si A.V.A.S. BUCURESTI avansarea unor sume de bani in vederea continuarii procedurii, avand in vedere ca debitoarea nu detine bunuri pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuarii procedurii. Creditorii au trimis inscrisuri prin care au aratat ca nu vor avansa sume de bani pentru continuarea procedurii.
Apreciind ca in cauza creditorii nu si-au exprimat disponibilitatea de a avansa cheltuielile necesare procedurii si ca in cauza sunt pe deplin aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar.
Impotriva sentintei tribunalului a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS -, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si continuarea procedurii prevazuta de Lege anr.85/2006.
In motivarea recursului arata ca potrivit O.U.G. nr. 37/2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a preluat de la SC D. SA, creantele restante detinute asupra debitorului SC A.T. SRL. Potrivit dispozitiilor cuprinse in Protocolul nr.2/28.06.2004 si anexelor acestuia, AVAS a preluat o creanta in cuantum de 12.982.25 RON, suma din care in cadrul prezentei proceduri de insolventa nu a fost recuperat niciun procent.
Conform mentiunilor cuprinse in hotararea recurata, lichidatorul judiciar, la data de 07.10.2009 a formulat cerere de inchidere a procedurii motivat de lipsa bunurilor din averea debitoarei si lipsa creantelor de recuperat in contul de lichidare. Conform art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006, dupa ce bunurile din averea debitoarei au fost lichidate (daca acestea exista), lichidatorul judiciar avea obligatia de a prezenta judecatorului sindic un raport final impreuna cu un bilant general, ale caror copii trebuiau comunicate tuturor creditorilor si debitorului, urmand a fi convocata Adunarea Creditorilor pentru solutionarea obiectiunilor la Raportul Final.
Considera ca prin necomunicarea catre creditori, in conditiile art. 129 alin.1 din Legea nr.85/2006, a Raportului final privind lichidarea SC A.T. SRL, AVAS a fost privat de dreptul de a exercita calea de atac prevazuta de legiuitor, si anume obiectiunile la Raportul final.
Prin pronuntarea solutiei de inchidere a procedurii fara comunicarea Raportului final catre toti creditorii, a fost obstructionat dreptul AVAS, in calitate de creditor, de control asupra activitatii lichidatorului judiciar, eliminandu-se o etapa importanta din cadrul procedurii, in care creditorii puteau formula inclusiv cereri de autorizare, inclusiv de angajare a raspunderii administratorilor debitoarei, lucru imposibil insa in speta de fata.
Arata ca lichidatorul judiciar a formulat cerere de inchidere a procedurii la 07.10.2009, doar cu o zi inainte de pronuntarea sentintei, AVAS fiind in imposibilitatea procedurala de a obiecta fata de inchiderea procedurii debitoarei SC A.T. SRL.
In raport de prevederile art.138 din noua lege, cererea privind antrenarea raspunderii trebuie formulata in primul rand de participantii la procedura, si abia ulterior, comitetul creditorilor poate cere judecatorului sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea cu conditia ca administratorul judiciar sau lichidatorul sa fi omis sa indice, in raportul sau, asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica, ori daca a omis sa formuleze actiunea prevazuta de alin.1.
Inchiderea procedurii asupra debitoarei SC A.T. SRL, in lipsa unui raport final, sau daca acesta a fost intocmit, necomunicat AVAS, in temeiul art.129, fara a da posibilitatea, cel putin a autorizarii de catre judecatorul sindic, creditorilor sa formuleze cerere in temeiul art.138, apare ca prematura, creditorii fiind privati de a exercita calea de atac prevazuta de legiuitor.
Intimata SC A.T. SRL, prin intampinarea de la f.14-16, a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei tribunalului, invocand totodata exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei AVAS Bucuzresti.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate si avand in vedere prevederile art.3041 C.proc.civ. constata ca acesta este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Cat priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei aceasta apare ca neintemeiata atata vreme cat AVAS Bucuresti are calitatea de creditor al debitoarei SC A.T. SRL, fiind inscrisa in tabelul definitiv al creditorilor cu o creanta bugetara preluata de la D., in cuantum de 12.982,25 lei, creanta ce nu a fost niciodata contestata asa incat exceptia invocata urmeaza a fi respinsa.
In ceea ce priveste insa motivele de nelegalitate a hotararii judecatorului sindic prin care acesta a dispus inchiderea procedurii falimentului debitoarei in considerarea prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, acestea sunt neintemeiate iar recursul urmeaza a fi respins.
Asa cum rezulta din prevederile art.131 ale Legii insolventei urmare a modificarilor survenite prin O.U.G nr.173/19 nov.2008, acesta stabileste cu caracter imperativ obligatia de inchidere a procedurii in acele situatii stabilite clar si explicit de lege respectiv atunci cand in patrimoniul debitoarei nu exista bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, conditionat de refuzul creditorilor de a se oferi sa avenseze sumele corespunzatoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Ori tocmai ipoteza normei legale descrisa anterior este intrunita in speta atata timp cat lichidatorul judiciar a solicitat creditorilor implicati in procedura falimentului sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii deoarece in patrimoniul debitoarei nu exista bunuri nici macar pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuarii acesteia, creditorii exprimandu-si pozitia ferma in sensul ca nu inteleg sa avanseze aceste sume.
Drept urmare in mod intemeiat judecatorul sindic a aratat ca spre deosebire de vechea reglementare cand legiuitorul lasa la latitudinea judecatorului sindic, inchiderea procedurii in aceasta ipoteza, in prezent aceasta nu mai constituie o facultate ci dimpotriva o obligatie.
Cat priveste invocarea neregularitatilor decurgand din aplicarea prevederilor art.129 din Legea nr.85/2006 respectiv de comunicare a raportului final cu posibilitatea creditorilor de a formula obiectiuni, Curtea retine ca in prezent textul art.131 alin.2 stabileste expres ca in aceasta situatie nu sunt aplicabile prevederile art.129. Cu alte cuvinte cand se dispune inchiderea procedurii intemeiata pe prevederile art.131 cum este si in cazul de fata, aplicarea prevederilor art.129 este exclusa.
Asadar toate asertiunile creditoarei recurente in sensul in  care a fost privata de dreptul de a exercita calea de atac impotriva raportului final si necomunicarea acestuia, nu vor fi primite in cauza, in raport de inaplicabilitatea textului de care aceasta a inteles sa se prevaleze, in stadiul acestei proceduri.
La fel de neintemeiate sunt si sustinerile privind aplicarea prevederilor art.138 in Legea nr.85/2006 de vreme ce creditorul avea posibilitatea formularii unei actiuni in atragerea raspunderii administratorului debitoarei insa nu a uzat de aceasta posibilitate.
Pentru toate considerentele mai sus expuse in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 C.proc.civ., urmeaza a se respinge ca neintemeiat recursul declarat de creditorul AVAS Bucuresti.