Acte de autorizarea edificarii unei constructii de uz si interes public. Atacare in contencios administrativ de catre un grup de persoane fizice. Interes justificat de lezarea intereselor generale ale comunitatii. Conditii

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 1854 din 9 septembrie 2010

Prin sentinta civila nr. 337/2010, pronuntata de Tribunalul Cluj, in dosarul nr. abc/117/2009, s-a admis exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii inregistrate sub nr. abc/117/2009, a actiunii inregistrate sub nr. abd/117/2009 si a actiunii inregistrate sub nr. abe/117/2009.
S-a respins exceptia lipsei plangerii prealabile.
S-a respins exceptia inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate.
S-au respins actiunile formulate de reclamanti N.T.L., R.H.S., R.C.E., inregistrate sub numerele abc/117/2009,  abd/117/2009, abe/117/2009 si conexate sub nr. abc/117/2009 in contradictoriu cu paratii PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ, CONSILIUL JUDETEAN CLUJ si JUDETUL CLUJ, astfel cum au fost completate si extinse, ca fiind lipsite de interes.
S-a respins cererea de interventie in interes propriu formulate de intervenientii F.B.R., C.M.P., M.N.ca fiind lipsita de interes.
S-a respins exceptia de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 4119/2008 emis de Primarul mun. Cluj-Napoca.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca fata de exceptia lipsei plangerii prealabile , in conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, recursul administrativ prealabil este obligatoriu reprezentand o conditie prealabila  de exercitare a dreptului la actiune, in contenciosul administrativ. Ori, in cauza prin inscrisurile depuse la dosar, reclamantii si intervenientii au dovedit ca la data de 17.04.2009 au formulat o cerere inregistrata sub nr. 82231/2 prin care au solicitat autoritatii publice emitente a autorizatiei de construire 2135/7.01.2009 revocarea acestui act administrativ.
In conditiile in care cererea inregistrata sub nr. 82231/2/2009 are caracterul unei plangeri prealabile, in sensul prevazut de art. 7 din Legea 554/2004, tribunalul va respinge exceptia lipsei plangerii prealabile.
In construirea rationamentului care a stat la baza convingerii instantei de fond cu privire la lipsa interesului legitim al reclamantilor si intervenientilor in interes propriu de a promova actiunea dedusa judecatii, tribunal a pornit de la prevederile art. 1 alin.1 din Legea 554/2004 unde sunt identificate subiectele de sesizare a instantei de contencios administrativ Astfel, poate formula o actiune in contencios administrativ orice persoana care se considera vatamata pentru un drept al sau ori intr-un interes legitim de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri.
In  cuprinsul  art. 2 alin.2 lit. "p" si "r" din Legea 554/2004 se definesc:" interesul legitim privat" ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumita conduita in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat iar "interesul legitim public "ca fiind interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.
Potrivit art.1 alin.1 teza finala, coroborat cu art. 2 alin.1 lit.a, vatamarea unui interes public printr-un act administrativ poate fi invocata doar de organisme sociale in timp ce o persoana fizica sau juridica ori un grup de persoane fizice pot invoca numai vatamarea unor drepturi subiective sau interese legitime private. In cauza de fata, reclamantii si intervenientii in interes propriu sunt tinuti, asadar, a justifica existenta unui interes legitim privat in sensul art.2 alin.1 lit."p" din  Legea 554/2004.
Analizand cauza raportat la consideratiile de mai sus, s-a retinut ca actele administrative atacate, respectiv cele doua autorizatii de construire nr.2135/7.01.2009 si 453/2009 au fost emise pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructie la obiectivul "Construire, reabilitare si modernizare stadion Ion Moina" (dotare multisport cu capacitate de 30.000 de spectatori) si aducere la nivelul normelor specifice actuale a stadionului existent",  la cererea paratului Consiliul Judetean Cluj. Interesul justificat de catre reclamanti si intervenienti a fost motivat exclusiv pe lezarea intereselor generale ale comunitatii, in ansamblu, motivare care nu poate fi primita raportat la alegatiile de mai sus, conform carora vatamarea unui interes public printr-un act administrativ poate fi invocata doar de organisme sociale. De asemenea, s-a invocat lezarea interesului profesional ale reclamantilor si intervenientilor, in calitate de arhitecti, membri ai Ordinului Arhitectilor din Romania.
  Asadar tribunalul a retinut ca prin prisma interesului legitim privat la care s-a facut referire mai sus, poate fi analizata doar sustinerea privind  lezarea interesului profesional.
Reclamantii si intervenientii nu au motivat si nu au dovedit vatamarea suportata ca urmare a emiterii celor doua acte administrative atacate in ceea ce priveste interesul profesional.
Dat fiind ca reclamantii si intervenientii in interes propriu nu au indicat in ce modalitate interesul profesional le este vatamat prin emiterea celor doua acte administrative atacate si intrucat au facut trimitere, in sustinerea ideii de vatamare a interesului profesional, la Codul deontologic al profesiei de arhitect, act pe care l-au invocat ca si temei de drept , tribunalul va analiza acest Cod cat  si dispozitiile Legii nr 184/2001privind organizarea si exercitarea profesiei de arhitect pentru a identifica dispozitiile incidente raportat la situatia reclamata prin actiunile de fata.
Astfel, conform art. 1 , Capitolul I  din Codul deontologic al profesiei de arhitect: Codul deontologic al profesiei de arhitect cuprinde normele de conduita obligatorii in legatura cu exercitiul drepturilor si indatoririlor arhitectului ca profesionist.
Apoi, conform dispozitiilor cuprinse in Capitolul III al aceluiasi Cod  -"Obligatii fata de societate; respectarea interesului public":
Art.37
Arhitectul are obligatia sa respecte legile in vigoare in locul unde isi desfasoara activitatea.
Art.38
Arhitectul va acorda maxima atentie impactului social, precum si impactului asupra mediului, pe care activitatea lui le poate avea. Toate prestatiile profesionale ale arhitectilor vor lua in considerare scarile de valori si cultura fiecarei/fiecarui tari/loc pentru care creeaza lucrari de arhitectura si urbanism. In acest sens, obiceiurile specifice ale unei societati si comunitati nu vor fi impuse altora, iar spiritul locului vafiprotejat.
Art.39
Arhitectul va respecta mostenirea culturala si naturala a comunitatii in care isi exercita profesiunea, contribuind la conservarea si imbogatirea acesteia.
Art.40
Arhitectul va sprijini organele competente pentru respectarea si restabilirea legalitatii in domeniul exercitarii profesiei.
Art.41
Arhitectul va respecta responsabilitatea legala si drepturile unei alte persoane in legatura cu profesia.
Art.42
Arhitectul se va implica in mod corespunzator in activitati civice conexe profesiei, in scopul promovarii creatiei de arhitectura si urbanism.
Capitolul V face trimitere la obligatiile arhitectului  fata de profesie:
Art.61
Arhitectul trebuie sa acorde din timpul sau si sa contribuie cu talentul si priceperea sa la promovarea arhitecturii si la intretinerea spiritului de breasla.
Art.62
In exercitarea profesiei arhitectul nu va face niciun fel de discriminari.
Art.63
In spiritul promovarii demnitatii profesiei, arhitectul se va ingriji ca partenerii, asociatii si angajatii sai sa se comporte in asa fel incat sa nu lezeze drepturile persoanelor cu care sau pentru care lucreaza si sa nu diminueze increderea publica in onestitatea si responsabilitatea cu care membrii Ordinului Arhitectilor din Romania s-au angajat sa isi exercite profesia.
Din analiza intregului Cod deontologic al profesiei de arhitect raportat la situatia reclamata nu se evidentiaza existenta unei vatamari a  interesului profesional care sa justifice promovarea actiunilor si cererii de interevenite in inetres propriu deduse judecatii.
Pentru cele ce preced, tribunalul a admis exceptia lipsei de interes constatand ca in cauza nu s-a dovedit existenta, la data promovarii actiunilor si cererilor de interventie, a interesului letigim privat astfel cum acesta este definit de art.2 alin.1 lit. "p" din Legea 554/2004.Consecinta admiterii exceptiei lipsei de interes va fi respingerea actiunilor si a cererii de interventie in interes propriu ca fiind lipsite de interes.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate invocata de paratul Consiliu Judetean, tribunalul a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 4 din legea 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetat oricand in cadrul unui proces pe cale de exceptie din oficiu sau la cererea partii interesate si numai daca instanta constata ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond.
In cauza de fata este de netagaduit ca analizarea legalitatii si temeiniciei celor doua autorizatii de construire indicate in actiunea introductiva si cererea de interventie depinde in mod direct de legalitatea certificatului de urbanism in conditiile in care acesta din urma este un act premergator si pregatitor al emiterii unei autorizatii de construire. Adminisibilitatea excceptiei de nelegalitate se verifica in raport d emomentul invocarii acesteia.
Nu au putut fi retinute asadar sustinerile paratului potrivit carora intre actul administrativ a carui nelegalitate a fost invocata pe cale de exceptie si actul administrativ contestat prin actiunea principala nu exista  legatura expres prevazuta  de art. 4 alin.1 teza 2 din Legea 554/2004.
Este de principiu ca exceptia de nelegalitate se invoca in cadrul unui litigiu de contencios administrativ ca mijloc de aparare, neavand ca efect anularea actului respectiv ci doar inlaturarea acestuia din cauza in masura in care se constata nelegalitatea sa..In conditiile in care tribunalul a retinut lipsa interesului legitim privat al reclamantilor in promovarea actiunilor principale si a cererii de interventie si in consecinta a dispus respingerea acestora ca fiind lipsite de interes, fara, asadar, a intra in cercetarea fondului litigiului, urmeaza a respinge exceptia de nelegalitate pentru aceleasi ratiuni.
Tribunalul a luat act ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal,  N.L.T., R.H.S. si R.C.E., in calitate de reclamanti in dosarele conexate, si intervenientii F.B.R., C.M.P., M.N., solicitand admiterea acestuia si casarea hotararii recurate cu consecinta trimiterii cauzei aceleiasi instante de fond spre judecarea fondului litigiului.
Prin intampinare intimatii Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Judetul Cluj si Consiliul Judetean Cluj au solicitat respingerea recursului.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate , a apararilor evocate si a dispozitiilor legale pertinente incidente in materie, se retine urmatoarele:
1. Critica privind incalcarea ori nesocotirea de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 6 si respectiv art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pe motivul ca recurentii au fost lipsiti ori vatamati in dreptul lor de acces la justitie si, respectiv ca nu le-a fost solutionata efectiv cererea dedusa judecatii, este esential neintemeiata.
Astfel, jurisdictia de contencios european al drepturilor omului, intr-o speta ramasa celebra (cauza Golder impotriva Regatului Unit) a retinut, in esenta, ca articolul 6 garanteaza dreptul fiecarei persoane de a avea acces la o instanta, insa este limitat la campul de aplicare al dreptului la un proces echitabil pe cele doua paliere: contestatiile ce poarta asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil si acuzatiilor in materie penala.
Contestatia ce poarta asupra legalitatii unui act administrativ in regimul construirii de locuinte sau alte asemenea obiective poarta asupra unui drept cu caracter civil in sensul autonom al acestei institutii ce rezulta din jurisprudenta  Curtii si deci intra in campul de aplicare al art. 6 din Conventie.
Numai ca in hotararea Golder impotriva Marii Britanii Curtea a retinut ca pot fi aduse restrictii acestui drept intrucat dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia in timp si spatiu in functie de resursele comunitatii si nevoile indivizilor.
Astfel fiind, legiuitorul roman a instituit conditii ale exercitiului actiunii in contencios administrativ.
Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 52 din Legea fundamentala cat si a normelor de ansamblu instituite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, actiunea in contencios administrativ poate fi promovata de orice persoana interesata ale carei drepturi sau interese legitime au fost vatamate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autoritati administrative de a-i solutiona o cerere legitima.
Prin urmare, reclamant poate fi, in regula generala, in sensul art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004, orice persoana, fizica sau juridica, daca indeplineste conditia de a se considera vatamata intr-un drept ori intr-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei insasi sau altui subiect de drept.
Asa cum rezulta din teoria contenciosului administrativ, prevederile legale mai sus citate consacra o categorie a contenciosului subiectiv, in sensul ca un act administrativ poate fi anulat numai daca si sub conditia in care se dovedeste ca a produs reclamantului o vatamare intr-un drept ori intr-un interes legitim.
Asa cum a retinut si instanta de fond, vatamarea interesului se face prin raportare la notiunea de interes legitim privat in cadrul contenciosului subiectiv, deoarece conform art. 2 alin. 1 lit. p) din Legea cadru in materie nr. 554/2004, prin interes legitim privat se intelege posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea  realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.
Asa fiind, se poate statua ca actiunile persoanelor fizice se pot intemeia, ca regula, pe incalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime legate de aceste drepturi.
In mod exceptional, legea lasa posibilitatea ca sa nu fie declarate inadmisibile nici cererile unei persoane fizice care au drept temei incalcarea unui interes legitim public, cu conditia ca afirmarea incalcarii acestuia sa aiba un caracter subsidiar fata de invocarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, in conditiile art. 8 alin. 11 si alin. 12 din Legea nr. 554/2004.
Si este asa, deoarece interesul legitim public reprezinta conform art. 2 alin. 1 lit. r) din Legea nr. 554/2004, interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.
Or, o atare restrictie in exercitarea actiunii in contencios administrativ isi are ratiunea in eliminarea asa numitelor "actiuni  populare" actio popularis inaintate de diverse persoane de drept privat, fizice sau juridice, care nu erau in masura sa justifice, prin raportare la propria persoana, o vatamare a unui drept sau interes legitim privat si, ca atare, isi intemeiau actiunea numai pe teza vatamarii interesului public.
Or, o atare limitare este compatibila cu exigentele art. 6 parag. 1 asa cum a fost interpretat in jurisprudenta europeana a drepturilor omului deoarece urmareste un scop legitim, evidentiat anterior, limitarea nu afecteaza insasi substanta dreptului, reclamantii putand actiona in lipsa dovedirii lezarii unui interes legitim privat in cadrul organismelor sociale interesate asimilate persoanei vatamate conform art. 2 alin. 1 lit. a) teza ultima corelat cu lit. s) corespunzator aceluiasi text legal invocat din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. De asemenea, prin instituirea posibilitatii legitimarii procesuale active a organismelor sociale interesat in intelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. s) corespunzator aceluiasi text legal invocat din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si deci recunoasterea unei astfel de entitati ca subiect de sesizare a instantei de contencios administrativ se indeplineste si exigenta necesitatii asigurarii unui raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit de lege si mijloacele alese.
Prin urmare, reclamantii in calitatea lor de persoane fizice ori grup de persoane fizice, fara personalitate juridica, nu pot actiona ca atare in contenciosul administrativ subiectiv decat daca si sub conditia in care dovedesc ca sunt titulari al unor drepturi subiective sau interese legitime private (art. 2 alin. 1 lit. a  din Legea contenciosului administrativ) si ca atare nu pot formula o actiune in contencios obiectiv, respectiv de a cere anularea unui act administrativ pornind de la premisa lezarii unui interes legitim public decat daca si sub conditia in care probeaza ca vatamarea interesului legitim public exhibat decurge logic (ca o consecinta, exista deci un raport de cauzalitate) din incalcarea dreptului subiectiv sau interesului legitim privat (art. 8 alin. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si pe larg considerentele pertinente evocate in decizia nr. 66/2009 a Curtii Constitutionale a Romaniei).
Prin urmare, corect s-a concluzionat de catre instanta de fond, ca in calitatea lor de persoane fizice reclamantii si intervenientii, desi se considera persoane vatamate ca urmare a nerespectarii legilor statului invoca practic, pe cale principala, lezarea unui interes legitim public fara ca aceasta sa formeze obiectul unui capat de cerere subsidiar asa cum impune art. 8 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 iar, pe cale principala, sa se invoce lezarea unui interes legitim privat.
Or, raportat la cele ce preced nu se poate afirma cu temei ca prin solutia data de instanta de fond care a luat in discutie exceptia lipsei de interes si a ascultat si "auzit" argumentele reclamantilor si intervenientilor ar fi lipsit pe acestia de dreptul de acces la justitie si nu ar fi deci analizat efectiv si concret pretentia dedusa judecatii.
Trebuie notat ca desi art. 6 parag. 1 din Conventie in interpretarea data in cauza Golder contra Regatul Unit instituie un drept material de acces la  o instanta acesta nu garanteaza si nici nu obliga jurisdictia interna sa si raspunda afirmativ solicitarii reclamantului.
Totodata, Curtea noteaza ca textul art. 13 din Conventie nu a fost incalcat avand in vedere analiza care s-a facut anterior sub unghiul art. 6, intrucat exigenta instituirii unei cai efective de atac presupune nu numai accesul la justitie ci si alte cai si mijloace interne de valorificare a dreptului alegat, or in cauza de fata analiza efectuata sub unghiul art. 6 exclude orice discutie sub unghiul art. 13, din aceasta perspectiva acest din urma text conventional avand caracter subsidiar.
Fata de cele ce preced, critica vizand lipsirea ori vatamarea dreptului de acces la instanta si neanalizarea efectiva a cererilor deduse judecatii prin prisma celor doua texte conventionale analizate in precedent este neintemeiata.
2. Cat priveste incuviintare in principiu a cererii de interventie  trebuie notat ca instanta de fond a plecat de la constarea ca aceasta cuprinde aceleasi pretentii ca si cele din actiunea introductiva de instanta in contradictoriu cu aceiasi parati si pentru aceleasi motive de fapt si de drept or judecarea impreuna a cererii de interventie si a cererii introductive fara a antama explicit teza interesului procesual al intervenientilor raportat si la elementul comun al acestora care a fost apoi demantelat in sentinta privind lipsa dovezii lezarii unui interes legitim privat ca si conditie de exercitiu si admisibilitate a contenciosului subiectiv demarat de acestia a condus la o mai buna administrare a justitiei, fara sa fie evidentiata si dovedita vreo vatamare a drepturilor procesuale, si, ca atare, nicidecum nu se poate ajunge la concluzia existentei unui situatii absurde din  punct de vedere procedura cum afirma recurentii.
Din aceasta perspectiva critica privind nelegalitatea sentintei referitoare la acest aspect nu poate fi primita.
3. Cat priveste evocarea interesului legitim privat prin invocarea interesului profesional, avand in vedere profesia de arhitect a reclamantilor, Curtea retine ca pe de o parte, acestia nu au fost cuprinsi in aceasta calitate in nicio procedura administrativa prealabila si la nicio operatiune administrativ prealabila emiterii actelor administrative contestate.
Prin urmare din aceasta perspectiva nu s-a demonstrat si nici macar nu s-a afirmat o atare leziune in dreptul ori interesele profesionale ale acestora.
Cat priveste evocarea interesului profesional lezat prin emiterea actelor administrative contestate cu trimitere si la Codul deontologic al profesiei de arhitect, instanta de fond a facut o analiza atenta si laborioasa a acestei asertiuni ajungand la o concluzie justa si corecta privind lipsa evidentierii existentei vreunei vatamari a interesului profesional care sa justifice promovarea actiunilor conexate si a cererii de interventie in interes propriu deduse judecatii.
Asa cum rezulta din economia prevederilor art. 1 din Codul deontologic al profesiei de arhitect elaborat de Ordinul Arhitectilor din Romania publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 447 din 2 iulie 2007, Codul deontologic al profesiei de arhitect cuprinde normele de conduita obligatorii in legatura cu exercitiul drepturilor si indatoririlor arhitectului ca profesionist.
Acest cod nu reprezinta altceva decat un set de norme si standarde de comportament in activitatea profesionala a arhitectilor opozabile acestora si nu poate constitui in sine un temei pentru fiecare persoana care are calitatea de arhitect pentru a actiona in vederea protejarii interesului legitim public asa cum este definit de Legea contenciosului administrativ.
Oricat de nelegal ar fi un act administrativ unilateral cu caracter individual adresat unui alt subiect de drept actiunea in contenciosul administrativ vizand anularea acestuia de catre un tert trebuie precedata de exhibarea si proba lezarii unui drept subiect ori al unui interese legitim privat.
Curtea are in vedere ca actele administrative din litigiu privesc autorizarea edificarii unei constructii de uz si interes public, dar analiza legalitatii acesteia nu se poate realiza decat in armonie cu cadrul constitutional, legal si procedura existent.
Or, simpla afirmare a vatamarii unui interes profesional al unui grup de persoane care are profesia de arhitect si invocarea lezarii unui interes legitim public nu poate constitui temei pentru a decela existenta vatamarii interesului legitim privat al acestor persoane.
Intre actele administrative contestate si interesul profesional al arhitectilor recurenti nu exista probata nicio legatura de cauzalitate, dimpotriva interesul profesional al arhitectului se poate circumscrie normelor codului deontologic si abia in aceasta ecuatie strict profesionala si cu consensul organizatiei profesionale se poate decela  unde se poate localiza eventuala vatamare a profesiei.
Afirmatia ca locatia ori terenul pe care a fost autorizata constructia are calitatea de bun apartinand domeniului public este de necontestat numai ca o atare situatie confera un interes legitim privat, chiar daca nu exclusiv, oricarui individ care utilizeaza aceste bunuri nu poate in sine constitui temei legal pentru a actiona in contenciosul administrativ obiectiv.
Este real ca unele bunuri proprietate publica sunt de uz sau interes public si ca indivizii au un drept recunoscut de folosinta sau exploatare reglementat in functie de specificul acestuia, insa aceasta situatie nu le confera acestora posibilitatea de a actiona in contencios administrativ deoarece nu se poate intrevedea in concret care ar fi dreptul subiectiv sau interesul legitim privat al acestora legat de exploatarea ori folosinta nemijlocita a bunului public.
Legea contenciosului administrativ explica sintagma interes legitim privat prin evocarea posibilitatii de a pretinde o anumita conduita , in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.
Prin urmare, interesul legitim apare ca o situatie juridica anterioara dreptului subiectiv, concretizata ca o situatie care contureaza circumstantele concretizarii ori nasterii dreptului subiectiv, care este prefigurat, apare deci ca o virtualitate cu grad mare de indeplinire.
Or, in speta nu se intrevede si nici nu se poate contura un interes legitim privat lezat care prin ipoteza  sa conduca si la lezarea eventualului drept subiectiv.
Curtea a analizat astfel pretinsa vatamare a interesului legitim privat exhibat de recurentii din dubla perspectiva a interesului profesional ce deriva din profesia de arhitect si pe de alta parte ca simpli cetateni utilizatori ai bunului public prin premisa afectat de constructia autorizata prin actele administrative contestate.
Asa cum se deduce din precedent, in nicio ipostaza nu se poate decela cu claritate care este efectiv interesul legitim privat lezat prin emiterea actelor administrative in litigiu atat din postura de arhitect cat si aceea de simplu utilizator al bunului public.
Din aceasta perspectiva, Curtea nu a gasit pertinent nici un argument de fapt sau de drept care sa conduca la concluzia ca o persoana fizica, fie si arhitect, nu se poate pretinde lezata intr-un interes legitim privat prin emiterea si executarea unor acte administrative prin care s-a autorizat edificarea unei constructii de uz si interes public.
Ca atare si aceasta critica va fi privita ca neintemeiata.
Dat fiind solutia data asupra motivelor analizate in precedent, raportat la limitele recursului Curtea nu gaseste util a mai antama aspecte de fond cu privire la nelegalitatea actelor contestate, intrucat odata retinuta ca pertinenta exceptia lipsei de interes ca si conditie indeniabila pentru succesul actiunii de contencios administrativ, analiza fondului este astfel de prisos, fiind impiedicata de dispozitiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
Fata de cele ce preced, in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ corelat cu art. 312 C.pr.civ., Curtea urmeaza a respinge recursul declarat de recurenti si a mentine sentinta atacata.