Calitate procesuala pasiva. Actiune intentata de angajat impotriva angajatorului, pentru obligarea la restituirea sumelor retinute in plus cu titlu de contributii si impozit. Respingere pentru lipsa calitatii procesuale pasive
(Decizie nr. 4724 din data de 16.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 4724/R din 16 noiembrie 2011
Prin sentinta civila nr. 1490 din 19 iulie 2011, pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud, s-au respins ca neintemeiate exceptiile necompetentei sectiei civile de solutionare a cauzei si inadmisibilitatii actiunii invocate de parata SC I. SA Bistrita.
S-a respins exceptia prematuritatii formularii cererii, exceptie invocata de parata SC I. SA Bistrita.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC I. SA Bistrita si in consecinta, s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta P.R. impotriva paratei SC I. SA Bistrita, ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
S-a respins cererea de chemare in garantie formulata de parata SC I. SA Bistrita, impotriva chematei in garantie Agentia Nationala de Administrare Fiscala Bucuresti, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-a a retinut referitor la exceptia necompetentei ca in conditiile in care initial cauza s-a solutionat de sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, insa prin decizia Curtii de Apel Cluj s-a dispus rejudecarea cauzei de sectia civila a tribunalului, retinandu-se nulitatea hotararii pronuntate pe considerentul ca aceasta s-a dat de o instanta necompetenta material.
Deciziile instantei de casare in privinta problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, conform art. 315 alin. 1 C.proc.civ.
Ca atare, intrucat instanta de casare a dezlegat problema competentei materiale, statuand ca aceasta revine sectiei civile, o asemenea dezlegare este obligatorie pentru instanta de rejudecare.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii, s-a retinut ca reclamanta a actionat in calitate de fost salariat al paratei angajator, invocand expres prevederile Codul muncii ce reglementeaza scopul jurisdictiei muncii, partile conflictului de munca si termenul pentru formularea cererilor in materie dintre salariati si angajatori.
Actiunea reclamantei nu este inadmisibila fata de angajator, chiar daca, prin dispozitii legale speciale se reglementeaza o procedura speciala de restituire a sumelor retinute in plus cu titlu de contributii si impozit, atunci cand acestea se solicita a fi restituite de catre organul fiscal, deoarece aceasta procedura nu este prevazuta pentru litigiile de munca. Actiunea civila formulata ar fi inadmisibila doar in conditiile in care ar exista dispozitiile legale prin care s-ar interzice expres posibilitatea formularii unei actiuni indreptate impotriva angajatorului or, nu exista asemenea prevederi legale, caz in care actiunea reclamantului impotriva paratei este admisibila, fiind exercitata in conditiile dreptului la acces liber la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie.
Referitor la exceptia prematuritatii actiunii, exceptie motivata pe aceleasi considerente invocate si pentru sustinerea inadmisibilitatii actiunii. Diferenta dintre prematuritatea si inadmisibilitatea actiunii in situatia in care dispozitiile legale prevad o procedura administrativa prealabila, obligatoriu de urmat, este data doar de inceperea sau neinceperea unei astfel de proceduri, anterior sesizarii instantei.
In situatia in care actiunea se promoveaza fara ca, in prealabil, sa se fi si demarat procedura administrativa prealabila este incidenta exceptia inadmisibilitatii actiunii iar atunci cand procedura prealabila a fost demarata dar nu s-a asteptat finalizarea ei si a fost promovata actiunea in instanta, este incidenta exceptia prematuritatii.
Or, in speta, in prezenta unui conflict de munca legea nu prevede obligativitatea unei proceduri administrative prealabile astfel ca apare ca neintemeiata si exceptia prematuritatii actiunii.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive s-a retinut ca reclamanta a chemat in judecata fostul angajator solicitand obligarea acestuia sa restituie suma retinuta cu titlu de impozite si contributii de asigurari sociale, apreciind ca parata a retinut si virat nelegal aceste sume la bugetul de stat.
Retinerea si virarea contributiilor si impozitelor datorate de salariati, in conditiile legii, prin retinere la sursa, este o operatiune pe care angajatorul o efectueaza in calitate de mandatar al bugetului de stat, distinct de raportul juridic de munca in virtutea caruia angajatorul face plata salariului catre angajat, astfel ca in aceasta situatie angajatorul nu actioneaza in nume propriu, ci in calitate de mandatar.
Cum angajatorul are doar calitatea de mandatar si nu de titular in cadrul raportului juridic de drept fiscal, atunci cand se solicita restituirea de sume cu titlu de contributii si impozite datorate de salariati, in conditiile legii, retinute la sursa si virate bugetelor autoritatilor fiscale, conflictul in legatura cu modalitatea de impunere, retinere si virament nu se angajeaza direct cu angajatorul, ci cu autoritatea fiscala, prin utilizarea procedurii prealabile a contestatiei prevazute de art. 205 C.proc.fisc.
Ca atare, parata in calitate de mandatar nu poate fi considerata persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Dimpotriva constatarea nelegalitatii platii impozitului si contributiilor retinute, cu consecinta restituirii sumelor nelegal retinute se impune a fi stabilita in contradictoriu organul fiscal care a incasat aceste sume si nu cu angajatorul care a actionat in numele si pe seama organului fiscal creditor.
Cererea de restituire a unor sume platite ca urmare a aplicarii eronate a dispozitiilor legale (art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal) se solutioneaza conform art. 117 alin. 6 din Codul fiscal prin Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal, emis de Ministerul Finantelor Publice.
Abia dupa epuizarea acestor cai administrative, in situatia in care persoana se considera vatamata are dreptul de a apela la jurisdictia de contencios fiscal, caz in care trebuie sa fie chemat in judecata alaturi de organul fiscal si angajatorul (platitorul de venituri), pentru opozabilitate.
Cum, in cauza, reclamanta a chemat in judecata angajatorul in nume propriu si nu in calitate de mandatar al institutiilor financiare si nu a chemat in judecata titularul obligatiei de restituire, care este institutia financiara, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a angajatorului este intemeiata.
Asa cum rezulta din pozitia reprezentantului paratei exprimata la termenul de judecata din data de 19 iulie 2011, parata nu a inteles sa invoce ea insasi exceptia de nelegalitate a prevederilor art. 68 alin. 1 din HG nr. 44/2004, solicitand doar ca o astfel de exceptie sa fie invocata de instanta din oficiu.
Fata de solutia respingerii actiunii formulate, ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva si dat fiind caracterul incidental al cererii de chemare in garantie fata de actiunea principala, examinarea independenta si preliminara a exceptiilor procesuale invocate de chemata in garantie, unite cu fondul cauzei, nu se mai impune a fi realizata, astfel ca a fost respinsa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta P.R. solicitand admiterea recursului, si judecarea pe fond a cauzei.
In motivarea recursului a aratat ca prin admiterea exceptiei calitatii procesuale pasive a paratei SC I. SA Bistrita instanta a ignorat decizia Curtii de Apel Cluj prin care s-a casat hotararea instantei de fond, dispunandu-se rejudecarea cauzei.
Arata ca SC I. SA Bistrita in mod ilegal a cumulat ultimul salariu al salariatilor concediati cu compensatia atribuita in baza art.69 alin.2 lit.f din C.muncii si pe care angajatorul a numit-o plata compensatorie in contractul colectiv de munca impozitand suma rezultata si retinand contributiile la bugetul consolidat al statului.
Parata in momentul retinerii impozitului si contributiilor din compensatia/despagubire de 5630 lei a actionat ca mandatar al institutiilor financiare si nu ca angajator.
Instanta prin atribuirea calitatii de mandatar ignora in totalitate art.1190, 1532 si urm.C.civ. precum si art.18 C.proc.fiscala, la dosar nefiind nicio dovada ca parata ar avea calitatea de mandatar.
Pentru a admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, instanta de fond a considerat ca parata a retinut impozitul si contributiile din suma de 5630 lei, acordata reclamantei ca o despagubire in calitate de mandatar al bugetului de stat si nu in calitate de angajator, fara a preciza normele legislative fiscale, in baza carora parate are calitate de mandatar al bugetului de stat.
In baza art. 40 alin. 2 lit. f parata SC I. SA in calitate de angajator era obligata sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, ori este foarte clar ca in momentul cand i s-a atribuit despagubirea de 5630 lei, reclamanta nu mai era salariata, contractul ei individual de munca incetand la data desfacerii contractului individual de munca.
Culpa angajatorului este ca a cumulat compensatie/despagubire cu salariul si le-a platit la aceiasi data, tocmai pentru a ascunde faptul ca a impozitat si retinut contributii dintr-o despagubire atribuita salariatilor in urma concedierii.
Art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscala invocat de instanta de fond se refera in exclusivitate la procedura urmata de debitorii - contribuabili persoane juridice, cum este SC I. SA, iar Ordinul MFP 1899/2004, la punctele 2-6 precizeaza procedura urmata de contribuabilii juridici pentru restituirea, compensarea sau rambursarea sumelor de la buget.
Instanta de fond prin invocarea art.117 alinl.1 lit.d C.pr.fiscala relateaza procedura pe care era obligata sa o urmeze parata SC I. SA pentru a i se restitui sau compensa sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a legii, dar aplica aceasta procedura la reclamant, care in raport de drept fiscal este contribuabil persoana fizica, art. 17 alin. 2 C.pr.fiscala.
Reclamanta, fiind persoana fizica, nu poate face cerere pentru restituire, organul fiscal restituind impozitul retinut in plus din drepturile salariale, din oficiu.
Precizeaza ca suma de 5630 lei este o compensatie/despagubire atribuita in baza art. 69 alin. 2 lit. f din C,muncii si ca in baza art.48 alin. 3 lit. c nu este un venit brut pentru a fi impozitata si pentru ca este data dupa desfacerea contractului individual de munca nu este un venit salarial.
Intimata SC I. SA prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva criticilor formulate in cererea de recurs si prin prisma apararilor din intampinare, Curtea retine urmatoarele:
In mod legal s-a retinut de catre instanta de fond ca parata SC I. SA, in calitate de fost angajator, nu are calitate procesuala pasiva in actiunea prin care reclamanta a solicitat restituirea impozitului pe venit si contributiilor la asigurarile sociale calculate asupra sumelor primite cu titlu de salarii compensatorii la concediere.
Obligatia angajatorului de a calcula si retine impozitele si contributiile de asigurari sociale pentru angajatii sai nu il transforma pe acesta intr-un debitor in sensul art. 25 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, intrucat retinerea si virarea impozitelor si contributiilor datorate de salariati este o operatiune pe care angajatorul o efectueaza in calitate de mandatar al organelor financiare, iar raportul juridic de drept fiscal se incheie intre contribuabil (salariat) si organul fiscal.
Este adevarat ca legea nu reglementeaza expres ca angajatorul este un mandatar al bugetului de stat, insa acesta are obligatia de a calcula si retine lunar contributiile si impozitele aferente drepturilor acordate angajatilor si de a le vira la bugetul de stat, iar aceste operatiuni nu se realizeaza in temeiul raportului de munca, ci a unui raport juridic de drept fiscal, ale carui subiecte sunt statul, prin organele financiare care au atributii in realizarea veniturilor bugetare, respectiv contribuabilii, in speta persoana fizica obligata la plata impozitelor si a contributiilor.
Plata impozitelor si contributiilor prin retinere la sursa nu ii schimba calitatea salariatului de contribuabil, dar nici nu il transforma pe angajator intr-un subiect al raportului juridic bugetar, acesta actionand doar ca un mandatar legal al organului fiscal teritorial.
Contrar celor invocate de recurenta, in lipsa unor prevederi exprese, art. 117 alin. 1, respectiv Ordinul 1899/2004 din Codul de procedura fiscala nu se aplica numai contribuabililor persoane juridice. Este adevarat ca art. 117 alin. 2, 3 si 4 se refera expres la persoane fizice, insa este o situatie de exceptie care se refera la regularizarea anuala a impozitului pe venit.
Potrivit art. 117 Cod procedura fiscala si Ordinului MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, persoanele interesate pentru restituirea unor sume de bani retinute cu titlu de impozite si contributii la buget, trebuie sa formuleze o cerere adresata organului fiscal competent, in cauza unitatea ANAF de la domiciliul contribuabilului, iar acest organ urmeaza a admite or respinge cererea prin act administrativ fiscal, in functie de prevederile legale incidente. In cazul respingerii cererii de restituire prin act administrativ fiscal ce se comunica celui ce a facut cererea, acesta poate sa introduca contestatie la tribunal la sectia de contencios administrativ si fiscal, ocazie cu care in acel cadru procesual, instanta competenta pentru aplicarea legislatiei fiscale, sesizata legal, in contradictoriu cu organul fiscal, urmeaza sa analizeze daca in mod corect si legal s-a realizat retinerea si virarea sumei de bani cu titlu de impozit si contributii de asigurari sociale de catre angajator din platile compensatorii acordate salariatului cu ocazia concedierii colective. In situatia in care cererea de restituire formulata nu este solutionata, cel interesat este indreptatit sa actioneze organul administrativ pentru refuzul de rezolvare a cererii, in conditiile legii contenciosului administrativ.
In consecinta, Curtea apreciaza ca fata de modul in care a fost formulata actiunea, parata SC I. SA nu are calitate procesuala pasiva, ceea ce impiedica analiza motivelor de recurs referitoare la fondul cauzei.
Tinand seama de aceste considerente, Curtea apreciaza ca hotararea fondului este legala si temeinica, astfel ca o va mentine ca atare, urmand ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. sa respinga ca nefondat recursul declarat de recurenta, in cauza nefiind incidente motivele de recurs invocate.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila se va obliga recurenta, aflata in culpa procesuala la plata in favoarea intimatei SC I. SA a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand contravaloarea onorariului de avocat.
Prin sentinta civila nr. 1490 din 19 iulie 2011, pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud, s-au respins ca neintemeiate exceptiile necompetentei sectiei civile de solutionare a cauzei si inadmisibilitatii actiunii invocate de parata SC I. SA Bistrita.
S-a respins exceptia prematuritatii formularii cererii, exceptie invocata de parata SC I. SA Bistrita.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC I. SA Bistrita si in consecinta, s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta P.R. impotriva paratei SC I. SA Bistrita, ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
S-a respins cererea de chemare in garantie formulata de parata SC I. SA Bistrita, impotriva chematei in garantie Agentia Nationala de Administrare Fiscala Bucuresti, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-a a retinut referitor la exceptia necompetentei ca in conditiile in care initial cauza s-a solutionat de sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, insa prin decizia Curtii de Apel Cluj s-a dispus rejudecarea cauzei de sectia civila a tribunalului, retinandu-se nulitatea hotararii pronuntate pe considerentul ca aceasta s-a dat de o instanta necompetenta material.
Deciziile instantei de casare in privinta problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, conform art. 315 alin. 1 C.proc.civ.
Ca atare, intrucat instanta de casare a dezlegat problema competentei materiale, statuand ca aceasta revine sectiei civile, o asemenea dezlegare este obligatorie pentru instanta de rejudecare.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii, s-a retinut ca reclamanta a actionat in calitate de fost salariat al paratei angajator, invocand expres prevederile Codul muncii ce reglementeaza scopul jurisdictiei muncii, partile conflictului de munca si termenul pentru formularea cererilor in materie dintre salariati si angajatori.
Actiunea reclamantei nu este inadmisibila fata de angajator, chiar daca, prin dispozitii legale speciale se reglementeaza o procedura speciala de restituire a sumelor retinute in plus cu titlu de contributii si impozit, atunci cand acestea se solicita a fi restituite de catre organul fiscal, deoarece aceasta procedura nu este prevazuta pentru litigiile de munca. Actiunea civila formulata ar fi inadmisibila doar in conditiile in care ar exista dispozitiile legale prin care s-ar interzice expres posibilitatea formularii unei actiuni indreptate impotriva angajatorului or, nu exista asemenea prevederi legale, caz in care actiunea reclamantului impotriva paratei este admisibila, fiind exercitata in conditiile dreptului la acces liber la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie.
Referitor la exceptia prematuritatii actiunii, exceptie motivata pe aceleasi considerente invocate si pentru sustinerea inadmisibilitatii actiunii. Diferenta dintre prematuritatea si inadmisibilitatea actiunii in situatia in care dispozitiile legale prevad o procedura administrativa prealabila, obligatoriu de urmat, este data doar de inceperea sau neinceperea unei astfel de proceduri, anterior sesizarii instantei.
In situatia in care actiunea se promoveaza fara ca, in prealabil, sa se fi si demarat procedura administrativa prealabila este incidenta exceptia inadmisibilitatii actiunii iar atunci cand procedura prealabila a fost demarata dar nu s-a asteptat finalizarea ei si a fost promovata actiunea in instanta, este incidenta exceptia prematuritatii.
Or, in speta, in prezenta unui conflict de munca legea nu prevede obligativitatea unei proceduri administrative prealabile astfel ca apare ca neintemeiata si exceptia prematuritatii actiunii.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive s-a retinut ca reclamanta a chemat in judecata fostul angajator solicitand obligarea acestuia sa restituie suma retinuta cu titlu de impozite si contributii de asigurari sociale, apreciind ca parata a retinut si virat nelegal aceste sume la bugetul de stat.
Retinerea si virarea contributiilor si impozitelor datorate de salariati, in conditiile legii, prin retinere la sursa, este o operatiune pe care angajatorul o efectueaza in calitate de mandatar al bugetului de stat, distinct de raportul juridic de munca in virtutea caruia angajatorul face plata salariului catre angajat, astfel ca in aceasta situatie angajatorul nu actioneaza in nume propriu, ci in calitate de mandatar.
Cum angajatorul are doar calitatea de mandatar si nu de titular in cadrul raportului juridic de drept fiscal, atunci cand se solicita restituirea de sume cu titlu de contributii si impozite datorate de salariati, in conditiile legii, retinute la sursa si virate bugetelor autoritatilor fiscale, conflictul in legatura cu modalitatea de impunere, retinere si virament nu se angajeaza direct cu angajatorul, ci cu autoritatea fiscala, prin utilizarea procedurii prealabile a contestatiei prevazute de art. 205 C.proc.fisc.
Ca atare, parata in calitate de mandatar nu poate fi considerata persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Dimpotriva constatarea nelegalitatii platii impozitului si contributiilor retinute, cu consecinta restituirii sumelor nelegal retinute se impune a fi stabilita in contradictoriu organul fiscal care a incasat aceste sume si nu cu angajatorul care a actionat in numele si pe seama organului fiscal creditor.
Cererea de restituire a unor sume platite ca urmare a aplicarii eronate a dispozitiilor legale (art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal) se solutioneaza conform art. 117 alin. 6 din Codul fiscal prin Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal, emis de Ministerul Finantelor Publice.
Abia dupa epuizarea acestor cai administrative, in situatia in care persoana se considera vatamata are dreptul de a apela la jurisdictia de contencios fiscal, caz in care trebuie sa fie chemat in judecata alaturi de organul fiscal si angajatorul (platitorul de venituri), pentru opozabilitate.
Cum, in cauza, reclamanta a chemat in judecata angajatorul in nume propriu si nu in calitate de mandatar al institutiilor financiare si nu a chemat in judecata titularul obligatiei de restituire, care este institutia financiara, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a angajatorului este intemeiata.
Asa cum rezulta din pozitia reprezentantului paratei exprimata la termenul de judecata din data de 19 iulie 2011, parata nu a inteles sa invoce ea insasi exceptia de nelegalitate a prevederilor art. 68 alin. 1 din HG nr. 44/2004, solicitand doar ca o astfel de exceptie sa fie invocata de instanta din oficiu.
Fata de solutia respingerii actiunii formulate, ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva si dat fiind caracterul incidental al cererii de chemare in garantie fata de actiunea principala, examinarea independenta si preliminara a exceptiilor procesuale invocate de chemata in garantie, unite cu fondul cauzei, nu se mai impune a fi realizata, astfel ca a fost respinsa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta P.R. solicitand admiterea recursului, si judecarea pe fond a cauzei.
In motivarea recursului a aratat ca prin admiterea exceptiei calitatii procesuale pasive a paratei SC I. SA Bistrita instanta a ignorat decizia Curtii de Apel Cluj prin care s-a casat hotararea instantei de fond, dispunandu-se rejudecarea cauzei.
Arata ca SC I. SA Bistrita in mod ilegal a cumulat ultimul salariu al salariatilor concediati cu compensatia atribuita in baza art.69 alin.2 lit.f din C.muncii si pe care angajatorul a numit-o plata compensatorie in contractul colectiv de munca impozitand suma rezultata si retinand contributiile la bugetul consolidat al statului.
Parata in momentul retinerii impozitului si contributiilor din compensatia/despagubire de 5630 lei a actionat ca mandatar al institutiilor financiare si nu ca angajator.
Instanta prin atribuirea calitatii de mandatar ignora in totalitate art.1190, 1532 si urm.C.civ. precum si art.18 C.proc.fiscala, la dosar nefiind nicio dovada ca parata ar avea calitatea de mandatar.
Pentru a admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, instanta de fond a considerat ca parata a retinut impozitul si contributiile din suma de 5630 lei, acordata reclamantei ca o despagubire in calitate de mandatar al bugetului de stat si nu in calitate de angajator, fara a preciza normele legislative fiscale, in baza carora parate are calitate de mandatar al bugetului de stat.
In baza art. 40 alin. 2 lit. f parata SC I. SA in calitate de angajator era obligata sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, ori este foarte clar ca in momentul cand i s-a atribuit despagubirea de 5630 lei, reclamanta nu mai era salariata, contractul ei individual de munca incetand la data desfacerii contractului individual de munca.
Culpa angajatorului este ca a cumulat compensatie/despagubire cu salariul si le-a platit la aceiasi data, tocmai pentru a ascunde faptul ca a impozitat si retinut contributii dintr-o despagubire atribuita salariatilor in urma concedierii.
Art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscala invocat de instanta de fond se refera in exclusivitate la procedura urmata de debitorii - contribuabili persoane juridice, cum este SC I. SA, iar Ordinul MFP 1899/2004, la punctele 2-6 precizeaza procedura urmata de contribuabilii juridici pentru restituirea, compensarea sau rambursarea sumelor de la buget.
Instanta de fond prin invocarea art.117 alinl.1 lit.d C.pr.fiscala relateaza procedura pe care era obligata sa o urmeze parata SC I. SA pentru a i se restitui sau compensa sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a legii, dar aplica aceasta procedura la reclamant, care in raport de drept fiscal este contribuabil persoana fizica, art. 17 alin. 2 C.pr.fiscala.
Reclamanta, fiind persoana fizica, nu poate face cerere pentru restituire, organul fiscal restituind impozitul retinut in plus din drepturile salariale, din oficiu.
Precizeaza ca suma de 5630 lei este o compensatie/despagubire atribuita in baza art. 69 alin. 2 lit. f din C,muncii si ca in baza art.48 alin. 3 lit. c nu este un venit brut pentru a fi impozitata si pentru ca este data dupa desfacerea contractului individual de munca nu este un venit salarial.
Intimata SC I. SA prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva criticilor formulate in cererea de recurs si prin prisma apararilor din intampinare, Curtea retine urmatoarele:
In mod legal s-a retinut de catre instanta de fond ca parata SC I. SA, in calitate de fost angajator, nu are calitate procesuala pasiva in actiunea prin care reclamanta a solicitat restituirea impozitului pe venit si contributiilor la asigurarile sociale calculate asupra sumelor primite cu titlu de salarii compensatorii la concediere.
Obligatia angajatorului de a calcula si retine impozitele si contributiile de asigurari sociale pentru angajatii sai nu il transforma pe acesta intr-un debitor in sensul art. 25 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, intrucat retinerea si virarea impozitelor si contributiilor datorate de salariati este o operatiune pe care angajatorul o efectueaza in calitate de mandatar al organelor financiare, iar raportul juridic de drept fiscal se incheie intre contribuabil (salariat) si organul fiscal.
Este adevarat ca legea nu reglementeaza expres ca angajatorul este un mandatar al bugetului de stat, insa acesta are obligatia de a calcula si retine lunar contributiile si impozitele aferente drepturilor acordate angajatilor si de a le vira la bugetul de stat, iar aceste operatiuni nu se realizeaza in temeiul raportului de munca, ci a unui raport juridic de drept fiscal, ale carui subiecte sunt statul, prin organele financiare care au atributii in realizarea veniturilor bugetare, respectiv contribuabilii, in speta persoana fizica obligata la plata impozitelor si a contributiilor.
Plata impozitelor si contributiilor prin retinere la sursa nu ii schimba calitatea salariatului de contribuabil, dar nici nu il transforma pe angajator intr-un subiect al raportului juridic bugetar, acesta actionand doar ca un mandatar legal al organului fiscal teritorial.
Contrar celor invocate de recurenta, in lipsa unor prevederi exprese, art. 117 alin. 1, respectiv Ordinul 1899/2004 din Codul de procedura fiscala nu se aplica numai contribuabililor persoane juridice. Este adevarat ca art. 117 alin. 2, 3 si 4 se refera expres la persoane fizice, insa este o situatie de exceptie care se refera la regularizarea anuala a impozitului pe venit.
Potrivit art. 117 Cod procedura fiscala si Ordinului MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, persoanele interesate pentru restituirea unor sume de bani retinute cu titlu de impozite si contributii la buget, trebuie sa formuleze o cerere adresata organului fiscal competent, in cauza unitatea ANAF de la domiciliul contribuabilului, iar acest organ urmeaza a admite or respinge cererea prin act administrativ fiscal, in functie de prevederile legale incidente. In cazul respingerii cererii de restituire prin act administrativ fiscal ce se comunica celui ce a facut cererea, acesta poate sa introduca contestatie la tribunal la sectia de contencios administrativ si fiscal, ocazie cu care in acel cadru procesual, instanta competenta pentru aplicarea legislatiei fiscale, sesizata legal, in contradictoriu cu organul fiscal, urmeaza sa analizeze daca in mod corect si legal s-a realizat retinerea si virarea sumei de bani cu titlu de impozit si contributii de asigurari sociale de catre angajator din platile compensatorii acordate salariatului cu ocazia concedierii colective. In situatia in care cererea de restituire formulata nu este solutionata, cel interesat este indreptatit sa actioneze organul administrativ pentru refuzul de rezolvare a cererii, in conditiile legii contenciosului administrativ.
In consecinta, Curtea apreciaza ca fata de modul in care a fost formulata actiunea, parata SC I. SA nu are calitate procesuala pasiva, ceea ce impiedica analiza motivelor de recurs referitoare la fondul cauzei.
Tinand seama de aceste considerente, Curtea apreciaza ca hotararea fondului este legala si temeinica, astfel ca o va mentine ca atare, urmand ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. sa respinga ca nefondat recursul declarat de recurenta, in cauza nefiind incidente motivele de recurs invocate.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila se va obliga recurenta, aflata in culpa procesuala la plata in favoarea intimatei SC I. SA a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand contravaloarea onorariului de avocat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Impozite si taxe; Raporturi de munca
Spor pentru vechime in munca. Cuantum prevazut in contractul colectiv de munca unic la nivel national. Indreptatire. - Decizie nr. 202/R din data de 22.01.2013Contestarea deciziei de imputare emisa urmare auditului Curtii de Conturi. Obligatia conducatorului unitatii. Act de control necontestat. Drepturi salariale acordate peste limitele legale urmare unui acord colectiv. Respingerea contestatiei - Decizie nr. 3451 din data de 03.05.2012
Actiune in granituire si revendicare. Imobile invecinate. Stabilirea liniei de hotar tinand seama de iesirea din indiviziune a partilor - Decizie nr. 441 din data de 02.02.2012
Actiune confesorie. Servitute de trecere cu piciorul. Teren aflat in coproprietate. Nechemarea in judecata a tuturor coproprietarilor fondului aservit. Respingere - Decizie nr. 440 din data de 02.02.2012
Desfasurator de calcul al penalitatilor si dobanzilor emis de casa de asigurari de sanatate. Cerere de suspendare a executarii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 4273 din data de 01.11.2011
Contract de antrepriza. Conditii pentru eliminarea oricaror formalitati pentru a asigura executarea intocmai a obligatiilor asumate astfel incat simpla implinire a unor termene contractuale sa duca la desfiintarea contractului sau sa oblige la penali... - Decizie nr. 4197 din data de 31.10.2011
Cerere de suspendare a executarii actului fiscal. Conditii. Lipsa aparentei de legalitate a deciziei de impunere prin care in anul 2011 s-au stabilit obligatii de plata pentru anii 2003 si 2004 - Decizie nr. 4157 din data de 28.10.2011
Societate comerciala radiata urmare inchiderii procedurii falimentului. Litigiu avand ca obiect restituirea unor sume de bani in temeiul Legii nr. 76/2002, aflat in rejudecare. Respingerea actiunii pentru lipsa capacitatii procesuale - Decizie nr. 4138 din data de 28.10.2011
Cerere de suspendare a executarii hotararilor AGOA si AGEA. Lipsa dovedirii urgentei - Decizie nr. 3911 din data de 21.10.2011
Cerere de aplicare a unei amenzi administrative pe zi de intarziere, pentru neindeplinirea in termen a obligatiilor stabilite prin hotararea judecatoreasca irevocabila pronuntata in contencios administrativ. Calitate procesuala pasiva - Decizie nr. 3692 din data de 11.10.2011
Antecontract de vanzare-cumparare. Rezolutiune pentru neexecutare in termenul stipulat ca "esential". Conditii. Repunere in situatia anterioara. Raportare la moneda euro. calculul penalitatilor de intarziere raportat la pretul transformat in lei - Decizie nr. 3687 din data de 11.10.2011
Contrabanda. Solutionarea laturii civile. Datoria vamala - Decizie nr. 1775 din data de 04.11.2011
Proces penal. Parti. Problema raspunderii pentru fapta minorului. Furt calificat. Introducerea in cauza a directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului - Decizie nr. 1703 din data de 26.10.2011
Accident de circulatie. Moartea a trei persoane si vatamarea corporala a altor doua. Indivizibilitate pasiva. Incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata. Individualizarea pedepsei - Decizie nr. 1698 din data de 26.10.2011
Rectificare de carte funciara. Sustinerea faptului ca registratorul nu a verificat valabilitatea actului in baza caruia s-a facut intabularea. Respingere - Decizie nr. 3459 din data de 06.10.2011
Legea nr. 10/2001. Imobil preluat abuziv si instrainat ulterior. Indreptatirea fostului proprietar la despagubiri in conditiile legii speciale - Decizie nr. 3456 din data de 06.10.2011
Ordonanta presedintiala. Cerere de suspendare a deciziei de revizuire a pensiei. Lipsa conditiei urgentei - Decizie nr. 4794 din data de 21.11.2011
Solutionarea actiunii pe un temei juridic, iar a apelului pe un alt temei juridic. Casare cu trimitere la instanta de apel, in vederea solutionarii cauzei in limitele investirii primei instante - Decizie nr. 4754 din data de 18.11.2011
Actiune avand ca obiect obligatie de a face, respectiv desfiintarea contructiei. Solutionare in cadrul actiunii in revendicare. Admiterea recursului si apelului si repsingerea actiunii - Decizie nr. 4743 din data de 17.11.2011
Calitate procesuala pasiva. Actiune intentata de angajat impotriva angajatorului, pentru obligarea la restituirea sumelor retinute in plus cu titlu de contributii si impozit. Respingere pentru lipsa calitatii procesuale pasive - Decizie nr. 4724 din data de 16.11.2011