Procedura insolventei. Angajarea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului. Tinerea unei contabilitati fictive. Elemente din care rezulta ipoteza art. 138 alin.(1) lit. d) din Legea nr. 85/2006. Casarea unor mijloace...

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 3154 din 13 septembrie 2011

Prin civila nr. 794 din 28.02.2011 pronuntata de Tribunalul Maramures s-a respins actiunea promovata de lichidator judiciar C.I. SPRL, in contradictoriu cu paratul M.O.A..
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca prin sentinta civila 4378/15.12.2008  pronuntata in dosarul de faliment privind pe debitoarea SC S.F.C. SRL, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa, a fost numit administrator judiciar, iar prin Incheierea nr. 836/06.04.2009 s-a dispus intrarea in faliment, a fost numit lichidator judiciar.
La masa credala s-a inscris RC L.R.I. cu o creanta de 14.742,11 lei, Primaria Somcuta Mare cu o creanta de 200 lei si Directia Generala a Finantelor Publice Maramures cu o creanta de 2.000 lei. Totalul creantelor declarate si inscrise in tabelul definitiv consolidat sunt in suma de 16.942,11 lei.
Raspunderea reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natura juridica a unei raspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, aceasta raspundere intervine nu pentru savarsirea oricarei fapte ilicite, ci numai daca au fost savarsite faptele ilicite expres si limitativ prevazute de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a - g din lege. Antrenarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoana juridica sau a oricarei alte persoane care a cauza starea de insolventa a debitorului prin faptele expre si limitativ prevazute, presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii, si anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicita a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricarei alte persoane vinovate de producerea starii de insolventa, fapta care sa se incadreze in cel putin unul dintre cazurile prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata catre debitorul insolvent a datoriilor exigibile si culpa persoanelor a caror raspundere se solicita.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere daca s-a dovedit in mod cumulativ ca acestia au savarsit cel putin una dintre faptele prevazute expres de legiuitor, culpa acestora in ceea ce priveste savarsirea faptelor respective, precum si legatura de cauzalitate dintre fapta savarsita si ajungerea debitorului in situatia incetarii de plati.
Raspunderea reglementata de prevederile art. 138 din lege presupune existenta unui prejudiciu in patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezida in imposibilitatea acestora de a-si realiza creantele scadente din cauza faptului ca membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice alta persoana a cauzat starea de insolventa, astfel ca debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile banesti disponibile.
Raportul cauzal are in vedere legatura dintre faptele expres si limitativ prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006 si ajungerea debitorului persoana juridica in stare de insolventa.
Asa cum s-a mai precizat, prejudiciul se produce direct in patrimoniul debitorului persoana juridica si indirect in patrimoniul creditorilor acestuia si consta in aceea ca patrimoniul debitorului se caracterizeaza printr-o insuficienta a fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ca atare, este necesar sa se dovedeasca in mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevazute de art. 138 alin. 1 si prejudiciu care consta in aducerea in insolventa a patrimoniului debitorului si nu doar a unei simple imprejurari care a favorizat aparitia insolventei.
In situatia de fata lichidatorul judiciar a sustinut ca prin faptele sale paratul a tinut o contabilitatea fictiva, potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, in conditiile in care, bunurile achizitionate (materii prime, materiale de constructii) au fost inregistrate in contabilitatea societatii pe cheltuieli, ca fiind folosite fara a exista si documente justificative in acest sens.
Tinerea unei contabilitati fictive consta in inregistrarea in contabilitate a unor date eronate de natura sa induca in eroare asupra adevaratei situatii financiare a debitorului persoana juridica.
Din cuprinsul concluziilor scrise depuse de parat la fila 34 din dosar, reiese ca acesta recunoaste faptul ca a depus cu intarziere actele contabile detinute, iar societatea a functionat pana in vara anului 2006 cand s-a produs un incendiu la depozitul din localitatea Berchez, ocazie cu care s-au distrus stocul de materii prime si utilaje astfel incat desi au intervenit pompierii din Somcuta Mare, paratul nu a primit nici un document din partea lor si nici la politie nu s-a inregistrat vreun dosar, sesizarea fiind facuta telefonic, depozitul nefiind asigurat cu paza. Se arata ca aceasta stare de fapt justifica scoaterea din evidentele contabile a echipamentelor tehnologice si a materiilor prime, societatea avand ca obiect principal de activitate exploatarea si prelucrarea materialului lemnos.
Din depozitia martorului I.T. a reiesit faptul ca acesta in calitate de sofer pe masina de pompierii, proprietate a Primariei Somcuta Mare a fost solicitat sa intervina pentru stingerea unui incendiu in primavara anului 2006, la gaterul din Berchez. Martorul sustine ca focul s-a extins si la o baraca unde erau depozitate materii prime, stive de lemne.
Si martorul B.V. confirma faptul ca in incendiul produs la depozitul din Berchez au ars o baraca, stive cu lemne si scandura, actele societatii.
Astfel in situatia de fata pe de o parte s-a facut dovada faptului ca stocul de materii prime reprezentand material lemnos a fost incendiat in anul 2006, iar pe de alta parte nu s-a facut dovada certa a raportului de cauzalitate dintre presupusa fapta ilicita si prejudiciu (insolventa debitorului), asa cum s-a aratat anterior nefiind suficient a se releva existenta unei simple imprejurari care ar fi putut favoriza aparitia insolventei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs lichidatorul judiciar C.I. SPRL Baia Mare al debitoarei SC S.F.C. SRL solicitand modificarea hotararii in sensul admiterii cererii cu consecinta obligarii paratului M.O.A. la suportarea cu averea proprie a pasivului societatii debitoare.
In motivarea recursului a aratat ca la data depunerii cererii administratorul statutar nu a prezentat actele si documentele contabile ale societatii, potrivit art.32 alin.1 din Legea 85/2006.
Toate bunurile societatii reprezentand echipamente tehnologice de taiere a lemnului si utilaje de taierea lemnului au fost scoase din evidenta contabila pe baza unui simplu proces-verbal de casare intocmit de administratorul statutar la data de 01.01.2007, proces-verbal din care reiese ca societatea debitoare a fost vandalizata si bunurile furate. In aceste conditii lichidatorul considera ca ar fi fost de relevanta un act, o constatare de la politie care sa constate furtul, disparitia bunurilor si in ce imprejurari s-a produs infractiunea.
Cu privire la stocul de materii prime, reprezentand material lemnos in suma de 137.893,97 lei, acesta a fost scos din evidentele contabile prin trecerea pe cheltuieli, ceea ce inseamna ca acestea ar fi fost folosite, fara, insa, sa existe documente justificative a consumului acestora materii prime.
Lichidatorul judiciar considera ca administratorul statutar a tinut o contabilitate fictiva, potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006, in conditiile in care, bunurile achizitionate au fost inregistrate, in contabilitatea societatii pe cheltuieli ca fiind folosite, fara a exista documente justificative in acest sens.
In conditiile in care nu au fost prezentate toate actele si documentele solicitate de lichidator, bunurile fiind trecute pe cheltuieli fara acte justificative, contabilitatea nu a fost tinuta conform legii, considera ca administratorul statutar este singurul raspunzator de starea de insolventa a societatii.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate si avand in vedere prevederile art.304, 3041 C.proc.civ., Curtea constata urmatoarele:
Cererea lichidatorului judiciar vizeaza incidenta disp. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 potrivit careia judecatorul sindic poate dispune la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica, ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, daca au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Tinerea unei contabilitati fictive, disparitia unor documente contabile sau netinerea evidentei contabile in conformitate cu legea nu reprezinta, in principiu, activitati direct producatoare de prejudiciu insa ele pot favoriza starea de insolventa prin ascunderea unor active sau parti din acestea, prin plata cu intarziere a unor creante ceea ce a generat dobanzi sau penalitati etc. De asemenea, inregistrarea corecta in contabilitate a operatiunilor efectuate (tinerea contabilitatii) reprezinta pentru creditor o garantie ca operatiunile au fost legale, ca acestea pot fi verificate, iar creditorii isi vor putea recupera creantele din bunurile inregistrate in contabilitate. Aceasta fapta ilicita se poate savarsi prin una din urmatoarele modalitati: tinerea unei contabilitati fictive ce consta in inregistrarea in contabilitate a unor date eronate de natura sa induca in eroare asupra adevaratei situatii financiare a debitorului persoana juridica; ascunderea unor documente contabile care se realizeaza atat prin dosirea acestora cat si prin dosirea lor si are ca scop denaturarea situatiei financiare a debitorului si nu in ultimul rand netinerea contabilitatii in conformitate cu legea care de obicei se realizeaza prin faptul ca nu se prezinta documentele contabile spre verificare asa incat concluzia care se desprinde este aceea a netinerii contabilitatii.
Pornind de la premisele de ordin teoretic mai sus relevate, in raport de circumstantele concrete ale spetei Curtea retine ca administratorul statutar la data formularii cererii de angajarea raspunderii de catre lichidatorul judiciar nu prezentase actele si documentele contabile ale societatii potrivit art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006, fiind prezentate ulterior acestei date o serie de acte ale societatii. Prin urmare, lichidatorul judiciar a afirmat incidenta prevederilor art.138 alin.1 lit.d din perspectiva studierii actelor astfel predate.
In concret, toate bunurile societatii reprezentand echipamente tehnologice de taiere a lemnului si utilaje de taierea lemnului au fost scoase din evidenta contabila pe baza unui simplu proces-verbal de casare intocmit de administratorul statutar la data de 01.01.2007, proces-verbal din care reiese ca societatea debitoare a fost vandalizata si bunurile furate. In aceste conditii in mod real lichidatorul judiciar contesta actul intocmit potrivit sustinerilor acestuia pro causa de catre administratorul statutar. Curtea, avand de analizat starea de fapt prezentata rezulta ca procesul-verbal de casare este lipsit de relevanta in lipsa unor alte probe, respectiv act constatator care sa emane de la organele de politie indreptatite sa constate furtul si disparitia bunurilor precum si imprejurarile in care s-a realizat aceasta. Asadar, concluzia care se desprinde este ca in mod eronat aceste bunuri au iesit din patrimoniul societatii fiind scoase din evidenta contabila pe baza unui simplu proces-verbal de casare intocmit de administratorul statutar.
In ceea ce priveste stocul de materii prime, reprezentand material lemnos in suma de 137.893,97 lei, acesta a fost scos din evidentele contabile de aceasta data prin trecerea acestora la capitolul "cheltuieli" ceea ce duce la concluzia ca acestea ar fi fost folosite fara insa sa existe documente justificative a consumului acestor materii prime. Prin urmare, in mod nereal se sustine ca a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea, administratorul statutar tinand o contabilitate fictiva prin trecerea stocului de materii prime la cheltuieli, fara existenta documentelor justificative, cu scopul inregistrarii in contabilitate a unor date eronate de natura sa induca in eroare asupra adevaratei situatii financiare a debitorului persoana juridica, fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Apoi, desi la prima vedere ar parea justificata distrugerea actelor astfel un caz de forta majora care ar exonera de raspundere pe administratorul statutar, Curtea retine insa ca nu poate fi considerata ca pertinenta aceasta aparare din urmatoarele considerente. Car priveste acest incendiu in primul rand nu exista nici un act intocmit de pompieri (proces-verbal) care sa cuprinda concluziile incendiului. Prin urmare prima instanta a procedat la audierea unor martori insa martorul ce avea calitatea de sofer la pompieri in aceea perioada sustine ca nu a fost prezent la incendiu si face afirmatii indirecte de care au luat la cunostinta in urma unor discutii purtate cu un alt coleg, asa incat marturia acestuia apare ca nerelevanta, nefiind o persoana prezenta la incendiu, iar spusele acestuia fiind doar supozitii. Asa fiind, deoarece marturiile celor doi martori sunt doar indirecte, nici unul nefiind prezent la fata locului la momentul producerii incendiului, si in lipsa existentei vreunui act constatator care sa dovedeasca ca incendiul a avut loc la data respectiva iar bunurile debitoarei au fost distruse cu acea ocazie, Curtea retine ca in speta este intrunita fapta prev. la art.138 alin.1 lit.d , respectiv ascunderea unor documente contabile prin distrugerea lor.
Cum din probele administrate in cauza rezulta fara dubiu ca din actele puse la dispozitia lichidatorului judiciar debitoarea figureaza cu bunuri inscrise in contabilitate care mai apoi au fost trecute direct pe cheltuieli fara acte justificative in acest sens, este intrunita fapta prevazuta la art.138 alin.1 lit.d in sensul ca, administratorul statutar, singurul raspunzator de starea de insolventa a societatii nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea. In acest sens s-a stabilit si legatura dintre fapta ilicita si prejudiciul suferit in sensul ca aceste nereguli au fost provocate, savarsite cu intentia de a eluda obligatiile fiscale prin inscrieri necorespunzatoare in evidenta contabila.
Asa fiind, in cauza este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.proc.civ. in sensul ca hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a disp.art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, motiv pentru care in temeiul disp.art.312 alinl.1 C.proc.civ. recursul declarat de lichidatorul judiciar este intemeiat urmand a fi admis cu consecinta modificarii hotararii primei instante in sensul admiterii cererii de chemare in judecata formulata de lichidatorul judiciar si obligarea paratului M.O.A. in calitate de administrator statutar la debitoarei la suportarea pasivului acesteia in suma de 16.942,11 lei. (Judecator Claudia Idriceanu)