Actiuni prin care debitorul in insolventa tinde la recuperarea creantelor proprii de la parteneri contractuali. Competenta teritoriala

Curtea de apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 2791 din 27iunie 2011

Prin sentinta civila nr.6010 din 26.11.2010 a Tribunalului Salaj, s-a admis actiunea  formulata de debitoarea SC "M.C.? SRL Fodora,  societate in lichidare judiciara reprezentata de  lichidator judiciar   si a fost obligata parata  SC O. SRL Focsani sa plateasca reclamantei  suma de 11.632, 47    lei reprezentand contravaloare produse livrate   conform   facturilor seria MCL nr.88/23.02.2009 si seria MCL nr. 497/29.07.2009, cu  dobanda legala  aferenta de la scadenta la plata efectiva.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindica retinut urmatoarele:
In temeiul raporturilor juridice de drept comercial convenite de parti, reclamanta a livrat paratei marfa pentru constructii   conform facturilor  seria MCL nr.88/23.02.2009 si seria MCL nr. 497/29.07.2009, care nu au fost achitate. Existenta si derularea raportului juridic de drept comercial rezulta din actele contabile, iar neexecutarea obligatiilor de plata a pretului convenit este reflectata in fisa contabila "Situatie clienti - facturi neincasate".
Factura face dovada in legatura cu existenta actului juridic si cu executarea operatiunii care constituie obiectul ei, astfel ea face dovada impotriva destinatarului , care este obligat la plata acesteia.
Parata nu s-a prezentat la interogatoriu, desi a fost citata cu aceasta mentiune, astfel ca, potrivit dispozitiilor art.225 Cod procedura civila, acest refuz echivaleaza cu o marturisire deplina, avand in vedere contextul probator  administrat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC O. SRL solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In motivele de recurs se invedereaza faptul ca sentinta instantei de fond este nelegala si netemeinica intrucat competenta materiala si teritoriala de solutionare a prezentului litigiu nu apartine Tribunalului Salaj sau judecatorului sindic. Avand in vedere ca se afla in prezenta unui litigiu comercial a carui obiect nu depaseste suma de 100.000 lei, competenta de solutionare apartine potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, judecatoriei, iar in ceea ce priveste competenta teritoriala de solutionare a litigiului, potrivit disp.art.5 din C.proc.civ., aceasta apartine instantei de la domiciliul paratului, in speta, Judecatoria Focsani.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea recursului si a se constata ca Tribunalul Salaj sau judecatorul sindic nu sunt competenti material si teritorial sa solutioneze prezentul litigiu, iar pe cale de consecinta, soslicita casarea sentintei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competenta, in speta, Judecatoria Focsani.
Solicita a se constata de asemenea, ca instanta de fond a procedat la solutionarea cauzei cu incalcarea dispoz.art.107 C.proc.civ., privind citarea partilor, ceea ce atrage nulitatea sentintei recurate. 
Recurenta mai arata ca, instanta de fond in mod nelegal a retinut in motivarea sentintei ca, parata-recurenta nu s-a prezentat la interogatoriu, caci procedura de citare cu subscrise nu a fost indeplinita, fapt retinut inclusiv de instanta de fond in practicaua sentintei recurate.
Mai invedereaza faptul ca, reclamanta nu a indeplinit procedura prealabila prevazuta de art.720/1 si urm.C.proc.civ., ca este adevarat ca reclamanta a livrat marfa insa, nu este adevarata sustinerea acesteia in sensul ca facturile nu au fost achitate. Cu privire la marfa, parata sustine ca a intocmit procese verbale cu ocazia receptiei semnate si de reprezentantii reclamantei in care s-a inventariat marfa livrata ce prezenta defecte.
In sedinta publica, Curtea in temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.306 alin.2 C.pr.civ. a pus in discutia partilor exceptia necompetentei materiale a judecatorului sindic in solutionarea actiunii promovate de catre debitoare.
Analizand cu prioritate exceptia inovata, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art.6 din Legea nr.85/2006, toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 8, sunt de competenta tribunalului sau, daca este cazul, a tribunalului comercial, in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul.
Conform art.11 alin.1 si 2 din acelasi act normativ, atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, principalele atributii ale judecatorului sindic fiind enumerate.
Coroborand dispozitiile legale enuntate anterior, Curtea constata ca nu se poate sustine cu temei ca toate actiunile promovate de catre debitoarea aflata in insolventa sunt date de legiuitor in competenta materiala a judecatorului sindic, atributiile sale jurisdictionale fiind limitate doar la cele aferente procedurii.
Prin urmare, actiunile prin care debitoarea in insolventa tinde la recuperarea creantelor proprii de la diversi parteneri contractuali nu intra in competenta judecatorului sindic intrucat desi vizeaza averea debitoarei nu sunt aferente procedurii in intelesul art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Asadar, intrucat in speta demersul judiciar al reclamantei care vizeaza recuperarea unor creante ale debitoarei de la debitorii sai nu este data de legiuitor in competenta de solutionare a judecatorului sindic, constatand ca ne aflam in prezenta unei cereri in materie comerciala, evaluabila in bani, Curtea va stabili ca potrivit art.1 C.pr.civ. raportat la art.2 alin.1 lit.a C.pr.civ., revine Judecatoriei Focsani competenta materiala de solutionare a cauzei.
In consecinta, Curtea, in temeiul art.312 alin.5 si art. 306 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 va admite recursul declarat de parata, va casa in intregime hotararea recurata si va trimite cauza in vederea solutionarii in prima instanta Judecatoriei Focsani. (Judecator Mihaela Saracut)