Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii

Cererea adresata direct instantei de judecata in vederea obligarii casei teritoriale de pensii la recalcularea pensiei cu luarea in considerare a unei adeverinte nu se confunda cu o contestatie impotriva deciziei emise de casa teritoriala de pensii asupra cererii de recalculare a pensiei in baza aceleiasi adeverinte, fiind vorba despre doua cai procedurale diferite.
Art. 149-151 din Legea nr. 263/2010, in baza carora prima instanta a admis exceptia inadmisibilitatii, instituie o procedura administrativa obligatorie prealabila sesizarii instantei numai pentru contestatia impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii, astfel incat aceasta procedura prealabila nu poate fi aplicata si in cazul altor actiuni indreptate impotriva caselor teritoriale sau sectoriale de pensii.

Art. 149-151 din Legea nr. 263/2010

I. Sentinta apelata:
Prin sentinta civila nr. 3348/11.09.2013, Tribunalul Constanta, sectia I civila, a respins exceptia tardivitatii actiunii ca nefondata, a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins ca inadmisibila cererea formulata la 30.04.2013 de reclamanta IE in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Constanta, prin care aceasta solicitase recalcularea drepturilor de pensie prin luarea in considerare a adeverintei nr. X/8.11.2011 eliberata de SC OT SA.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr. Y/05.11.2012 privind acordarea pensiei  pentru limita de varsta emisa de Casa Judeteana de Pensii Constanta s-a admis cererea reclamantei IE si s-a stabilit in favoarea sa dreptul la pensie pentru limita de varsta, in cuantum lunar de 1338  lei, cu incepere din data de 01.12.2011.
Reclamanta a contestat legalitatea acestei decizii de pensionare, pe calea contestatiei ce a fost adresata Tribunalului Constanta la 30.04.2013 si care face obiectul prezentei cauze, criticand-o pentru nevalorificarea completa a sporurilor cu caracter permanent si a salariilor brute la care angajatorul a achitat CAS si PS.
Art. 149 - 151 din Legea 263/2010 reglementeaza procedura de contestare a deciziilor de pensie si organele competente sa solutioneze aceste contestatii. Dispozitiile legale citate instituie o procedura administrativa prealabila obligatorie, in materia drepturilor de asigurari sociale (pensii) si  au caracter de dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun al procesului civil, de stricta interpretare.
Reclamanta nu a indeplinit procedura administrativa  obligatorie si prealabila consacrata prin art. 149 din Legea 263/2010.
Calificarea normei art. 149  din Legea 263/2010 ca imperativa rezulta din redactarea acesteia si deopotriva, din finalitatea urmarita de legiuitor - incercarea de solutionare a litigiului pe cale administrativa si preintampinarea introducerii unor cereri intempestive - depasindu-se astfel interesul personal al partilor si asigurandu-se distribuirea justitiei in procesul civil.
Indiferent de natura criticilor aduse unei decizii de pensie, acestea pot fi supuse controlului organelor competente (cu sau fara caracter jurisdictional) numai pe calea procedurii speciale a contestatiei la decizie si nu in afara acestui instrument procesual adecvat acestei cauze.
 In baza considerentelor expuse, vazand ca lipseste o conditie de exercitiu a actiunii civile prin lipsa procedurii prealabile obligatorii, tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii cererii si a respins cererea ca inadmisibila.

II. Apelul:
1. Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta IE, solicitand anularea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In motivarea cererii de apel, reclamanta a aratat ca nu a investit instanta cu o contestatie impotriva unei decizii de pensionare, ci a urmarit ca, incepand de la data inregistrarii actiunii, parata sa fie obligata la recalcularea pensiei potrivit principiului contributivitatii.
Intimata nu a formulat intampinare cu privire la cererea de apel.
2. In cadrul judecatii in apel a fost atasat dosarul de fond si nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza apelului:
Prin cererea de chemare in judecata, apelanta reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin luarea in considerare, pentru perioada 5.12.1979 - 1.02.2009, a veniturilor dovedite prin adeverinta nr. X/8.11.2011 eliberata de SC OT SA.
Prin raspunsul la intampinare din 5.06.2013, raspunzand la exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata parata, apelanta reclamanta a aratat ca situatia dedusa judecatii nu o constituie contestarea unei decizii de pensionare, actiunea nefiind fundamentata pe art. 149 din Legea nr. 263/2010, ci solicita obligarea paratei ca, de la data inregistrarii actiunii, sa recalculeze dreptul la pensie in concordanta cu principiul contributivitatii.
Prin cererea inregistrata sub nr. 1678/11.11.2011 la intimata parata, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei stabilite anterior in baza Legii nr. 19/2000, cu luarea in considerare a veniturilor dovedite prin adeverinta nr. X/8.11.2011 eliberata de SC OT SA.
Asupra acestei cereri parata s-a pronuntat prin decizia nr. Y/5.11.2012 in sensul respingerii ei, intrucat salariile brute mentionate in aceasta adeverinta nu au facut parte din baza de calcul a pensiei anterior datei de 1.04.2001 si nu se regasesc in enumerarea expresa din Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011.
Este necontestat ca impotriva acestei decizii apelanta nu a formulat contestatie administrativa.
De asemenea, aceasta nu a formulat nici contestatie adresata direct instantei de judecata, nici in prezenta cauza, nici in alta cauza.
Totodata, apelanta reclamanta nu a formulat, ulterior emiterii deciziei nr. Y/5.11.2012, o cerere de revizuire a pensiei in baza art. 107 lin. 1 din Legea nr. 263/2010, adresata administrativ intimatei parate.
In aceste conditii, apelanta reclamanta s-a adresat direct instantei de judecata cu o cerere de obligare a casei teritoriale de pensii la recalcularea pensiei cu luarea in considerare a adeverintei mentionate.
O asemenea actiune nu se confunda cu o contestatie impotriva deciziei emise de casa teritoriala de pensii asupra cererii de recalculare a pensiei in baza aceleiasi adeverinte, fiind vorba despre doua cai procedurale diferite.
Astfel, daca s-ar fi exercitat contestatia impotriva deciziei nr. Y/5.11.2012, obiectul cauzei ar fi fost in principal anularea acestei decizii si doar ca o consecinta obligarea paratei la recalcularea pensiei, incepand din luna urmatoare depunerii cererii la casa teritoriala de pensii.
Spre deosebire de aceasta ipoteza, actiunea exercitata in cauza de fata are ca obiect doar obligarea paratei la recalcularea pensiei, pe cale principala, incepand de la data inregistrarii cererii la instanta, in conditiile necontestarii deciziei nr. Y/5.11.2012.
Art. 149-151 din Legea nr. 263/2010, in baza carora prima instanta a admis exceptia inadmisibilitatii, instituie o procedura administrativa obligatorie prealabila sesizarii instantei numai pentru contestatia impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii, nu si pentru alte actiuni indreptate impotriva acestora.
Posibilitatea, din punct de vedere procesual, a exercitarii unor alte actiuni impotriva caselor de pensii este recunoscuta atat in baza art. 21 din Constitutie, cat si in baza art. 154 din Legea nr. 263/2010, care se refera la "cererile indreptate impotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau impotriva caselor de pensii sectoriale", deci nu doar la contestatiile impotriva deciziilor acestora.
Art. 149-151 din Legea nr. 263/2010 reglementeaza procedura de contestare a deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii.
Cata vreme legiuitorul a restrans obligativitatea procedurii prealabile de contestare administrativa, prin art. 149-151, numai la contestatiile impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii, aceasta procedura prealabila nu poate fi aplicata si in cazul altor actiuni indreptate impotriva caselor teritoriale sau sectoriale de pensii, cum ar fi cea exercitata in cauza de fata.
In aceste conditii, este eronata concluzia primei instante in sensul ca lipseste o conditie de exercitiu a actiunii civile prin lipsa procedurii prealabile obligatorii. Dimpotriva, in speta dreptul la actiune exista ca o aplicatie a liberului acces la justitie, intrucat el nu a fost conditionat de legiuitor de indeplinirea unei proceduri prealabile obligatorii.
Necontestarea de catre apelanta reclamanta a deciziei nr. Y/5.11.2012 constituie in prezenta cauza un aspect strain de chestiunea dreptului la actiune, a carui relevanta va fi stabilita cu ocazia rejudecarii cauzei.
Retinand ca sentinta apelata a fost pronuntata de prima instanta fara a intra in cercetarea fondului, in conditiile in care in mod nelegal a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins cererea ca inadmisibila, curtea constata ca sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 C. proc. civ., referitoare la anularea hotararii apelate, precum si, intrucat apelanta a solicitat expres acest lucru prin cererea de apel, la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In consecinta, curtea va admite apelul, va anula sentinta apelata si va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanta.
Ramane ca prima instanta, cu ocazia rejudecarii, sa stabileasca daca exista sau nu dreptul dedus judecatii de apelanta reclamanta, respectiv de a obtine recalcularea pensiei in conditiile in care cererea de recalculare a fost respinsa prin decizie a casei teritoriale de pensii, impotriva acestei decizii nu s-a formulat contestatie, iar ulterior emiterii ei nu s-a formulat cerere de revizuire in baza art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.