Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Constanta

Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate.

(Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)

Domeniu Contracte de munca; Desfacerea contractului de munca; Restructurare, Reorganizare | Dosare Curtea de Apel Constanta | Jurisprudenta Curtea de Apel Constanta

Potrivit art. 65 alin.(1) din Codul muncii: "concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.".
Prin alin.(2) din acelasi articol prevede ca "desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa."
Concedierea contestatorului a avut o cauza reala si serioasa, fiind impusa de necesitatea  redresarii economice a societatii prin unificarea unor sectoare din cadrul sectiei de salubrizare stradala, desfiintarea sectiei de salubrizare stradala si trecerea noului sector in subordinea directorului  general si desfiintarea postului de sef sectie de salubrizare stradala.
In doctrina si jurisprudenta s-a statuat in mod constant ca pentru a retine indeplinirea conditiei impuse de art. 65 alin.2 din Codul muncii este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitati in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea si selecteaza salariatii pe criterii de competenta.
Postul pe care il ocupa contestatorul s-a desfiintat ca urmare a reorganizarii activitatii, iar aceasta masura nu a avut nici o legatura cu activitatea sa profesionala sau cu  abilitatile sale de a exercita o anumita profesie.

Art. 65 Codul muncii

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata sub nr. 1713/88/2013, contestatorul [...] a chemat in judecata pe intimata S.C. [...] S.A. Tulcea pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr. 17/30.04.2013, prin care unitatea angajatoare a dispus in conformitate cu dispozitiile art. 65 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, incetarea contractului individual de munca al reclamantului, inregistrat in Registrul general de evidenta a salariatilor sub nr. 116/26.10.2007, ca nefiind una legala ?i temeinica, anularea partiala a Hotararii Consiliului de Administratie nr. 02/27.03.2013 a paratei S.C. [...] S.A. Tulcea cu privire la dispozitiile art. 2 si 3 din Hotarare prin care s-a hotarat desfiintarea sectiei de salubrizare stradala si desfiintarea postului de sef de sectie salubrizare stradala, obligarea paratei la reintegrarea efectiva a reclamantului pe functia si pe postul ocupate la momentul incetarii contractului de munca, la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii pana la momentul reintegrarii efective pe functia si pe postul ocupat, la plata sumei de 2000 de EURO in echivalentul in lei la data platii efective, conform cursului oficial al BNR de la data platii, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a masurii nelegale de incetare a raporturilor de munca, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu solutionarea prezentului litigiu.
In motivarea cererii contestatorul a aratat ca acesta a detinut incepand cu data 18.11.1989 functia de controlor prestari servicii, sef echipa si ulterior functia de sef de sectie salubritate la intreprinderea judeteana de gospodarire comunala, forma de organizare care indeplinea la acel moment atributiile pe care le exercita in prezent parata din prezenta cauza.
Ulterior, aceasta intreprindere judeteana a fost transformata in societate, care din cauza dificultatilor financiare, a fost desfiintata.
In acest context, in anul 2000, Primaria Tulcea infiinteaza propria sectie de intretinere domeniu public unde reclamantul detinea functia de sef sector salubrizare, ulterior, in anul 2003 se infiinteaza Directia [...] din cadrul primariei unde reclamantul este numit sef sectie salubrizare, avand in subordine si sectia de spatii verzi.
S-a mai aratat ca, in anul 2007, prin Hotararea Consiliului Local Tulcea nr. 195/25.06.2007, se hotaraste infiintarea SC [...] SA ca persoana juridica de drept privat, prin reorganizarea Directiei [...], in componenta sa de asociati facand parte Consiliul Local Tulcea si SC [...] SA.
Potrivit art. 17 din Hotararea de Consiliu Local mai sus mentionata, este prevazut in mod expres ca de la data inmatricularii SC [...] SA la Registrul Comertului, personalul angajat la Directia [...] se preia de SC [...] SA in conformitate cu prevederile Codului Muncii, conform organigramei aprobate la art. 15.
In aceasta modalitate, contestatorul a fost preluat conform acestei organigrame, in personalul societatii nou infiintate, fiind perfectat Contractul individual de munca inregistrat in Registrul General de Evidenta al salariatilor sub nr. 116/26.10.2007, ocupand aceeasi functie detinuta si in cadrul Directiei, respectiv cea de sef sectie salubrizare stradala, functie pe care a ocupat-o pana la data deciziei de concediere din prezenta cauza.
S-a mai aratat ca prin Hotararea Consiliului de administratie al societatii, s-a hotarat ca se unifica sectorul Lac Ciuperca, sectorul Cartier Vest, Dallas, Lotizare si Sector strazi, gestionare animale fara stapan intr-un singur sector care se va numi "Sector Salubrizare stradala gestionare animale fara stapan", desfiintarea sectiei de salubrizare stradala, desfiintarea postului de sef de sectie salubrizare stradala, dispunandu-se modificarea in mod corespunzator a organigramei si statului de functii ale societatii.
De asemenea, a mai precizat contestatorul ca Hotararea consiliului de administratie mai sus mentionata a fost emisa in baza referatului directorului economic al societatii, domnul [...], din data de 20.03.2013 prin care se propun o serie de masuri, avand ca si motivare actualele conditii de criza prelungita precum si dificultatile financiare cu care se confrunta societatea, care determina o reorganizare a activitatii societatii cu scopul de a reduce pierderile, de a creste eficienta, de a diminua costurile, toate in scopul cresterii profitabilitatii si nu in ultimul rand al evitarii unei potentiale insolvabilitati urmata de faliment.
In raport de aceasta motivare de fapt, prin care se invoca o evolutie financiara in pierdere a societatii, directorul economic a propus in cadrul sectiei de salubrizare stradala unificarea celor trei sectoare, sector Lac Ciuperca, sector Cartier Vest, Dallas, Lotizare si sector strazi, gestionare animale fara stapan, intr-un singur sector care se va numi "Sector Salubrizare stradala si gestionare animale fara stapan", condus de un ?ef de sector.
In raport de Hotararea Consiliului de Administratie anterior mentionata, a fost emis preavizul nr. 1168/28.03.2013, in care la punctul 4 se mentioneaza motivele de fapt ale concedierii, respectiv desfiintarea sectiei de Salubrizare stradala, implicit si a postului de sef de sectie ca urmare a reorganizarii activitatii societatii, cu scopul de a reduce costurile si de a eficientiza activitatea societatii.
Mai mentioneaza contestatorul ca intimata nu face dovada ca restructurarea postului este singura solutie posibila in redresarea sa economica, celelalte masuri de reorganizare dovedindu-se insuficiente sau inadecvate, angajatorul trebuind sa aduca justificari serioase legate de necesitatea desfiintarii postului raportat la motivele de ordin economic, de dovedirea unor greutati reale din punct de vedere financiar pe care nu le poate depasi decat prin desfiintarea anumitor posturi.
Astfel cum va reiesi din probele ce vor fi administrate constand in bilantul contabil al societatii pentru anul 2012, societatea nu traverseaza nici o perioada de recul economic, astfel cum incearca sa acrediteze, din contra, performantele financiare ale acesteia sunt evidentiate prin cresterea semnificativa si notabila a profiturilor de la un bilant contabil la altul.
Mai precizeaza contestatorul ca, nu a fost cercetat disciplinar niciodata, nu a fost sanctionat, activitatea sa profesionala fiind una deosebit de merituoasa si de baza pentru societate.
In acest context, reiese cu mai multa evidenta imprejurarea ca hotararea de reorganizare a societatii prin desfiintarea doar a postului de sef de sectie si a altor posturi, dintre care vacante, exemplu casier incasator al sectiei de salubrizare menajera, sofer masina mare tonaj sectie de salubrizare menajera, iar ocupate din cadrul sectiei de salubrizare stradala un post de conducator auto, a fost una subiectiva, iar nu obiectiva, data numai pe considerentul necesitatii eliminarii reclamantului din cadrul societatii.
Ca atare, motivul invocat de catre intimata, in sensul ca decizia de concediere s-a realizat din cauza unor motive ce nu tin de persoana salariatului nu sunt unele reale, motivat de considerentele anterior expuse, ci este in fapt o modalitate de concediere a persoanei reclamantului din societate.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea daunelor morale, a mai aratat ca in raport de dispozitiile legale, art. 253 Codul Muncii, angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Prejudiciul solicitat in petitul prezentei cereri consta in atingerea adusa imaginii si demnitatii contestatorului prin emiterea deciziilor nelegale, prin prisma faptului ca dupa 25 de ani de munca, dintre care 23 de ani petrecuti in domeniul ce formeaza obiectul de activitate al societatii, reclamantul a fost eliminat abuziv din societate.
In drept, contestatorul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii.
In aparare, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat  respingerea contestatiei in totalitate ca nelegala si netemeinica si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata pe care le va face cu acest proces.
A mai precizat intimata ca, in ceea ce priveste conditia desfiintarii efective a locului de munca, actiunile de eficientizare a activitatii si de reducere a posturilor care nu se mai justificau in organigrama angajatorului au inceput inca din luna ianuarie 2013.
Astfel, conform hotararii nr. 1 din 29.01.2013, se desfiinteaza posturile de sef sector lac Ciuperca, sef sector Cartier Vest, Dallas, Lotizare din cadrul sector cartier Vest, Dallas, Lotizare si femeie de serviciu din cadrul Birou Resurse Umane.
Din organigrama dispar deodata 3 (trei) posturi care nu isi mai gaseau justificarea, iar aceasta situatie de fapt este demonstrata de organigrama din anul 2012 si organigrama din ianuarie 2013.
Ulterior, tot in procesul de restructurare a societatii, in luna martie 2013, angajatorul a mai hotarat desfiintarea si a altor 7 (sapte) posturi, printre care si al contestatorului.
Asa cum arata organigrama anterioara desfiintarii postului si cea ulterioara acestei decizii, desfiintarea acestor posturi este reala, in luna ianuarie 2013 fiind 187 posturi per total societate, iar in luna martie 2013 fiind 180 posturi.
Postul contestatorului a fost suprimat din schema de personal si nu se mai regaseste nici in organigrama si nici in statul de functii.
De asemenea, se sustine ca atributiile contestatorului nu au disparut, ci au trecut in sarcina directorului general care este si asa suprasolicitat cu atributiile din actul constitutiv.
Decizia de restructurare si oportunitatea masurii reducerii cheltuielilor de personal prin desfiintarea unor posturi, structura noii organigrame in selectarea posturilor care au fost desfiintate, este atributul exclusiv al Consiliului de Administratie care poarta responsabilitatea asigurarii viabilitatii si eficientei economice a societatii, acestea neputand fi cenzurate de catre instanta, aceasta putand doar verifica daca punerea in aplicare a acestor masuri este efectuata cu respectarea dispozitiilor legale.
A mai precizat intimata ca pe postul contestatorului nu au fost angajate ulterior alte persoane, atributiile acestuia fiind preluate de directorul general al societatii prin schimbarea raporturilor de subordonare a personalului, astfel incat sa fie asigurata o mai buna gestionare a activitatii.
Comparand fisa postului sefului sectorului stradal cu cea a contestatorului, se poate observa ca multe din sarcinile celor doua posturi se dublau, astfel incat unificarea sectoarelor si desfiintarea sectiei unde era incadrat contestatorul a fost o masura care a venit firesc, de la sine.
Activitatea fiecarui sef de sector poate fi indeplinita firesc si fara eforturi extraordinare de o singura persoana iar sectia salubrizare stradala nu isi mai regasea eficienta si necesitatea in conditiile in care nu mai avea in subordine niciun sector.
Aceasta situatie este demonstrata de structura organizatorica conform hotararii de C.A. din 29.01.2013, in care sectia salubrizare are in subordine 3 sectoare si toate oricum erau in subordinea directorului general.
In ceea ce priveste cauza reala, teoria si practica judiciara in materie au aratat ca "este reala cauza" cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice etc., independenta de buna sau reaua-credinta a angajatorului.
Astfel, contestatorul a sustinut ca situatiile financiare ale societatii sunt pe un trend ascendent, ceea ce este absolut fals intrucat din actele financiar - contabile se poate constata ca cele sustinute in referatul directorului economic sunt reale.
Se poate cu usurinta observa faptul ca, desi exista profit in anul 2012, acesta s-a micsorat de aproximativ 10 ori fa?a de profitul din anul 2011, respectiv de la 509.561 lei in anul 2011 la 55.757 lei in anul 2012.
Mai mult decat atat, Primaria municipiului Tulcea este clientul principal al SC [...] SA Tulcea.
Aceasta a alocat in anul 2012 per total servicii prestate suma de 10.340.000 lei inclusiv TVA, iar in anul 2013 doar suma de 9.290.000 lei inclusiv T V A. pentru aceleasi servicii, deci o suma cu 1.050.000 lei mai mica.
Unul din obiectivele Consiliului de Administratie este mentinerea in anul 2013 a unui profit cel putin egal cu cel inregistrat in anul 2012.
Totodata este evident ca intimata, ca prestator de servicii de salubrizare pentru persoane fizice si juridice, pentru a-si pastra adresabilitatea doreste ca tarifele la aceste servicii sa nu fie majorate.
O astfel de masura ar avea un impact negativ asupra populatiei municipiului Tulcea deja impovarata de impozitele si taxele impuse.
In acest context, sustinerile contestatorului privind eficienta sectorului sau de activitate si trendul ascendent al veniturilor angajatorului sunt simple sustineri fara fond si nedovedite de actele contabile care dovedesc contrariul.
Asadar, desfiintarea postului de sef de sectie nu a urmarit nicidecum indepartarea contestatorului din cadrul societatii asa cum acesta sustine, ci scopul urmarit a fost acela de reorganizare a acestei ramuri de activitate a societatii prin reducerea costurilor si eficientizare care sa conduca la diminuarea pierderilor evidente inregistrate pentru aceasta activitate.
Desi contestatorul incearca sa acrediteze ideea ca desfiintarea locului de munca nu are o cauza serioasa si ca s-a incercat indepartarea sa, aceasta este o simpla afirmatie nesustinuta de actele dosarului.
Directorul general a dublat salariul contestatorului in anul 2008 si a fost de acord ca acesta sa beneficieze de zile de recuperare din 6 iunie 2011 si pana in 5 martie 2012.
In ceea ce priveste anularea hotararii Consiliului de Administratie, considera intimata ca acest capat de cerere trebuie respins, avand in vedere exceptia lipsei procedurii prealabile invocata prin intampinare.
Contestatorul avea obligatia parcurgerii acestei etape procedurale obligatorii in cazul cererii de anulare al unui act administrativ, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare.
Acesta nu a facut niciun fel de dovada privind nelegalitatea actului administrativ atacat, din actele depuse de noi rezultand faptul ca hotararea Consiliului de Administratie este temeinica si legala si a fost emisa in conditiile legii.
Cu privire la dunele morale solicitate, a mai aratat intimata faptul ca, pentru a fi angajata raspunderea patrimoniala pentru daune morale, este necesar sa se dovedeasca elementele raspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate.
Prin sentinta civila nr. 182 din data de 28 ianuarie 2014, Tribunalul Tulcea-Sectia civila, contencios de administrativ si fiscal a respins contestatia formulata de contestatorul [...], in contradictoriu cu intimata S.C. [...] S.A., ca nefondata si a obliga contestatorul sa plateasca intimatei suma de 5500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Intre parti au existat raporturi de munca in baza contractului individual de munca inregistrat in registrul general de evidenta al salariatilor sub nr. 116/26.10.2007, contestatorul indeplinind functia de sef sectie domeniu public in cadrul institutiei angajatoare incepand cu data de 26.10.2007.
Incepand cu data de 20.08.2012, Consiliul de Administratie din cadrul societatii intimate a demarat o actiune de reorganizare a activitatii prin desfiintarea unor sectoare si a unor posturi ale salariatilor. Astfel, prin hotararea nr. 4/20.08.2012 a Consiliului de Administratie din cadrul SC [...] SA Tulcea s-a desfiintat postul de inginer mecanic din cadrul Biroului tehnic - comercial si postul de sef sectie intretinere salubrizare spatii verzi, iar prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 1/29.01.2013 s-au desfiintat posturile de femeie de serviciu din cadrul Biroului Resurse Umane si relatii cu publicul, postul de sef sector lac Ciuperca din cadrul sector lac Ciuperca si postul de sef sector cartier Vest, Dallas, Lotizare din cadrul sector cartier Vest, Dallas, Lotizare.
Ulterior, ca urmare a intocmirii unor referate de catre sefii unor sectii, respectiv referatul nr. 1022/18.03.2013 si referatul nr. 1046/19.03.2013, s-a adus la cunostinta conducerii societatii o serie de disfunctionalitati aparute ca urmare a restrangerii activitatii mai multor agenti economici cu care societatea avea incheiate contracte de colectare deseuri, concretizate in lipsa de activitate a unor casieri - incasatori si a unor conducatori auto care deservesc utilajele.
Fiind sesizat cu aceste referate, directorul economic al societatii, economistul [...] a intocmit la randul sau o serie de propuneri de reorganizare a activitatii catre conducerea societatii expuse in referatul nr. 1048/20.03.2013. Referatul a fost motivat pe dificultatile financiare si a propus desfiintarea a trei posturi de conducatori auto, 1 post de casier - incasator si desfiintarea a doua posturi vacante. De asemenea, s-a propus unificarea celor 3 sectoare din cadrul sectiei salubrizare stradala, respectiv Sector Lac Ciuperca, Sector Centru Vest, Dallas, Lotizare si Sector strazi, gestionare animale fara stapan, intr-un singur sector; desfiintarea sectiei salubrizare stradala, trecerea noului sector in subordinea directorului general si implicit desfiintarea postului de sef sectie salubrizare stradala.
Aceasta propunere a fost aprobata prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 2/27.03.2013 prin care s-a decis desfiintarea sectiei de salubrizare stradala, unificarea celor 3 sectoare componente ale acesteia, mai - sus mentionate intr-un singur sector numit “Sector salubrizare stradala si gestionare animale fara stapan", in subordinea directa a directorului general al societatii.
Totodata, au fost desfiintate o serie de posturi: postul de sef sectie salubrizare stradala, doua posturi de casier - incasator, doua posturi de soferi masini mare tonaj si doua posturi de tractorist.
Ca urmare, a fost emisa decizia de concediere individuala nr. 17/30.04.2013 prin care s-a decis incetarea contractului individual de munca al contestatorului incepand cu data de 01.05.2013, intemeiata pe dispozitiile art. 65 din Legea nr. 53/2003.
Potrivit acestui text de lege, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Conform analizei comparative a statelor de functii cuprinzand functiile de conducere si de executie din cadrul societatii intimate si a structurii organizatorice a personalului depuse de intimata la dosarul cauzei, rezulta ca ulterior Hotararii Consiliului de Administratie nr. 2/27.03.2013 au fost suprimate efectiv un numar de 7 posturi, dintre care unul de conducere, respectiv cel ocupat de contestator.
In ceea ce priveste dificultatile economico - financiare care au generat masura concedierii, acestea au constat in reducerea solicitarilor de prestari servicii adresate societatii ca urmare a restrangerii activitatii a tot mai multi agenti economici cu care intimata are incheiate contracte de colectare deseuri .
Aceasta situatie a impus reducerea corespunzatoare a activitatii unor sectii, respectiv sectia deseuri menajere si sectia - Biroul Tehnic Comercial, precum si reorganizarea sectiei de salubrizare stradala (condusa de contestator ca sef de sectie) prin unificarea celor 3 sectoare componente intr-un singur sector trecut in subordinea directa a directorului general.
Aceste masuri au ca justificare reducerea pierderilor, cresterea eficientei activitatii, diminuarea costurilor, toate in scopul cresterii profitabilitatii si al evitarii potentialei insolvabilitati urmate de faliment.
Concluzionand in sensul ca toate aceste masuri de reorganizare si eficientizare a activitatii societatii sunt indreptatite si necesare pentru bunul mers al activitatii angajatorului, s-a apreciat ca in cauza au fost respectate toate conditiile legale pentru concedierea contestatorului  care a fost realizata in mod efectiv si justificat.
         Relativ la capatul de cerere privitor la anularea partiala Hotararii Consiliului de Administratie nr. 2/27.03.2013 a paratei SC [...] SA  Tulcea, acesta a fost apreciat de instanta ca neintemeiat in conditiile in care nu s-au indicat care sunt normele de drept civil material sau procedural care au fost incalcate la momentul emiterii acestei hotarari si cata vreme desfiintarile de sectii, sectoare si posturi decise in baza acestei hotarari au fost apreciate ca fiind conforme cu dispozitiile legale in vigoare la momentul intocmirii actului contestat.
          De asemenea, si capatul de cerere privind plata daunelor morale a fost apreciat tot nefondat, in cauza nefiind vorba de emiterea unor decizii de concediere nelegale care sa ii afecteze contestatorului onoarea, demnitatea sau prestigiul, astfel ca nu se impune acordarea unei reparatii pecuniare sub forma daunelor morale, asa cum s-a solicitat.
          Ca urmare, contestatia formulata a fost apreciata ca nefondata si a fost respinsa in totalitate in acest mod.
          Potrivit art. 453 alin.1 NCPC, contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 5500 lei in favoarea intimatei.
Impotriva hotararii mai sus aratate, in termen legal a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate, invocand in esenta urmatoarele:
Apreciaza sentinta pronuntata de catre instanta fondului ca fiind netemeinica si nelegala, retinand in principal ca instanta nu a analizat motivele de nelegalitate invocate in ceea ce priveste Hotararea Consiliului de Administratie nr. 2/27.03.2013, astfel cum acestea au fost invocate, fiind indicate in mod expres textele din statutul societatii, pe de o parte, si din Contractul colectiv de munca pe de alta parte.
Instanta fondului practic a ignorat in totalitate aspectele invocate, omitand in mod deliberat sau nu sa se pronunte asupra acestora, desi acestea constau in motive de nulitate absoluta care pot fi invocate oricand.
Desi se retine de catre instanta ca dificultatile economico-financiare care au generat masura concedierii constau in reducerea solicitarilor de prestari servicii adresate societatii, ca urmare a restrangerii activitatii a tot mai multor agenti economici cu care intimata are incheiate contracte de colectare deseuri, urmeaza a se observa ca intimata nu a adus nici o proba in sustinerea acestei afirmatii. Astfel ca, in acest mod instanta de judecata a nesocotit nu numai principiile de drept material potrivit cu care persoana care face o afirmatie in fata instantei de judecata trebuie sa o si dovedeasca sub sanctiunea neluarii in seama, dar si dispozitiilor exprese ale art. 272 din Codul muncii, potrivit cu care sarcina probei revine angajatorului, mai exact nu au fost indicate nici macar de angajator elementele care tin de restrangerea activitatii, nu a fost depus nici un contract reziliat cu beneficiarii serviciilor pe care le presteaza parata, desi aceasta a fost retinuta ca principalul argument pentru respingerea cererii.
Practic, instanta fondului s-a subrogat unitatii parate si a motivat hotararea de concediere, pe care insasi unitatea nu a realizat-o, validand  in acest fel o masura de concediere, desi potrivit dispozitiilor legale, trebuia sa sanctioneze aceasta nelegalitate.
Pe fondul cauzei, apreciaza ca fiind intemeiata actiunea formulata, in sensul ca prin Hotararea Consiliului de Administratie al societatii nr. 2 din 27.03.2013, s-a hotarat in sensul ca: "se unifica sectorul Lac Ciuperca, sectorul Cartier Vest, Dallas, Lotizare si Sector strazi, gestionare animale fara stapan intr-un singur sector care se va numi "Sector Salubrizare stradala, gestionare animale fara stapan", desfiintarea sectiei de salubrizare stradala, desfiintarea postului de sef de sectie salubrizare stradala, dispunandu-se modificarea in mod corespunzator a organigramei si a statului de functii ale societatii.
Hotararea Consiliului de Administratie mai sus mentionata a fost emisa exclusiv in baza referatului directorului economic al societatii, domnul [...], din data de 20.03.2013, prin care se propun o serie de masuri, avand ca si motivare actualele conditii de criza prelungita, precum si dificultatile financiare cu care se confrunta societatea, care determina o reorganizare a activitatii societarii cu scopul de a reduce pierderile, de a creste eficienta, de a diminua costurile, toate in scopul cresterii profitabilitatii si nu in ultimul rand al evitarii unei potentiale insolvabilitati urmata de faliment.
In ceea ce priveste competenta Consiliului de Administratie al societatii de a dispune desfiintarea sectiei de Salubrizare Stradala, astfel cum s-a argumentat si in fata instantei de fond, apreciaza ca nu intra in competenta acestui organ  adoptarea unei astfel de masuri, dimpotriva, potrivit actului constitutiv al societatii parate competenta exclusiva in adoptarea unei astfel de decizii apartine Adunarii Generale a Actionarilor.
Plecand de la natura societatii, si de la faptul ca actul constitutiv reprezinta normativul desfasurarii activitatii acesteia, rezulta, fara putinta de tagada imprejurarea ca nu exista un mandat expres a Adunarii Generale a Actionarilor catre Consiliul de Administratie pentru adoptarea acestei masuri si, pe de alta parte, nu exista o hotarare a Adunarii Generale a Actionarilor de adoptare a unei masuri de restructurare  economica.
Sanctiunea pentru o astfel de decizie adoptata de catre Consiliul de Administratie nu poate fi decat nulitatea absoluta, retinandu-se ca acesta nu avea competenta de a emite decizii de restructurare economico-fianciara, precum si de a hotara desfiintarea unei sectii.
Totodata, deosebit de importanta este si imprejurarea ca parata nu a intocmit anterior hotararii consiliului de administratie, un studiu de fezabilitate si de oportunitate cu privire la impactul pe termen mediu si lung a masurii de desfiintare a sectiei in care era angajat reclamantul din prezenta cauza. Practic, desi exista un singur referat care vorbeste despre necesitatea adoptarii unor masuri de redresare economico-financiara,  nu exista rapoarte contabile sau studii care sa justifice in mod real aprobarea si implementarea acestei masuri.
In masura in care s-ar fi realizat un astfel de studiu de oportunitate si de fezabilitate, s-ar fi identificat mai multe masuri de redresare economico-financiara, acestea ar fi trebuit sa fie supuse spre aprobare Adunarii Generale a Actionarilor, care ar fi trebuit sa opteze pentru una sau mai multe din aceste masuri, insa acest lucru nu s-a intamplat in cauza de fata.
Din motivarea in fapt a deciziei de concediere, rezulta imprejurarea ca in urma situatiei financiar contabile nesatisfacatoare, s-a hotarat redresarea economica a societatii prin unificarea unor sectoare din cadrul sectiei de salubrizare stradala, desfiintarea sectiei de salubrizare stradala si a postului de sef de sectie.
Practic, prin aceasta masura s-a realizat o inlocuire de fapt a sectiei de salubrizare stradala cu sectorul condus de numitul  de [...], lider de sindicat, persoana care a fost preferata in cadrul societatii, in detrimentul reclamantului din prezenta cauza.
Ca este asa, respectiv ca s-a realizat o inlocuire a sectiei cu sectorul, este evidentiat de catre parata chiar prin intampinare si prin raspunsul la interogatoriu, din care reiese imprejurarea ca fisele de post ale sefului de sectie (reclamantul din prezenta cauza) si ale sefului de sector (numitul [...]) sunt similare, multe dintre atributii dublandu-se si repetandu-se, precum si din imprejurarea ca atributiile celor doua sectii au ramas aceleasi.
Sub acest aspect, apreciaza ca masura de concediere nu are o cauza reala si serioasa, ci este mai mult decat evident ca scopul mediat si imediat era acela de eliminare a reclamantului din  organigrama societatii, invocandu-se si desfasurandu-se  o procedura care are doar o aparenta de legalitate, aparenta care a fost rasturnata prin argumentele expuse anterior in cuprinsul prezentelor motive de apel.
Art. 65 din Codul Muncii impune sine qua non ca intotdeauna sa aiba loc o desfiintare efectiva a locului de munca.
Or, sub aspectul indeplinirii in speta a conditiei mai sus mentionate, in contextul in care atributiile sefului de sectie au fost reasezate in sarcina directorului general si in sarcina sefului de sector, se poate conchide ca  aceasta conditie nu este indeplinita. In acest sens, urmeaza ca instanta de judecata sa retina ca in realitate  locul de munca, inteles in acest sens ca functie, post, nu a disparut ca necesitate functional in cadrul societatii.
In raport de cele mentionate anterior, rezulta ca masura de incetare a raporturilor de munca nu este una efectiva, in sensul Codului Muncii, motiv pentru care apreciaza ca se impune anularea deciziei de concediere.
Plecand de la argumentele invocate de catre parata, potrivit cu care functia pe care o detine reclamantul in cadrul societatii este similara cu functia detinuta de catre seful de sector, numitul [...], comparatie realizata mai ales prin raspunsul la interogatoriu, subliniaza ca aceasta s-a realizat fara a fi respectata ordinea de prioritate impusa prin Contractul colectiv de munca al societatii pe actiuni [...] S.A. Tulcea.
Potrivit art. 71 din Contractul colectiv de munca, la aplicarea efectiva a reducerii de personal, dupa reducerea posturilor vacante, de natura celor desfiintate, masurile vor afecta, in ordine, mai multe posturi, dupa verificarea unei ordine de prioritate stabilita prin contract.
Intre reclamantul din prezenta cauza si numitul [...], seful de sector, preferat de catre unitatea parata, departajarea se realizeaza potrivit alin. 4 al art. 71 din CCM, potrivit cu care in ipoteza in care doua sau mai multe persoane sunt in aceeasi situatie, disponibilizarea se va face cu consultarea sindicatelor.
Or, in cauza, anterior masurii disponibilizarii reclamantului nu s-a realizat o consultare a sindicatului, si sub acest aspect, de asemenea, apreciem ca masura de concediere s-a realizat cu incalcarea ordinii de prioritate prevazute de contractul colectiv de munca, si ca atare este nelegala.
Mai mult, urmeaza ca instanta de judecata sa analizeze si imprejurarea ca seful de sector preferat in locul reclamantului, respectiv numitul [...], este de altfel liderul de sindicat, fiind in mod evident in conflict de interese, situatie in care ar fi trebuit sa fie ceruta opinia instantei de judecata.
In speta de fata, masura de desfiintare a functiei de sef de sectie este doar o modalitate de concediere aparent legala a salariatului, ascunzand realul motiv al concedierii, legat de persoana salariatului. Practic, directorul general refuza orice linie de comunicare cu seful de serviciu, optand pentru a comunica cu  subordonatul sefului de serviciu, respectiv numitul [...], prin care se transmiteau dispozitiile catre seful de serviciu.
In ceea ce priveste conditiile de solvabilitate/insolvabilitate a societatii, urmeaza a avea in vedere ca situatiile financiare ale acesteia sunt pe un trend ascendent, astfel cum rezulta din extrasele privind bilanturile depuse de unitatile  de specialitate, publicate pe site - ul de publicitate al ANAF, si astfel cum rezulta si din Bugetul de venituri si cheltuieli aprobat de catre Consiliul Local Tulcea, care prevede cheltuieli mai mare la nivelul personalului fata de anul anterior, desi se invoca o evidenta criza economica la nivelul societatii.
De la data la care s-a efectuat presupusa reorganizare pentru redresare economica a societatii, au fost efectuate angajari noi. Sub aspectul efectuarii de noi angajari, urmeaza ca instanta de judecata sa analizeze raspunsul I.T.M.- ului din care rezulta ca de la data concedierii reclamantului, parata a angajat un numar de peste 10 salariati.
In speta, intentia angajatorului a fost una clara, de a-1 da afara pe seful de sectie, reclamantul din prezenta cauza, aducand ca motivare exterioara existenta unui reorganizari ca urmare a situatiei economico-financiare a societatii. Astfel cum s-a aratat anterior, prin asa numita reorganizare s-a urmarit desfiintarea doar a unui singur post de conducere la nivelul sectiei, respectiv al reclamantului, iar nu o diminuare a costurilor si a cheltuielilor societatii in contextul in care pe anul 2013 si 2014 cheltuielile alocate de catre Consiliul Local Tulcea cu personalul sunt mai mari decat momentul la care a fost concediat reclamantul.
Masura de desfiintare a sectiei, si implicit cea a sefului de sectie, nu a fost determinata de o nevoie serioasa si reala a societatii. Concluzia se impune cu mai multa evidenta in contextul in care reorganizarea s-a realizat doar prin comasarea sectiilor intr-una singura, insa din punct de vedere organizatoric, atributiile si responsabilitatile sectiei sunt identice.
De asemenea, mentioneaza ca parata nu face dovada ca restructurarea postului petentului este singura solutie posibila in redresarea sa economica, celelalte masuri de reorganizare dovedindu-se insuficiente sau inadecvate, angajatorul trebuind sa aduca justificari serioase legate de necesitatea desfiintarii postului raportat la motivele de ordin economic, de dovedirea unor greutati reale din punct de vedere financiar pe care nu le poate depasi decat prin desfiintarea anumitor posturi.
Totodata, nu este de neglijat nici imprejurarea ca reclamantul nu a fost cercetat disciplinar niciodata, nu a fost sanctionat, activitatea sa profesionala fiind una deosebit de merituoasa si de baza pentru societate. Despre notorietatea si competentele profesionale ale reclamantului, urmeaza ca instanta sa analizeze atat inscrisurile depuse la dosarul cauzei cat si proba testimoniala administrata.
Practic, angajatorul nu a urmarit efectiv eliminarea functiei/postului ocupat de angajat din cadrul societatii, in contextul in care atributiile prevazute in fisa postului in sarcina acestuia sunt exercitate de catre o alta persoana, ci a urmarit eliminarea angajatului persoana fizica.
In raport de dispozitiile legale, art. 253 Codul Muncii, angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Prejudiciul care a fost solicitat in petitul cererii de chemare in judecata consta in atingerea adusa imaginii si demnitatii contestatorului prin emiterea deciziilor nelegale, prin prisma faptului ca dupa 25 de ani de munca, dintre care 23 de ani petrecuti in domeniul ce formeaza obiectul de activitate al societati, reclamantul a fost eliminate abuziv din societate.
Sigur ca aceasta masura a fost de natura sa afecteze imaginea reclamantului in societate, cu atat mai mult cu cat acesta este recunoscut pe plan local pentru meritele sale deosebite, cat si mai ales pentru realizarile acestuia pentru comunitatea locala.
Mai mult, astfel cum rezulta din proba testimoniala administrata, tinand seama de calificarea si specializare reclamantului, nu este posibila angajarea intr-un alt loc de munca pe raza municipiului Tulcea. 
Pentru aceste considerente, apreciaza ca solicitarea de acordare a unei sume de 2000 de euro cu titlu de daune morale este una echitabila in raport de prejudiciul resimtit de angajat, de a fi umilit public prin eliminarea sa din cadrul societatii.
Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 17/30.04.2013 emisa de S.C. [...] S.A. s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 65 din Codul Muncii incepand cu 01.05.2013, ca urmare a desfiintarii postului de sef sectie din cadrul Sectiei Salubrizare stradala.
La baza emiterii acestei decizii a stat hotararea Consiliului de Administratie nr.2 din 27.03.2013, prin care in urma analizei financiar contabile a societatii, s-au prevazut anumite masuri organizatorice pentru redresarea economica a firmei si diminuarea pierderilor printre care si unificarea unor sectoare, desfiintarea sectiei Salubrizare stradala si desfiintarea unor posturi printre care si postul de sef de sectie din cadrul sectiei Salubrizare stradala.
Potrivit art. 18 lit. A din Actul constitutiv al societatii, Consiliul de Administratie aproba modificarea structurii organizatorice si statul de functii al societatii si desfiintarea de posturi.
Prin urmare, sustinerea apelantului ca Hotararea nr. 2/27.03.2013 a Consiliului de Administratie ar fi lovita de nulitate absoluta intrucat acesta nu acesta nu avea in competenta desfiintarea de sectii este nefondata.
Potrivit art. 65 alin.(1) din Codul muncii: "concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia."
Prin alin.(2) din acelasi articol prevede ca "desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa."
Desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand el este suprimat din statul de functii sau organigrama societatii.
Din analiza statelor de functii depuse la dosar de catre societatea parata rezulta ca postul ocupat de reclamant a fost suprimat din structura angajatorului, astfel incat, sub aspectul caracterului efectiv al desfiintarii decizia de concediere este legala.
Concedierea contestatorului a avut o cauza reala si serioasa, fiind impusa de necesitatea  redresarii economice a societatii prin unificarea unor sectoare din cadrul sectiei de salubrizare stradala, desfiintarea sectiei de salubrizare stradala si trecerea noului sector in subordinea directorului  general si desfiintarea postului de sef sectie de salubrizare stradala.
Dificultatile economico-financiare au fost generate de reducerea solicitarilor de prestari servicii adresate societatii ca urmare a restrangerii activitatii a tot mai multi agenti economici cu care parata avea incheiate contracte de colectare deseuri.
Desfiintarea postului de sef sectie nu a urmarit indepartarea reclamantului din cadrul societatii asa cum acesta sustine ci scopul urmarit a fost acela de reorganizare a acestei ramuri de activitate a societatii prin reducerea costurilor si eficientizare care sa conduca la diminuarea pierderilor inregistrate pentru aceasta activitate.
Decizia de restructurare si oportunitatea masurii reducerii cheltuielilor de personal prin desfiintarea unor sectii si posturi, structura noii organigrame este atributul exclusiv al Consiliului de Administratie, care poarta responsabilitatea asigurarii eficientei si rentabilitatii economice a societatii, acestea neputand fi cenzurate de catre instanta, aceasta putand doar verifica daca punerea in aplicare a acestor masuri  este efectuata cu respectarea dispozitiilor legale.
Pe postul contestatorului nu au fost angajate ulterior alte persoane, atributiile acestuia fiind preluate de directorul general al societatii, prin schimbarea raportului de subordonare a personalului, astfel incat sa fie asigurata o mai buna gestionare a activitatii.
Conform structurii organizatorice modificata prin Hotararea Consiliului de Administratie din 27.03.2013, sectoarele dispar alaturi de sectia de salubrizare, prin unificare si desfiintare apare un singur sector care este in subordinea directorului general.
In doctrina si jurisprudenta s-a statuat in mod constant ca pentru a retine indeplinirea conditiei impuse de art. 65 alin.2 din Codul muncii este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitati in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea si selecteaza salariatii pe criterii de competenta.
Dispozitiile art. 71 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate prin care se reglementeaza criteriile ce selectie a salariatilor la disponibilizare nu se aplica in speta, intrucat postul contestatorului era unic, nu existau mai multi salariati care ocupau acelasi post pentru a se pune problema aplicarii criteriilor de selectie.
Postul pe care il ocupa contestatorul s-a desfiintat ca urmare a reorganizarii activitatii, iar aceasta masura nu a avut nici o legatura cu activitatea sa profesionala sau cu  abilitatile sale de a exercita o anumita profesie.
Restrangerea activitatii si problemele economico-financiare cu care s-a confruntat parata au fost dovedite cu bilantul si contul de profit si pierdere pe anul 2012 (depuse la instanta de fond), precum si cu cererile unor  agenti economici privind solicitarile de reziliere a contractelor de prestari servicii (depuse in recurs).
In consecinta, in mod corect prima instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile art. 65 Codul muncii si a respins contestatia ca nefondata.
Decizia de concediere fiind legala si temeinica, in mod corect a fost respinsa si cererea de obligare a paratei la daune morale.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin.1 Cod proc.civila, Curtea a respins apelul ca nefondat.     
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Contracte de munca; Desfacerea contractului de munca; Restructurare, Reorganizare

Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului. - Hotarare nr. 70/AS din data de 08.04.2014
Contestatie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natura salariala provenite de la bugetul de stat daca nivelul acesteia depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie. - Hotarare nr. 113/AS din data de 30.09.2014
Contestatie decizie de pensionare. Recuperarea debitului rezultat in urma recalcularii drepturilor de pensie cuvenite reclamantei prin revizuirea stagiului de cotizare realizat de aceasta. - Hotarare nr. 128/AS din data de 10.06.2014
Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare. - Hotarare nr. 13/AS din data de 04.02.2014
Aplicarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 si art. IV alin. 1 din OUG nr. 1/2014 persoanelor pensionate pentru limita de varsta in perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, care anterior anului 2011 au beneficiat de pen - Hotarare nr. 179/AS din data de 12.11.2014
Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii - Hotarare nr. 17/AS din data de 24.02.2014
Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Incasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite in contractul colectiv de munca pentru acordarea lor. - Decizie nr. 262/CM din data de 24.06.2014
Protectia drepturilor salariatelor care efectueaza concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Situatia gradatiei de merit acordate in invatamantul preuniversitar. - Decizie nr. 203/CM din data de 27.05.2014
Necesitatea reinfiintarii postului desfiintat in cazul unei concedieri efectuate in baza art. 65 Codul muncii, care a fost anulata. - Decizie nr. 386/CM din data de 14.10.2014
Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250 - Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014
Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate. - Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014
Imposibilitatea reintegrarii in postul detinut anterior concedierii, cand intre timp a intervenit un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. - Decizie nr. 97/CM din data de 18.03.2014
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. - Decizie nr. 280/CM din data de 20.08.2014
Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 188/CM din data de 13.05.2014
Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare. - Decizie nr. 144/CM din data de 09.04.2014
Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari. - Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014
Concediere colectiva. Modul de indeplinire a procedurii de informare si consultare prealabila in cazul existentei unor organizatii sindicale nereprezentative. - Decizie nr. 260/CM din data de 24.06.2014
Concediere pentru desfiintarea locului de munca. Conditii. Inexistenta unei cauze reale si serioase. - Decizie nr. 19/CM din data de 21.01.2014
Competenta generala a instantelor romane. Termenul de recurs. Identificarea, in cazul muncii pe platforme petroliere mobile, a locului "in care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea", la care se refera art. 19 pct. 2 lit. a) din Regulamentu - Decizie nr. 181/CM din data de 10.06.2014
Competenta generala a instantelor romane in contractele de munca incheiate cu un angajator dintr-un stat membru UE. Incidenta art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. - Decizie nr. 182/CM din data de 10.06.2014