Actiune confesorie. Servitute de trecere cu piciorul. Teren aflat in coproprietate. Nechemarea in judecata a tuturor coproprietarilor fondului aservit. Respingere

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 440 din 2 februarie 2012

Prin sentinta civila nr. 1779 din data de 30 iunie 2011, a Judecatoriei Viseu de Sus, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul C.C. in contradictoriu cu paratii O.I., C.G., V.I..
S-a dispus constituirea unei  servituti de trecere cu piciorul si atelajele in lungime de 51,44 m si latime de 4 m peste terenul paratei O.I., pe aliniamentul punctelor 1-2-7-8 din raportul de expertiza si anexa 1 la acesta, intocmite de expert S.E.M..
A fost obligat reclamantul sa ii plateasca paratei O.I. suma de 6173 lei, cu titlu de despagubiri  globale pentru suprafata de 205,76 mp, afectata drumului de acces.
A fost obligata parata O.I. sa plateasca reclamantului suma de 2710 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca accesul la terenul folosit de reclamant se poate face doar cu piciorul, nefiind posibil accesul cu mijloacele auto sau caruta, intrucat drumul este foarte ingust si se poate rupe.
Din lucrarea de expertiza efectuata, declaratiile martorilor audiati si cercetarea la fata locului efectuata de catre instanta, a rezultat  ca varianta 1 propusa de expert este cea mai putin impovaratoare pentru terenul fond aservit.
Astfel, aceasta cale de acces a fost folosita atat de parintii reclamantului si ai paratei O.I., cat  si de catre reclamant pana in urma cu 2-3 ani, cand parata nu a mai permis accesul.
Varianta II propusa de expert presupune efectuarea unor lucrari foarte costisitoare.
Prin decizia civila nr.  1779/30 iunie 2011 a Tribunalului Maramures, apelul apelantei O.I. a fost respins ca nefondat.
In considerentele acestei decizii, se retine ca limitele cererii de chemare in judecata, ale cadrului procesual in care se va desfasura judecata, cu privire  la obiect - pretentia concreta dedusa judecatii si cu privire la parti - persoanele intre care exista raportul juridic litigios, sunt fixate de catre reclamant.
Cat priveste latura subiectiva a procesului, in respectarea principiului disponibilitatii, instanta nu poate introduce din oficiu o alta persoana in proces.
Numai partile pot largi sfera subiectiva a procesului, prin formularea unei cereri de chemare in judecata a altor persoane (art. 57-59 Cod procedura civila), chemarii in garantie (art. 60-63 Cod procedura civila) sau aratarii titularului dreptului (art. 64-66 Cod procedura civila).
De asemenea, tertii pot solicita sa participe la judecata, sub forma cererii de interventie voluntara (art. 49-56 Cod procedura civila).
Prin urmare, prima instanta nu putea sa il improcesueze din oficiu pe sotul apelantei, Otyes Ioan, coproprietar al terenului fond aservit.
Chemarea in judecata numai a unuia dintre soti, care, in lipsa unui mandat expres,  nu se poate retine  ca il reprezinta si pe celalalt, fiind vorba despre grevarea unui imobil, situatie in care nu opereaza prezumtia mandatului tacit reciproc, are drept efect inopozabilitatea hotararii fata de sotul care nu a fost  citat in cauza, iar nu nelegalitatea acesteia.
Erorile materiale invocate privind numele apelantei si adresa acesteia pot fi indreptate din oficiu sau la cerere in cadrul procedurii reglementate de art. 281 Cod procedura civila, neconstituind motive pentru admiterea apelului declarat.
Prima instanta s-a pronuntat asupra cererii de chemare in judecata a paratilor C.G. si V.I., prin  dispozitivul hotararii, in sensul admiterii acesteia, astfel incat sentinta sa fie opozabila tuturor proprietarilor terenurilor invecinate.
Alegand varianta I propusa de expert, care afecteaza terenul -fond aservit, proprietatea apelantei, prima instanta nu mai trebuia sa se pronunte expres prin dispozitivul hotararii si cu privire la celelalte variante propuse.
In conformitate cu dispozitiile art. 616 Cod civil, proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nicio iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul  vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi  in proportie  cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
De asemenea, potrivit art. 617 si art. 618 Cod civil, "trecerea trebuie regulat facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului inchis, ca sa iasa la drum" si "trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba celui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa".
Prin urmare, la stabilirea drumului de trecere  trebuie avute in vedere atat interesele proprietarului fondului dominant, cat si pe cele ale proprietarului fondului aservit, urmand a fi aleasa calea care sa produca cea mai mica dauna pentru proprietarul fondului aservit.
Din concluziile lucrarii de expertiza efectuate in cauza de expert Soponar Elena Mihaela a rezultat ca accesul la terenul folosit de reclamant se poate realiza in prezent doar cu piciorul. Drumul de acces este foarte ingust si pe o parte se rupe, neputand fi folosit de niciun mijloc auto sau carute.
Terasa  construita de reclamant  in fata  casei  nu schimba situatia accesului spre terenul reclamantului. Chiar fara aceasta constructie, reclamantul nu ar fi avut acces cu mijloace auto sau caruta la grajd, intrucat terenul este foarte denivelat in fata casei sale.
Expertul a retinut, de asemenea, ca reclamantul nu poate trece nici in spatele casei cu mijloace auto sau caruta.
Din raportul de expertiza a rezultat ca pentru accesul auto sau cu caruta catre terenul reclamantului calea cea mai usoara pentru reclamant este drumul solicitat.
Pentru folosirea acestui drum  nu trebuie facuta nicio lucrare de amenajare a terenului, ci doar deschise doua porti in gardul paratei.
Pe acest drum, cu o lungime de 51,44 m si o latime de 4 m, reclamantul are acces la tot terenul sau, la casa si la grajd.
In ceea ce priveste  amenajarea  unui drum auto pe actuala cale de acces cu piciorul, expertul a concluzionat ca aceasta  ar presupune ca cei doi vecini, C.G. si Vlasin Gavrila, sa-si retraga gardul si sa execute lucrari de consolidare a marginii drumului, iar pentru a se asigura accesul la grajd si la terenul din spatele casei ar trebui executate lucrari de terasare, intrucat terenul din curtea reclamantului este foarte abrupt. Aceste lucrari ar putea afecta proprietatea vecinului C.G.
Chiar daca lungimea acestui drum de acces este  mai scurta, tribunalul apreciaza ca varianta aleasa de prima instanta este cea mai putin impovaratoare pentru terenul -fond aservit, intrucat nu necesita lucrari de amenajare.
Servitutea de trecere, fiind necontinua si neaparenta,  nu poate fi dobandita  prin uzucapiune, conform art. 623 Cod civil, astfel incat  nu prezinta relevanta in cauza daca reclamantul a folosit  sau nu pana in prezent calea de acces solicitata.
Nu s-a dovedit in cauza  sustinerea apelantei privind existenta unei livezi cu pomi pe terenul afectat de servitute.
Tribunalul a apreciat ca hotararea atacata cuprinde  motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, conform art. 261 pct. 5 Cod procedura civila.
Impotriva acestei decizii, a declarat in termen legal recurs parata O.I., solicitand modificarea ei, in sensul admiterii apelului ei, schimbarii sentintei apelate, cu consecinta respingerii actiunii, reiterand, in esenta, motivele din apel, din care, unul vizeaza o problema de nelegalitate, respectiv  nechemarea in judecata a sotului paratei, coproprietar al terenului asupra  caruia se solicita constituirea servitutii, restul vizand  motive de netemeinicie  ale  hotararii, tinzand spre o reevaluare a starii de fapt  prin reaprecierea probelor administrate, in conditiile in care acest  motiv de recurs  prevazut de art. 304  pct. 11  Cod proc. civ., a fost abrogat inca prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, curtea punand in discutia  partilor aceasta imprejurare, asa cum rezulta din practicaua prezentei decizii.
Reclamantul intimat, prin intampinare, a solicitat respingerea  recursului ca nefondat, reiterand, in esenta, considerentele  instantei de apel privind stabilirea starii de fapt.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor  invocate, raportat la  dispozitiile  art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., ce  constituie temeiul sau in drept, curtea apreciaza ca acesta este fondat, din considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Astfel, asa cum rezulta din sentinta civila nr. 2288/15.09.2008, pronuntata in dosarul Judecatoriei Viseu de Sus, atasat prezentului dosar, proprietari ai terenului asupra caruia se solicita constituirea servitutii de trecere  sunt atat  parata O.I., cat si sotul acesteia, O.I., nechemat in judecata, prin aceasta sentinta, constatandu-se in contradictoriu cu reclamantul C.C., parat in acel dosar, ca sotii O. au dobandit  in  proprietate, prin uzucapiune, acest teren.
Cele retinute de  instanta de apel in sensul ca limitele  judecatii sunt fixate de reclamat si ca instanta este tinuta sa se pronunte asupra a ceea ce solicita reclamantul in cadrul procesual fixat de acesta sunt corecte, raportat la  dispozitiile  art. 129 alin. 6  Cod proc. civ., reclamantul, in virtutea principiului disponibilitatii, judecandu-se cu cine vrea.
Cu toate acestea, daca reclamantul, prin cererea de  chemare  in judecata, nu a stabilit corect cadrul procesual, pentru ca nu a chemat in judecata pe cel care ar fi avut calitate procesuala pasiva sau pe cel care ar fi trebuit sa figureze ca parat alaturi de acesta  in caz de coparticipare procesuala obligatorie, instanta, in virtutea rolului activ  prevazut de art. 129 alin. 4  Cod proc. civ., poate  si trebuie sa puna in discutia partilor constituirea  cadrului procesual, inclusiv  necesitatea  introducerii unor terte persoane.
Instanta nu poate  introduce  din oficiu alte persoane in proces, insa, in situatia in care reclamantul nu se  conformeaza dispozitiei ei raportat la constituirea cadrului procesual, ea  trebuie sa respinga actiunea pentru acest motiv, putand invoca aceasta exceptie in orice faza a judecatii, conform  dispozitiilor  art. 136 Cod proc. civ..
Nu se pune doar problema opozabilitatii, respectiv inopozabilitatii hotararii judecatoresti fata de o persoana care nu a fost chemata in judecata, pentru ca o hotarare judecatoreasca se pronunta ca  sa poata fi pusa in executare, atunci cand este vorba de o actiune  in realizare cum este actiunea confesorie de servitute, or, in situatia in speta, sotul paratei, nechemat in judecata, se poate opune exercitarii servitutii, tocmai pentru ca nu a fost parte in proces.
In situatia in care nu chemi in judecata un coproprietar, cadrul procesual  nu este  legal constituit, reclamantul neavand  posibilitatea de a formula procese distincte, in virtutea principiului disponibilitatii impotriva fiecarui proprietar, ci fiind obligat sa-i cheme  in judecata pe toti, atunci cand doreste grevarea terenului coproprietatea acestora cu un drept cum este cel de servitute.
In temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc.civ., raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., din aceste  considerente, curtea va admite recursul, va  modifica  hotararea pronuntata in apel, in sensul admiterii apelului paratei, schimbarii sentintei primei instante, in sensul respingerii actiunii pentru nelegala  constituire a cadrului procesual.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 316 raportat la art. 298 si 274 alin. 1  Cod proc.civ., reclamantul intimat  C.C. va fi obligat sa-i plateasca paratei recurente O.I. suma de 1655 lei cheltuieli de judecata, in toate instantele, partiale, reprezentand  onorariul avocatial, taxa judiciara de timbru pentru apel si recurs, cheltuielile de deplasare pentru apel, nefiind acordat  onorariul avocatial pentru prima  instanta, intrucat acesta nu a fost  dovedit, nedepunandu-se la dosar chitanta privind achitarea onorariului avocatial sau contractul de asistenta juridica, mentiunea de pe  imputernicirea avocatiala de la dosar fiind  insuficienta.