Contestatie impotriva deciziei de revizuire a pensiei

Prin contestatia  formulata de  contestatorul  P. D. in contradictoriu cu  Casa sectoriala de  pensii, Comisia de Contestatii   s-au  solicitat  urmatoarele :
- anularea deciziei  de revizuire a pensiei  nr. 88934/7.06.2011 ca netemeinica si nelegala,
- restabilirea situatiei anterioare emiterii deciziei de revizuire  in sensul restabilirii  si mentinerii  in plata a pensiei de serviciu stabilita prin decizia  nr. 88934/24.07.2008 si   obligarea  intimatelor la plata pensiei  in cuantumul  din luna decembrie 2010.
- obligarea intimatelor la restituirea diferentelor dintre cuantumul pensiei  speciale  si cuantumul pensiei revizuite de  la  momentul emiterii deciziei de revizuire si pana la data repunerii  in plata a pensiei dobandite  in baza L. 164/2001, respectiv  999 lei/luna brut.
Cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata in esenta ca decizia de revizuire  i-a fost comunicata la data de 11.07.2011  si   a contestat-o  in termen  legal la Comisia de Contestatii  din cadrul S.R.I., care a solutionat contestatia  prin hotararea nr. 462/20.09.2011, ce  i-a fost comunicata la data de  05.10.2011.
Decizia de revizuire  este lipsita de  temei  legal  fiind emisa  cu nerespectarea  disp. O.U.G. nr. 1/2011 intrucat  nu s-a procedat la recalcularea pensiei  de serviciu  in baza  L. nr. 119/2010 si se aplica retroactiv. 
Decizia  nr.871/2010 a Curtii Constitutionale nu are relevanta in cauza, prin raportarea  la dreptul de acces la justitie,   intrucat  Curtea Constitutionala nu   poate fi calificata ca fiind  un tribunal impartial  si independent datorita modului  de desemnare a judecatorilor.  
Decizia de revizuire a fost emisa  cu  incalcarea art. 15  din Constitutie si art. 1 din C. civ., nerespectandu - se principiul  neretroactivitatii legii civile.
 Se incalca dreptul de proprietate al contestatorului, respectiv art. 1  din Protocolul 1 al CEDO si art. 14  din CEDO astfel cum acesta este protejat de jurisprudenta CEDO, al drepturilor castigate, principiul egalitatii in drepturi si nediscriminarii.
Schimbarea temeiului in baza careia a fost stabilita pensia initial, respectiv Legea 164/2001 si diminuarea cuantumului pensiei este contrara dispozitiilor constitutionale, comunitare si principiilor cuprinse in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Solicita  inlaturarea de  la aplicare a prevederilor  din L. nr.119/2010 si din O.U.G.. nr.1/2011  prin care se diminueaza exagerat  de mult veniturile  din pensie,scaderea acesteia  fiind una de substanta, esentiala si imprevizibila, cu efect definitiv.
Invoca practica CEDO  in acest sens  precum si incalcarea prevederilor  art. 14  din CEDO ce  interzice discriminarea.
 In drept  se refera la  disp. legale mentionate in actiune.
In probatiune  depune in copie, act  identitate, decizia de stabilire a pensiei de serviciu,
decizia de  revizuire a pensiei, situatii venituri,  contestatie  formulata la Casa sectoriala de  pensii, dovada  de comunicare,  hotararea  Comisiei de Contestatii nr. 462/20.09.2011, dovada comunicarii, cupoane pensie.
Casa de Pensii Sectoriala, Comisia de Contestatii Pensii au formulat intampinare  si note de sedinta, prin care s-au  opus admiterii  contestatiei  ca    netemeinica si nelegala, sustinand  in esenta ca  prin revizuirea  pensiei  categoriile de pensionari  vizate de  L. nr. 119/2010 nu si-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar  cuantumul pensiei,  din necesitatea  reformarii sistemului de  pensii, reechilibrarea  si eliminarea  inechitatilor existente , in conditiile  situatiei de criza economica si financiara.
Anexeaza documentatia avuta in vedere la  emiterea deciziei de revizuire.
Asupra contestatiei de fata, instanta retine urmatoarele:
Contestatorul  Pe. D.   a fost  beneficiarul unei pensii militare  de serviciu  stabilita in temeiul Legii 164/2001, al carei cuantum a fost  pana in luna iulie 2011  de  4253 lei brut conf. cupoanelor de  pensie de la f.37.
Prin decizia  de revizuire atacata  cu nr.  88934/27.06.2011  emisa de  intimatii Casa de Pensii Sectoriala, Comisia de Contestatii Pensii a fost revizuita pensia contestatorului potrivit OUG nr.1/2011 rezultand  o pensie   in suma de 3254 lei brut (f.22).
Impotriva deciziei de  revizuire   contestatorul  P. D.  a formulat contestatie pe cale administrativa, iar prin  hotararea  nr. 462/20.09.2011  emisa de  Comisia de Contestatii din cadrul S.R.I. s-a respins ca  neintemeiata contestatia (f.34-35).
Decizia de revizuire a fost emisa  in baza  disp. L. nr.119/2010 si OUG nr.1/2011, termenul de aplicare fiind expres prevazut de ultimul act  normativ.
Transformarea pensiei de  serviciu  in pensie  pentru limita de varsta in  intelesul L. nr. 19/2000 s-a facut pe baza  veniturilor realizate lunar in perioadele  care constituie stagiu de cotizare, deciziile de pensie urmand a fi revizuite din oficiu conf. art. 1 din OUG, nr.1 /2011.
Instanta  constata  ca  prin L nr.119/2010  si  O.U.G. nr. 1 /2011 categoriile  de  pensionari  vizate  nu  si-au pierdut  dreptul la pensie, ci le-a fost afectat  doar  cuantumul pensiei,  masura fiind  impusa de  resursele bugetare si de   indicatorii  socio – economici  care  arata nivelul de  sustenabilitate  al  sistemului de pensii .
Curtea Europeana a Drepturilor Omului sesizata cu incalcari ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii pensiilor, a apreciat ca o astfel de ingerinta nu este de tipul „privarii de proprietate” - hotararea din 2.02.2010 Aizupurua Ortiz c/a Spaniei din 2 februarie 2010 -, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizeaza situatia reducerii pensiilor sau salariilor ca si cum ingerinta ar fi o “privare de proprietate”.  In consecinta, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce, eo ipso, la incalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1.Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotararea din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53). Spre exemplu, in materie de pensie, Curtea accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei – reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane  – neincalcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din pretul asigurarii pentru automobile – Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depaseasca un plafon maximal stabilit de lege pentru pensiile publice – Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005).Avand in vedere marja mare de manevra recunoscuta statului de CEDO, se  poate  retine ca numai in circumstante cu adevarat exceptionale s-ar putea ajunge la incalcarea Conventiei.
Constatarea anterioara a constitutionalitatii Legii 119/2010 nu impiedica judecatorul national sa verifice daca aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Conventiei. Aceasta verificare nu poate face abstractie de jurisprudenta CEDO in materie, care  insa nu garanteaza dreptul de a continua sa primesti o pensie intr-un anumit cuantum.
Necesitatea asigurarii unui just echilibru intre exigentele intereselor generale ale comunitatii si interesele de aparare a drepturilor fundamentale ale individului, se reflecta si in structura art. 1 din Protocolul nr.1 si se concretizeaza in necesitatea existentei unui raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit. Ca urmare, verificarea acestui echilibru presupune analiza diferitelor interese in cauza si a conditiilor socio – economice generale care au impus luarea masurii respective.
In ceea ce priveste retroactivitatea, se retine ca Legea nr.119/2010 si OUG nr.1/2011 produc efecte numai pentru viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul pensiei, nefiind afectate sumele obtinute cu titlu de pensie de serviciu anterior intrarii in vigoare a legii.
Nici principiul nediscriminarii nu este incalcat intrucat prin revizuirea  pensiei impusa de Legea nr.119/2010 si OUG nr. 1/2011  sunt afectate pensiile tuturor persoanelor aflate in situatii similare (beneficiari ai unor pensii de serviciu), iar pensia revizuita are aceeasi natura cu cea prevazuta pentru toate categoriile de pensionari, conform Legii nr.19/2000, respectiv L. nr. 263/2010.
De altfel, asupra acestor aspecte s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin decizia nr.873/2010 prin care s-a retinut ca dispozitiile Legii nr.119/2010 sunt constitutionale, iar aceasta instanta este  garantul suprematiei Constitutiei, conf. art. 1 din L. 47/1992
Curtea retine ca, in principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, astfel cum este reglementat in art. 47 alin. (2) din Constitutie.
     Pensiile speciale, fiind instituite de catre legiuitor in considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o ratiune suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei  din sistemul public. Or, in cazul de fata, o atare ratiune este, asa cum rezulta din expunerea de motive a legii criticate, atat grava situatie de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale de stat), cat si necesitatea reformarii sistemului de pensii, prin eliminarea inechitatilor din acest sistem.
     Avand in vedere   toate acestea, Curtea constata ca in conceptul de "drepturi castigate" pot intra doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestatii deja incasate s-ar fi incalcat dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. In acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca "o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul  de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare".
     In concluzie, se constata ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor  si  OUG nr. 1/2011 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
 Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art.44 din Constitutie, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale". Notiunea "bun" utilizata de acest text are o semnificatie autonoma, putandu-se considera ca pensia este un bun care intra sub protectia acestui text.
    Avand in vedere insa cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adica suplimentul din partea statului, se acorda numai in masura in care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fara afectarea partii contributive, nu poate avea semnificatia unei exproprieri.
    Distinct de acestea, Curtea constata ca prevederile art. 53 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati nu sunt aplicabile, deoarece dispozitiile legii criticate nu restrang dreptul la pensie, ca drept fundamental prevazut la art. 47 alin. (2) din Constitutie, ci prevad recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de Legea nr. 19/2000, respectiv  OUG nr.1/2011, cuantumul rezultat putand fi  diferit, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu doar sub aspectul cuantumului acesteia. Or, legiuitorul este in masura sa acorde, sa modifice sau sa suprime componenta suplimentara a pensiei de serviciu, in functie de posibilitatile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea si a celorlalte prevederi sau principii constitutionale.
Nu se poate retine  ca in situatia dedusa judecatii  s-a  incalcat  principiul nediscriminarii,  intrucat recalcularea   si revizuirea  pensiei   impusa de L. nr. 119/2010 si OUG nr. 1/2011  priveste  toate  categoriile de  persoane  aflate  in situatii  similare (beneficiare  a  pensiilor de  serviciu). 
Dispozitiile  art. 180  al.7  din L. nr. 19/2000   privind   pastrarea  in plata a cuantumului  mai avantajos sunt aplicabile doar pensiilor stabilite  in sistemul public de pensii,  potrivit acestei legii  si nicidecum prin raportare  la pensii stabilite in baza legilor speciale.
Prin urmare, nu pot  fi retinute   cauze  de nulitate a deciziei de  revizuire sau a  hotararii nr.462/20.09.2011  data de  Comisia de contestatii in solutionarea contestatiei  formulata pe cale administrativa.
Nici art.14 din Conventia europeana a drepturilor omului nu interzice unui stat membru de a trata in mod diferit anumite categorii socio-profesionale pentru a corecta „inegalitatile de fapt” dintre ele.  In plus, in jurisprudenta CEDO, statele contractante beneficiaza de o marja de apreciere in a  evalua in ce masura diferentele intre situatii similare justifica un tratament diferit, marja care  poate varia in functie de imprejurari, de  obiectul si fondul dreptului ( cauza Petrovic versus Austria – hotararea nr..27/1998).
Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.29/2011, aplicabila in cazul de fata, constata cu certitudine ca doua din cele trei conditii care ar fi putut determina ca ingerinta ce s-a produs sa conduca la incalcarea art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului au fost respectate, respectiv ingerinta este legala (a fost reglementata prin Legea nr.119/2010 si urmareste un scop legitim, de utilitate publica (reformarea sistemului de pensii prin eliminarea inechitatilor din sistem si conditiile de criza economica si financiara a statului).
In privinta celei de-a treia conditii, respectiv existenta unui raport  rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit, consideram ca recalcularea pensiilor de serviciu pentru categoria de pensionari din care face parte reclamantul s-a facut prin pastrarea acestui raport in conditiile in care unul din elementele scopului urmarit a fost determinat de diminuarea resurselor bugetare datorate de grava criza economica si financiara, de notorietate publica, cu care se confrunta statul roman, ce tinde sa se cronicizeze pe fondul crizei europene si mondiale si  care ar fi putut determina intrarea Romaniei in  incapacitate de plata.
Instanta suprema porneste de la premiza ca raportul de proportionalitate este compromis numai daca reclamantul ar fi suportat o sarcina individuala excesiva, exorbitanta, care excede marjei de apreciere a statului in reglementarea aspectelor legate de politica sociala (cazul in care persoana ar  fi lipsita in totalitate de un bun sau i-ar fi fost suprimate integral mijloacele  de existenta, ceea ce nu poate fi vorba in cazul in speta, la o pensie revizuita la suma de 3254 lei.
Instanta constata ca nu au intervenit erori de calcul la  revizuirea pensiei,  fiind  valorificate  toate documentele aflate  la dosarul de pensie, inclusiv datele  inscrise  in carnetul de munca. Verificand tabelul cu datele si elementele care  au stat la baza  determinarii  punctajului mediu anual,  se  observa  ca nu exista  perioade si venituri lipsa si au fost evidentiate  totodata  conditiile  de munca  in care aceasta si-a desfasurat activitatea.
Pentru  toate  aceste  motive , se va  respinge contestatia ca  neintemeiata.