Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate.

In situatia in care se invoca incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei determinata de existenta unui caz de incompatibilitate, contestatiei in anulare este inadmisibila daca partea interesata nu a invocat acest aspect in apel, conditia de admisibilitate neputand fi inlaturata de sustinerea ca nu a fost cunoscuta compunerea completului de judecata anterior pronuntarii hotararii.

Art.22 alin.3 din Hotararea  CSM nr.387/2005
Art.41, art. 42 Cod procedura civila
Art.503 alin.2 pct.1 Cod procedura civila

La data de 30.12.2013 reclamantul [...] a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr. 20/CM din 4 noiembrie 2013 pronuntata in dosarul nr. 2781/118/2013 de Sectia I Civila a Curtii de Apel Constan?a, pentru motivul prevazut de dispozitiile art. 503 alin. 2 pct. 1 din Noul Cod de procedura civila, sustinand ca hotararea atacata a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor privind alcatuirea instantei. Cererea a fost inregistrata sub nr.1092/36/2012.
In privinta primei conditii de admisibilitate, contestatorul a solicitat sa se constate ca presedintele completului care a solutionat apelul, judecatorul [...], se afla intr-o vadita stare de incompatibilitate, fiind actionar la apelantul [...] S.A.
A aratat ca acest lucru reiese din declaratia de interese care a fost postata pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii.
Considera ca presedintele completului ar fi trebuit sa se abtina de la solutionarea acestui litigiu deoarece calitatea de actionar la una din partile in litigiu este un motiv de incompatibilitate absoluta in acceptiunea art. 42 pct. 2  din Noul Cod de procedura civila, interesul economic evident al magistratului decurgand din calitatea sa de actionar al uneia din parti nu mai trebuie demonstrat.
Arata ca, practic, apelul a fost solutionat de unul din membrii patronatului [...] Constan?a, cu incalcarea oricaror norme elementare de probitate profesionala si total in afara garantiilor legale privind echitabila judecata.
Mai sustine ca doar calitatea de actionar al presedintelui de complet poate explica motivarea eliptica si scandaloasa a deciziei pe care a pronuntat-o in sensul ca se "motiveaza" fara explicatii suplimentare ca decizia de concediere a fost pronuntata cu respectarea dispozitiilor legale, ca in mod gresit prima instanta a retinut concedierea colectiva si ca nu sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de munca la nivel de ramura intrucat acesta nu se aplica in situatia concedierilor colective; nici unul din argumentele pe care le-a invocat (in 11 pagini de concluzii scrise) pentru respingerea apelului nu a fost analizat si nici motivele apelantei. In caz de admitere a actiunii, consecinte negative importante s-ar fi putut rasfrange asupra societatii in care era actionar presedintele de complet. De pilda,  numerosii angajati disponibilizati in amplele procese de restructurare din ultimii ani ar fi putut sa solicite salarii compensatorii in virtutea contractului colectiv de munca la nivel de ramura caruia angajatorul i-a negat valabilitatea. De asemenea, concedierea colectiva mascata ar fi atras din partea institutiilor abilitate importante sanctiuni contraventionale dar ar fi devoalat si "compromisurile" sindicatului cu patronatul.
Cu privire la cea de-a doua conditie de admisibilitate, ca instanta sa fi omis sa se pronunte asupra incidentului privind alcatuirea instantei arata ca aceasta nu se impune a fi indeplinita raportat la datele spetei deoarece se afla in imposibilitate obiectiva de a recuza judecatorul incompatibil.
Astfel, solicita a se avea in vedere ca apelul s-a solutionat la un singur termen, cel din 15 octombrie 2013 cand partile au pus concluzii iar instanta a ramas in pronuntare. La termen, reclamantul a fost reprezentat prin aparator ales, care nu avea posibilitatea sa cunoasca la acel moment ca in componenta completului este si un actionar al apelantului si sa formuleze in consecinta o cerere de recuzare. Cu atat mai mult cu cat aparatorul reclamantului functioneaza in cadrul Baroului Bucuresti necunoscand identitatea magistratilor Curtii de Apel Constanta si nici natura conflictelor acestora de interese. In plus, nici citatia si niciun alt act procedural sau de alta natura nu sunt in masura sa aduca la cunostinta partilor inainte de judecarea cauzei informatii despre identitatea magistratilor ce vor solutiona litigiul pentru a fi in masura sa se verifice daca acestia se afla intr-un conflict de interese. Acesta este motivul pentru care la data la care s-a solutionat apelul nu aveau posibilitatea sa cunoasca daca vreunul din membri completului e actionar la partea adversa si sa solicite recuzarea lui.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei; s-a invocat inadmisibilitatea contestatiei intrucat incompatibilitatea judecatorilor este reglementata de norme de organizare judecatoreasca astfel incat nu se incadreaza in prevederile art.503 al.2 pct.2 Cod.pr.civ.; a mai aratat ca judecatorul respectiv a devenit actionar in urma procesului de privatizare in masa; s-a mai sustinut ca nu a fost formulata o cerere de recuzare.
Contestatoarea a depus o copie a declaratiei de interese a magistratului la care a facut referire.
Nu au fost administrate alte probe.
Analizand contestatia in anulare in acord cu prevederile art.503 - 504 Cod procedura civila, Curtea constata ca aceasta nu este admisibila pentru urmatoarele motive:
Potrivit art.503 alin.3 Cod procedura civila raportat la prevederile art.503 alin.2  pct.1 Cod procedura civila, hotararea instantei de apel poate fi atacata cu contestatie in anulare daca a fost pronuntata cu incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia corespunzatoare, instanta de apel a omis sa se pronunte asupra acesteia.
Asadar, o prima conditie de admisibilitate este ca partea sa fi invocat exceptia corespunzatoare cu privire la gresita alcatuire a instantei.
Contestatoarea invoca un caz de incompatibilitate dintre cele prevazute la art.42 Cod procedura civila, dar recunoaste in chiar in cererea formulata ca nu a invocat acest caz de incompatibilitate in fata instantei de apel, motivand prin aceea ca nu a cunoscut compunerea completului de judecata investit cu solutionarea cauzei astfel incat sa poata verifica existenta cazului de incompatibilitate.
Curtea retine insa ca acest argument nu poate fi retinut.
Astfel, contestatia in anulare formulata se bazeaza pe datele rezultate din declaratia de interese publica a unuia dintre membrii completului care a solutionat cauza, declaratie in legatura cu care se arata ca este disponibila public pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
In cauza se constata ca dosarul a fost inregistrat la Curtea de Apel  Constanta la data de 31.07.2013 in urma repartitiei aleatorii fiind stabilit completul de judecata.
Procedura de verificare si regularizare a inceput la data de 01.08.2013, iar la 12.08.2013 intimatului i s-a comunicat, conform dovezilor de comunicare, cererea de apel, precum si adresa prin care i se solicita depunerea intampinarii, comunicarea fiind efectuata atat la domiciliul din Constanta, cat si la domiciliul ales din Bucuresti; atat in cuprinsul proceselor - verbale de comunicare, cat si al adreselor, se indica si completul de judecata caruia i-a fost repartizata cauza.
Primul termen de judecata a fost fixat abia la 06.09.2014.
Trebuie avut in vedere ca potrivit art.22 alin.3 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005 cu modificarile ulterioare, hotararile Colegiului de conducere al instantei privind stabilirea compunerii completurilor de judecata se publica pe pagina de internet a instantei, astfel cum este si cazul de fata.
Ca urmare, chiar de la data de 31.07.2013, dar cel mai tarziu la data de 12.08.2014, apelantul putea cunoaste completul caruia i-a fost repartizata cauza si compunerea acestuia.
In aceste conditii, putea efectua verificarea declaratiilor de interese ale judecatorilor care compuneau completul investit cu solutionarea cauzei, la data solutionarii cauzei compunerea completului nefiind modificata.
In consecinta, intrucat contestatorul nu a formulat o cerere de recuzare impotriva membrilor completului de judecata pentru motive prevazute la art.42 Cod procedura civila si nici nu a invocat vreun caz de incompatibilitate absoluta prevazut de art.41 Cod procedura civila pentru a deveni aplicabil art.45 Cod procedura civila, nu poate invoca pentru prima data in contestatia in anulare o pretinsa gresita alcatuire a instantei de apel.
Asadar, nu este indeplinita prima conditie de admisibilitate prevazuta de art.503 alin.2 pct.1 Cod procedura civila, ceea ce face inutil examenul motivelor contestatiei in anulare.
Trebuie avut in vedere ca aceasta cale de atac, contestatia in anulare, este o cale de atac extraordinara care poate fi exercitata numai in conditii limitate de admisibilitate, expres prevazute de lege, textele care o prevad fiind de stricta interpretare fiind astfel respectat principiului securitatii raporturilor juridice desprins de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa din prevederile Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului. 
Fata de aceste considerente, contestatia in anulare va fi respinsa ca inadmisibila.