Constatarea caracterului politic al masurii administrative privind internarea intr-un detasament de munca. Respingere
(Decizie nr. 2000 din data de 01.06.2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 2000 din 1 iunie 2011
Prin actiunea formulata reclamantul F.S. a solicitat sa se constate caracterul politic al masurii administrative luate impotriva sa avand ca obiect internarea in detasament de munca in perioada 16 noiembrie 1952-26 octombrie 1959 si obligarea paratului - Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice la plata in favoarea sa a echivalentului in lei al sumei de 110.000 Euro, cu titlu de daune morale, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata
Prin Sentinta civila nr. 227 din 08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune vizand petitul 2 din actiune.
S-a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantul F.S. si in consecinta s-a constatat caracterul politic al masurii administrative luate impotriva reclamantului F.S., avand ca obiect internarea in detasament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 -26 octombrie 1955.
S-a respins cererea formulata si precizata de reclamantul F.S. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice privind obligarea paratului la plata daunelor morale.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, urmatoarele:
Din copia fisei de evidenta comunicata prin adresa nr. JR596/21.12.2010 de Ministerul Apararii Nationale coroborata cu declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca impotriva reclamantului a fost luata o masura administrativa cu caracter politic avand ca obiect trimiterea sa la detasament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 - 26 octombrie 1955.
Avand in vedere aceste considerente de fapt, instanta a apreciat incidente si aplicabile in speta dispozitiile art. 4 al 2 din Legea 221/2009 potrivit carora, persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora.
Cu privire la cererea de acordare de despagubiri astfel cum a fost precizata de catre reclamant , instanta a retinut urmatoarele:
Prin Deciziile nr. 1354/2010 si nr. 1358/2010 publicate in M. Of. al Romaniei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat ca dispozitiile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009, precum si dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a teza intai sunt neconstitutionale.
Curtea Constitutionala a retinut ca in domeniul acordarii de despagubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunista - exista reglementari paralele, si anume, pe de o parte Decretul lege nr. 118/1990, republicat si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, iar pe de alta parte Legea nr. 221/2009.
Dupa declararea caracterului neconstitutional a dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 reclamantul si-a precizat actiunea pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil, si pe dispozitiile art. 5 din CEDO.
Instanta a retinut ca Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor cetatenesti prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 care a intrat in vigoare la 20 iunie 1994. Prin urmare, pentru faptele petrecute anterior acestei date, Conventia nu produce efecte, aspect statuat in mod constant in practica CEDO, in special in cauzele pronuntate impotriva Romaniei. Atata timp cat la momentul luarii masurii arestarii si condamnarii reclamantului Romania nu aderase la Conventie, acesta nu poate fi invocata in apararea drepturilor anterior incalcate.
Cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat ca potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 actiunile patrimoniale sunt supuse prescriptiei de 3 ani.
In ceea ce priveste data de la care termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga, instanta a apreciat ca data inceperii curgerii este data intrarii in vigoarea a Decretului Lege nr. 118/1990 - 9 aprilie 1990.
Prin acesta s-a recunoscut caracterul politic al condamnarilor la care au fost supuse unele persoane in perioada de dupa 6 martie 1945, perioada detentiei fiind considerata vechime in munca, respectiv 1 an de detentie constituie 1 an si 6 luni vechime in munca. Totodata, persoanelor condamnate politic li s-a acordat si o indemnizatie lunara de 200 lei/pe an de detentie , moment din care reclamantul daca ar fi apreciat ca aceste masuri nu acopera prejudiciul produs prin condamnare, a avut posibilitatea de a solicita obligarea Statului Roman prin Ministerul Finantelor la plata de daune morale.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantul F.S., a constatat caracterul politic al masurii administrative luate impotriva reclamantului F.S., avand ca obiect internarea in detasament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 - 26 octombrie 1955; a respins cererea formulata si precizata de reclamant privind obligarea paratului la plata daunelor morale, ca prescrisa .
In temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr.civ a obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantul F.S. si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
1.Prin recursul declarat de reclamantul F.S. impotriva sentintei civile nr. 227/2011 a Tribunalului Cluj s-a solicitat casarea in parte a sentintei in sensul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste petitul 2, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivare s-a aratat ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca termenul in care se putea solicita obligarea Statului Roman la plata daunelor morale curge de la data intrarii in vigoare a Decretului-Lege nr. 118/1990, in mod corect acest termen curgand de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 221/2009. Sfera persoanelor care puteau beneficia de prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990 era restransa, fiind largita prin OUG nr. 214/1999, nici unul dintre aceste acte normative nepermitand solicitarea de daune morale.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata s-a aratat ca in mod gresit acestea au fost acordate numai partial, situatia in care s-a ajuns nefiind imputabila reclamantului, culpa apartinand Statului Roman care a edictat un act normativ declarat ulterior neconstitutional.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 299 si urm. C.pr.civ.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare la recursul declarat de catre reclamant solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
In motivare s-a aratat ca prin prisma declararii ca neconstitutional a art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 prin Deciziile nr. 1354 si 1358/2010 ale Curtii Constitutionale, in mod corect s-a respins actiunea formulata de reclamant avand ca obiect acordarea de daune morale.
In mod neintemeiat se apreciaza ca termenul de prescriptiei a dreptului la actiune ar incepe sa curga de la intrarea in vigoare a Legii nr. 221/2009, in conditiile declararii neconstitutionalitatii textului de lege care permitea acordarea de daune morale.
S-a aratat ca in mod corect au fost acordate numai partial cheltuielile de judecata, actiunea fiind admisa in parte.
2.Prin recursul declarat de catre paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice s-a solicitat modificarea sentintei in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantului.
In motivare s-a aratat ca reclamantul nu a facut dovada formularii sau neformularii unor cereri intemeiate pe Decretul-Lege nr. 118/1990 si OUG nr. 214/1999.
Din copia livretului militar seria 032516 rezulta ca in perioada 16.11.1952-26.10.1955 reclamantul a fost incorporat si a desfasurat serviciul militar la care erau obligati toti cetatenii, nefiind vorba despre o masura administrativa cu caracter politic.
De altfel, instanta de fond nici nu a analizat acest livret militat, luand in considerare doar celelalte probe propuse de reclamant, probe care nu pot infrange insa evidenta faptului ca efectuarea stagiului militar obligatoriu intr-un detasament de munca nu poate constitui prin ea insasi o masura administrativa cu caracter politic.
In mod nelegal a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata in conditiile nedovedirii petitelor din actiunea reclamantului.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, art. 3041 C.pr.civ. si art. 3 si 4 din Legea nr. 221/2009.
Reclamantul F.S. a formulat intampinare la recursul formulat de catre paratul Statul Roman solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
In motivare s-a aratat ca in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca din copia fisei de evidenta comunicata prin adresa nr. JR 596/21.12.2010 de Ministerul Apararii Nationale coroborata cu declaratiile martorilor audiati in cauza impotriva reclamantului a fost luata o masura administrativa cu caracter politic avand ca obiect trimiterea la detasament de munca in perioada 16.11.1952-26.10.1955, fiind incident art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Raportat la solutia de admitere in parte a actiunii in mod corect a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand recursurile declarate de reclamantul F.S. si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva sentintei civile numarul 227 din 8.03.2011 a Tribunalului Cluj, Curtea retine urmatoarele:
Avand in vedere ca ambele parti au declarat recurs impotriva sentintei pronuntate de tribunal se impune a se analiza cu precadere criticile formulate de parat in cererea de recurs, contestandu-se caracterul politic al masurilor luate impotriva reclamantului, cererea de acordare a daunelor morale avand caracter accesoriu.
Din actele depuse in probatiune de catre reclamant, respectiv livretul militar, carnetul de munca, fisa de evidenta comunicata de Ministerul Apararii Nationale si din declaratiile martorilor audiati de catre instanta de fond rezulta ca reclamantul a fost incorporat in perioada 16.11.1952-26.10.1955. Fisa de evidenta anexata la dosar atesta faptul ca reclamantul a fost incorporat de catre Comisariatul Militar al orasului Stalin, urmand a executa serviciul militar intr-un detasament de munca ca si combatant neinstruit.
Adresa nr.8210/10/2010 emisa de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii confirma faptul ca reclamantul nu figureaza in arhivele securitatii, masura luata fata de acesta fiind intemeiata pe Decretul nr.2/1950 al Prezidiului Ministerului Apararii Nationale.
Din toate probele administrate in cauza rezulta ca impotriva reclamantului nu a fost luata o masura administrativa de catre organele fostei militii sau securitati, astfel cum prevede art.3 din Legea nr.221/2009, neexistand nici o fapta savarsita de catre reclamant care sa indeplineasca conditiile prevazute de art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009 si a carei consecinta sa o reprezinte masura dispusa impotriva reclamantului, nefiind deci indeplinite conditiile alin.2 al art.4 din legea speciala pentru constatarea caracterului politic al masurii incorporarii.
In aceste conditii in mod gresit a apreciat instanta de fond ca in cauza sunt indeplinite toate conditiile prevazute de art.4 alin. 2 pentru a se constata caracterul politic al masurii dispuse impotriva reclamantului, impunandu-se respingerea actiunii in intregime, soarta petitelor accesorii fiind aceeasi cu cea a petitului principal in temeiul principiului acccesorium sequitur principale.
Avand in vedere modul de solutionare al petitului principal al cererii de chemare in judecata, ramane fara obiect si nu se mai impune a fi analizata critica reclamantului din recurs referitoare la modul gresit in care a fost solutionata exceptia prescriptiei dreptului la actiunea avand ca obiect acordarea de daune morale, precum si cea privind cheltuielile de judecata.
Oricum, referitor la daunele morale se constata ca in mod corect a apreciat instanta de fond ca dreptul la actiune este prescris, tinandu-se cont de precizarea temeiului de drept a actiunii, respectiv art. 998, 999 C.civil.
Sunt incidente in cauza prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv dreptul la actiune a inceput sa curga in anul 1990, anul intrarii in vigoare a Decretului -Lege nr.118/1990, act normativ care a reglementat drepturile persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 06.03.1945 precum si celor deportate in strainatate sau constituite in prizonieri, la acel moment nemaiexistand nici o piedica in calea promovarii unei astfel de actiuni intemeiate pe dreptul comun care sa aiba ca obiect repararea pagubelor pricinuite in perioada regimului comunist.
Nu se poate pune problema unei repuneri in termenul de prescriptie prin intrarea in vigoare a Legii nr. 221/2009, Legea nr. 221/2009 fiind o lege speciala care nu poate avea efecte in ceea ce priveste actiunile intemeiate pe dreptul comun. O astfel de interpretare este de natura sa aduca atingere principiului securitatii raporturilor juridice civile, astfel cum acesta rezulta din art.6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, institutia repunerii in termenul de prescriptie avand caracter exceptional. O eventuala repunere in termenul de prescriptie trebuie sa rezulte in mod expres din lege, in cauza nefiind aplicabile si nefiind de altfel invocate conditiile generale in materie de repunere in termenul de prescriptie reglementate de art.19 din Decretul nr.167/1958.
Pentru aceste motive, in temeiul art.312 alin.1 si 3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de catre paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva sentintei civile numarul 227 din 8.03.2011 a Tribunalului Cluj, pe care o modifica in sensul ca se va respinge in intregime actiunea formulata de reclamant, urmand a respinge recursul declarat de reclamant impotriva aceleiasi sentinte. (Judecator Anamaria Campean)
Prin actiunea formulata reclamantul F.S. a solicitat sa se constate caracterul politic al masurii administrative luate impotriva sa avand ca obiect internarea in detasament de munca in perioada 16 noiembrie 1952-26 octombrie 1959 si obligarea paratului - Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice la plata in favoarea sa a echivalentului in lei al sumei de 110.000 Euro, cu titlu de daune morale, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata
Prin Sentinta civila nr. 227 din 08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune vizand petitul 2 din actiune.
S-a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantul F.S. si in consecinta s-a constatat caracterul politic al masurii administrative luate impotriva reclamantului F.S., avand ca obiect internarea in detasament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 -26 octombrie 1955.
S-a respins cererea formulata si precizata de reclamantul F.S. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice privind obligarea paratului la plata daunelor morale.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, urmatoarele:
Din copia fisei de evidenta comunicata prin adresa nr. JR596/21.12.2010 de Ministerul Apararii Nationale coroborata cu declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca impotriva reclamantului a fost luata o masura administrativa cu caracter politic avand ca obiect trimiterea sa la detasament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 - 26 octombrie 1955.
Avand in vedere aceste considerente de fapt, instanta a apreciat incidente si aplicabile in speta dispozitiile art. 4 al 2 din Legea 221/2009 potrivit carora, persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora.
Cu privire la cererea de acordare de despagubiri astfel cum a fost precizata de catre reclamant , instanta a retinut urmatoarele:
Prin Deciziile nr. 1354/2010 si nr. 1358/2010 publicate in M. Of. al Romaniei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat ca dispozitiile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009, precum si dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a teza intai sunt neconstitutionale.
Curtea Constitutionala a retinut ca in domeniul acordarii de despagubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunista - exista reglementari paralele, si anume, pe de o parte Decretul lege nr. 118/1990, republicat si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, iar pe de alta parte Legea nr. 221/2009.
Dupa declararea caracterului neconstitutional a dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 reclamantul si-a precizat actiunea pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil, si pe dispozitiile art. 5 din CEDO.
Instanta a retinut ca Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor cetatenesti prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 care a intrat in vigoare la 20 iunie 1994. Prin urmare, pentru faptele petrecute anterior acestei date, Conventia nu produce efecte, aspect statuat in mod constant in practica CEDO, in special in cauzele pronuntate impotriva Romaniei. Atata timp cat la momentul luarii masurii arestarii si condamnarii reclamantului Romania nu aderase la Conventie, acesta nu poate fi invocata in apararea drepturilor anterior incalcate.
Cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat ca potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 actiunile patrimoniale sunt supuse prescriptiei de 3 ani.
In ceea ce priveste data de la care termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga, instanta a apreciat ca data inceperii curgerii este data intrarii in vigoarea a Decretului Lege nr. 118/1990 - 9 aprilie 1990.
Prin acesta s-a recunoscut caracterul politic al condamnarilor la care au fost supuse unele persoane in perioada de dupa 6 martie 1945, perioada detentiei fiind considerata vechime in munca, respectiv 1 an de detentie constituie 1 an si 6 luni vechime in munca. Totodata, persoanelor condamnate politic li s-a acordat si o indemnizatie lunara de 200 lei/pe an de detentie , moment din care reclamantul daca ar fi apreciat ca aceste masuri nu acopera prejudiciul produs prin condamnare, a avut posibilitatea de a solicita obligarea Statului Roman prin Ministerul Finantelor la plata de daune morale.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantul F.S., a constatat caracterul politic al masurii administrative luate impotriva reclamantului F.S., avand ca obiect internarea in detasament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 - 26 octombrie 1955; a respins cererea formulata si precizata de reclamant privind obligarea paratului la plata daunelor morale, ca prescrisa .
In temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr.civ a obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantul F.S. si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
1.Prin recursul declarat de reclamantul F.S. impotriva sentintei civile nr. 227/2011 a Tribunalului Cluj s-a solicitat casarea in parte a sentintei in sensul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste petitul 2, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivare s-a aratat ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca termenul in care se putea solicita obligarea Statului Roman la plata daunelor morale curge de la data intrarii in vigoare a Decretului-Lege nr. 118/1990, in mod corect acest termen curgand de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 221/2009. Sfera persoanelor care puteau beneficia de prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990 era restransa, fiind largita prin OUG nr. 214/1999, nici unul dintre aceste acte normative nepermitand solicitarea de daune morale.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata s-a aratat ca in mod gresit acestea au fost acordate numai partial, situatia in care s-a ajuns nefiind imputabila reclamantului, culpa apartinand Statului Roman care a edictat un act normativ declarat ulterior neconstitutional.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 299 si urm. C.pr.civ.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare la recursul declarat de catre reclamant solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
In motivare s-a aratat ca prin prisma declararii ca neconstitutional a art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 prin Deciziile nr. 1354 si 1358/2010 ale Curtii Constitutionale, in mod corect s-a respins actiunea formulata de reclamant avand ca obiect acordarea de daune morale.
In mod neintemeiat se apreciaza ca termenul de prescriptiei a dreptului la actiune ar incepe sa curga de la intrarea in vigoare a Legii nr. 221/2009, in conditiile declararii neconstitutionalitatii textului de lege care permitea acordarea de daune morale.
S-a aratat ca in mod corect au fost acordate numai partial cheltuielile de judecata, actiunea fiind admisa in parte.
2.Prin recursul declarat de catre paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice s-a solicitat modificarea sentintei in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantului.
In motivare s-a aratat ca reclamantul nu a facut dovada formularii sau neformularii unor cereri intemeiate pe Decretul-Lege nr. 118/1990 si OUG nr. 214/1999.
Din copia livretului militar seria 032516 rezulta ca in perioada 16.11.1952-26.10.1955 reclamantul a fost incorporat si a desfasurat serviciul militar la care erau obligati toti cetatenii, nefiind vorba despre o masura administrativa cu caracter politic.
De altfel, instanta de fond nici nu a analizat acest livret militat, luand in considerare doar celelalte probe propuse de reclamant, probe care nu pot infrange insa evidenta faptului ca efectuarea stagiului militar obligatoriu intr-un detasament de munca nu poate constitui prin ea insasi o masura administrativa cu caracter politic.
In mod nelegal a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata in conditiile nedovedirii petitelor din actiunea reclamantului.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, art. 3041 C.pr.civ. si art. 3 si 4 din Legea nr. 221/2009.
Reclamantul F.S. a formulat intampinare la recursul formulat de catre paratul Statul Roman solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
In motivare s-a aratat ca in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca din copia fisei de evidenta comunicata prin adresa nr. JR 596/21.12.2010 de Ministerul Apararii Nationale coroborata cu declaratiile martorilor audiati in cauza impotriva reclamantului a fost luata o masura administrativa cu caracter politic avand ca obiect trimiterea la detasament de munca in perioada 16.11.1952-26.10.1955, fiind incident art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Raportat la solutia de admitere in parte a actiunii in mod corect a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand recursurile declarate de reclamantul F.S. si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva sentintei civile numarul 227 din 8.03.2011 a Tribunalului Cluj, Curtea retine urmatoarele:
Avand in vedere ca ambele parti au declarat recurs impotriva sentintei pronuntate de tribunal se impune a se analiza cu precadere criticile formulate de parat in cererea de recurs, contestandu-se caracterul politic al masurilor luate impotriva reclamantului, cererea de acordare a daunelor morale avand caracter accesoriu.
Din actele depuse in probatiune de catre reclamant, respectiv livretul militar, carnetul de munca, fisa de evidenta comunicata de Ministerul Apararii Nationale si din declaratiile martorilor audiati de catre instanta de fond rezulta ca reclamantul a fost incorporat in perioada 16.11.1952-26.10.1955. Fisa de evidenta anexata la dosar atesta faptul ca reclamantul a fost incorporat de catre Comisariatul Militar al orasului Stalin, urmand a executa serviciul militar intr-un detasament de munca ca si combatant neinstruit.
Adresa nr.8210/10/2010 emisa de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii confirma faptul ca reclamantul nu figureaza in arhivele securitatii, masura luata fata de acesta fiind intemeiata pe Decretul nr.2/1950 al Prezidiului Ministerului Apararii Nationale.
Din toate probele administrate in cauza rezulta ca impotriva reclamantului nu a fost luata o masura administrativa de catre organele fostei militii sau securitati, astfel cum prevede art.3 din Legea nr.221/2009, neexistand nici o fapta savarsita de catre reclamant care sa indeplineasca conditiile prevazute de art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009 si a carei consecinta sa o reprezinte masura dispusa impotriva reclamantului, nefiind deci indeplinite conditiile alin.2 al art.4 din legea speciala pentru constatarea caracterului politic al masurii incorporarii.
In aceste conditii in mod gresit a apreciat instanta de fond ca in cauza sunt indeplinite toate conditiile prevazute de art.4 alin. 2 pentru a se constata caracterul politic al masurii dispuse impotriva reclamantului, impunandu-se respingerea actiunii in intregime, soarta petitelor accesorii fiind aceeasi cu cea a petitului principal in temeiul principiului acccesorium sequitur principale.
Avand in vedere modul de solutionare al petitului principal al cererii de chemare in judecata, ramane fara obiect si nu se mai impune a fi analizata critica reclamantului din recurs referitoare la modul gresit in care a fost solutionata exceptia prescriptiei dreptului la actiunea avand ca obiect acordarea de daune morale, precum si cea privind cheltuielile de judecata.
Oricum, referitor la daunele morale se constata ca in mod corect a apreciat instanta de fond ca dreptul la actiune este prescris, tinandu-se cont de precizarea temeiului de drept a actiunii, respectiv art. 998, 999 C.civil.
Sunt incidente in cauza prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv dreptul la actiune a inceput sa curga in anul 1990, anul intrarii in vigoare a Decretului -Lege nr.118/1990, act normativ care a reglementat drepturile persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 06.03.1945 precum si celor deportate in strainatate sau constituite in prizonieri, la acel moment nemaiexistand nici o piedica in calea promovarii unei astfel de actiuni intemeiate pe dreptul comun care sa aiba ca obiect repararea pagubelor pricinuite in perioada regimului comunist.
Nu se poate pune problema unei repuneri in termenul de prescriptie prin intrarea in vigoare a Legii nr. 221/2009, Legea nr. 221/2009 fiind o lege speciala care nu poate avea efecte in ceea ce priveste actiunile intemeiate pe dreptul comun. O astfel de interpretare este de natura sa aduca atingere principiului securitatii raporturilor juridice civile, astfel cum acesta rezulta din art.6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, institutia repunerii in termenul de prescriptie avand caracter exceptional. O eventuala repunere in termenul de prescriptie trebuie sa rezulte in mod expres din lege, in cauza nefiind aplicabile si nefiind de altfel invocate conditiile generale in materie de repunere in termenul de prescriptie reglementate de art.19 din Decretul nr.167/1958.
Pentru aceste motive, in temeiul art.312 alin.1 si 3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de catre paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva sentintei civile numarul 227 din 8.03.2011 a Tribunalului Cluj, pe care o modifica in sensul ca se va respinge in intregime actiunea formulata de reclamant, urmand a respinge recursul declarat de reclamant impotriva aceleiasi sentinte. (Judecator Anamaria Campean)
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Persoane persecutate din motive politice
Stabilirea calitatii de beneficiar a dl 118/1990 si a OUG 214/1999 - Sentinta civila nr. 250 din data de 24.03.2009Persoane persecutate din motive politice - Sentinta civila nr. 51 din data de 18.02.2011
Decretul lege nr. 119/1990 prvind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate or constituite in prizonieri. Anularea deciziei de... - Sentinta comerciala nr. 4260 din data de 04.09.2007
5. Legea nr. 221/2009. Despagubiri pentru prejudiciul material - Decizie nr. 2438 din data de 28.11.2012
Decretul-Lege nr. 118/1990. Se exclude calitatea de persoana stramutata cu cea de persoana cu domiciliul fortat - Decizie nr. 1023 din data de 24.04.2012
Decretul-Lege nr. 118/1990. Calitatea de persoana persecutata. Vechime in munca - Decizie nr. 1035 din data de 24.04.2012
Prejudiciu moral suferit de sotia si fiica persoanei condamnate politic. Declararea neconstitutionalitatii art. 5 alin. 1 litera a teza I din Legea Nr. 221/2009 dupa pronuntarea instantei de fond - Decizie nr. 21 din data de 18.02.2011
drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 - Decizie nr. 1189/R din data de 03.12.2009
drepturilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 - Decizie nr. 2281/R din data de 26.11.2009
drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 - Decizie nr. 1180/R din data de 26.11.2009
drepturi prevazute de Decretul-lege nr.118/1990 - Decizie nr. 1138/R din data de 17.11.2009
drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 - Decizie nr. 1108/R din data de 12.11.2009
Spor pentru vechime in munca. Cuantum prevazut in contractul colectiv de munca unic la nivel national. Indreptatire. - Decizie nr. 202/R din data de 22.01.2013
Contestarea deciziei de imputare emisa urmare auditului Curtii de Conturi. Obligatia conducatorului unitatii. Act de control necontestat. Drepturi salariale acordate peste limitele legale urmare unui acord colectiv. Respingerea contestatiei - Decizie nr. 3451 din data de 03.05.2012
Actiune in granituire si revendicare. Imobile invecinate. Stabilirea liniei de hotar tinand seama de iesirea din indiviziune a partilor - Decizie nr. 441 din data de 02.02.2012
Actiune confesorie. Servitute de trecere cu piciorul. Teren aflat in coproprietate. Nechemarea in judecata a tuturor coproprietarilor fondului aservit. Respingere - Decizie nr. 440 din data de 02.02.2012
Desfasurator de calcul al penalitatilor si dobanzilor emis de casa de asigurari de sanatate. Cerere de suspendare a executarii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 4273 din data de 01.11.2011
Contract de antrepriza. Conditii pentru eliminarea oricaror formalitati pentru a asigura executarea intocmai a obligatiilor asumate astfel incat simpla implinire a unor termene contractuale sa duca la desfiintarea contractului sau sa oblige la penali... - Decizie nr. 4197 din data de 31.10.2011
Cerere de suspendare a executarii actului fiscal. Conditii. Lipsa aparentei de legalitate a deciziei de impunere prin care in anul 2011 s-au stabilit obligatii de plata pentru anii 2003 si 2004 - Decizie nr. 4157 din data de 28.10.2011
Societate comerciala radiata urmare inchiderii procedurii falimentului. Litigiu avand ca obiect restituirea unor sume de bani in temeiul Legii nr. 76/2002, aflat in rejudecare. Respingerea actiunii pentru lipsa capacitatii procesuale - Decizie nr. 4138 din data de 28.10.2011