Accident de circulatie. Moartea a trei persoane si vatamarea corporala a altor doua. Indivizibilitate pasiva. Incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata. Individualizarea pedepsei

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr.1698/R din 26 octombrie 2011

Prin sentinta penala nr. 1.133 din data de 11 iulie 21011 a Judecatoriei Gherla,  in temeiul art. 3201 alin. 6 din Codul de procedura penala raportat la art. 334 din Codul de procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul R.M., din trei infractiuni de ucidere din culpa, prevazute de art. 178 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal si doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal in trei infractiuni de ucidere din culpa, prevazute de art. 178 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal si doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, totul cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal,.
In temeiul art. 178, alin. 1, 2 si 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatuui R.M. la pedeapsa de 1 an 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa fata de victima F.I..
In temeiul art. 178, alin. 1, 2 si 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa de 1 an 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa fata de victima F.E..
In temeiul art.178, alin. 1, 2 si 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa de 1 an 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa fata de victima K.E..
In temeiul art. 184, alin. 1 si 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa de 1 luna inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa fata de partea vatamata S.I..
In temeiul art. 184, alin. 1 si 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 1 luna inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa fata de partea vatamata R.A..
In temeiul art. 33, lit. b din Codul penal s-a constatat ca cele cinci infractiuni au fost savarsite in concurs.
 In temeiul art. 34, lit. b din Codul penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele cinci infractiuni, alegandu-se dintre aceste pedepse, pedeapsa cea mai grea de 1 an 8 luni inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 4 luni inchisoare, aplicandu-se inculpatului pedeapsa rezultanta finala de 2 ani inchisoare.
In temeiul art. 71, alin. 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevazut la art. 64, lit. a teza a II-a din Codul penal.
In temeiul art. 3201 alin. 5 din Codul de procedura penala s-a dispus disjungerea actiunilor civile promovate in cadrul procesului penal, fiind necesara re - administrarea si completarea probatoriului in acest sens.
In temeiul art. 11 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 1/2008, s-a constatat ca in prezentul proces penal Fondul de protectie a victimelor strazii are calitate de garant al obligatiei de despagubire.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca  prin rechizitoriul intocmit la data de 30.09.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Gherla s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului R.M. pentru savarsirea a trei infractiuni de ucidere din culpa, prevazute de art. 178 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal si a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal.
Prin actul de sesizare s-a retinut ca In data de 14 august 2008, inculpatul R.M. conducea autoturismul marca "BMW 523i", inmatriculat in Austria pe drumul national 1C (E 576) din directia Cluj-Napoca in directia Gherla. Pe scaunul din dreapta conducatorului auto se afla sotia acestuia, partea vatamata R.A.. In jurul orelor 1115, inculpatul a ajuns in localitatea Jucu de Mijloc, la Kilometrul 17+450 metri. Circulatia se desfasura in conditii foarte bune, carosabilul fiind uscat, cerul senin, vizibilitatea buna, deplasarea se efectua in coloana, pe un carosabil cu o latime totala de 12, 20 metri, flecare din cele doua benzi de circulatie avand o latime de 6,10 metri. Pe sensul de mers al inculpatului exista un acostament cu o latime 0,90 metri. Din declaratiile martorilor V.Z. si C.C.I. rezulta ca R.M. rula cu o viteza de aproximativ 90-100 km/h.
Din cauza vitezei excesive, inculpatul a observat prea tarziu un autoturism marca "Dacia Logan", care conform declaratiilor martorilor G.A. si G.G.A. se afla pe aceeasi banda de circulatie, aproape de linia alba discontinua ce desparte cele doua sensuri de mers. Desi latimea drumului ar fi permis depasirea autoturismului "Dacia Logan" pe partea dreapta, R.M. a incercat sa evite impactul prin franare. Viteza excesiva, combinata cu actionarea brusca a franei de serviciu au condus la pierderea controlului asupra volanului si astfel autoturismul condus de inculpat a intrat in derapaj necontrolat spre stanga. Dupa ce a depasit axul drumului, autoturismul condus de R.M. s-a izbit frontal cu autoturismul marca "Ford Fiesta", condus regulamentar de victima F.I. din directia Gherla, in directia Cluj-Napoca. Violenta impactului a determinat ridicarea celor doua autovehicule de la sol, la o inaltime de peste un metru.
Cu ocazia cercetarii la locul faptei au fost descoperite urme de franare-derapare paralele, imprimate de anvelopele autoturismului marca BMW condus de R.M., in forma unui arc de cerc, care incepeau pe sensul de mers Cluj-Napoca - Gherla si se terminau pe sensul opus.
In urma impactului dintre cele doua autoturisme victima K.M. (pasagera in autoturismul marca "Ford Fiesta") a decedat pe loc. Conducatorul acestui autoturism - victima F.I. - a decedat in ambulanta, in drum spre spital, iar o alta pasagera - victima F.E. - a decedat la data de 3 noiembrie 2008, ca urmare a leziunilor suferite. Cel de-al treilea pasager din autoturismul marca "Ford Fiesta" - partea vatamata S.I. a suferit leziuni corporale, fiind internat la Spitalul Clinic de Urgenta "Prof. Dr. Octavian Fodor"- Clinica de Ortopedie Cluj-Napoca, in perioada 14-27 august 2008. Inculpatul si partea vatamata R.A. au suferit, de asemenea, leziuni corporale.
Conform raportului de constatare medico-legala nr. 5901/III/433 din 12.12.2008, eliberat de I.M.L. Cluj, moartea victimei F.I. a fost violenta. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecutive rupturilor multiple ale organelor toraco - abdominale. Leziunile s-au putut produce prin lovirea si comprimarea victimei de componente dure ale interiorului caroseriei unui autovehicul aflat in deceleratie brusca si impact cu un alt autovehicul. Traumatismul si moartea pot data din 14 august 2008.
Potrivit raportului de expertiza medico-legala nr.8416/III/c/6 din 10.05.2009, moartea victimei F.E. a fost violenta. Ea se datoreaza unui politraumatism (traumatism cranio-cerebral acut deschis, traumatism toracic, contuzii si plagi deschise multiple faciale si de membre, fractura femurala dreapta), complicat in evolutie cu bronhopneumonie. Leziunile s-au putut produce in conditiile unui accident de trafic rutier. Intre leziunile tanatogeneratoare si deces exista legatura directa de cauzalitate, bolile suferite in antecedente avand un rol concurential. Moartea dateaza din 3 noiembrie 2008.
Conform raportului de constatare medico-legala nr. 5900/III432 din 12.12.2008, eliberat de I.M.L. Cluj, moartea victimei K.M. a fost violenta. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecutive rupturii traumatice de crosa aortica. Leziunile s-au putut produce prin lovirea si comprimarea victimei de componente dure ale interiorului caroseriei unui autovehicul aflat in deceleratie brusca si impact cu un alt autovehicul. Traumatismul si moartea pot data din 14 august 2008.
Conform raportului de constatare medico-legala nr.6405/II/b/233 din 09.09.2008, partea vatamata S.I. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce in cadrul unui accident rutier. Leziunile necesita 50-55 zile de ingrijiri medicale, daca nu survin complicatii si pot data din 14 august 2008.
Potrivit raportului de constatare medico-legala nr.6425/II/b/235 din 02.10.2009, partea vatamata R.A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce in cadrul unui accident rutier. Leziunile necesita 52-55 zile de ingrijiri medicale si pot data din 14 august 2008.
Din continutul Buletinului de analiza toxicologica-alcoolemie nr. l816/ 22.08.2008 si al raportului de constatare medico-legala nr.6405/II/b/233 din 09. 09. 2008, rezulta ca niciunul dintre conducatorii implicati in accident auto nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice in momentul producerii acestuia.
Datorita avariilor suferite de cele doua autoturisme, acestea nu au putut fi supuse verificarii tehnice.
S-a apreciat ca accidentul s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului R.M., care a incalcat prevederile art. 35, art. 48, art. 49 alin. 1, art. 51 si art. 54 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002, precum si prevederile art.54 alin. 1, art. 121 alin. 1 si art. 132 din Regulamentul pentru aplicarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002, prin aceea ca:  a pus in pericol siguranta circulatiei, viata si integritatea corporala a participantilor la trafic;   nu a respectat regimul legal de viteza;  nu a pastrat o distanta suficienta fata de autoturismul marca "Dacia Logan", care circula in fata sa;  a trecut pe alta banda de circulatie, fara a semnaliza si fara a se asigura in prealabil, ca poate efectua aceasta manevra in conditii de siguranta.  nu a redus imediat viteza si nu a oprit pentru a permite trecerea vehiculelor care circula din sens opus, in conditiile in care mersul sau inainte era obturat de prezenta altui participant la trafic.
Cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatul a sustinut, ca o parte din vina apartine conducatorului autoturismului marca "Dacia Logan", ramas neidentificat, deoarece acesta ar fi oprit brusc in fata sa. A sustinut, de asemenea, ca si victima F.I. ar fi putut evita producerea accidentului, daca ar fi circulat cu o viteza mai redusa.
S-a apreciat ca apararea invinuitului este netemeinica, deoarece procesul-verbal de cercetare la locul faptei, plansa foto si schita locului accidentului nu confirma existenta unor urme specifice manevrei de franare brusca, efectuata de un alt autovehicul decat cel condus de catre R.M.. Nici martorii G.A. si G.G.A. (singurii care au observat prezenta autoturismului marca "Dacia Logan" in fata inculpatului) nu confirma manevra evocata de R.M.. Iar in ceea ce priveste presupusa vinovatie a victimei F.I., probele administrate in cauza conduc la concluzia evidenta, ca aceasta nu ar fi putut evita impactul, chiar daca ar fi circulat cu viteza de 50 km/h, in conditiile in care, autoturismul marca "BMW 523i" a aparut brusc in fata sa. In schimb, s-a concluzionat ca R.M. ar fi putut evita accidentul, chiar in conditiile in care circula cu viteza excesiva, printr-o manevra de ocolire prin dreapta a autoturismului marca "Dacia Logan", latimea drumului permitand acest lucru.
Partile vatamate F.Z., U.M., F.S., J.R., K.I. senior, K.I. junior, N.M., S.S., S.I., Spitalul clinic de Urgenta "Prof. dr. O. Fodor" Cluj, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj, Spitalul municipal Gherla, Spitalul municipal Dej si Serviciul de ambulanta Cluj s-au constituit parti civile in cauza cu diferite sume de bani reprezentand daune materiale si morale.
Inculpatul R.M. a avut o atitudine cooperanta fata de organele judiciare, recunoscand si manifestand regret fata de comiterea faptei.
Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: procesul verbal de cercetare la fata locului, schita locului faptei, plansa foto, procesul verbal de verificare tehnica, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de analiza toxicologica, rapoartele de constatare medico-legala, constituiri de parte civila, declaratiile invinuitului, declaratiile martorilor, declaratiile partii vatamate R.A., polita de asigurare, copia fisei de cazier, procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala.
In faza de judecata, inainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, declarand personal (f.151) ca recunoaste comiterea faptelor retinute in sarcina sa si isi asuma responsabilitatea savarsirii acestora.
Examinand actele si lucrarile dosarului si avand in vedere, potrivit art. 62 si art. 287 alin. 2 C.proc.pen, intregul material probator administrat in cauza, instanta de fond a retinut aceeasi stare de fapt ca si cea avuta in vedere prin rechizitoriu si a constatat ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. 
Din fisa de cazier depusa la dosarul penal reiese ca R.M. a avut un comportament corespunzator pana in prezent, ca nu a creat probleme organelor judiciare. Din declaratiile inculpatului si ale vecinilor rezulta ca acesta lucreaza in agricultura - are gospodarie proprie, are trei copii si ii intretine pe parintii sai in varsta de 85 de ani. Acesta este cunoscut in comunitate drept o persoana responsabila, cu un comportament adecvat normelor sociale, care manifesta disponibilitate pentru problemele celorlalte persoane si se implica activ atunci cand este solicitat. Inculpatul si-a exprimat pe tot parcursul procesului penal regretul cu privire la savarsirea faptelor.
Raportat la starea de fapt retinuta si la toate probele administrate si analizate anterior, instanta de fond a constatat ca in drept:
Fapta inculpatului R.M., care in data de 14.08.2008, prin nerespectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice a cauzat din culpa un accident de circulatie in urma caruia a rezultat decesul a trei victime (F.I., F.E. si K.M.) intruneste elementele constitutive a trei infractiuni de ucidere din culpa, infractiune prevazuta si pedepsita de 178 alin. 1 si 2 din Codul penal.
Cat priveste retinerea in sarcina inculpatului a formei agravate a infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 5 Cod penal, aceasta a fost impusa de numarul victimelor rezultate in urma accidentului provocat din culpa lui R.M..
Fapta inculpatului R.M., care in data de 14.08.2008, prin nerespectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice a cauzat din culpa un accident de circulatie in urma caruia a rezultat vatamarea corporala a doua persoane (S.I. si R.A.) intruneste elementele constitutive a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, infractiune prevazuta si pedepsita de 184 alin. 1 si 3 din Codul penal.
Intrucat aceeasi actiune a inculpatului de a conduce un autovehicul si de a cauza un accident prin nerespectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice intruneste elementele constitutive ale mai multor infractiuni, in cauza s-a apreciat ca sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. b din Codul penal (concursul ideal).
Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedura penala, condamnarea se pronunta daca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de catre inculpat. In prezenta cauza, instanta a constatat intrunite aceste conditii, astfel ca l-a condamnat inculpat pentru savarsirea a trei infractiuni de ucidere din culpa prevazute si pedepsite de art. 178 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal si a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal.
Cu privire la pozitia exprimata de persoana vatamata R.A. (f.174, 175 dosarul de urmarire penala) de a nu depune plangere penala impotriva sotului sau - R.M. si de a nu avea niciun fel de pretentii materiale fata de acesta, instanta de fond a apreciat ca exista un refuz de a participa la procesul penal in calitate de parte vatamata.
Avand in vedere prevederile art. 131 alin. 3 din Codul penal, conform carora "Fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele",  precum si solicitarea partii vatamate S.I. de tragere la raspundere a inculpatului pentru cele intamplate, instanta de fond a constatat ca este vorba de o indivizibilitate activa, situatie in care depunerea si mentinerea plangerii prealabile numai de catre una dintre persoanele vatamate echivaleaza cu situatia in care toate victimele ar fi formulat plangere.
Astfel, desi sotia inculpatului, R.A., si-a exprimat in mod clar dorinta ca acesta sa nu fie tras la raspundere pentru vatamarea ei corporala, motiv pentru care nu a formulat o plangere prealabila in acest sens, pozitia ei procesuala s-a apreciat ca este anihilata de regula mentionata anterior, cea a indivizibilitatii active. In literatura de specialitate se arata ca singura modalitate de evitare a tragerii la raspundere penala a inculpatului in situatia in care exista mai multe victime este impacarea; avand in vedere insa conditiile prevazute de lege pentru ca aceasta institutie a impacarii sa produca efecte (totala, neconditionata, definitiva, exprimata in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin inscrisuri autentice), instanta de fond nu a echivalat pozitia exprimata in cursul procesului penal de persoana vatamata R.A. - de a nu formula plangere penala - cu cea de impacare.
Totusi, s-a mentionat ca, in conditiile in care persoana vatamata R.A. isi mentine in continuare pozitia, exista posibilitatea ca pana la ramanerea definitiva a hotararii pronuntate (deci inclusiv in caile de atac) sa intervina impacarea celor doua parti.
In vederea unei juste individualizari judiciare a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul si a modalitatii de executare a acestora, prima instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 din Codul penal, respectiv dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in cadrul art. 178 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal (de la 2 la 7 ani inchisoare, la maximul pedepsei putandu-se adauga un spor de pana la 3 ani), al art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal (de la 3 luni la 2 ani sau amenda), modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, gradul de pericol social concret al infractiunilor savarsite, modul si imprejurarile concrete ale comiterii acestora, precum si persoana inculpatului.
Odata retinute dispozitiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, s-a retinut ca limitele prevazute de lege pentru infractiunile savarsite sufera modificari in sensul reducerii acestora cu o treime, situatie in care pentru infractiunea de ucidere din culpa acestea se situeaza intre 1 an 4 luni inchisoare si 4 ani 8 luni inchisoare (la maximul pedepsei putandu-se adauga un spor de pana la 3 ani), iar pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa acestea se situeaza intre 2 luni si 1 an 4 luni in cazul inchisorii sau intre 375 lei si 22.500 lei in cazul amenzii penale.
Astfel, instanta de fond a retinut ca faptele savarsite de inculpatul R.M. prezinta un grad ridicat de pericol social prin modul in care au fost savarsite, dar mai ales prin urmarile produse, respectiv prin decesul a trei victime si vatamarea corporala a altor doua persoane.
Astfel, in ceea ce priveste modalitatea de savarsire a faptei si imprejurarile acesteia, instanta de fond a luat in considerare faptul ca inculpatul s-a deplasat in interiorul localitatii cu o viteza mai mare decat cea prevazuta de lege pentru circulatia pe drumurile publice, asa cum rezulta din propriile declaratii si din declaratiile martorilor, in conditiile in care circulatia se desfasura in coloana, ca a executat o manevra de depasire/evitare a unui obstacol prin patrunderea pe sensul opus de circulatie, fara a se asigura in prealabil si fara a semnaliza, in conditiile in care ar fi avut posibilitatea sa evite obstacolul printr-o manevra de ocolire prin dreapta .
Astfel, instanta de fond a retinut ca R.M., prin conduita pe care a adoptat-o la volan, a incalcat urmatoarele prevederi legale:
• art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 republicata - "Participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice ori private"
• art. 48 alin. 2 din OUG 195/2002 republicata - Conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.
• art. 49 din OUG 195/2002 republicata - Limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
• art. 51 din OUG 195/2002 republicata - Conducatorul unui vehicul care circula in spatele altuia are obligatia de a pastra o distanta suficienta fata de acesta, pentru evitarea coliziunii.
• art. 54 din OUG 195/2002 republicata - Conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.
    (2) Semnalizarea schimbarii directiei de mers trebuie sa fie mentinuta pe intreaga durata a manevrei.
•  art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 - Conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
•  art. 132 din HG 1391/2006 - Conducatorul vehiculului al carui mers inainte este obturat de un obstacol sau de prezenta altor participanti la trafic, care impune trecerea pe sensul opus, este obligat sa reduca viteza si, la nevoie, sa opreasca pentru a permite trecerea vehiculelor care circula din sens opus.
Avand in vedere cele precizate anterior, instanta de fond a apreciat ca accidentul s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului, in conditiile in care sustinerile acestuia cu privire la aparitia intempestiva a unui alt autoturism in fata sa nu au putut fi sustinute prin probe, iar viteza de deplasare a celuilalt vehicul nu ar fi putut influenta in vreun mod posibilitatea de evitare a impactului. 
La stabilirea cuantumului pedepsei instanta a retinut, in temeiul art. 74 lit. a din Codul penal, cu titlul de circumstanta atenuanta judiciara comportamentul inculpatului adecvat normelor sociale inainte de comiterea infractiunii, asa cum rezulta din lipsa antecedentelor penale.
 Odata retinuta circumstanta atenuanta judiciara, in temeiul art. 76 lit. d din Codul penal, conform caruia, cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 1 an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimul general prima instanta s-a raportat la noile limite ale pedepsei aplicabile in prezenta speta, respectiv 15 zile inchisoare - 1 an 4 luni inchisoare pentru infractiunile de ucidere din culpa si, in temeiul art. 76 lit. e din Codul penal, conform caruia cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimul general, sau se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 250 lei, respectiv intre 15 zile - 2 luni inchisoare sau intre 250 lei - 15.000 lei amenda penala - pentru infractiunile de vatamare corporala din culpa.
Cu privire la infractiunea de ucidere din culpa, avand in vedere imprejurarile in care a avut loc accidentul, urmarile produse (trei persoane decedate), faptul ca numarul de inmatriculare la autovehiculului condus de inculpat era radiat de autoritatile de inmatriculare incepand cu data de 25.04.2008, ca inculpatul nu a manifestat preocupare/deschidere pentru contactarea si intelegerea pe cale amiabila cu partile civile, instanta de fond a apreciat ca in cauza intervine un concurs intre circumstantele agravante (trei victime - art. 178 alin. 3 din Codul penal) si cele atenuante (conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii - art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal), motiv pentru care a facut aplicarea art. 80 alin. 2 din Codul penal si nu a coborat pedeapsa sub minimul special de  1 an 4 luni inchisoare, aplicand pentru fiecare dintre cele trei infractiuni de ucidere din culpa pedeapsa de 1 an 8 luni inchisoare.   
Cu privire la infractiunile de vatamare corporala din culpa, instanta de fond a apreciat ca o pedeapsa de 1 luna este apta de a asigura deopotriva constrangerea lui R.M., cat si atentionarea acestuia asupra necesitatii de a-si indrepta conduita si de a nu mai comite infractiuni in viitor.
  In temeiul art. 33 lit. b din Codul penal s-a constatat ca cele cinci infractiuni au fost savarsite in concurs, situatie in care in temeiul art. 34 lit. b din Codul penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele cinci infractiuni, alegand dintre acestea pedeapsa cea mai grea de 1 an 8 luni inchisoare.
Avand in vedere numarul faptelor savarsite, gradul de pericol social pe care acestea il prezinta si cuantumul fiecarei pedepse care a fost aplicata condamnatului, instanta de fond a apreciat ca se impune adaugarea unui spor de 4 luni inchisoare (cate o luna inchisoare pentru fiecare infractiune savarsita, cu exceptia infractiunii de vatamare corporala din culpa comisa fata de persoana vatamata R.A.), stabilind pedeapsa finala de 2 ani inchisoare.
Conform dispozitiilor art. 71 alin. 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa inchisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevazut in art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. In consecinta, in temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal instanta de fond a interzis inculpatului dreptul prevazut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei astfel stabilita, avand in vedere gravitatea urmarilor conduitei inculpatului - trei decese si doua vatamari corporale grave, instanta a apreciat ca aceasta poate fi doar prin privare de libertate.
In temeiul art. 3201 alin. 5 din Codul de procedura penala s-a dispus disjungerea actiunilor civile promovate in cadrul procesului penal, fiind necesara readministrarea si completarea probatoriului in acest sens.
Impotriva acestei sentinte inculpatul R.M. a declarat recurs, solicitand admiterea acestuia si rejudecarea cauzei de catre instanta de control judiciar.
Astfel, s-a aratat ca pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa solicita aplicarea dispozitiilor art. 11 alin. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.pr.pen. si incetarea procesului penal, avand in vedere ca sotia inculpatului a dorit sa se impace personal cu acesta. 
Referitor la modul de executare a pedepsei rezultante, a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 86/1 C.pen. cu suspendare sub supraveghere. Raportat la imprejurarile concrete de savarsire a evenimentului rutier, cu urmarilor grave asumate de inculpat, s-a sustinut ca scopul pedepsei prev. de art. 72 C.pen. poate fi atins fara privarea de libertate a inculpatului.
In acelasi sens, s-a solicitat a se retine si circumstantele de ordin personal ale inculpatului, respectiv faptul ca are in intretinere doi parinti, este singurul intretinator al familiei si ca a fost obligat la plata unor sume cu titlu de despagubiri civile, pe care daca ar fi condamnat la o pedeapsa in regim de detentie nu ar avea posibilitatea de a le achita.
Analizand recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate si a dispozitiilor legale in materie, Curtea retine urmatoarele:
Prima instanta a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea, pe baza materialului probator administrat in cursul urmaririi penale si in conditiile in care in fata primei instante inculpatul s-a prevalat de dispozitiile art. 320/1 C.pr.pen. Prin urmare, Curtea se va limita punctual la examinarea motivelor de recurs, atat a celor invocate de inculpat cat si a celor ce trebuie avute in vedere din oficiu prin prisma prev. art. 385/6 alin. 3 C.pr.pen.
Din aceasta perspectiva, recursul inculpatului este fondat sub aspectul gresitei sale condamnari pentru infractiunea de vatamare din culpa a carei victima a fost partea vatamata R.A., fiind evidenta lipsa plangerii prealabile a partii vatamate raportat la cele consemnate in declaratia de la dosarul de urmarire penala a partii vatamate.
Curtea apreciaza ca in cauza prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 131 alin. 3 C.pen. privind indivizibilitatea pasiva, deoarece fiecare din cele doua infractiuni de vatamare corporala din culpa are un regim distinct. Astfel, chiar daca fapta (actiunea) inculpatului de a conduce autoturismul in cauza pe drumurile publice cu incalcarea din  culpa a mai multor dispozitii legale a fost una singura, rezultatul nu a fost o unica vatamare a doua persoane ci doua vatamari corporale, doua rezultate distincte, inclusiv ca urmare socialmente periculoasa (de pilda, a numarului de zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii). Prin urmare, solutia corecta ar fi fost incetarea procesului penal fata de inculpat pentru infractiunea de vatamare din culpa avand in vedere ca parte vatamata pe numita R.A., in baza art. 10 lit. f C.pr.pen., pe motivul lipsei plangerii prealabile a partii vatamate.
Recursul inculpatului este fondat de asemenea sub aspectul gresitei incadrari juridice si a netemeiniciei sporului de pedeapsa aplicat.
Astfel, in cauza s-a retinut de catre instanta de fond ca inculpatul a comis un numar de trei infractiuni de ucidere din culpa, insa aceasta incadrare juridica este nelegala, sens in care va fi schimbata intr-o singura infractiune de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin.1, 2 si 5 C.pen., avand in vedere numarul victimelor.
Infractiunea de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin.1, 2 si 5 C.pen. tocmai prin continutul ei reprezinta o forma agravata a infractiunii prev. de art. 178 alin. 1 si 2, caracterul agravat fiind dat chiar de numarul victimelor (respectiv uciderea din culpa a doua sau mai multe persoane), neputand fi vorba deci de comiterea a trei infractiuni, toate in forma agravata prevazuta de aliniatul 5 al art. 178 Cod penal.
Curtea mai mentioneaza imprejurarea ca aplicabilitatea art. 320/1 C.pr.pen. nu face parte din incadrarea juridica a faptei pentru a se dispune schimbarea incadrarii juridice in acest sens, fiind o norma de drept procesual si nu de drept material.
Sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei rezultante, recursul inculpatului apare ca fiind nefondat.
Asa cum a retinut si instanta de fond, urmarile accidentului au fost extrem de grave (trei decese si doua vatamari corporale), astfel incat aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere sau conditionata nu ar fi in masura sa corespunda scopului preventiv si educativ al pedepsei. Toate circumstantele personale evocate de catre aparare au fost avute in vedere de catre prima instanta care, facand aplicarea prev. art. 320/1 C.pr.pen. si a art. 74 lit. a Cod penal, a aplicat inculpatului pedepse extrem de reduse, raportat atat la urmarile produse, cat si prin prisma jurisprudentei constante a acestei Curti. In consecinta, instanta de recurs apreciaza ca executarea pedepsei nu poate avea loc decat in regim de detentie, pentru ratiunile indicate si de instanta de fond in procesul de individualizare. Imprejurarea ca daca i s-ar aplica o pedeapsa neprivativa de libertate i s-ar oferi inculpatului posibilitatea de a contribui la achitarea despagubirilor civile nu poate fi avuta in vedere, mai ales ca latura civila a fost disjunsa.
Fata de cele sus-expuse, in baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul R.M. impotriva sentintei penale nr. 1133 din 11.07.2011 a Judecatoriei Gherla, pe care o va casa cu privire la gresita incadrare juridica data infractiunii de ucidere din culpa comise de inculpat, omisiunea incetarii procesului penal cu privire la fapta comisa impotriva partii vatamate R.A. si cu privire la sporul de pedeapsa aplicat pedepsei rezultante.
Rejudecand, in aceste limite, in baza art.334 C.p.p. se va dispune schimbarea incadrarii juridice din trei infractiuni de ucidere din culpa, prev. de art.178 alin. 1,2,5 C.p. intr-o singura infractiune de ucidere din culpa prev. de art.178  alin.1,2, 5 C.p. pentru care il va condamna pe inculpatul recurent la o pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare, facand si aplicarea  art. 320/1 C.pr.pen., art. 74 lit. a si art. 76 lit. c Cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.f C.p.p. se va dispune incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului recurent pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 alin.1,3 C.p. - parte vatamata R.A., ca urmare a lipsei plangerii prealabile.
Curtea va mentine condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 (o) luna inchisoare pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 alin.1,3 C.p. - parte vatamata S.I..
In baza art.33 lit.b C.p. si art.34 lit.b C.p. va constata concursul de infractiuni si va contopi pedepsele stabilite, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an si 8 luni inchisoare, in regim de detentie.
Asa cum s-a aratat anterior, Curtea va dispune inlaturarea sporului de 4 luni inchisoare aplicat prin hotararea recurata la pedeapsa rezultata in urma contopirii deoarece acesta nu se justifica si contravine, aplicat de o asemenea maniera, scopului pentru care a fost reglementat de legiuitor.
Rolul sporului aplicabil in cazul concursului de infractiuni este sa conduca la stabilirea unei pedepse indestulatoare si care sa satisfaca exigentele prev. de aart. 52 si 72 Cod penal, atunci cand pedeapsa rezultata ca urmare a efectuarii cumulului juridic este apreciata ca fiind prea redusa.
In cauza de fata insa prima instanta a aplicat toate cazurile de atenuare posibile, atat cele legale (art. 320/1 C.pr.pen.) cat si cele facultative (art. 74 lit. a Cod penal) avand deci posibilitatea ca, in aceste limite de pedeapsa reduse, sa stabileasca inclusiv pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare, fara aplicarea unui spor. Mai mult, sporul de 4 luni apare ca fiind total disproportionat in conditiile in care pedeapsa aplicata pentru una din  infractiuni este de patru ori mai mica (o luna inchisoare).
Vor fi mentinute restul dispozitiilor hotararii atacate. (Judecator Adina Daria Lupea)