Procedura insolventei. Cerere de compensare a creantelor formulata de debitor. Lipsa calitatii procesuale active

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ, decizia nr. 428 din 22 februarie 2010

Prin sentinta civila nr.2523 din 26 octombrie 2009 a Tribunalului Salaj, s-a admis cererea debitoarei SC P. SRL JIBOU, societate in insolventa, reprezentata de lichidator L.M. si s-au compensat datoriile debitoarei si a creditoarei Comuna Criseni, la nivelul sumei de 55.000 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata in data de 29 mai 2009, lichidatorul judiciar al debitoarei SC P. SRL, a solicitat compensarea datoriilor reciproce dintre debitoare si creditoarea Comuna Criseni.
In motivarea cererii se arata ca debitoarea a efectuat anumite lucrari de investitii, in baza contractului de concesiune incheiat cu creditoarea, pe domeniul public.
Creditoarea, la randul ei are o creanta fata de debitoare.
Asupra cererii de fata tribunalul a retinut urmatoarele:
Conform tabelului definitiv de creante a debitoarei SC P. SRL, societate in insolventa, creditoarea Comuna Criseni are o creanta in valoare de 55.969,46 lei.
In baza contractului de concesiune incheiat intre parti nr. 1567/09.06.2003, debitoarea a executat la "Strandul Termal Criseni" domeniul public al statului, aflat in administrarea creditoarei, lucrari de constructii, cum ar fi: zid de piatra, o fundatie de beton, un zid de caramida, un zid de beton, un gard de piatra, o aductiune de apa etc., lucrari incorporate in imobilul creditoarei, care nu pot fi ridicate si valorificate eficient, din cauza cheltuielilor mari, a distrugerii materialelor, valoarea acestora fiind inferioara cheltuielilor de demolare necesare.
S-a retinut si faptul ca debitoarea nu are nici o suma in contul de lichidare, nici creante de incasat, iar creditorii nu avanseaza sumele necesare cheltuielilor administrative, nefiind sanse de recuperare nici a creantelor existente.
Creditoarea nu este proprietara investitiilor realizate de debitoare pentru caci contractul a fost incheiat in anul 2003, pentru 49 de ani, astfel ca nu a ajuns la termen, situatie in care nu sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. 3 din contract, in sensul predarii investitiilor creditoarei, gratuit.
Valoarea contabila a investitiilor este de 55.000 lei plus 10.450 lei TVA, in total 65.450 lei.
Nu s-a stabilit valoarea acestora, nefiind bani nici in contul de lichidare a debitoarei, nici in contul prevazut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 modificata, iar creditorii nu au avansat nici o suma.
Asa fiind, in baza prev. art. 52 din lege si art. 1143 si urm. Cod civil, cererea a fost admisa.
Impotriva hotararii a declarat recurs intimata Comuna Criseni, prin Primar Maior Andrei, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si, in consecinta, ca urmare a rejudecarii fondului sa se dispuna respingerea cererii de compensare.
In motivarea recursului intimata a aratat ca in mod nelegal, instanta, desi a unit exceptiile invocate de recurenta, nu s-a pronuntat pe acestea si nu a tinut cont de prevederile legale in materia compensarii. Astfel, desi potrivit art.52 din Legea nr. 85/2006, compensarea poate fi ceruta numai de catre creditor, in mod incorect, instanta a admis o cerere formulata de catre debitor, prin lichidator, intimata recurenta nefiind de acord cu compensarea.
De asemenea, prin art.52 se arata ca pentru a putea opera compensarea ar fi trebuit ca la data deschiderii procedurii, conditiile prevazute de lege in materie de compensare sa fie indeplinite. Insa, creanta debitorului nu intruneste cumulativ cele trei cerinte cerute, nefiind certa, lichida si exigibi1a.
Astfel, ea nu este recunoscuta de recurenta, intre parti nu este incheiat un contract de vanzare-cumparare, intimata recurenta a refuzat categoric acest lucru. Creanta nu este nici lichida, se invoca o suma de bani, fara a se dovedi modul in care s-a ajuns la ea, fara a se depune actele doveditoare. Creanta nu indeplineste nici conditiile necesare pentru a fi exigibila.
Nu in ultimul rand, s-a precizat faptul ca cerintele legale nu sunt indeplinite nici in prezent, cu atat mai putin nu erau indeplinite la data deschiderii procedurii.
In ceea ce priveste motivele pentru care recurenta nu recunoaste ca lucrarile invocate ar fi ale debitorului, s-a facut apel la prevederile contractuale, relevandu-se, in esenta, ca lucrarile ce au fost efectuate i se cuvin creditoarei, deoarece debitoarea a beneficiat, in contul acestora, de scutirea redeventei pentru primii doi ani de contract.
S-a mai precizat ca debitorul nu a respectat niciuna din obligatiile contractuale avute. Mai mult, lichidatorul recunoaste ca nicaieri in actele contabile nu a gasit devize sau situatii de lucrari care sa justifice sumele invocate.
Compensarea este imposibila cu atat mai mult cu cat, in discutie este o creanta bugetara, asadar "bani publici" a caror intrebuintare este atent verificata de organele de control ale statului. Acceptarea compensarii ar insemna sa prejudicieze bugetul local de doua ori. O data pentru faptul ca acele lucrari sunt facute in baza contractului, ca obligatie contractuala, iar a doua oara pentru faptul ca ar insemna ca pe langa faptul ca nu a primit nici redeventa si nici taxele aferente, sa mai dea noi bani din bugetul comunei.
Analizand recursul, Curtea constata ca el este fondat, pentru urmatoarele considerente :
Cererea cu care lichidatorul judiciar al debitoarei SC"P."SRL Jibou a investit judecatorul sindic, are ca obiect compensarea datoriilor reciproce existente intre aceasta si creditoarea Comuna Criseni, in temeiul contractului de concesiune incheiat intre cele doua parti, sub nr.1567 din 09.06.2003.
In sustinerea cererii, s-a relevat ca debitoarea a avut calitatea de concesionar si a efectuat unele lucrari de investitii, neterminate, predate insa creditoarei, apreciindu-se ca aceasta datoreaza valoarea lor stabilita in conformitate cu evidentele contabile ale debitoarei, respectiv in baza fisei mijlocului fix.
Judecatorul sindic a admis cererea si a dispus compensarea datoriilor reciproce, pana la nivelul sumei de 55.000 lei.
Pentru a aprecia astfel, s-au retinut prevederile art.52 din Legea nr.85/2006, precum si acordul partilor, concretizat in contractul de concesiune mai sus amintit.
Prin recursul declarat de catre creditoare, se solicita modificarea hotararii, in sensul respingerii cererii de compensare, relevandu-se, in principal, faptul ca la fond s-a aratat ca cererea de compensare este neavenita, din perspectiva disp.art.52 din Legea nr.85/2006, compensarea putand fi dispusa numai la cererea expresa a creditorului.
Pe de alta parte, s-a relevat ca debitoarea nu detine impotriva creditoarei o creanta certa, lichida si exigibila, nefiind indeplinite conditiile legale in materie de compensare.
Conform art.52 din Legea insolventei, deschiderea procedurii nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala, sunt indeplinite la data dschiderii procedurii.
Din analiza acestui text legal, Curtea retine ca sunt reale sustinerile recurentei, conform carora legiuitorul a conferit calitate procesuala activa pentru cererile avand ca obiect compensarea unor datorii reciproce, numai creditorilor debitoarei aflate in insolventa, nu si acesteia din urma.
Asa fiind, cererea de compensare formulata de catre debitoare, prin lichidator judiciar, in cadrul dosarului de insolventa, apare ca fiind neavenita, redactarea textului art.52 din lege nefiind susceptibila de interpretari, in sensul in care si debitoarea ar putea formula o astfel de cerere.
De altfel, justificarea acestui text legal, reiese din interpretarea coroborata a lui cu prevederile art.36, 73 si 75 din acelasi act normativ, debitoarea avand la dispozitie alte cai procedurale prin intermediul carora sa puna in discutia judecatorului sindic cuantumul real al creantei datorate unei anumite creditoare, fata de care apreciaza ca are, la randul sau, creante.
Asa fiind si vazand si prev.art.129 al.6 C.pr.civ., urmare a admiterii recursului, in baza prevederilor art. 8 din Legea nr.85/2006 si art.312 al.1 si 304 pct.9 c.pr.civ., sentinta pronuntata va fi modificata in tot, in sensul respingerii cererii formulate de catre debitoare, prin lichidator judiciar.
Raportat la prevederile art.137 alin.1 c.pr.civ. si la motivele care au dus la adoptarea acestei solutii si care duc, in esenta, la concluzia conform careia este incident un fine de neprimire, este de prisos analiza celorlalte motive de recurs, referitoare la lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creantei invocate de catre debitoare, acestea privind fondul litigiului.