Cerere de deschidere a procedurii insolventei. Creanta stabilita prin somatie de plata impotriva careia s-a promovat cerere in anulare. Admiterea contestatiei debitorului. Proces echitabil

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ, decizia nr. 92 din 18 ianuarie 2010

Prin sentinta civila nr.3125 din 5.10.2009 a Tribunalului Maramures, s-a respins contestatia promovata de debitoarea SC T.B. SRL.
S-a admis cererea formulata de creditoarea SC S.C. SRL, pentru deschiderea procedurii insolventei (procedura generala) impotriva debitoarei SC T.B. SRL si s-a dispus deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC T.B. SRL,
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata sub numarul de mai sus, creditoarea SC S.C. SRL a solicitat deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitoarei SC T.B. SRL, motivat de neincasarea unei creante in suma de 53.213 lei debit si 39,3 lei cheltuieli de judecata.
Cererea formulata la data de 14.07.2009 de creditoarea SC S.C. SRL a fost comunicata debitoarei, impotriva acesteia debitoarea a formulat contestatie, potrivit art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolventei.
In cuprinsul contestatiei debitoarea arata ca impotriva sentintei prin care a fost solutionata cererea in anulare promovata impotriva Sentintei nr. 997 din 29.04.2009 a fost declarat recurs, acesta nefiind solutionat, urmatorul termen de judecata fiind fixat la 06.11.2009 motiv pentru care se apreciaza ca in prezent nu se cunoaste intinderea creantei.
Debitoarea recunoaste ca a cumparat de la creditoare la data de 17.10.2008 o autoutilitara si o remorca cu pretul de 91.213,5 lei, insa a sustinut ca a platit pretul integral, respectiv la data de 23.10.2008 a platit 25.000 lei, la data de 28.10.2008 a platit 13.000 lei, la 28.10.2008 a mai platit suma de 12.690 Euro iar la 16.07.2009 a platit 8.000 lei.
Prin Incheierea nr. 3126/05.10.2009 pronuntata in Dosarul nr. 5134/100/2009 al Tribunalului Maramures s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul de faliment nr. 4118/100/2009 al Tribunalului Maramures.
Examinand cererile, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 997 din 29.04.2009, pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei, s-a admis in parte cererea privind emiterea somatiei de plata inaintata de creditoarea SC S.C. SRL, si in consecinta debitoarea SC T.B. SRL a fost somata si obligata ca in termen de 20 de zile sa plateasca creditoarei suma de 53.213 lei cu titlu de pretentii si 39,3 lei cheltuieli de judecata.
S-a retinut faptul depunerii de catre creditoare a facturii seria MM, nr. 596/17.10.2009, in suma de 91.213,50 lei, ce reprezinta contravaloarea vanzarii autoutilitarei DAF, factura achitata partial de debitoare.
Impotriva sentintei sus mentionate debitoarea a promovat cerere in anulare, aceasta fiind respinsa prin Sentinta civila nr. 1931/29.07.2009, aceasta sentinta fiind irevocabila potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 5 din OG 5/2001.
Prin precizarea cererii creditoarea a invederat faptul ca debitoarea a achitat din suma de 91.213,50 lei suma de 25.000 lei la data de 23.10.2008 si suma de 13.000 lei la data de 28.10.2008, ramanand astfel o diferenta de 53.213 lei, cu titlu de debit. Referitor la plata sumei de 8.000 lei invocata de debitoarea arata ca aceasta a fost achitata cu titlu de majorari de intarziere potrivit inscrisurilor depuse la dosar.
In ceea ce priveste celelalte plati invocate de debitoare respectiv suma de 6.000 Euro la data de 22.10.2008 si suma de 6.690 Euro la data de 28.10.2008, acestea au fost analizate de instanta investita cu solutionarea cererii in anulare.
Astfel, s-a apreciat ca in situatia de fata creanta este certa, lichida si exigibila fiind atestata de o hotarare judecatoreasca irevocabila, motiv pentru care in baza art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 contestatia a fost respinsa cu consecinta deschiderii procedurii, potrivit dispozitivului.
Impotriva hotararii a declarat recurs debitoarea S.C. T.B. SRL, solicitand admiterea acestuia si modificarea in totalitate a hotararii atacate, in sensul respingerii cererii S.C. S.C. SRL de deschidere a procedurii insolventei fata de societatea debitoare.
In motivarea recursului, s-a aratat ca aceasta sentinta este nelegala si netemeinica, intrucat debitoarea a dovedit in instanta faptul ca a platit datoria fata de reclamanta, respectiv a depus la dosar un inscris semnat si stampilat de administratorul intimatei prin care acesta a recunoscut primirea de la debitoare a sumei de 12.690 Euro, echivalentul a 47.333,7 lei ( 1 euro la cursul BNR la data de 28.10.2008 = 3,73 lei) , cu titlu de diferenta de pret pentru o autoutilitara si o remorca pe care le-a cumparat de la aceasta, conform facturii nr. 596/17.10.2008.
De asemenea, a depus la dosar si Ordinul de plata nr. 112/16.07.2009, cu care a facut dovada achitarii sumei de 8000 lei, cu acelasi titlu, deci a platit intimatei SC S.C. SRL, in total, suma de 55.333,7 lei, in loc de 53.213 lei, deci in plus cu 2120,7 lei
Tribunalul Maramures nu a tinut cont la pronuntarea sentintei de platile facute de debitoare, ci doar de Sentintele nr. 997/2009, prin care s-a admis cererea de emitere a somatiei de plata fata de societatea debitoare pentru suma de 53.213 lei si de sentinta civila nr. 1931/29.07.2009, prin care s-a respins actiunea in anulare, ambele hotarari fiind date de Judecatoria Sighetu Marmatiei.
Intimata a profitat de faptul ca procedura somatiei de plata nu permite administrarea de noi probe, iar somatia de plata a fost emisa la primul termen de judecata, pe baza facturii, nr. 596/2008, depusa la dosar de reclamanta intimata S.C. S.C. SRL , cand administratorul firmei era plecat in strainatate si nu s-a putut apara respectiv nu a putut depune in instanta inscrisul cu care dovedea plata sumei de 12.690 euro iar la actiunea in anulare cu ocazia prezentarii in instanta a inscrisurilor doveditoare ale platii, instanta nu a tinut seama de acestea.
A facut contestatie la creanta la Tribunalul Maramures, insa contestatia a fost conexata la dosarul avand ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolventei , fara a fi administrate nici un fel de probe si aici refuzandu-i-se audierea martorului, care a asistat la predarea banilor.
Intimata SC S.C. SRL nu a mai recunoscut in instanta inscrisul pe care l-a remis la predarea sumei de 12.690 euro, cand s-a obligat ca ulterior sa dea chitanta pentru acesti bani si a declarat ca acesta ar fi fals, dar nu a dovedit prin nimic acest lucru. Intimata a invocat prevederile OG nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei financiare respectiv faptul ca platile intre firme se fac fara numerar si prin mijloace de plata cum sunt CEC-ul si altele. Practic, prin invocarea acestui act normativ intimata nu contesta primirea sumei de 12.960 euro. Aceasta modalitate de plata, ar constitui eventual o abatere administrativa si nu este o dovada de neplata.
Din cele de mai sus se poate constata ca recurenta a platit pretul datorat intimatei si nu existau motive legale pentru deschiderea procedurii insolventei.
Prin intampinare, creditoarea SC"S.C."SRL s-a opus admiterii recursului, relevand ca inscrisul care atesta plata sumei pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei este un fals.
Analizand recursul declarat, Curtea retine urmatoarele :
In sustinerea cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de catre creditoarea SC"S.C."SRL, aceasta a aratat ca detine fata de debitoarea SC"T.B."SRL o creanta certa, lichida si exigibila in suma de 53.213 lei, reprezentand contravaloarea autoutilitarei DAF si a semiremorcii SCHMITZ, achizitionate de catre aceasta din urma la data de 17.10.2008, in baza facturii seria MM nr.596, in suma totala de 91.213,5 lei, din care s-au facut plati partiale, la data de 23.10. si 28.10.2008.
In conditiile in care scadenta a fost stabilita la 30 de zile de la facturare, iar bunurile au fost predate efectiv debitoarei, s-a aratat ca exista fata de aceasta o creanta care intruneste cerintele legale pentru a sta la baza pronuntarii unei sentinte de deschidere a procedurii insolventei.
Parata a depus la dosar contestatie, prin intermediul careia a solicitat respingerea cererii, intrucat societatea nu se afla in stare de insolventa, iar debitul invocat de catre reclamanta a fost achitat, anterior introducerii cererii.
Judecatorul sindic a respins contestatia si a admis cererea introductiva, constatandu-se ca impotriva debitoarei exista emis un titlu executoriu, respectiv sentinta civila nr.997/2009 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei, in cadrul acelui proces fiind analizate si apararile debitoarei referitoare la pretinsa plata efectuata.
Recursul formulat de catre parata impotriva sentintei fondului se intemeiaza pe imprejurarea ca se afla in posesia unor inscrisuri care atesta achitarea integrala a creantei, cu privire la care judecatorul sindic nu s-a pronuntat, acesta luand act numai de existenta sentintei nr.997/2009 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei.
De asemenea, se releva ca sustinerile creditoarei conform carora inscrisul care atesta predarea sumei de 12.690 euro ar fi fals, nu se intemeiaza pe nici o proba.
Curtea considera ca, raportat la sustinerile partilor, recursul este fondat, urmand a fi admis in consecinta :
Pentru a dispune astfel, s-a luat in considerare faptul ca prin sentinta civila nr.997 din 29 aprilie 2009, a Judecatoriei Sighetu Marmatiei, a fost admisa in parte cererea formulata de creditoarea SC"S.C."SRL si a fost somata debitoarea SC"T.B."SRL sa-i achite acesteia suma de 53.213 lei si 39,3 lei cheltuieli de judecata, in termen de 20 de zile de la comunicare.
Din motivare reiese ca cererea formulata a fost analizata in conformitate cu prevederile art.1 si 6 din OG nr.5/2001, constatandu-se ca debitoarea a acceptat factura seria MM nr.596 din 17.10.2008, in suma de 91.213,5 lei, din care s-au achitat doar 32.691,92 lei. Aceasta suma reprezinta contravaloarea vanzarii unei autoutilitare DAF.
De retinut este faptul ca aceasta hotarare a fost pronuntata in lipsa debitoarei.
Ulterior, aceasta a formulat cerere in anulare, respinsa prin sentinta civila nr.1931 din 29 iulie 2009 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei, pe considerentul ca chitanta care atesta predarea sumei de 6.000 euro, la data de 22.10.2008 si 6690 euro, la data de 28.10.2008, ca diferenta de plati la factura nr.596/2008, nu poate fi luata in considerare, intrucat reprezentantul creditoarei nu a recunoscut primirea acestor sume, sustinand ca acest act este un fals.
Cum pentru verificarea acestui aspect este necesara administrarea de probe, posibila doar pe calea dreptului comun si vazand si prev.art.5 din OG nr.15/1996, cererea in anulare a fost respinsa.
In primul rand, Curtea constata ca instanta care a solutionat cererea in anulare, desi a luat act de sustinerile contradictorii ale partilor si a apreciat ca acestea nu pot fi solutionate decat pe calea dreptului comun, a ajuns la o solutie care contrazice aceste retineri, in conditiile in care a fost respinsa actiunea, astfel incat s-a conferit caracterul de titlu executoriu hotararii pronuntate in procedura somatiei de plata.
Intr-o astfel de situatie, instanta de recurs apreciaza ca s-a ajuns la situatia in care debitoarei i-a fost incalcat dreptul de a invoca, in cadrul actiunii in anulare, aparari de fond, intrucat, in esenta, acestea nu au fost analizate, apreciindu-se ca procedura aplicabila este cea a dreptului comun, astfel incat paratei ii ramane deschisa calea prevazuta de art. 10 alin.2 sau art. 11 indice 1 alin. 1 din OG nr.5/2001, avand posibilitatea ca, in cadrul contestatiei la executare sau pe calea dreptului comun, sa formuleze aparari de fond.
Asa fiind, admiterea cererii de deschidere a procedurii insolventei, cu toate consecintele ce decurg din aceasta, incalca dreptul debitoarei la un proces echitabil, negandu-i-se posibilitatea ca apararile sale sa fie efectiv analizate de catre instanta de judecata.
Aceasta intrucat recurenta se afla in posesia unui inscris, aparent semnat de catre reprezentantul legal al creditoarei si care poarta stampila societatii reclamante, atestand achitarea sumei de 6.000 euro, in data de 22.10.2008 si 6690 euro, in data de 28.10.2008, ca diferenta de pret la factura nr.596/2008, mentionandu-se si faptul ca pentru aceste sume urmeaza a se emite chitante, iar instantele care au fost investite in procedura sumara a somatiei de plata au refuzat sa se pronunte asupra relevantei lui. Asa fiind, Curtea apreciaza ca in cauza nu erau indeplinite cerintele prevazute de disp.art.3 pct.1 lit.a, pct.6 si pct.12 din Legea nr.85/2006, creditoarea neputand sustine cu temei ca este titulara unei creante certe, lichide si exigibile, in cuantum mai mare decat valoarea prag.
Pentru a statua astfel, Curtea a luat in considerare, pe de o parte, imprejurarea ca reclamanta nu a adus nici o proba pertinenta in sustinerea afirmatiilor conform carora acest inscris ar fi fals si nici nu a inteles sa urmeze procedura prev.de art.177 si urm. C.pr.civ., iar, pe de alta parte, faptul ca documentul are aparenta unui inscris veridic, iar raportat la continutul sau, nu mai este indeplinita cerinta valorii prag.
In acest context, instanta apreciaza si ca, raportat la specificul procedurii judecarii cererii prevazute de art. 31 din Legea nr. 85/2006, devine necesara activarea prev. art. art. 10 alin. 2 sau art. 11 indice 1 alin. 1 din OG nr.5/2001, partile fiind indrumate catre calea dreptului comun, inclusiv in materie de executare silita, care sa le acorde posibilitatea de a-si sustine si proba pretentiile invocate, prin toate mijloacele de probe permise de lege, fara limitarile impuse de caracterul sumar al procedurii urmate pana in prezent.
Respectarea exigentelor impuse de textul art.6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale se poate realiza numai in aceasta modalitate, in temeiul textelor legale mai sus aratate, principiile fundamentale ale dreptului la aparare si contradictorialitatii putand fi astfel puse efectiv in practica, dat fiind si specificul cererilor de deschidere a procedurii si cel al derularii procedurii insolventei.
Pentru a dispune astfel, instanta a luat in considerare si imprejurarea ca reclamantei i se poate imputa nerespectarea prevederilor art.129 alin.1 si 723 alin.1 C.pr.civ., aceasta fiind in culpa din perspectiva faptului ca, asa cum s-a aratat mai sus, nu a urmat toate mijloacele procedurale puse la dispozitia sa, in vederea dovedirii afirmatiilor conform carora inscrisul invocat de debitoare, esential in economia cauzei, ar fi fals.
Asa fiind, in temeiul prev.art.8 din Legea nr.85/2006 si a art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul debitoarei urmeaza a fi admis, sentinta pronuntata fiind modificata in sensul admiterii contestatiei si a respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de catre creditoarea SC"S.C."SRL.