Legea nr. 221/2009. Persoana condamnata pentru o infractiune ce reprezinta condamnare de drept cu caracter politic. Admisibilitate

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. decizia nr. 1789 din 19 mai 2011

Prin actiunea civila inregistrata, reclamantul K.V. a chemat in judecata paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei ca prin sentinta pe care o va pronunta sa se constate caracterul politic al condamnarilor ce i-au fost aplicate prin Sentinta penala nr. 89/1953, paratul sa fie obligat la daune morale de 1.900.000 Euro.
Prin Sentinta civila nr. 451 din 03.03.2011 pronuntata de Tribunalul Maramures s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul K.V. impotriva paratului Statul Roman reprezentat prin Ministerul Fi¬nantelor Publice, si in consecinta:
S-a constatat caracterul politic al condamnarii dispuse fata de reclamant prin Sentinta penala nr. 89/20.02.1953 pronuntata de Tribunalul Militar Teritorial Oradea la o pedeapsa privativa de liberate  de 23 ani.
S-a respins cererea formulata de reclamant cu privire la daunele morale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta penala nr. 89/20.02.1953 pronuntata de Tribunalul Militar Teritorial Oradea, reclamantul K.V. a fost condamnat la 23 ani munca silnica si 8 ani degradare civica pentru crima de uneltire contra ordinei sociale prevazuta si pedepsita de art. 209 partea III Cod penal. Tot prin aceiasi sentinta penala reclamantul a mai fost condamnat si pentru savarsirea altor infractiuni (dezertare din armata prevazuta de art. 520 Cod penal, port si detinere de arme militare  prevazuta si pedepsita de D. nr. 163/1950, delictul de furt calificat prevazut si pedepsit de art. 525 pct. 4 Cod penal). Cert este ca, potrivit art. 101 Cod penal urma sa execute pedeapsa cea mai grea de 23 de ani aplicata pentru savarsirea crimei de uneltire contra ordinei sociale prevazuta si pedepsita de art. 209 partea III Cod penal.
Reclamantul beneficiaza de drepturile stabilite prin dispozitiile Decretului nr. 118/1990.
In prezent exista o categorie de persoane care s-au impotrivit fatis, chiar prin actiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de catre acesta ca urmare a exercitarii unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenintari la adresa sistemului politic totalitar, si care nu au beneficiat pana acum de o minima reparatie morala constand in stergerea consecintelor penale ale condamnarilor lor.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 "constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, iar in alineatul 2 din acelasi articol se enumera care sunt de drept condamnarile cu caracter politic.
    Din textele de lege mai sus redate reiese ca, prin Legea nr. 221/2009 se urmareste a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparatiilor morale si materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizand un act de dreptate pentru cei care au avut curajul sa se opuna regimului opresiv si sa incerce sa-si exercite drepturile fundamentale.
In speta infractiunea pentru care a fost condamnat reclamantul se regaseste printre cele enumerate in art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
 In Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 a fost publicata Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curtii Constitutionale prin care s-a constatat ca prevederile art. 5 alin.1 lit. a teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 06.03.1945-22 decembrie 1989 cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale.
Avand in vedere ca dispozitiile art. 5 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 221/2009, introduse prin art. 1 pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010, fac trimitere in mod expres la prevederile alin. (1) din acelasi articol. Curtea constanta ca trimiterile la lit. a) a alin.(1) al art. 5 din lege raman fara obiect, prin declararea art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 ca fiind neconstitutional."
Retinandu-se ca potrivit dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie, ca dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, termen ce in speta a expirat la data de 31 decembrie 2010, fiindca organele abilitate n-au pus de acord prevederile declarate ca  neconstitutionale.
Pe cale de consecinta actiunea reclamantului a fost admisa doar in parte, de a se constata caracterul politic al condamnarii suferite prin Sentinta penala amintita, iar in ce priveste daunele morale solicitate aceasta cerere a fost respinsa ca nefondata conform dispozitivului.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantul K.V. si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Prin recursul declarat de reclamant s-a solicitat modificarea hotararii in sensul admiterii in totalitate a cererii astfel cum a fost formulata iar in subsidiar casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In motivare s-a aratat ca instanta de fond nu a avut in vedere la pronuntarea hotararii precizarea de actiune prin care s-a indicat temeiul de drept al acesteia ca fiind prevederile art. 998 Cod civil, mentinandu-se si temeiul de drept indicat initial, respectiv art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Decizia nr. 1358/2010 pronuntata de Curtea Constitutionala nu este aplicabila in cauza raportat la momentul inregistrarii actiunii, a aprecia in alt mod insemnand crearea unui tratament juridic distinct persoanelor indreptatite la despagubiri in temeiul Legii nr. 221/2009 in functie de momentul la care instanta de judecata a solutionat cererea, desi cererile au fost depuse in  acelasi timp si au  fost urmate aceleasi proceduri.
Legea aflata in vigoare la data formularii cererii de chemare in judecata este aplicabila pe tot parcursul procesului, de altfel prin Decizia nr. 1354/2010 Curtea Constitutionala retinand ca principiul legalitatii si interzicerii discriminarii a fost reluat de CEDO in Protocolul nr. 12 la Conventia adoptata in anul 2000.
Art. 148 din Constitutia Romaniei acorda prioritate reglementarilor comunitare fata de dispozitiile contrare din legile interne.
S-a mai invocat faptul ca desi s-a depus la dosar o precizare de actiune la data de 03.03.2011, aceasta nu a fost luata in considerare de catre instanta.
In drept au fost invocate prevederile art. 312 alin. 3 si 5 C.pr.civ.
Prin recursul declarat de catre parat s-a solicitat modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii.
In motivare s-a aratat ca in mod gresit s-a constatat caracterul politic al condamnarii dispuse prin Sentinta penala nr. 89/1953 pronuntata de Tribunalul Militar Oradea, condamnarea pentru infractiunile de dezertare si furt calificat neputand fi inteleasa ca o incalcare ale drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, ori ca nerespectare a drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale, in perioada de referinta Constitutia prevazand obligativitatea serviciului militar.
Referitor la daunele morale s-a aratat ca in mod corect au fost respinse pretentiile reclamantului in acest sens raportat la Decizia nr. 1358/2010 a Curtii Constitutionale.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.pr.civ.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a formulat si intampinare la recursul declarat de catre reclamant solicitand respingerea acestuia.
In motivare s-a aratat in esenta ca in conditiile in care art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr. 1358/2010 a Curtii Constitutionale, nu mai exista temei juridic pentru acordarea daunelor morale, decizia fiind de imediata aplicabilitate conform prevederilor Legii nr. 47/1992.
In ceea ce priveste modificarea temeiului de drept al actiunii prin indicarea art. 998-999 Cod civil, o asemenea cerere este inadmisibila in raport cu dispozitiile art. 294 C.pr.civ. cererea introductiva fiind intemeiata in drept pe dispozitiile Legii nr. 221/2009, iar nu pe cele ale dreptului comun.
Analizand recursurile declarate de catre reclamantul K.V. si de catre paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva Sentintei civile nr. 451/2011 a Tribunalului Maramures, Curtea retine urmatoarele:
Referitor la recursul reclamantului care priveste neacordarea daunelor morale, solutia primei instante este legala si temeinica, intrucat suportul acestora il constituie  dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.  221/2009, asa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 62/2010, ori aceste dispozitii au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1358/21.10.2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010,implinindu-se si termenul de 45 de zile prevazut de art. 147 din Constitutia Romaniei si art.31 din Legea nr.47/1992 in interiorul caruia Parlamentul sau Guvernul puteau sa puna de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, astfel ca dispozitia legala ce constituie fundamentul juridic al actiunii si-a incetat efectele  juridice.
Nu se pune problema retroactivitatii legii civile in sensul art. 15 alin. 2 din Constitutie, intrucat exceptia de neconstitutionalitate a  fost admisa in cursul solutionarii procesului si nu dupa ce hotararea judecatoreasca a ramas  irevocabila. Exceptia de neconstitutionalitate a  unei legi sau a unei ordonante ori a unei dispozitii din acestea poate fi ridicata, potrivit   dispozitiilor  art. 29 alin. 1 si 2  din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, de oricare dintre parti, de  procuror sau de instanta din oficiu, in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia, cu conditia ca dispozitiile respective sa aiba legatura cu solutionarea cauzei. Intrucat exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocata si in caile de atac, admiterea ei  lasa fara suport legal nu doar  actiunea civila in justitie, ci si hotararea judecatoreasca fundamentata in drept pe dispozitia declarata neconstitutionala. In speta, o astfel de exceptie nu a fost ridicata, insa a fost admisa intr-un alt dosar, ceea ce a facut inadmisibila sesizarea Curtii Constitutionale in prezenta cauza, raportat la  dispozitiile  art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, decizia Curtii nr. 1358/21.10.2010 fiind, insa, definitiva si obligatorie, conform art. 31 alin. 1  din acelasi act normativ.
Nu se poate pune nici problema savarsirii unui abuz sau a unei discriminari prin aplicarea deciziei Curtii Constitutionale, raportat la considerentele anterioare, atata timp cat dispozitia referitoare la obtinerea compensatiilor nu a fost anulata ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitarii controlului de constitutionalitate, acest lucru fiind retinut si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului(Cauza Slavov  si altii contra Bulgariei). In aceasta hotarare se apreciaza ca eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre partile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul functionarii normale a mecanismelor pentru controlul constitutionalitatii in statul de drept, neputandu-se pune problema incalcarii art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie si in consecinta nici a art.14 din Conventie, simpla posibilitate recunoscuta prin lege de a obtine despagubiri pentru anumite prejudicii suferite in trecut neavand semnificatia unei sperante legitime, atata timp cat deznodamantul judiciar este incert pana la momentul finalizarii procesului. Inexistenta vreunei incalcari a dreptului la un bun in sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistand o speranta legitima la plata daunelor morale a fost retinuta de Curtea Constitutionala in decizia nr. 1358/21.10.2010, motivarea fiind aceea ca a existat un alt act normativ, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990, in temeiul caruia puteau fi solicitate astfel de despagubiri, text ce a ramas in vigoare, motivul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate fiind, in principal, paralelismul legislativ.
Problema interpretarii normelor interne raportat la Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu se mai pune in cauza, in conditiile declararii ca neconstitutionale a prevederilor art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009. Acest text de lege nemaiexistand nu mai poate fi inlaturat sau interpretat conform Conventiei, obligatia instantelor interne constand in aceea ca trebuie sa dea eficienta prevederilor Conventiei, dar acest lucru este posibil doar atunci cand este vorba despre o norma de drept intern in vigoare.
Asadar, in ceea ce priveste  daunele morale, sentinta tribunalului este legala si temeinica, urmand a fi mentinuta.
Referitor la precizarea de actiune care nu a fost analizata de catre instanta de fond se constata ca aceasta a fost depusa la dosar dupa inchiderea dezbaterilor asupra cauzei, in mod corect instanta nepronuntandu-se asupra sa. In cazul in care ar fi luat-o in considerare s-ar fi incalcat principiul contradictorialitatii care guverneaza procesul civil, hotararea pronuntata in aceste conditii fiind nelegala.
In ceea ce priveste recursul paratului, acesta este de asemenea nefondat.
Prin sentinta atacata s-a retinut ca reclamantul a fost condamnat prin sentinta penala nr.89/1953 a Tribunalului Militar Teritorial Oradea la 23 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de uneltire contra ordinei sociale prevazuta de art.209 C.pen.
Asa cum s-a aratat si de catre tribunal aceasta infractiune este mentionata la art.1 pct.2 din Legea nr.221/2009 ca fiind de drept condamnare cu caracter politic, instanta de judecata neavand competenta de a cenzura in aceste conditii caracterul politic al condamnarii.
Prin urmare, raportat la prevederile art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarat de reclamantul K.V. si de catre paratul STATUL ROMAN prin Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala a Finantelor Publice Maramures impotriva Sentintei civile nr. 451 din 3 martie 2011 a Tribunalului Maramures, pe care o va mentine ca legala. (Judecator Anamaria Campean)