Tulburare de posesie. Prejudiciu material. Criterii de stabilire. Stabilirea in echitate.

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 412/R/19.05.2010

Judecatoria Gherla prin Sentinta penala nr. 1240/19.X.2009, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.proc.pen. a dispus achitarea inculpatului F.S. pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220 al.1 C.pen. cu obligarea inculpatului la despagubiri civile in suma de 1.200 lei catre partea civila H.A..
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
Din anul 2007 inculpatul F.S. a luat la cunostinta ca terenurile aflate in apropierea casei lui si pe care le folosea in baza unei intelegeri verbale cu sora partii vatamate apartin numitului H.A., care  i-a cerut sa le elibereze pentru a le putea folosi in mod nestingherit. In cursul aceluiasi an, F.S. a eliberat unul dintre terenuri, dar pe cel situat mai sus de casa a refuzat sa-l elibereze invocand diferite pretexte. Partea vatamata a manifestat intelegere fata de dificultatile cu care s-a confruntat F.S. in mutarea bunurilor de pe teren (lipsa spatiu, afectari ale starii sanitare, lipsa mana de lucru etc.), acceptand stabilirea a doua termene limita pentru eliberarea totala a imobilului, respectiv in cursul lunilor septembrie si decembrie 2008. In plus, el si-a retras inclusiv plangerea formulata la organele de politie din localitatea Aschileu in considerarea bunei credinte de care credea ca da dovada F.S..
Cu toate acestea, si in ciuda demersurilor efectuate de catre partea vatamata la organele judiciare (formularea unei plangeri la Parchetul de pe langa Judecatoria Gherla, sesizarea instantei de judecata cu o alta plangere) nici pana la sfarsitul lunii iulie 2009 (20.07.2009) F.S. nu a eliberat in totalitate terenul aflat in proprietatea partii vatamate, dand in acest sens dovada de rea-credinta. 
Prin titlul de proprietate nr. 5431/101, eliberat de Comisia judeteana Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la data de 31.01.1994, numitilor H.A., S.S., S.Gh., S.V., S.A., F.N. si M.P., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri in suprafata totala de 4 hectare si 3.037 metri patrati, in raza satului Fodora, comuna Aschileu, judetul Cluj, din care, suprafetele de 2.600 metri patrati (tarlaua 52, parcela 183) si 831 metri patrati (tarlaua 52, parcela 183/1) sunt situate in intravilan.
Prin sentinta civila nr.1982/2008 a Judecatoriei Gherla s-a dispus iesirea din indiviziune asupra terenurilor in suprafata de 2.600 metri patrati (tarlaua 52, parcela 183) si 831 metri patrati (tarlaua 52, parcela 183/1), atribuite prin titlul de proprietate nr. 5431/101, eliberat de Comisia judeteana Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 31.01.1994, prin atribuirea acestora catre H.A..
In plangerea depusa la politie partea vatamata H.A. a afirmat ca numitul F.S. i-a ocupat cele doua parcele de teren mentionate mai sus si, desi i s-a pus in vedere de catre Primaria Aschileu sa elibereze aceste terenuri, el nu s-a conformat.
Asa cum a declarat partea civila H.A. in fata instantei, inculpatul a eliberat terenul din litigiu cu suprafata de 2.600 metri patrati si mentine plangerea doar cu privire la terenul cu suprafata de 831 metri patrati.
Potrivit articolului 220 alin.1 C.pen. in forma actuala, constituie infractiune de tulburare de posesie, ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia sau fara aprobare prealabila primita in conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.
Referitor la terenul cu suprafata de 831 metri patrati, instanta de fond a retinut ca inculpatul foloseste acest teren din anul 1975 pana in prezent, asa cum a recunoscut partea civila. Tot partea civila a afirmat ca in anul 1994, cand el si alte persoane au primit titlul de proprietate precizat mai sus pentru terenul din litigiu, toti coproprietarii s-au inteles cu inculpatul F.S. ca acesta sa foloseasca terenul cu suprafata de 831 metri patrati pana cand ei o sa-i permita. Prin urmare, pe de o parte, terenul nu a fost niciodata in posesia partii civile, deci nu este indeplinita conditia prevazuta de lege ca terenul ocupat sa se afle ,,in posesia altuia’’ in momentul ocuparii, iar pe de alta, parte, folosirea terenului, nu s-a facut ,,fara drept’’ de catre inculpat ci in baza acordului proprietarilor. 
Trebuie observat si faptul ca legea prevede posibilitatea savarsirii infractiunii de tulburare de posesie si in varianta ,,refuzului de a elibera imobilul astfel ocupat’’ Din probele de la dosar reiese ca inculpatul a tergiversat eliberarea terenului din litigiu de constructiile pe care le ridicase pe acesta, dar nici in acest caz nu se poate spune ca s-a savarsit infractiunea de tulburare de posesie deoarece, desi a avut loc un refuz tacit de a elibera terenul, nu este indeplinita conditia ca terenul sa fi fost ,,astfel ocupat’’, adica fara drept si aflat in posesia altuia.
  Din cele de mai sus reiese ca faptei de tulburare de posesie pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, ii lipsesc mai multe elemente ale laturii obiective a infractiunii. Conform art. 10 lit. d) C.proc.pen., actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;
Avand in vedere cele de mai sus si in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. d) C.proc.pen., instanta de fond l-a achitat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie.
Persoana vatamata H.A. s-a constituit parte civila pentru suma de 160 lei/luna incepand cu 20.05.2007 pana cand inculpatul va elibera complet terenul din litigiu. Din declaratiile concordante ale partilor reiese ca inculpatul, incepand cu anul 2008 nu mai ocupa suprafata de aproximativ 400 metri patrati din terenul din litigiu, situata in partea de jos, deoarece partea vatamata nu i-a mai permis, ci ocupa doar partea de sus a acestui teren, in suprafata de aproximativ 400 metri patrati. Din declaratia inculpatului reiese ca acesta a cultivat cartofi pe terenul din litigiu si are constructii pe acest teren. Deoarece nu exista probe la dosar cu privire la folosul de tras pentru terenul din litigiu, instanta a stabilit acest folos de tras prin apreciere, raportat la situatii similare. Astfel, instanta de fond a apreciat ca, pentru suprafata de 400 metri patrati teren (partea din sus), folosul de tras anual este de 300 lei. Partii civile i se cuvine folosul de tras pentru anii 2007, 2008 si 2009 pentru acest teren. De asemenea, i se cuvine folosul de tras si pentru suprafata de 400 metri patrati din partea de jos dar numai pentru anul 2007. Prin urmare, totalul folosului de tras de pe teren este in suma de 1.200 lei.
Avand in vedere cele aratate si in temeiul art.14 alin.3 lit. b) C.proc.pen. si al art. 998 si art. 999 C.civil, instanta de fond a admis in parte actiunea civila si inculpatul a fost obligat sa achite partii civile, despagubiri civile in suma de 1.600 lei.
In temeiul art. 193 alin. 2 si alin. 5 C.proc.pen. si art. 721 si 276 C.proc.civ., instanta a compensat cheltuielile judiciare facute de inculpat si de partea civila.
Impotriva sentintei a declarat apel inculpatul F.S. solicitand modificarea sentintei in sensul inlaturarii obligarii sale la despagubiri civile de 1.200 lei catre partea civila H.A., la dosar neexistand probe cu privire la prejudiciul respectiv, cu obligarea partii civile H.A. la 300 lei cheltuieli judiciare la instanta de fond, reprezentand onorariul aparatorului angajat.
Tribunalul Cluj prin decizia penala nr.11 din 18 ianuarie 2010, a admis apelul declarat de inculpat si a desfiintat in parte sent.pen.nr. 1240/19.X.2009 a Judecatoriei Gherla, in temeiul art.379 pct.2 lit. a rap. la art.382 al.2 C.proc.pen. si judecand latura civila a cauzei:
A respins despagubirile civile in suma de 1.200 lei la care a fost obligat inculpatul F.S. catre partea civila H.A.
A obligat pe partea civila H.A. la 300 lei cheltuieli judiciare la instanta de fond, catre inculpatul F.S..
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.
In temeiul art.192 al.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia, in apel.
Decizia Tribunalului Cluj a fost atacata cu recurs de catre partea civila H.A. care a solicitat admiterea caii de atac promovate, casarea hotararii instantei de apel in intregime si mentinerea sentintei Judecatoriei Gherla, ca legala si temeinica, apelul inculpatului F.S. fiind gresit admis. Invedereaza ca la pronuntarea solutiei trebuiau sa se aiba in vedere preturile de pe piata libera a produselor agricole pe care le putea obtine de pe terenul ocupat nelegal de catre inculpat in perioada 2007-2009.
Curtea examinand recursul promovat, prin prisma motivelor invocate, a constatat urmatoarele:
Premisa coerentei si predictibilitatii sistemului judiciar consta in previzibilitatea interpretarii si aplicarii normelor de drept.
In operatiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat sa desluseasca vointa legiuitorului in edictarea acestora.
Una din cele mai utilizate metode de interpretare si, de regula prima la care apeleaza magistratul, este cea literala sau gramaticala, deoarece in acest fel se asigura, cu cea mai mare certitudine, conditia previzibilitatii legii.
In acest sens, in  Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecatorilor Europeni, in atentia Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, privind calitatea hotararilor judecatoresti se arata ca "examinarea chestiunilor in drept trece, intr-un mare numar de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Aceasta putere de interpretare nu trebuie sa ne faca sa uitam ca judecatorul trebuie sa asigure securitatea juridica, ce garanteaza previzibilitatea atat a continutului regulii de drept cat si a aplicarii sale si contribuie la calitatea sistemului judiciar".
Existenta unor contradictii intre probe si mijloacele de proba administrate in cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse si nu obligatoriu izvorate din comportamentul rau-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate  ori al celor care au strans si administrat probele. Unele se refera la imprejurari neesentiale, nerelevante pentru aflarea adevarului si corecta stabilire a situatiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslusire a starii de fapt si in mod obligatoriu, trebuie inlaturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de proba.
In unele cazuri, contradictiile invocate de parti sunt consecinta evaluarii subiective a probatoriului administrat si constituie o motivare a apelului sau recursului.
Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilita, iar aprecierea fiecareia se face de organul judiciar in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.
 Judecatoria Gherla, in privinta solutionarii laturii civile a cauzei a avut in vedere ca prin raportare la situatii similare, prin apreciere, prejudiciul incercat de partea civila este de 1200 lei raportat la produsele agricole ce s-ar fi putut insamanta si obtine de pe terenul ocupat nelegal de catre inculpat.
Decizia Tribunalului Cluj este nelegala, intrucat daca instanta de apel a considerat ca sentinta instantei de fond nu este motivata si argumentata temeinic, tinand cont de efectul devolutiv al apelului, ce permitea o noua judecata in fond, trebuia sa puna in discutia partilor efectuarea unei expertize care sa stabileasca in functie de intinderea si calitatea solului ce produse agricole puteau fi insamantate, cate kg puteau fi obtinute, care era pretul de vanzare al acestora pe piata libera. Respingand pur si simplu pretentiile partii civile, ca nedovedite, tribunalul a incalcat dreptul la un proces echitabil al partii civile reglementat de art.6 din CEDO si totodata a ignorat rolul activ pe care trebuie sa-l aiba judecatorul in solutionarea cauzelor, principiu inscris in art.4 C.proc.pen. 
Motivarea hotararii reprezinta un element de transparenta a justitiei, inerent oricarui act jurisdictional.
Hotararea judecatoreasca nu este un act discretionar, ci rezultatul unui proces logic de analiza stiintifica a probelor administrate in cauza in scopul aflarii adevarului, proces de analiza necesar stabilirii starii de fapt desprinse din acestea prin inlaturarea unor probe si retinerea altora, urmare a unor rationamente logice facute de instanta si care isi gasesc exponentialul in motivarea hotararii judecatoresti.
Hotararea reprezinta astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecata, iar motivarea acesteia reprezinta argumentarea in scris a ratiunii ce determina pe judecator sa adopte solutia dispusa in cauza. Motivarea hotararilor justifica echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justitiabilului de a fi convins ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de participanti si, pe de alta parte, prin dreptul acestuia de a cunoaste oportunitatea promovarii cailor de atac.
Lamurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor si formarea convingerii judecatorului pe baza celor administrate reprezinta doua pozitii de includere a capacitatii apreciative a instantei in demersul indispensabil al aflarii adevarului, interpretare care ar fi in consens si cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independentei eficacitatii si rolului judecatorilor, potrivit careia “judecatorii trebuie sa dispuna de puteri suficiente si sa fie in masura sa le exercite pentru a se achita de functiile lor".
Desi formarea propriei convingeri a judecatorului printr-o munca de reflectie si de constiinta constituie suportul rational al demersului judiciar pentru cunoasterea faptelor, drept garantie a unui proces echitabil si in concordanta cu disp.art.6 paragraf 2 din Conventia Europeana si Protocolul nr.7, instanta are obligatia de a-si motiva solutia data cauzei, ceea ce implica justificarea procesului de convingere in mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Aceasta pozitie a instantei de recurs, este reliefata si de practica CEDO - cauza Boldea contra Romaniei in care se arata ca “judecatorul trebuie sa raspunda cu argumente la fiecare dintre criticile si mijloacele de aparare invocate de parti".
Asa cum am aratat, hotararea Tribunalului Cluj este nelegala si netemeinica, intrucat daca a apreciat insuficienta probelor, argumentelor si a motivarii sentintei instantei de fond, trebuia sa le suplineasca ea insasi in apel, fata de caracterul devolutiv al acestuia si care permitea o noua judecata pe fond conform art.345 C.proc.pen. De asemenea, daca s-a constatat ca legislatia nationala nu permitea o rezolvare judicioasa a dosarului, magistratii din apel trebuiau sa suplineasca administrarea probelor si motivarea hotararii, prin normele dreptului european, putand stabili "in echitate" o suma corespunzatoare in favoarea partii civile. (cauza Comingersoll impotriva Portugaliei CEDO 2000).
CEDO reaminteste ca o hotarare prin care se constata o incalcare a drepturilor unei parti, determina statul de a pune capat acelei incalcari si de a elimina consecintele pagubitoare pentru acea persoana. Daca dreptul intern pertinent nu permite decat o eliminare imperfecta a consecintelor acestei incalcari, art.41 din Conventia Europeana confera Curtii competenta de a acorda o reparatie in favoarea partii vatamate. Printre elementele luate in considerare de catre Curte, atunci cand se pronunta in materie, se numara prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultand direct din pretinsa incalcare, si prejudiciul moral, care reprezinta repararea starii de angoasa, a neplacerilor si a incertitudinilor rezultand din aceasta incalcare, precum si din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, in cazul in care diverse elemente constituind prejudiciul nu se preteaza la un calcul exact, sau in cazul in care distinctia intre prejudiciul material si cel moral se realizeaza mai greu, Curtea le poate examina impreuna. (cauza Comingersoll impotriva Portugaliei CEDO 2000).
In speta de fata, in privinta valorii despagubirii solicitate de partea civila, aceasta nu a transmis un raport de expertiza care sa permita determinarea valorii produselor agricole ce puteau fi cultivate pe suprafata de teren de 800 mp ocupata de inculpat, si nici instanta de apel, din oficiu, nu a ordonat administrarea unei asemenea probe stiintifice.
Cu toate acestea, conform prevederilor legislatiei europene respectiv art.41 din CEDO si tinand cont ca pe acea suprafata de teren se puteau cultiva cartofi, care pe piata libera aveau preturi cuprinse de la 1,40 lei - cartofi de toamna (vechi) si pana la 3,5 lei/kg (cartofi noi) albi si rosii, instanta de recurs estimeaza valoarea prejudiciului incercat de partea civila la suma de 1200 lei acordata de Judecatoria Gherla.
Conform jurisprudentei Curtii Europene, partea civila poate obtine rambursarea prejudiciului material in masura in care s-a stabilit realitatea acestuia precum si caracterul rezonabil al cuantumului. Din actele depuse la dosar rezulta ca acel teren apartine partii civile, de asemenea este un fapt notoriu ca in acea zona se pot cultiva cartofi, este probata pe piata libera valoarea acestora, si nu in ultimul rand, valoarea beneficiului nerealizat de catre partea civila pe o durata de trei ani, 2007-2009, in suma de 1200 lei nu este exagerata, avand un caracter rezonabil, tinand cont de imprejurarea ca pana in prezent, inculpatul nu l-a despagubit cu nimic pe pagubit.
Asa fiind, instanta de recurs va stabili in echitate, ca suma de 1200 lei acordata de instanta de fond va contribui la justa dezdaunare a partii civile.
Pentru motivele ce preced, Curtea a admis ca fondat  recursul declarat de partea civila H.A., in baza art.385/15 pct.2 lit.a C.proc.pen. impotriva deciziei penale nr.11/A din data de 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj pe care a casat-o si a mentinut sentinta penala nr.1240 din data de 19.10.2009 a Judecatoriei Gherla, apelul inculpatului fiind gresit admis.