Actiune in granituire si revendicare. Imobile invecinate. Stabilirea liniei de hotar tinand seama de iesirea din indiviziune a partilor

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 441 din 2 februarie 2012

Prin actiunea inregistrata la 20 noiembrie 2001 reclamantii M.T.S.V. si M.I. au chemat in judecata pe paratii P.V. si P.M. pentru ca prin sentinta civila ce se va pronunta sa se stabileasca linia de hotar ce desparte proprietatile lor situate in Cluj-Napoca, str. C. nr. 18 si 18A avand nr.top 1650/1 si 116502, sa fie obligati paratii sa le plateasca cu titlu de despagubiri contravaloarea zidului despartitor demolat, a mobilei de gradina, a acoperisului garajului, portii de acces in imobil, fatadei cladirii inspre imobilul paratilor, peretelui degradat al garajului, scarii de acces si platforma din beton de sub garaj, tencuielilor si zugravirea incaperilor degradate din imobilul proprietatea lor, sa zideasca golurile deschise in constructia de pe str. C. nr. 18 inspre imobilul proprietatea lor ori sa le inchida cu materiale de constructii opace, fixe, in caz de neexecutare sa fie obligati la 2.000.000 lei pe fiecare zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii de la data comunicarii hotararii pana la executarea efectiva.
Reclamantii au mai solicitat sa fie obligati paratii si la plata daunelor morale in cuantum de 1.000 USD/an, in echivalentul in lei la cursul BNR valabil la data platii, scadent in ultima zi a anului pentru anul in curs, de la data ramanerii definitive a hotararii si pana las data existentei constructiei la plata unei sume ce va fi stabilita prin expertiza cu titlu de daune interese, ca urmare a scaderii valorii de circulatie a imobilului proprietatea lor, situat in Cluj-Napoca, str.C., nr. 18A, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin Sentinta civila nr. 3313/18.04.2003 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca, in dosar nr. 13439/2001, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii M.T.S.V. si M.I., impotriva, paratilor P.V. si P.M. avand ca obiect granituire, si in consecinta s-a respins cererea reconventionala formulata de paratii reclamanti reconventionali P.V. si P.M., s-a admis in parte cererea de interventie formulata de intervenientul K.G.M.  fata de reclamantii M.T.S.V. si M.I., s-a respins cererea de interventie formulata de intervenientul K.G.M. fata de paratii P.V. si P.M., au fost  obligati paratii P.V. si P.M. sa plateasca-reclamantilor suma de 5.305.850 lei cu titlu de despagubiri., au fost obligati reclamantii sa indeparteze taluzul de pamant intabulat si sa desfiinteze vegetatia de pe peretele casei intervenientului, in caz de refuz autorizeaza pe intervenient sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala reclamantilor, au fost obligat paratii P.V. si P.M. sa plateasca reclamantilor suma de 451.640 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatoria a retinut urmatoarele:
Imobilul proprietatea reclamantilor este situat in Cluj-Napoca, str. C. nr. 18 si este inscris in CF 24672 Cluj-Napoca, nr. top. 1650/1 iar al paratilor pe aceeasi strada la nr. 18 A, fiind inscris in CF 61018 Cluj-Napoca in CF 61018 Cluj-Napoca nr.top 1850/2.
Suprafetele inscrise, in cartile, funciare sunt de 230 mp, pentru imobilul, cu nr. top 1650/1 si 1650/1 mg: pentru imobilul cu nr.top 1650/2.
Propunerile de stabilire a mejdiei, s-au facut de catre cei doi experti tinandu-se, seama de pozitiile diferite ale hotarului dintre proprietati, indicate de parti si prin aplicarea cotelor de proprietari. Inscrise in CF la suprafata-reala sau rezultara din masuratori.
Prin sentinta civila nr. 198 din 11 ianuarie 1935 a Judecatoriei Cluj-Napoca, s-a facut sistarea starii de indiviziune, asupra imobilului inscris in CF 24672 Cluj-Napoca, nr. top, 1656, constructii si teren conform autorizatiei de impartire a terenului, autorizatie care a facut parte integranta din hotarare.
Faptul ca suprafata reala de teren este mai mica decat cea inscrisa in CF, avand in vedere ca CF nu garanteaza suprafata reala de teren, ca instanta nu este investita cu rectificare de CF, ca prin sentinta aratata si planul de situatie este stabilita mejdia dintre cele doua proprietati, instanta a respins, capatul de actiune si din cererea reconventionala pentru stabilirea mejdiei.
Pe terenul cu nr. top 1650/2, paratii P. si-au construit, pe baza autorizatiei de construire nr. 287/10 martie 2000. Paratii au obtinut o noua autorizatie de construire; cu nr. 3900 din 15 decembrie 2001 avand ca obiect "modificarea solutiei constructiei autorizatiei cu Autorizatia de construire 287 din 10 martie 2000 amplasarea unor goluri pe fatadele cladirii existente - categoria de importanta C.
Din aceeasi expertiza rezulta ca, "conform situatiei, din teren, si a proiectului vizat spre neschimbare, pe fatada sudica a constructiei exista, la nivelul parterului 4 goluri de geam, la etajele I, II si III, balcoane cu deschiderea de 3,25 m si adancimea de 1,90 m, retrase fata de limita de proprietate cu 2 m.
In contextul acestei stari de fapt instanta a apreciat ca nu sunt incalcate depozitiile art. 612-614 C.civ. motiv pentru care nici acest petit al actiunii nu a putut fi admis.
Expertiza a fost intocmita de expertii  B.G., P.A. si E.G.. Concluziile expertului E.G. fata de justificarile aduse ca " eliberarea actelor de autoritati a ramas confuza" au fost inlaturate.
Cu referire la petitul privind distrugerile aduse, unor bunuri aflate in curtea imobilului reclamantilor si la imobilul proprietatea lor, instanta a retinut din expertiza efectuata in cauza existenta lor, doar in parte. Astfel, prejudiciul adus constructiei, reclamantilor consta in degradarea mobilei de  gradina, a portii de acces, acoperisului garajului, a platformei din beton de sub garaj, a tencuielii si zugravelii la incaperi, iar contravaloarea efectuarii acestor lucrari este de 5.305.850 lei. 
In consecinta, in baza art. 998 C.civ., instanta a admis acest capat de actiune si a obligat paratii P.V. si P.M. sa plateasca reclamantilor suma de 5.305.850 lei cu titlu de despagubiri.
Expertiza efectuata in cauza, raspunsul la interogator, imaginile foto, confirma existenta contactului direct cu peretele a taluzului cu pamant inierbat in curtea reclamantilor, care intretine o stare continua de umezire a zidurilor, datorata umezire abundente a acestui, taluz prin stropirea fazonului, sau prin apa meteorica. Starea de umezire a peretelui este intretinuta si de planta agatatoare care acopera complet peretele.
Intervenientul a efectuat o asanare a acestui perete executand o hidroizolatie orizontala, dar eficienta acesteia anulata de contactul existent cu taluzul de pamant inierbat si existenta iederii.
In consecinta in baza art. 1073 si urm. C.civ., instanta a obligat reclamantii sa indeparteze taluzul de pamant inierbat si in caz de refuz autorizeaza pe intervenient sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala-reclamantilor.
Intervenientul nu a dovedit contravaloarea reparatiilor pretins efectuate la peretele degradat iar contravaloarea acestora nu a putut fi stabilita prin expertiza, motiv pentru care acest capat al cererii de interventie nu a fost admis.
In ceea ce priveste cererea reclamantilor de obligare a paratilor la plata daunelor morale si a daunelor interese instanta a retinut din expertiza efectuata in cauza in data de 4 octombrie 2002 ca constructia noua nu influenteaza gradul de insotire a imobilului, ca aspectul urbanistic al noii cladiri nu afecteaza valoarea de circulatie a imobilului reclamantilor, astfel ca au fost respinse.
Concluziile expertului E.G. care arata ca criteriile pozitive sau negative aplicabile la valoarea tehnica actualizata a imobilului sunt cele rezultate din schimbarea conditiilor de viata existente. Inaintea ridicarii constructiei ca in cazul de fata un criteriu imputant este daca pentru imobilul de la nr. 18/A, ar putea obtine sau nu o autorizatie similara cu cea de la nr.18 nu au putut fi retinute de instanta.
In baza art. 274 C. proc. civ. , instanta a obligat paratii P.V. si P.M. sa plateasca reclamantilor suma de 451.640 lei cheltuieli de judecata, reprezentand taxa partiale de timbru.
Prin Decizia civila nr. 1035/A/01.10.2003  a Tribunalului Cluj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta M.I. si paratii P.V. si P.M., incontra sentintei civile nr. 3313/18.04.2003 a Judecatoriei Cluj-Napoca, dosar nr. 13439/2001, care a fost mentinuta in totul.
Prin Decizia civila nr. 1238/R/08.11.2004 a Curtii de Apel Cluj, s-a admis in parte recursul declarat de paratii P.V. si P.M., impotriva Deciziei civile nr. 1035/01.10.2003 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o in partea referitoare la solutia data apelului inaintat de paratii P.V. si P.M., numai in ce priveste cererea reconventionala formulata de acestia, avand ca obiect revendicare si granituire si s-a retinut spre rejudecare, s-a mentinut decizia cu privire la restul dispozitiilor, s-a stabilit termen pentru rejudecarea apelului paratilor, in limitele de mai sus, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.I. impotriva aceleiasi decizii.
Cauza a fost inaintata spre solutionare Tribunalului Cluj,prin adresa din data de 02.08.2005, in temeiul disp. art. II al.4 din Legea nr.219/2005 privind aprobarea OUG nr.138/2000, fiind inregistrata.
Asadar, fiind respins recursul declarat de reclamanta M.I. prin Decizia civila nr. 1238/R/08.11.2004 pronuntata de Curtea  de Apel Cluj , tribunalul a apreciat ca este investit cu solutionarea apelului declarat de paratii P.V. si P.M. impotriva Sentintei civile nr.3313/18.04.2003 a Judecatoriei Cluj-Napoca, apel care a fost admis in ce priveste cererea reconventionala prin aceeasi decizie mentionata.
Prin decizia civila nr. 429/A din 13.10.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a admis apelul declarat de paratii P.V. si P.M., impotriva Sentintei civile nr. 3313/18.04.2003 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care a schimbat-o in parte in sensul ca s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratii P. in contradictoriu cu reclamanta M.I. si in consecinta:
- s-a stabilit linia de hotar intre imobilul proprietatea reclamantei M.I. inscris in CF nr. 24672 Cluj-Napoca, nr. top 1650/1 si imobilul proprietatea paratilor P. inscris in CF 61081 Cluj-Napoca, nr. top 1650/2 pe linia materializata intre punctele 1-3 in varianta B1 din Anexa nr. VI I. din suplimentul II al raportului de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert B.I..
- a fost obligata reclamanta sa lase in deplina proprietate si posesie paratilor suprafata de 7 mp teren delimitata intre punctele 1-2-3 ( culoare rosie) in varianta B1 din Anexa nr. VI I din suplimentul II la raportul de expertiza tehnica intocmit de expert B.I.
S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei civile atacate.
A fost obligata reclamanta sa achite paratilor suma de 236,675 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Paratii au investit instanta cu o actiune privind obligarea reclamantei la predarea in posesie a suprafetei de 15 mp. inscrisa in CF nr.61.018 Cluj, nr. top. 1650/2, ocupata fara drept si stabilirea, in aceste conditii,a mejdiei intre cele doua proprietati vecine, cea a paratilor si respectiv a reclamantei.
Apelantii parati P.V.  si P.M. sunt proprietari asupra imobilului inscris in CF nr.61018 nr. top 1650/2  casa si teren in suprafata de 166 mp., iar reclamanta M.I. este proprietara imobilului invecinat, inscris in CF nr.24672 Cluj-Napoca , nr. top.1650/1 ,casa si teren in suprafata de 230 mp.
In ce priveste actiunea in granituire, tribunalul a retinut ca in sensul prevederilor art. 584 Cod civil, granituirea constituie o operatiune de determinare, prin semne exterioare si vizibile, a limitelor dintre doua proprietati limitrofe, pentru a se cunoaste limitele fondului asupra caruia poarta dreptul de folosinta al proprietarilor celor doua fonduri. O asemenea operatiune poate avea loc atat in situatia in care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar sunt contestate de parti. In acest ultim caz, insa, este necesar a se face dovada ca linia de hotar a suferit modificari in timp, astfel ca se impune readucerea ei la forma initiala.
In vederea  stabilirii   liniei de hotar intre imobilele invecinate in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topografice de catre dl. Expert B.I..
Initial, expertul a propus doua variante de stabilire a mejdiei, prin raportare la cotele parti din CF si respectiv prin raportare la cotele parti din Sentinta civila nr.198/1985 a Judecatoriei Cluj-Napoca prin care s-a sistat indiviziunea asupra imobilului initial inscris in CF nr.24672 Cluj-Napoca nr. top 1650.Apoi, prin raspunsul la obiectiuni s-a efectuat si una dintre variantele solicitate initial de catre instanta, si anume, in functie de situatia existenta in prezent.
Prin suplimentul la expertiza depus la data de 09.11.2011, expertul a raspuns complet tuturor obiectivelor stabilite initial, inclusiv obiectiunilor formulate de parti, indicand situatia actuala a imobilelor,evidentiind constructiile existente atat la nivelul anului 1971 cat si in prezent, intocmind variante atat in functie de conventia incheiata in anul 1953 cat si in functie de sentinta civila din anul 1985.
Dintre acestea, tribunalul ti-a insusit varianta B1 din Anexa nr. VI I. din suplimentul II al raportului de expertiza tehnica, pe linia materializata intre punctele 1-3, care tine seama de sistarea de indiviziune efectuata pe cale judecatoreasca in anul 1985.
In sprijinul acestei solutii, se retine ca imobilele detinute de parti au constituit initial, un singur imobil, inscris in CF nr.24672 Cluj-Napoca nr. top 1650, fiind partajate in temeiul Sentintei civile nr.198/1985 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pe baza expertizei intocmite in respectiva cauza de ing. E.G. si a autorizatiei de impartire a terenului  nr.19675/55 din 22.12.1984 a Comitetului executiva al Consiliului  popular al Mun. Cluj-Napoca.
In cuprinsul hotararii susmentionate se precizeaza ca sistarea starii de indiviziune prin crearea celor doua parcele a avut in vedere folosinta faptica a imobilului, iar partile au fost de acord cu varianta propusa de expertul desemnat in acea cauza.Drept urmare, imobilul nou format, cu nr. top 1650/1 in suprafata de 230 mp. si parti comune indivize  de 58% a fost intabulat in favoarea lui M.T. , sotul intimatei , iar imobilul cu nr. top nou 1650/2 cu suprafata de 166 mp. si parti comune indivize in cota de 42%  a fost intabulat in favoarea familiei G., ulterior, cu titlu de cumparare, in favoarea apelantilor.
Asadar, sistarea de indiviziune din anul 1985 s-a efectuat in concordanta cu modalitatea faptica de folosinta a imobilelor de la acel moment ,iar partile au consimtit la aceasta modalitate de partajre.
Nu poate fi adoptata  varianta agreata de intimata,  aceea prevazuta prin actul incheiat sub semnatura privata in anul 1953, mai apoi in forma autentica in anul 1963, intrucat aceste acte nu au avut ca si consecinta  sistarea indiviziunii,  partile ramanand coproprietare in cote parti, si prin urmare nu s-a pus  problema stabilirii mejdiei. Doar ulterior acestui moment, respectiv in anul 1985, partile contractante  au inteles sa opteze pentru sistarea indiviziunii in modalitatea dorita, validata  de instanta de judecata prin Sentinta civila nr.198/1985. Aceasta hotarare a avut in vedere, asa cum s-a mentionat anterior,  realitatea faptica, respectiv modalitatea in care partile foloseau la acea data imobilele .
Totodata, tribunalul a avut in vedere varianta care nu afecteaza frontul la strada al  terenurilor, tinand seama, de faptul ca asa cum se poate observa din schitele anexe ale raportului de expertiza intocmit de ing. E.G., linia de demarcatie dintre proprietati, avuta in vedere la partajul din anul 1985, avea o traiectorie inclinata  inspre imobilul cu nr. top 1650/1, proprietatea  intimatei, corespunzatoare traiectoriei liniei de hotar stabilita in prezenta cauza prin varianta B1 din Anexa nr. VI I. din suplimentul II al raportului de expertiza tehnica intocmit de expert B.I..
Pe de alta parte o  modificarea frontului stradal  ar afecta garajul reclamantei in conditiile in care nu s-a sustinut niciodata de catre paratii apelanti faptul ca aceasta constructie ar fi incalcat linia de hotar dintre proprietati.
Fata de linia de hotar astfel stabilita, s-a constatat ca intimata ocupa din terenul apelantilor suprafata de 7 mp. delimitata intre punctele 1-2-3 ( culoare rosie) in varianta B1 din Anexa nr. VI I din suplimentul II la raportul de expertiza tehnica intocmit de expert B.I., astfel incat, in temeiul art. 480 C.civ. ea a fost obligata sa lase in deplina proprietate si posesie paratilor aceasta suprafata.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul declarat de paratii P.V. si P.M., impotriva Sentintei civile nr. 3313/18.04.2003 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratii P. in contradictoriu cu reclamanta M.I. si in consecinta: a stabilit  linia de hotar intre imobilul proprietatea reclamantei M.I. inscris in CF nr. 24672 Cluj-Napoca, nr. top 1650/1 si imobilul proprietatea paratilor P. inscris in CF 61081 Cluj-Napoca, nr. top 1650/2 pe linia materializata intre punctele 1-3 in varianta B1 din Anexa nr. VI I. din suplimentul II al raportului de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert B.I. si a obligat reclamanta sa lase in deplina proprietate si posesie paratilor suprafata de 7 mp teren delimitata intre punctele 1-2-3 ( culoare rosie) in varianta B1 din Anexa nr. VI I din suplimentul II la raportul de expertiza tehnica intocmit de expert B.I.
Raportat la solutia adoptata, in temeiul art. 276 C.pr.civ., art.584 C.civ. a obligat reclamanta sa achite apelantilor parati suma de 236,675 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand 1/2 parte din cheltuielile efectuate in fond, recurs si apel,constand in taxe de timbru si timbre judiciare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta M.I. solicitand modificarea deciziei civile nr. 429/2011 a Tribunalului Cluj in sensul stabilirii granitei potrivit pct. A-B din anexa II suplimentul II la expertiza tehnica.
In motivare s-a aratat ca este consacrat de practica si  literatura juridica ca stabilirea mejdiei dintre doua proprietati nu presupune stabilirea unei mejdii noi, ci reconstituirea vechiului hotar nelitigios dintre cele doua proprietati. In consecinta, in stabilirea mejdiei nu este determinata asigurarea in tot a suprafetei de teren inscrise in CF, inscriptia de CF garantand doar existenta dreptului, iar nu si intinderea exacta a acestuia.
Nelegalitatea deciziei consta in imprejurarea ca in loc sa reconstituie hotarul din vechime dintre cele doua proprietati se creeaza un hotar nou care nu a existat niciodata.
Este adevarat ca in cauza problema este ca mejdia veche ar intra practic in constructia paratilor, astfel cum rezulta din primele variante de granituire conform raportului de expertiza din 10.04.2007.
Vechea mejdie, potrivit schitelor de partaj si conventiei partilor de la acea data nu era o linie franta ci una dreapta.
Linia de mejdie stabilita de instanta, compenseaza acel unghi prin care nu s-a urmarit decat a se incerca mascarea imprejurarii ca paratii au depasit prin constructie mejdia initiala dintre cele doua proprietati, din expertizele efectuate in cauza rezultand ca noua constructie nu respecta ocuparea de maxim 85% a terenului.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si art. 584 Cod civil.
Desi legal citati paratii nu au formulat intampinare si nu si-au trimis reprezentant in fata instantei pentru a-si exprima pozitia procesuala fata de recursul declarat.
Analizand recursul declarat de reclamanta M.I. impotriva deciziei civile nr. 429 din 13.10.2011 a Tribunalului Cluj, Curtea retine urmatoarele:
Ceea ce se critica prin recursul declarat de catre reclamanta, astfel cum rezulta din ansamblul motivelor de recurs, este gresita interpretare si aplicare a art. 584 Cod civil, in consecinta criticile formulate incadrandu-se in prevederile pct. 9 ale art. 304 C.pr.civ, text de lege indicat in cererea de recurs.
La art. 584 Cod civil se prevede ca orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa, modul in care textul de lege trebuie interpretat si aplicat fiind analizat in doctrina si cristalizandu-se in baza jurisprudentei.
Astfel, s-a statuat ca granituirea este operatiunea de stabilire prin semne externe a limitei ce deosebeste doua fonduri limitrofe, scopul granituirii fiind acela de restabilire a hotarului real ce separa fondurile invecinate si marcarea acestuia prin semne materiale vizibile. Identificarea mejdiei implica aflarea celor mai vechi semne de hotar prin examinarea titlurilor de proprietate si a oricaror alte probe care pot oferi date concludente. Granituirea este admisibila nu numai atunci cand intre proprietati nu au existat niciodata semne exterioare ci si atunci cand asemenea semne exista dar sunt controversate.
Reclamanta arata ca in mod gresit instanta de apel a stabilit granita dintre proprietati fara a tine cont de acordul partilor in acest sens.
La fila 49 dosar apel exista inscrisul intitulat "Acord pentru vanzare de imobil", act incheiat la data de 21.10.1953, la fila 50 fiind depus contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6094/1963 de Notariatul de Stat Regional Cluj, acestea fiind conform reclamantei actele care trebuie avute in vedere la stabilirea mejdiei dintre proprietati.
Prima instanta si instanta de apel au stabilit granita dintre cele doua fonduri limitrofe prin raportare la sentinta civila nr. 198/1985 a Judecatoriei Cluj-Napoca, sentinta prin care raportat la folosinta faptica, planul de parcelare autorizat sub nr. 19765/55/20.12.1984 si expertiza intocmita de catre expertul E.G. s-a admis actiunea reclamantului M.T.S.V. impotriva paratilor G.I., G.J. si K.I., dispunandu-se sistarea indiviziunii cu privire la imobilul inscris in CF nr. 24672 Cluj-Napoca, nr. top. 1650, ramanand in indiviziune numai canalizarea.
Din cuprinsul sentintei rezulta ca paratii nu s-au opus la actiunea reclamantului, aceasta fiind admisa astfel cum a fost formulata.
Instanta de apel a stabilit granita dintre proprietati raportat la aceasta hotarare judecatoreasca, fiind avut in vedere raportul de expertiza intocmit de catre E.G. si schitele anexe ale raportului in momentul alegerii variantei de granituire.
In consecinta, in mod corect a retinut instanta de apel ca prin actele de care se prevaleaza reclamanta nu s-a sistat indiviziunea, nepunandu-se problema stabilirii mejdiei. Oricum in conditiile in care in anul 1985 partile, proprietari ai fondurilor limitrofe, au ajuns la un acord in ceea ce priveste sistarea starii de indiviziune, acord reflectat in hotararea judecatoreasca prin care s-a sistat indiviziunea, un eventual acord de vointa anterior in ceea ce priveste aceasta problema si-a pierdut orice valoare juridica.
Rezulta deci ca instanta de apel a stabilit granita dintre proprietati prin aplicarea corecta a prevederilor art. 584 Cod civil, motiv pentru care in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.I. impotriva deciziei civile nr. 429 din 13.10.2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va mentine ca legala si temeinica.