Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare.

Nici in cazul unor pretinse erori in privinta modului de stabilire a pensiei, nici in cazul unor venituri sau stagii de cotizare nevalorificate sau incidente ulterior pensionarii, legea nu permite valorificarea drepturilor pretinse decat cu respectarea procedurii legale, dreptul substantial la revizuire sau la recalculare a pensiei fiind conditionat de fiecare data de efectuarea unui demers administrativ: fie contestatia prevazuta de art. 149 alin. 1, fie cererea de revizuire prevazuta de art. 107 alin. 1, fie cererea de recalculare prevazuta de art. 107 alin. 3 si 4 din Legea nr. 263/2010 - toate putand fi adresate numai casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii de care apartine pensionarul.
Cum in speta reclamantul nu a contestat decizia paratei prin care aceasta s-a pronuntat asupra cererii de recalculare, precum si nici o alta decizie emisa anterior, si nici nu s-a adresat paratei cu o cerere de revizuire a pensiei stabilite prin aceasta decizie ori prin alta decizie emisa anterior, acesta nu are dreptul de a i se stabili o pensie altfel decat in conditiile deciziilor necontestate ale paratei si in raport cu care nu a adresat acesteia nicio cerere de revizuire.

Legea nr. 263/2010

I. Sentinta recurata:
Prin sentinta civila nr. 1596/27.03.2013, Tribunalul Constanta, sectia I civila, a respins ca nefondata cererea formulata la 14.03.2012 de reclamantul MA in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Constanta.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru munca depusa si limita de varsta stabilita sub imperiul Legii 19/2000.    
La data de 06.12.2011, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei pe baza adeverintelor nr. X/27.08.2010, nr. Y/07.02.2011, nr. TP3/579/07.02.2011, nr. Z/09.06.2011 emise de SNTFM CFR Marfa SA si a adeverintei nr. T/2008 emisa de SC IF S.A., prin care s-au indicat salariile brute realizate in perioada 1976-1999,  sumele de care a beneficiat cu titlu de spor pentru conditii nocive, pentru conditii periculoase, pentru orele prestate in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, spor de vechime si de munca grea.
Dupa cum a sustinut reclamantul si nu s-a contestat de catre parata, adeverintele mentionate au fost depuse la casa de pensii sub nr. 2459/06.12.2011. Aceasta cerere de recalculare a pensiei a fost solutionata insa de parata prin decizia nr. D/10.05.2012, fiind stabilit pe aceasta cale un cuantum al pensiei de 1.303 lei, corespunzator unui punctaj mediu anual de 1,77783 puncte.
In chiar cuprinsul deciziei indicate, s-a prevazut in mod expres ca perioada 27.09.2005-01.06.2008 a fost valorificata in decizia din 09.02.2010, iar sporul pentru conditii periculoase s-a fructificat in decizia din 29.01.2002. Totodata, nu au fost avute in vedere nici veniturile brute prevazute in adeverinta nr. 3102/2010, apreciindu-se ca acestea nu pot fi incluse in categoria sporurilor cu caracter permanent.
Decizia de recalculare a pensiei nr. D/10.05.2012 a fost comunicata reclamantului si a fost supusa procedurii de contestare reglementata de art. 149 si art. 151 din Legea 263/2010, cu parcurgerea unei faze administrative prealabile obligatorii.
Reclamantul nu a inteles sa conteste decizia prin care casa de pensii a solutionat cererea de recalculare a pensiei, desi solutia a fost in mod evident aceea de admitere in parte, cu motivarea solutiei de respingere fata de anumite sporuri si fata de adeverinta cu venituri brute. In consecinta, in temeiul art. 149 alin. 4 din Legea 263/2010, decizia nr. D/31.01.2012 a devenit definitiva, elementele pensiei stabilite pe aceasta cale de institutia parata nemaiputand face obiect al criticilor beneficiarului.
Cu toate acestea, prin cererea de fata, reclamantul a contestat tocmai neluarea in considerare de catre parata a tuturor mentiunilor din adeverintele depuse la dosarul administrativ la data de 06.12.2011. Or, in conditiile in care parata a respectat procedura instituita de Legea 263/2010 si a solutionat cererea de recalculare printr-o decizie, reclamantul la randul sau era tinut de parcurgerea aceleiasi proceduri, care in cazul de fata presupunea formularea unei contestatii impotriva deciziei de recalculare a pensiei.
Ipoteza ca beneficiarul unei pensii, care nu a contestat in termen legal o decizie de stabilire a drepturilor de pensie, sa poata invoca aceleasi eventuale critici pe calea unei actiuni in recalcularea pensiei, ar presupune eludarea procedurii expres prevazute de lege pentru contestarea unei decizii emise de casa de pensii, procedura ce impune in primul rand parcurgerea unei etape administrative si respectarea unui termen de decadere. Or, dispozitiile art. 149 si urm. din lege ar ramane fara nici un fel de eficienta daca s-ar recunoaste persoanei interesate dreptul de a supune analizei instantei legalitatea si temeinicia unei decizii de pensionare, pe alta cale decat in cadrul contestatiei indreptate impotriva respectivei decizii.
In cazul de fata, este evident ca o solutie de admitere a cererii de recalculare a pensiei ar implica incalcarea caracterului definitiv al deciziei nr. D/10.05.2012, din moment ce reclamantul urmareste tocmai valorificarea acelor sporuri cu privire la care casa de pensii s-a pronuntat in mod expres in sensul respingerii cererii de recalculare.
Pentru aceste motive, instanta de fond a retinut ca modalitatea in care casa de pensii a solutionat cererea de recalculare a pensiei din data de 06.12.2011 nu mai poate face obiect al analizei instantei, cata vreme singura cale procedurala pe care legea o pune la indemana beneficiarului pensiei nu a fost urmata de catre reclamant.

II. Recursul:
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul MA.
In motivarea cererii de recurs, reclamantul a aratat ca instanta de fond nu a avut in vedere adeverinta nr. X/27.08.2010 si nici obiectul cauzei, respectiv obligatia de a face. De asemenea, instanta nu s-a pronuntat asupra adeverintei nr. Z/7.02.2011 si nu a analizat toate capetele de cerere.

III. Analiza recursului:
Prin decizia intimatei nr. D/10.05.2012, a fost admisa in parte cererea de recalculare a pensiei pentru limita de varsta formulata de reclamant si inregistrata la intimata sub nr. 2459/6.12.2011, stabilindu-se punctajul mediu anual de 1,77783, incepand de la 1.01.2012.
In cuprinsul acestei decizii s-a retinut ca nu au fost valorificate veniturile brute cuprinse in adeverinta nr. X/2010, sporul pentru conditii periculoase a fost valorificat prin decizia din 29.01.2009, iar perioada 27.09.2005 - 1.06.2008 a fost valorificata prin decizia din 9.02.2010.
Impotriva acestei decizii reclamantul nu a formulat contestatie potrivit art. 149 alin. 1 si/sau art. 151 din Legea nr. 263/2010 si nici nu s-a adresat intimatei cu o cerere de revizuire potrivit art. 107 alin. 1 din aceeasi lege.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestatii, respectiv la comisiile de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii. Potrivit alin. 4 al aceluiasi articol, deciziile de pensie necontestate in termenul prevazut la alin. 1 sunt definitive.
De asemenea, potrivit art. 107 alin. 1 si 2 din aceeasi lege, in situatia in care, ulterior stabilirii si/sau platii drepturilor de pensie, se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala opereaza, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificarile ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate in urma aplicarii prevederilor alin. 1 se acorda sau se recupereaza, dupa caz, in cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data constatarii diferentelor.
Din analiza acestor prevederi legale rezulta ca o modificare a drepturilor de pensie stabilite prin decizie poate avea loc fie ca urmare a admiterii unei contestatii, fie ca urmare a unei revizuiri efectuate din oficiu sau la cererea pensionarului. Astfel, pensionarul nemultumit de modul de stabilire a pensiei poate fie sa conteste decizia de pensionare, fiind tinut de cerinta de admisibilitate constand in depunerea in prealabil a unei contestatii administrative, precum si de termenele prevazute de art. 149 si 151 din Legea nr. 263/2010, fie sa ceara oricand revizuirea pensiei printr-o cerere adresata casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii, in acest caz putand fie contesta decizia care se va emite asupra cererii de revizuire, fie sa se adreseze instantei cu o cerere de revizuire (avand ca obiect obligatia de a face - de a se emite decizia de revizuire, adica o noua decizie de acordare a pensiei, de recalculare, sau de revizuire, in functie de obiectul deciziei criticate) in cazul in care casa teritoriala sau casa sectoriala de pensii sesizata anterior cu cererea de revizuire nu a emis o decizie asupra acelei cereri.
Nu in ultimul rand, potrivit art. 107 alin. 3 - 5 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculata prin adaugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare, prevazute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Pensionarii pentru limita de varsta care, dupa data inscrierii la pensie, realizeaza stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, in conditiile legii. Sumele rezultate in urma aplicarii prevederilor alin. 3 si 4 se acorda incepand cu luna urmatoare celei in care a fost inregistrata solicitarea.
Rezulta astfel ca nici in cazul unor pretinse erori in privinta modului de stabilire a pensiei, nici in cazul unor venituri sau stagii de cotizare nevalorificate sau incidente ulterior pensionarii, legea nu permite valorificarea drepturilor pretinse decat cu respectarea procedurii legale, dreptul substantial la revizuire sau la recalculare a pensiei fiind conditionat de fiecare data de efectuarea unui demers administrativ: fie contestatia prevazuta de art. 149 alin. 1, fie cererea de revizuire prevazuta de art. 107 alin. 1, fie cererea de recalculare prevazuta de art. 107 alin. 3 si 4 din Legea nr. 263/2010 - toate putand fi adresate numai casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii de care apartine pensionarul.
In continuare, in baza liberului acces la justitie, care nu este insa absolut si neconditionat, ci se exercita in conditiile legii, pensionarul poate fie sa atace decizia pronuntata asupra cererii de revizuire sau de recalculare ori hotararea comisiei de contestatii, fie sa se adreseze direct instantei in cazul in care casa teritoriala sau casa sectoriala de pensii ori comisia de contestatii au omis sa se pronunte.
In speta, reclamantul nu a contestat decizia paratei nr. D/10.05.2012, desi procedura administrativa de contestare a acesteia reprezinta o procedura administrativa prealabila, obligatorie, fara caracter jurisdictional, potrivit art. 149 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, iar potrivit alin. 4 decizia necontestata pe cale administrativa este definitiva.
Fiind vorba despre o decizie definitiva, supusa unui termen si unei proceduri de contestare cu caracter obligatoriu, modul de stabilire a pensiei pe care il stabileste nu poate fi contestat cu eludarea procedurii legale de contestare, in caz contrar ajungandu-se la lipsirea de efecte a art. 149 din Legea nr. 263/2010, inclusiv cu eludarea termenului de contestare si a procedurii administrative prealabile cu caracter obligatoriu, ceea ce nu poate fi admis.
Asa cum a fost aratat mai sus, pensionarul nemultumit de modul de stabilire a pensiei poate fie sa contestate decizia de pensionare, cu respectarea procedurii prealabile prevazute de art. 149 din lege, fie sa adreseze casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii o cerere de revizuire a pensiei. In acest ultim caz, decizia asupra cererii de revizuire poate fi atacata la randul ei potrivit art. 149 din lege, iar doar in cazul nesolutionarii cererii de revizuire printr-o decizie, pensionarul poate deduce cererea sa revizuire direct instantei de judecata (aceasta cerere avand ca obiect obligatia de a face - de a se emite decizia de revizuire, adica o noua decizie care sa ia locul celei criticate, noua decizie fiind, dupa caz, de acordare a pensiei, de recalculare, de revizuire, in functie de obiectul celei criticate). Daca nu ar fi asa, s-ar admite ca finalitatea contestarii unei decizii sa se atinga cu eludarea procedurii obligatorii de contestare prevazuta de lege.
Cum in speta reclamantul nu a contestat decizia paratei nr. D/10.05.2012, prin care aceasta din urma s-a pronuntat asupra cererii de recalculare nr. 2459/6.12.2011 in baza adeverintelor care fac obiectul cererii de chemare in judecata formulata in cauza, precum si nici o alta decizie emisa anterior, si nici nu s-a adresat paratei cu o cerere de revizuire a pensiei stabilite prin aceasta decizie ori prin alta decizie emisa anterior, acesta nu are dreptul de a i se stabili o pensie altfel decat in conditiile deciziilor necontestate ale paratei si in raport cu care nu a adresat acesteia nici o cerere de revizuire.
Sustinerea recurentului ca instanta de fond nu a avut in vedere adeverintele nr. X/27.08.2010 si Z/7.02.2011 nu este reala, din considerentele hotararii recurate rezultand ca aceste adeverinte au fost avute in vedere ca fiind depuse impreuna cu celelalte adeverinte care au facut obiectul cererii de recalculare inregistrate la intimata sub nr. 2459/6.12.2011, astfel cum reiese de altfel din cuprinsul cererii de recalculare depuse la fila 10 din dosarul de fond.
Critica recurentului in sensul ca instanta de fond nu ar fi avut in vedere obiectul cauzei nu poate fi primita, in realitate sentinta recurata fiind pronuntata cu respectarea principiului disponibilitatii, strict in considerarea obiectului acesteia, instanta de fond statuand in legatura cu dreptul reclamantului dedus judecatii, respectiv acela de a obtine o noua decizie de recalculare a pensiei, adica o decizie de revizuire a deciziei de recalculare gresit emisa, fara insa ca acea decizie sa fi fost contestata. Intrucat recunoasterea unui asemenea drept vine in contradictie cu prevederile legale referitoare la contestarea deciziilor caselor teritoriale sau sectoriale de pensii, cererea a fost respinsa ca nefondata.
Curtea a adaugat, pe fondul acestui rationament, ca se impune si verificarea faptului daca recunoasterea dreptului dedus judecatii vine sau nu in contradictie si cu prevederile referitoare la revizuirea pensiilor potrivit art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, in speta aceasta contradictie subzistand intrucat reclamantul nu a formulat nici cerere de revizuire in raport cu decizia din 10.05.2012 ori cu vreo decizie anterioara.
Aceasta dezvoltare a rationamentului judiciar nu inseamna insa instanta de fond nu a tinut cont de obiectul cauzei, dimpotriva acesta a fost respectat intru totul, pronuntarea sentintei fiind facuta in limitele investirii, strict asupra pretentiei deduse judecatii.
Gasind neintemeiat capatul de cerere principal, referitor la emiterea noii decizii de recalculare a pensiei reclamantului, instanta de fond a respins intreaga cerere de chemare in judecata ca nefondata, tinand cont ca celelalte capete de cerere, respectiv privind obligarea paratei la plata "drepturilor recalculate", actualizate cu rata inflatiei, precum si a cheltuielilor de judecata, au caracter accesoriu si nu se impunea analiza lor pe fond de vreme ce ipoteza de la care porneau, adica admiterea capatului de cerere principal, nu era intrunita.
Sub un alt aspect, potrivit art. 2812a C. proc. civ., completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, astfel incat nesolutionarea de catre prima instanta a unor capete de cerere nu poate face obiectul caii de atac a recursului, exercitata in speta.
Constatand astfel ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt si a facut o corecta aplicare a legii, pronuntand o hotarare legala si temeinica, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, in baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge recursul formulat in cauza ca nefondat.