Solutionarea actiunii pe un temei juridic, iar a apelului pe un alt temei juridic. Casare cu trimitere la instanta de apel, in vederea solutionarii cauzei in limitele investirii primei instante

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 4754/R din 18 noiembrie 2011

Prin sentinta civila nr. 909/2010 a Judecatoriei Simleu Silvaniei, , s-a respins ca neintemeiata cererea inaintata de reclamanta PAROHIA GRECO CATOLICA S.- cu sediul in S., nr. 239, jud. Salaj prin preot T.R. in contradictoriu cu parata BISERICA ORTODOXA ROMANA- prin  PROTOPOPIATUL ORTODOX- S.S., avand ca obiect rectificare carte funciara.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin incheierea nr. 136/1956 cf. s-a dispus inscrierea dreptului de proprietate in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane din S., prin rectificarea numelui, in baza Decretului nr. 177/1946 si nr. 358/1948 asupra imobilelor din cf. nr. 264, 127, 547, 1118, 126 S..
Faptul ca Decretul nr. 177/1946 si nr. 358/1948 au fost abrogate, nu justifica rectificarea tabulara ca urmare a abrogarii prin lege nu s-a procedat la restabilirea situatiei anterioare, fiind prevazute proceduri speciale de reconstituire sau retrocedare a bunurilor fostelor biserici catolice.
Titlul in temeiul caruia s-a constituit dreptul de proprietate al paratei Biserica Ortodoxa Romana este legal, in raport cu actele normative sub care a fost inscris in cartea funciara.
Impotriva hotararii a declarat apel reclamanta Parohia Greco Catolica S., iar prin decizia civila nr. 44 din 07 inie 2011 pronuntata de Tribunalul Salaj s-a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolica S. contra sentintei civile nr. 909/2010 a Judecatoriei Simleu Silvaniei care a fost desfiintata si trimisa cauza spre solutionare instantei competente, Tribunalul Salaj.
Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca actiunea introductiva de instanta priveste o cerere, in rectificarea inregistrarii in Cartea Funciara in temeiul Decretului-lege nr. 126/1991 privind unele masuri referitoare la Biserica Unita cu Roma (greco-catolica), inregistrare in C.F. facuta ca urmare a Decretul-lege nr. 126/1990 a fost completat Ordonanta nr. 64/2004 publicata in M.Of. nr. 791 din 18 august 2004 in sensul ca s-a introdus la art. 3 un nou alineat care a prevazut ca in cazul in care cele doua culte religioase nu ajung la un acord in cadrul comisiei mixte prevazuta la art. 3 din Legea nr. 126/1990, partea interesata are deschisa calea actiunii in justitie potrivit dreptului comun.
Acest din urma act normativ a fost actualizat la 17 iunie 2005 ca urmare a modificarilor aduse prin Legea nr. 182/2005, in sensul ca in art. 3 s-a introdus alin. (3) care a prevazut in mod expres ca "solutionarea acestor actiuni (la care se refera art. 3 din Legea nr. 126/1990) este de competenta tribunalului.
S-a constatat, raportat la normele sus evocate, ca hotararea primei instante s-a dat cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante fiind prezent motivul de anulare continut in art. 297 al. 2 Cod procedura civila.
Asa fiind, tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolica S..
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata PAROHIA ORTODOXA S. prin Protopopiatul Ortodox S.S. solicitand admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Tribunalului Salaj.
In motivarea recursului a aratat ca potrivit cererii de chemare in judecata a solicitat rectificarea inscrierilor mentiunilor din anumite carti funciare, temeiul juridic invocat fiind Legea nr. 7/1996.
In cauza trebuie avute in vedere doua aspecte: sfera raporturilor juridice care sunt reglementate de cele doua legi, Legea nr. 7/1996 si Decretul-Lege nr. 126/1990; si daca aceste raporturi juridice pot fi apreciate si judecate impreuna.
Referitor la primul aspect, Legea 7/1996 constituie temei de drept in cererea de rectificare a cartii funciare, rectificarea putandu-se dispune in conditiile prevazute in acest act normativ, principalul motiv invocat de catre reclamanta fiind acela in care actele care au stat la baza inscrierii mentiunii nu au fost valabile.
Prin actiunea in rectificare, prin care se cere sa se constate nevalabilitatea unui act, nu este de natura sa puna in discutie nici valabilitatea actului in baza caruia a fost inscrisa mentiunea in CF si nici dreptul dobandit in acel act. Printr-o actiune in rectificare de carte funciara instanta de fond constata doar ca actul in baza caruia s-a operat mentiunea a fost declarat ca lipsit de eficacitate cu privire la acel drept inscris.
Acesta este si singurul aspect analizat de catre instanta de fond, retinand ca titlul in baza caruia s-a constituit dreptul de proprietate al paratei Biserica Ortodoxa Romana este legal, in raport cu actele normative sub care a fost inscris in cartea funciara.
Nici macar odata in discutiile de la fond, reclamanta nu a amintit ca intre suprafetele de teren sunt si imobile pe care sunt construite un locas de cult si casa parohiala, evitandu-se orice discutie cu privire la acest aspect.
Referitor la cel de-al doilea aspect care trebuia analizat de catre instanta de recurs este aceea ca nicio instanta, nici judecatoria si nici tribunalul nu sunt competente sa judece in acelasi timp cele doua capete de cerere, primul din cererea de chemare in judecata si cel de-al doilea precizat direct in apel.
Arata ca instanta de apel nu poate judeca apelul analizand alte motive ale cererii de chemare in judecata decat cele aratate la fond, permitand acest lucru, instanta de apel a dat o hotarare cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Parohia Greco Catolica S. prin intampinare a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal.
Examinand hotararea atacata in raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmeaza sa admita recursul pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea formulata reclamanta a solicitat doar rectificarea cartii funciare, acelasi lucru fiind solicitat si prin precizarea de actiune si prin concluziile scrise, iar temeiul de drept invocat a fost Legea nr. 7/1996 si Decretul Lege nr. 115/1938, fiind amintit si Decretul nr. 9/1989.
Instanta de fond s-a pronuntat strict in limitele in care a fost investita de catre parte, parte care a fost si asistata de avocat, deci de o persoana avand studii juridice, prin urmare asistenta a fost oferita de un profesionist.
Nicaieri in actiune sau in actele depuse nu se indica ca obiect al actiunii este unul din cele mentionate in Decretul nr. 126/1990 asa ca instanta de fond nu avea de unde sa cunoasca acest lucru, si oricum nu putea sa impuna partii un alt temei juridic decat cel invocat.
Actiunea asa cum a fost formulata este o actiune intemeiata pe dispozitiile dreptului comun iar nu pe dispozitiile legii speciale, anume Decretul nr. 126/1990, asa cum a fost modificat prin OG nr. 64/2004.
In masura in care doar in apel s-a invocat OG nr. 64/2004, pe de o parte se schimba cauza cererii de chemare in judecata, dintr-o actiune intemeiata pe dispozitiile dreptului comun intr-o actiune intemeiata pe dispozitiile legii speciale, ceea ce este interzis de art. 294 Cod procedura civila, iar pe de alta parte reclamanta isi invoca propria culpa deoarece ea a introdus actiunea la judecatorie, pe care a considerat-o instanta competenta, unde nu a invocat exceptia necompetentei si nici dispozitiile legii speciale, facand acest lucru abia in apel.
Prin urmare admitand schimbarea cauzei juridice instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 294 Cod procedura civila, care nu permit aceasta, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Urmeaza ca apelul sa fie trimis in rejudecare cu luarea in considerare a celor indicate in aliniatul precedent si prin urmare a se judeca apelul prin prisma dispozitiilor legale invocate si analizate in fata primei instante. Asigurarea dublului grad de jurisdictie presupune ca instanta de fond sa judece cererea in limitele in care a fost investita iar instanta de apel sa analizeze daca rationamentul juridic al primei instante in aceleasi limite a fost corect.
Nu este mai putin adevarat ca reclamanta poate introduce oricand o cerere in conditiile art. 3 din Decretul nr. 126/1990 si care sa fie analizata in aceste conditii, dar in cadrul unui alt dosar iar nu in prezentul.
Fata de cele de mai sus, in temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedura civila cat si al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 si art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, curtea urmeaza sa admita recursul declarat de parata PAROHIA ORTODOXA S. prin PROTOPOPIATUL ORTODOX S.S. impotriva deciziei civile nr. 44 din 07 iunie 2011 a Tribunalului Salaj, pe care o va casa si va trimite cauza la acelasi Tribunal Salaj, pentru rejudecarea pe fond a apelului.