Anulare act administrativ emis de autoritate pentru emiterea acordului de mediu privind proiectul aferent edificarii unei constructii. Gresita solutionare a exceptiei lipsei de interes. Gresita respingere a actiunii ca inadmisibila.

                                                                Art.35 - Constitutia Romaniei
                                                                Art.7 - Legea nr.554/2004

Prin actiunea promovata si inregistrata la data de 02.04.2009 pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr.3718/118/2009, reclamanta SC P.M. SA, in contradictoriu cu paratele Agentia pentru Protectia Mediului Constanta si SC C.C. SRL, a solicitat instantei, ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea actului administrativ reprezentat de decizia finala pentru emiterea acordului de mediu, emisa de catre parata APM Constanta pentru SC RHC C.C. SRL, privind proiectul aferent edificarii unei constructii P+5-6E, cu destinatia de alimentatie publica si cazare in Constanta, Statiunea Mamaia, zona Riviera.
In fapt, se arata ca parata, la data de 16.01.2009 a emis decizia finala pentru emiterea acordului de mediu privind proiectul aferent edificarii unei constructii P+5-6E, cu destinatia de alimentatie publica si cazare in Constanta, Statiunea Mamaia, zona Riviera.
S-a sustinut ca reclamanta detine in proprietate un imobil vecin cu imobilul propus a fi realizat de catre SC RHC C.C. SRL, iar actul emis de catre parata este vatamator dreptului de proprietate detinut, considerente pentru care s-a apreciat ca aceasta justifica un interes legitim in cauza.
S-a mai aratat ca proiectul pentru care a fost emis acordul final de mediu incalca prevederile Legea nr.597/2001, ce reglementeaza masurile de protectie si autorizare a constructiilor in zona de coasta a Marii Negre, in conditiile in care, imobilul ce urmeaza a fi edificat reprezinta o constructie cu 6 etaje, ce nu se incadreaza in categoria constructiilor usoare definite de OUG nr.19/2006 iar pentru Statiunea Mamaia nu a fost aprobat un plan urbanistic general pentru reglementarea conditiilor de edificare a constructiilor.
S-a invocat si faptul ca imobilul ce va fi edificat nu are destinatie turistica pentru a se inscrie in exceptiile prevazute de OUG nr.202/2002, cu privire la locul de amplasare al imobilului, cu raportare la delimitarea costiera de 50-150 m de la linia marii impusa ca zona de protectie, constructie ce urmeaza a fi edificata fiind de natura a afecta si panza freatica din zona.
Reclamanta a sustinut si faptul ca amplasarea constructiei, ce va fi ingradita cu garduri vegetale, este de natura a afecta accesul pe plaja al turistilor, inclusiv pentru cei ai reclamantei, imprejurare ce creeaza un prejudiciu activitatii turistice desfasurate de aceasta.
S-a invocat si faptul ca realizarea constructiei de catre parata SC RHC C.C. SRL este de natura a afecta si insorirea sectorului de plaja aferent, distantele dintre constructiile invecinate nefiind conforme cu prevederile normelor de igiena in materie.
Prin actiunea promovata si inregistrata la data de 02.06.2009 pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr.5410/118/2009, reclamanta Organizatia Neguvernamentala Ecologista "Mare Nostrum", in contradictoriu cu paratele Agentia pentru Protectia Mediului Constanta si SC RHC C.C. SRL, a solicitat instantei, ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea deciziei finale pentru emiterea acordului de mediu emis de catre parata APM Constanta pentru SC RHC C.C. SRL, act administrativ apreciat ca fiind nelegala. S-a solicitat, de asemenea, cu raportare la prevederile art.15 din L.nr.554/2004, a se dispune suspendarea executarii actului administrativ contestat, pana la solutionarea irevocabila a cauzei, precum si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, s-a aratat ca parata APM Constanta, la data de 16.01.2009 a emis decizia finala pentru emiterea acordului de mediu privind proiectul aferent edificarii unei constructii P+5-6E, cu destinatia de alimentatie publica si cazare in Constanta, Statiunea Mamaia, zona Riviera, act administrativ impotriva caruia reclamanta a urmat procedura prealabila instituita de L.nr.554/2004, insa raspunsul primit, la data de 17.03.2009, a fost unul negativ
S-a sustinut ca actul administrativ contestat este nelegal, in conditiile in care au fost incalcate prevederile L.nr.597/2001 si OUG nr.2002/2002, ce au instituit interdictia de autorizare a executarii oricarui fel de constructii in zona costiera, pentru Statiunea Mamaia neexistand un plan urbanistic general avizat de catre Ministerul Turismului iar planul de gospodarire integrata a zonei costiere prevazut de OUG nr.202/2002 nu a fost aprobat de care Agentia Nationala pentru Protectia Mediului.
S-a mai aratat ca emiterea actului contestat s-a facut fara avizul autoritatii centrale pentru protectia mediului, in conditiile in care imobilul ce urmeaza a fi edificat nu are destinatie turistica. S-a sustinut ca evacuarea apelor uzate si pluviale depaseste capacitatea de preluare a retelei detinute de catre SC RAJA SA, avizul emis de aceasta entitate juridica nefiind suficient, parata APM fiind obligata a analiza modul de evacuarea a apei menajere.
S-a mai sustinut ca amplasamentul viitoarei cladiri, raportat la vecinatatile imobilului, este de natura a impiedica accesul turistilor pe plaja si de a reduce gradul de insorire al sectorului de plaja aferent.
Prin sentinta civila nr.1 din 12.01.2010 Tribunalul Constanta a respins actiunea principala formulata de catre reclamanta SC P.M. SA in contradictoriu cu paratii Agentia pentru Protectia Mediului Constanta si SC RHC C.C. ca fiind lipsita de interes, iar actiunea conexa formulata de Organizatia Neguvernamentala Mare Nostrum  ca inadmisibila.
Pentru a dispune astfel a retinut Tribunalul Constanta ca fata de actul contestat - respectiv decizia finala pentru emiterea acordului de mediu privind proiectul aferent edificarii unei constructii P+5-6E in zona Riviera - Constanta, Mamaia, analizeaza doar impactul proiectului detinut de catre parata asupra mediului inconjurator si nu asupra dreptului de proprietate detinut de reclamanta.
In ceea ce priveste actiunea conexa Tribunalul Constanta a retinut ca observatiile reclamantei ONG Mare Nostrum sunt aferente etapei de incadrare realizata de parata APM Constanta si pentru care a fost emisa decizia nr.6182/2008, observatii ce nu au fost efectuate in termenul de 10 zile prevazut de art.16 alin.2 din Ordinul 860/2002, observatiile fiind facute dupa emiterea deciziei finale pentru emiterea acordului de mediu.
S-a concluzionat ca actiunea conexa este inadmisibila intrucat aceasta nu a urmat procedura prealabila aferenta deciziei de incadrare, act administrativ distinct ce a fost emis anterior deciziei finale.
Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat recurs reclamanta SC P.M. SA criticand-o sub aspectele:
- prima instanta a solutionat gresit exceptia lipsei de interes intrucat dreptul incalcat prin emiterea deciziei de mediu este reprezentant de faptul ca are o constructie in zona adiacenta zonei propuse pentru edificare, in plus vatamarea dreptului de proprietate se realizeaza  si prin incalcarea legislatiei incidente in emiterea deciziei de mediu, mai precis a legislatiei de poluare, poluare  produsa in zona de realizare a constructiei;
- prin emiterea actului contestat se incalca dispozitiile Legii nr.597/2001, iar in caz de furtuni marine stabilitatea constructiei sale poate fi afectata;
- decizia finala trebuia ca verifice respectarea de catre proiectul suspus aprobarii a modului in care se protejeaza apa marii  se evacueaza si care este in acea zona suprasaturata.
Intimata parata APM a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Analizand criticile aduse prin motivele de recurs Curtea va retine ca acestea sunt fondate motiv pentru care recursul urmeaza a fi admis pentru  urmatoarele considerente:
Tribunalul a fost investit cu o actiune principala formulata de reclamanta P.M. SA, avand ca obiect anularea deciziei finale pentru emiterea acordului de mediu, act apartinand paratei APN Constanta pentru tertul RHC C.C. SRL si vizand un proiect de  edificare a  unei constructii P+5-6E, in zona Mamaia.
Si-a motivat reclamanta cererea in considerarea imprejurarii conform cu care detine in proprietate un imobil vecin cu cel care s-a realizat de catre RHC C.C. SRL.
Prin actiunea conexa formulata de catre Organizatia Neguvernamentala Ecologista Mare Nostrum in contradictoriu cu APM si RHC C.C.  SRL   s-a solicitat de asemenea  anularea deciziei finale pentru emiterea acordului de mediu.
Ambele reclamante au criticat actul administrativ emis pentru incalcari ale legilor incidente in materia  autorizarii executarii de constructii in zona costiera, inexistenta  unui plan urbanistic general dar si a unui  plan de gospodarire integrata a zonei costiere, lipsa unei destinatii turistice a imobilului  dar si incalcari ale legislatiei in materie de mediu, aspecte legate de   poluarea mediului  cum ar fi: incapacitatea retelei de canalizare de a evacua apele uzate, afectarea panzei freatice, reducerea gradului de insorire al sectorului de plaja aferent, impiedicarea accesului turistilor pe plaja din cauza amplasarii imobilului s.a .
Actul contestat in speta este decizia finala pentru emiterea acordului de mediu privind proiectul constructii imobile cu P+5-6E cu destinatie de Alimentatie publica si cazare situat in statiunea Mamaia, emis de SC APM Constanta.
In acest act se indica solicitantului-beneficiar SC RHC C.C. SRL conditiile ce trebuie respectate de titularul proiectului  pentru protejarea  mediului precum si motivele ce au stat la baza emiterii acestei decizii finale.
Actul contestat a fost emis in temeiul dispozitiilor Legii nr.256/2006, de aprobare a OUG nr.195/2005, HG nr.1368/2007 si HG nr.1213/2006.
Potrivit dispozitiilor legale in temeiul carora a fost adoptat, acordul de mediu are un profil juridic specific, configurat de  scopul urmarit de legiuitor  dar si de  regimul juridic aplicabil, el fiind un act de reglementare ,emis cu respectarea  unei proceduri specifice ce presupune evaluarea de mediu.
         Asadar, emiterea acestor acte de reglementare este  supusa unui regim special, "de drept al mediului" , fata de care dreptul administrativ ramane
drept comun, iar in multe privinte genul  proxim in functie de care se exprima si manifesta diferente specifice, individualizatoare.
Totodata, cerintele procedurale aferente dreptului fundamentul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, constand in  informarea, consultarea si participarea publicului la luarea deciziei privind emiterea actelor de reglementare in domeniu, precum si accesul la justitie pentru respectarea   legalitatii lor  si aplicarea lor corecta  imprima o serie de particularitati regimului acestor acte de reglementare ..
Astfel , in considerarea acestei specificitati  a actelor de reglementare, legiuitorul a inteles sa reglementeze expres accesul la justitie in materie de mediu , prin OUG nr.195/2005 facandu-se expres  trimitere la art.20 din  Conventia privind accesul la informatii si participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu - semnata la Aarhus  la 25.06.1998.
Conform acestei conventii, in art.9 se mentioneaza ca accesul la justitie in materie de mediu  trebuie asigurat in mai multe situatii:
- atunci cand o persoana estimeaza ca solicitarea sa de informare a fost ignorata, respinsa abuziv ori insuficient luata in calcul;
- in situatia contestarii atat pe fond cat si ca procedura a legalitatii unei decizii, unui act, sau a unei omisiuni privind participarea publicului la deciziile privind activitatile specifice;
- in cazul cand actiunile ori omisiunile particularitatilor ori autoritatilor publice contravin prevederilor legislatiilor nationale de mediu.
In speta, reclamantele  au criticat aspecte legate de incalcarea dispozitiilor Legii nr.597/2001 privind protectia si autorizarea constructiilor in zona de coasta a Marii Negre, dar si incalcari ale OUG nr.202/2002 privind gospodarirea integrata  a zonei costiere, incalcari ale normelor de igiena si recomandarilor  privind mediul  de viata al populatiei aprobate prin Ordinul 536/1997, reducerea gradului de gradului de insorire al sectorului de plaja, s.a  ( a se vedea considerentele actiunii principale si a celei  conexe,  pe larg, in dosar fond tribunal ) -rezultand fara echivoc ca   mare parte din   incalcarile invocate  se refera  cu evidenta la legislatia nationala in materie de mediu.,
In speta, prima instanta a retinut ca actiunea reclamantei ce detine un imobil in vecinatatea celui pentru care s-a eliberat decizia finala pentru emiterea  acordului de mediu este lipsita de interes atata vreme cat actul contestat vizeaza proiectul imobiliar doar din punct de vedere al protectiei mediului, fara ca aceasta avizare sa afecteze  dreptul de proprietate al reclamantei.
            Avandu-se in vedere insa  toate considerentele teoretice expuse mai sus, coroborat cu limitele investirii instantei precum si cu aspectele de nelegalitate ale actului, invocate de parti, instanta de recurs retine ca exceptia lipsei de interes a reclamantei in contestarea  actului  de reglementare emis in speta a fost solutionata incorect.
          Aceasta pentru ca nu a fost avuta in vedere specificitatea  actului contestat in cauza, ce este mai intai un act de dreptul mediului si in subsidiar un act administrativ individual, caracteristica imprimata expres de legiuitor si nici imprejurarea potrivit cu care  Constitutia Romaniei garanteaza dreptul oricarei persoane la un mediu sanatos si echilibrat (art.35).
        Neavandu-se in vedere  cele doua aspecte expuse mai sus nu s-a observat  ca  cerinta Legii nr.554/2004 privind existenta unui  interes legitim privat sau public este  dovedita, si pe cale de consecinta este de    recunoscut dreptul celor doua  persoane - reclamante in cauza  de a se adresa, in probleme de mediu, direct sau indirect  autoritatilor  administrative si/sau  judecatoresti , in contextul in care,  in prezenta cauza,  reclamanta principala  detine in proprietate un imobil in imediata vecinatate a  celui pentru care s-a emis acordul de mediu, iar reclamanta din actiunea conexa este o organizatie neguvernamentala ce promoveaza protectia mediului.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii conexe se retine de catre instanta de recurs ca si aceasta exceptie a fost solutionata gresit de catre Tribunal.
Aceasta pentru ca sanctiunea inadmisibilitatii actiunii conexe formulata de catre Organizatia Neguvernamentala Ecologista Mare Nostrum a fost aplicata actiunii acesteia pe motiv ca nefiind exercitata calea de atac impotriva unei alte decizii, anterioare celei contestate in speta, respectiv decizia cu nr.6182/12.08.2008, in prezenta actiune mai pot fi invocate aspecte legate de etapele de  incadrare, situatie in care o noua actiune impotriva actului ulterior este inadmisibila in raport de disp.  art.7 din Legea nr.554/2004.
Modul de aplicare si interpretare a dispozitiilor art.7 din Legea  nr.554/2004 este eronat intrucat decizia finala contestata in speta este calificata de legiuitor ca fiind un act administrativ de reglementare, de sine statator, ce poate fi contestat la instanta de contencios administrativ in conditiile legii contenciosului administrativ.
        In speta, reclamanta din actiunea conexa a facut dovada formularii la APM a plangerii prealabile impotriva actului contestat, careia i s-a si respins de altfel.                     
In acest  context, aplicarea sanctiunii inadmisibilitatii de catre prima instanta,  pentru motivele pe care le-a avute in vedere, este in dezacord flagrant cu sensul si logica art.7 din legea contenciosului administrativ.
        Pe cale de consecinta, retine instanta de recurs ca prima instanta a solutionat atat actiunea principala precum cat si pe cea conexa cu aplicarea si interpretarea gresita a legii,  astfel ca se impune casarea hotararii si  trimiterea cauzei aceleiasi instante , pentru  judecarea sa in fond .
        Fata de cele aratate, Curtea in temeiul dispozitiilor art.304 coroborat cu art.312 Cod pr.civila va admite recursul, va casa hotararea Tribunalului Constanta , pentru nelegalitate   si va trimite cauza aceleiasi instante pentru judecarea sa in fond.