Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari.
(Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)Dintre abaterile disciplinare retinute in sarcina reclamantei, sunt dovedite cele constand in folosirea personalului societatii angajatoare in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL, obtinerea de avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL prin deturnarea vanzarilor directe catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de SC EI Agent de Asigurare SRL, precum si neindeplinirea indatoririlor fata de societate si punerea in pericol a angajatorului, permitand accesul pe platforma de emitere a politelor unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma.
Aceste abateri disciplinare prezinta caracter grav in sensul art. 61 lit. a) C. Mc., intrucat constau in esenta in incalcarea obligatiei de loialitate, prin subordonarea intereselor angajatorului fata de cele ale SC EI Agent de Asigurare SRL, cu consecinta perturbarii activitatii angajatorului pana la nivelul la care agentia din Constanta al carei director a fost reclamanta a reusit in mai mult de un an sa incheie in mod direct, fara vreun intermediar, un numar derizoriu de polite de asigurare, respectiv 13, ca si cum practic nu si-ar fi justificat existenta.
Aceasta situatie a legitimat angajatorul sa aplice cea mai aspra sanctiune disciplinara, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, care s-a dovedit proportionala cu gravitatea faptelor.
Art. 61 lit. a) Codul Muncii
I. Sentinta apelata:
Prin sentinta civila nr. 4360/25.11.2014, Tribunalul Constanta, sectia I civila, a respins cererea formulata la 11.06.2013 de reclamanta MI in contradictoriu cu parata [...] SA, prin care aceasta solicitase anularea deciziei de concediere nr. 64/31.05.2013, reintegrarea in postul detinut anterior concedierii, obligarea paratei la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii pana la reintegrare, obligarea paratei la plata daunelor morale de 13.500 lei ca urmare a stresului provocat de pierderea intempestiva a locului de munca si a afectarii reputatiei profesionale, precum si a cheltuielilor de judecata. Tototata, instanta a obligt reclamanta sa plateasca paratei cheltuieli de judecata de 1.000 lei, reprezentand onorariu de avocat redus in baza art. 453 C. proc. civ.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele:
La data de 04.04.2012 s-a incheiat contractul individual de munca dintre [...] SA si MI, aceasta din urma fiind angajata, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 05.04.2012, in func?ia de director agen?ie la Agen?ia [...] SA din Constan?a.
Potrivit fi?ei postului emisa la data de 04.04.2012, reclamanta avea obliga?ia de a organiza, coordona ?i raspunde pentru intreaga activitate a agen?iei, de a planifica li organiza activitatea pentru asigurarea eficacita?ii ?i eficien?ei agen?iei, de a ac?iona pentru dezvoltarea ?i diversificarea portofoliului de asigurari, de a coordona activitatea privind incheierea de asigurari in baza condi?iilor de asigurare ?i a tarifelor practicate de societate ?i in limita competentelor acordate de conducerea societatii.
Din con?inutul contractului de agent de asigurare nr. 4/17.05.2012 incheiat intre [...] SA ?i SC EI Agent de Asigurare SRL, al carei administrator este MI, rezulta ca acesta avea ca obiect activitatea de intermediere in asigurari.
Prin decizia nr. 64/31.05.2013 emisa de [...] SA s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei MI, incepand cu data de 01.06.2013, conform art. 61 lit. a CM.
S-a retinut in motivarea deciziei de incetare a contractului individual de munca ca reclamanta a intermediat polite de asigurare pentru societati concurente, prin platformele brokerilor de asigurari SC S Broker de Asigurare Reasigurare SRL si T; s-a folosit de dotarile societatii si de personalul acesteia in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL; a obtinut avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL, prin deturnarea vanzarilor directe ale angajatorului catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de SC EI Agent de Asigurare SRL; nu si-a indeplinit indatoririle fata de societate si a pus in pericol angajatorul, permitand accesul pe platforma de emitere polite a [...] SA a unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma (unele dintre ele fiind chiar agenti ai altor asiguratori - societati concurente) si a deturnat corespondenta Agentiei Constanta catre domiciliul personal, fara a avea competente in acest sens. S-a mai retinut si comportamentul necivilizat fata de ceilalti angajati si generarea unor situatii tensionate in cadrul Agentiei Constanta.
Din documentatia aferenta deciziei nr. 64/31.05.2013 se constata ca abaterile retinute de parata au fost savarsite de reclamanta. Astfel, din declaratia numitelor GM si LN (salariate ale [...] SA) a rezultat ca reclamanta MI, in sediul paratei si folosind dotarile acesteia, incheia polite de asigurare pentru alte societati de asigurare, le-a pus celor doua la dispozitie parolele altor platforme de asigurari. Aceleasi salariate au declarat ca, la recomandarea reclamantei, au incheiat asigurari prin intermediul SC EI Agent de Asigurare SRL si a altor asiguratori, fiindu-le puse la dispozitie parolele de acces.
Analizand poli?a nr. 008806072/28.02.2013 ?i chitan?a nr. 8610187/28.02.2013 emise numitei NE de catre S Broker ?i semnatura numitei GM rezulta ca au fost incheiate de aceasta din urma, de?i era salariata paratei [...] SA.
Din declaratia data de reclamanta in cursul cercetarii disciplinare ?i cu ocazia luarii interogatoriului a rezultat ca a recomandat clien?ilor sa mearga la alte societati de asigurare pentru incheierea de poli?e, aceasta motivand ca ace?tia erau nemul?umi?i de oferta [...] SA.
Parata a depus la dosarul cauzei ?i situa?ia politelor de asigurare emise [...] SA prin Agentia Constanta pentru perioada 01.04.2012 - 27.05.2013, perioada ce corespunde cu cea in care reclamanta a fost director al acestei agen?ii. Se constata ca [...] SA a incheiat prin Agen?ia Constan?a, in mod direct, un numar de 13 poli?e. In aceea?i periaoada, [...] SA a incheiat prin SC EI Agent de Asigurare SRL un numar de 1.891 poli?e.
In ceea ce prive?te coresponden?a destinata societa?ii parate se constata, din adresa nr. 7R/30.04.2013 emisa de CN PR SA, ca aceasta era predata la domiciliul reclamantei MI.
Se re?ine din toate probele administrate ca reclamanta a incalcat obliga?ia de fidelitate fa?a de angajator, a incalcat atribu?iile se serviciu stabilite prin fi?a postului, astfel incat sanc?iunea aplicata este corect individualizata raportat la dispozi?iile art. 250 CM.
Analizand decizia nr. 64/31-05-2013 se constata ca aceasta cuprinde toate elementele obligatorii prevazute sub sanc?iunea nulita?ii absolute de art. 252 alin. 2 CM si art. 62 CM.
Retinand legalitatea ?i temeinicia deciziei nr. 64/31.05.2013, instan?a a constatat ca reclamanta nu este indrepta?ita sa primeasca daune morale.
Pentru aceste motive, instan?a a respins actiunea ca nefondata. In temeiul art. 451 alin. 2 NCPC, instanta a micsorat onorariul aparatorului paratei la suma de 1.000 lei, apreciind ca este prea mare in raport cu obiectul cauzei ?i gradul de complexitate al acesteia, numarul termenelor acordate si probatoriul administrat. In consecinta, in temeiul art. 453 NCPC, instan?a a obligat reclamanta sa achite paratei cheltuieli de judecata in suma de 1.000 lei, reprezentand onorariu avocat.
II. Apelul:
1. Impotriva acestei sentinte a formulat apel principal reclamanta MI, solicitand schimbarea acesteia in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
In motivarea cererii de apel, apelanta reclamanta a aratat ca prima instanta nu a facut o analiza completa a intregului probatoriu administrat, ajungand la o apreciere eronata a situatiei de fapt, rezumandu-se la preluarea constatarilor paratei din procedura disciplinara.
Prima instanta si-a bazat solutia pe declaratiile extrajudiciare a doua foste angajate ale intimatei, fara a pune in balanta subiectivismul din relatarile acestora, ele fiind angajatele intimatei la acel moment, astfel ca au dat declaratii contrare adevarului. Instanta a respins cererea reclamantei de audiere ca martor a lui GM, iar pe LN nu a audiat-o datorita imposibilitatii de executare a mandatului de aducere.
Incheierea unei polite pe numele clientei NE prin S Broker de Asigurare SRL a fost facuta de GM la 20.02.2013, cand apelanta se afla in concediu.
Apelanta nu a facut clientilor recomandari specifice in sensul de a merge la anumite societati concurente.
Aceasta nu avea obligatia de a emite polite directe, iar faptul ca o mare parte dintre polite au fost emise prin SC EI Agent de Asigurare SRL nu constituie o incalcare a unei clauze de fidelitate, atata vreme cat a fost incheiat contractul de agent de asigurare nr. 4/17.05.2012.
Agentii care nu detineau cod RAF comunicau apelantei telefonic datele pentru polita, iar aceasta se ocup de emiterea si transmiterea politei, pentru ca nu toti agentii aveau cunostinte de operare pe calculator si nici timpul necesar pentru aceasta, iar apelanta era singura care avea acces la platforma EI.
Toate politele emise prin platforma EI erau pentru intimata. Apelanta nu avea alte preocupari decat cele strict profesionale.
Intimata nu a dovedit ca apelanta i-ar fi deturnat clientela, aceasta facand dovada portofoliului sau de clienti cu care a venit in momentul angajarii sale.
Prima instanta a fost partinitoare in ceea ce priveste presupusa deturnare a corespondentei paratei, neputandu-i-se imputa o asemenea culpa.
Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea apelului principal ca nefondat si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
2. Impotriva acestei sentinte a formulat apel incident parata [...] SA, solicitand schimbarea in parte a acesteia in sensul obligarii reclamantei la plata integrala a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de apel, apelanta parata a aratat ca instanta a omis sa se pronunte asupra cheltuielilor de deplasare a avocatului la Constanta, facturate separat, care nu pot fi cenzurate. In ceea ce priveste onorariul de avocat, apelnta aratat ca reprezentarea acesteia a avut loc pe parcursul a 5 termene insumand aproximativ 30 de ore, la care se adauga minim 5 ore pentru studiul dosarului, pe care un onorariu de 1.000 lei nu le poate acoperi.
Prin intampinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea apelului incident ca nefondat.
3. In cadrul judecatii in apel a fost atasat dosarul de fond si au fost administrate proba cu martori, fiind audiate, la propunerea apelantei reclamante, NE si LN, precum si proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar o adeverinta emisa de E SA, actul de control din 15.03.2013, situatia politelor din 28.05.2013, declaratia privind asumarea planului de vanzari pe anul 2013, anexa 1 la contractul individual de munca, extrase din corespondenta electronica a apelantei-reclamante, contractul de agent de asigurare nr. 4/17.05.2012, polite de asigurare, liste privind polite de asigurare, acte medicale.
III. Analiza apelurilor:
1. Potrivit art. 477 alin. 1 C. proc. civ., a carui denumire marginala evidentiaza ca se refera la limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotarare care a fost atacata.
Rezulta din aceasta prevedere legala ca judecata in apel se face numai asupra motivelor si mijloacelor de aparare invocate prin cererea de apel.
In cauza de fata apelul principal contine exclusiv motive in sensul netemeiniciei deciziei contestate, astfel apelul urmand a fi analizat din aceasta perspectiva.
2. Prima abatere retinuta in sarcina reclamantei prin decizia contestata consta in aceea ca a intermediat polite de asigurare pentru societati concurente, prin platformele brokerilor de asigurari SC S Broker de Asigurare Reasigurare SRL si T, dintre prevederile incalcate retinute in decizie fiind pertinente urmatoarele texte din regulamentul intern: art. 7 lit. f) (obligatia de a manifesta loialitate fata de societate), lit. t) (obligatia de a nu efectua lucrari straine de interesele societatii la locul de munca) si lit. v) (obligatia de a nu furniza informatii si de a nu intreprinde actiuni care sa prejudicieze interesele sau imaginea [...]), precum si art. 8 lit. c) (obligatia de a urmari modul in care salariatii subordonati aduc la indeplinire indatoririle de serviciu).
Privit izolat, episodul incheierii unei polite pentru clienta NE, audiata ca martor in apel, la societatea concurenta A nu pare a avea nicio legatura cu activitatea reclamantei, intrucat aceasta se afla in concediu, acest fapt nefiind contestat. In plus, polita nu a fost incheiata de reclamanta, ci de o alta salariata, GM. Apoi, pe atunci salariata LN, audiata de asemenea ca martor in apel, a declarat ca nu se afla in sediul agentiei cand a fost incheiata acea polita, precum si ca in prezenta sa nici reclamanta si nici agentii nu au recomandat alta societate de asigurare.
In aceste conditii, numai declaratiile date de GM in timpul cercetarii disciplinare nu ar fi de natura sa conduca singure la stabilirea vinovatiei reclamantei in sensul ca a intermediat polite de asigurare pentru societati concurente. Se impune si mentiunea ca intermedierea de polite presupune cel putin negocierea lor in numele unei societati de asigurare concurente, in perspectiva incheierii lor, astfel ca simpla recomandare a altor societati concurente nu ar intruni elementele abaterii aflate in discutie.
Totusi, episodul incheierii politei de asigurare pentru clienta NE nu poate fi privit izolat, data fiind functia ocupata de reclamanta in cadrul agentiei din Constanta a societatii parate, respectiv aceea de director.
Astfel, este necontestat si logic ca platforma informatica a societatii parate nu permitea incheierea de polite de asigurare pentru societati concurente, iar de pe platforma agentului EI nu au fost incheiate, potrivit propriilor sustineri ale reclamantei, polite pentru alte societati de asigurare decat pentru parata. Dimpotriva, in acest scop ar fi trebuit folosite alte platforme.
In sine utilizarea unor astfel de alte platforme informatice constituie o disponibilitate pentru intermedierea in numele unor societati concurente, altfel aceasta utilizare neputand fi inteleasa. Incheierea unei polite pentru societatea concurenta A si clienta NE dovedeste pe deplin atat existenta accesului salariatilor subordonati reclamantei la cel putin o platforma informatica permitand incheierea de polite pentru societati concurente (in speta S Broker, potrivit chitantei ?i politei de la dosarul de fond), cat si disponibilitatea personalului condus de reclamanta de a le incheia.
In acest sens este si pozitia reclamantei ulterior solicitarii clientei NE de a anula polita incheiata la societatea concurenta A, aceasta cautand o solutie amiabila atipica (demersuri la A in vederea anularii politei si restituirea banilor catre clienta), in loc sa constate imediat abaterea grava a subordonatei sale, sa sesizeze pe superiorii sai in vederea cercetarii ei disciplinare si sa refuze orice implicare in anularea politei. Prin aceasta, reclamanta a dovedit ca practica incheierii de polite pentru alte societati de asigurare nu ii era straina.
In nota explicativa din 11.03.2013, salariata GM a relatat ca a facut in paralel clientei NE si o oferta "pe Broker", "pentru a se convinge ca suntem la cel mai mic tarif de pe piata". De asemenea, a declarat ca polita pentru A a fost emisa folosind platforma S Broker cu user-ul v***.m***, care ii fusese comunicat de reclamanta.
Trebuie tinut cont ca, sub aspectul aflat in discutie, reclamanta nu a fost sanctionata decat pentru ca a intermediat polite de asigurare pentru societati concurente, iar nu pentru ca a permis acest lucru, l-a incurajat sau nu l-a descurajat in randul subordonatilor, nu a facut demersuri de prevenire, respectiv de sanctionare a unui astfel de comportament. Desi reiese ca in cadrul agentiei conduse de reclamanta exista cel putin posibilitatea incheierii de polite pentru societati concurente, cercetarea trebuie canalizata catre strict abaterea sanctionata de parata, respectiv incheierea de polite pentru alte societati de asigurare de catre reclamanta insasi.
Sub acest aspect, salariata GM a declarat in cadrul cercetarii disciplinare ca reclamanta, in timpul programului de munca in cadrul agentiei, a emis si ofertat de nenumarate ori polite pentru alte societati de asigurare; in repetate randuri a fost solicitata de reclamanta sa emita politele, ea fiind ocupata, iar politele au fost emise de pe calculatorul reclamantei. Altfel spus, pe calculatorul reclamantei lucra si salariata GM, neputandu-se sti cu certitudine cine a emis politele pentru alte societati de asigurare. In cuprinsul declaratiei, GM a facut referire la o astfel de polita pe care ar fi anexat-o la declaratie, dar care nu a fost depusa si la dosarul cauzei (in acest sens, declaratia de la filele 121-124 din dosarul de fond).
Prin declaratia de la fila 129 din dosarul de fond, GM a aratat ca "pentru emiterea politelor pe platforma brokerului S si T nu era necesara instalarea programului, accesul efectuandu-se direct din orice browser de internet cu userul si parola alocata".
Salariata LN a declarat la randul sau in cadrul cercetarii disciplinare ca reclamanta "face polite pe calculator [...] la alte societati si brokeri de asigurare", insa nu si-a mentinut aceasta declaratie cand a fost audiata ca martor de instanta de apel, spunand ca "in prezenta mea nici reclamanta nici agentii nu au recomandat alta societate de asigurare" si ca "nu am facut [polite] pentru alte societati".
Se constata ca, in contextul unei relatii tensionate intre reclamanta si GM (martorul LN facand referire in cuprinsul declaratiei sale la un episod in care "amandoua s-au jignit reciproc"), precum si al declaratiei mai sus mentionate a acestui martor, tinand cont si de declaratia salariatei GM ca politele la care s-a referit (deci si cele pe care ea insasi le-a emis "in repetate randuri" la solicitarea reclamantei care era ocupata) au fost intocmite la calculatorul reclamantei, exista un dubiu suficient care nu poate profita decat acesteia din urma.
Astfel, fiind intrebata in cadrul cercetarii disciplinare "ce cautau politele altor societati" pe calculatorul sau, reclamanta a aratat ca le-a vazut, dar nu stie ce este cu ele si nu le-a facut, ceea ce apare ca fiind explicabil cata vreme pe acel calculator avea acces si GM.
Desigur ca, in calitate de director, reclamantei i se putea reprosa aceasta situatie, respectiv accesul pe calculatorul sau din partea altei salariate, dar prerogativa disciplinara, initiativa angajarii raspunderii disciplinare apartine numai angajatorului. Instantele de judecata pot doar controla actele angajatorului, dar nu pot angaja raspunderea disciplinara a salariatilor pentru alte fapte decat cele sanctionate de angajator.
In concluzie, in privinta abaterii contand in intermedierea, de catre reclamanta insasi, a politelor de asigurare pentru societati concurente, curtea retine ca exista un puternic dubiu care profita celui acuzat, respectiv apelantei reclamante, cu consecinta imposibilitatii retinerii in sarcina sa a acestei abateri disciplinare.
3. A doua abatere disciplinara care face obiectul sanctionarii disciplinare consta in folosirea de catre reclamanta a dotarilor societatii si a personalului acesteia in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL, societate pe care o administreaza si in care are calitatea de unic asociat, dintre prevederile incalcate retinute in decizie fiind pertinent art. 7 lit. t) din regulamentul intern (obligatia de a nu efectua lucrari straine de interesele societatii la locul de munca).
Intre parata si SC EI Agent de Asigurare SRL s-a incheiat contractul de agent nr. 4/17.05.2012, avand ca obiect intermedierea in asigurari de catre acesta din urma, exclusiv in folosul paratei, in schimbul unui comision.
Potrivit art. 3.3 din acest contract, locul de executare al obligatiilor agentului se considera a fi sediul asiguratorului.
Astfel, pe de o parte parata a incheiat cu reclamanta un contract individual de munca, aceasta fiind angajata ca director de agentie, iar pe de alta parte a incheiat cu SC EI Agent de Asigurare SRL un contract de agent, in conditiile in care acesta apartinea si era condus chiar de reclamanta. Locul executarii contractului de agent fost stabilit sediul asiguratorului.
In conditiile in care reclamanta lucra deja 8 ore pe zi in baza contractului individual de munca la sediul agentiei din Constanta, art. 3.3 din contract se interpreteaza "dupa vointa concordanta a partilor" potrivit art. 1266 alin. 1 C. civ. in sensul ca acestea s-au referit la sediul agentiei din Constanta. Nu se putea pune problema din punct de vedere fizic a desfasurarii activitatii SC EI Agent de Asigurare SRL la sediul din Bucuresti al societatii parate, care de altfel nu a dovedit ca ar fi pus la dispozitie un asemenea spatiu.
In conditiile in care activitatea SC EI Agent de Asigurare SRL se desfasura la sediul agentiei din Constanta fie si pentru faptul ca reclamanta era obligata sa fie acolo in executarea contractului individual de munca, nu se poate reprosa reclamantei ca a folosit sediul respectiv si pentru activitatea SC EI Agent de Asigurare SRL.
In privinta dotarilor societatii folosite inclusiv in activitatea SC EI Agent de Asigurare SRL, prin permiterea desfasurarii activitatii la sediul asiguratorului, adica, potrivit interpretarii de mai sus, la sediul agentiei din Constanta, se deduce in mod rezonabil ca parata a fost de acord si cu utilizarea dotarilor acesteia, precum calculatorul, imprimanta, telefonul, hartia, instrumentele de scris, utilitatile etc.
Prin urmare, utilizarea dotarilor societatii parate in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL nu se poate reprosa reclamantei cu titlu de abatere disciplinara.
4. In ceea ce priveste insa utilizarea personalului paratei in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL (si indirect in folos propriu, pentru ca avea calitatea de asociat unic la aceasta societate), decizia contestata in cauza este temeinica.
Astfel, in chiar cererea de chemare in judecata reclamanta a aratat ca, drept urmare a maririi volumului de munca, datorita cresterii productivitatii, dar si din cauza ca atributiile sale se inmultisera, a propus angajarea unei noi persoane. In urma acestei propuneri a fost angajata GM. "Colegele subsemnatei cunosteau user-ul si parola folosite la agentia personala, EI, precum si cele folosite in calitate de director de agentie al [...], acestea fiindu-le necesare in momentele in care subsemnata eram plecata cu treaba, dar si in perioada in care eram in concediu, pentru a rezolva probleme urgente".
Potrivit art. 1.4 si 1.5 din contractul de agent nr. 4/17.05.2012, agentul va numi unul sau mai multi salariati insarcinati sa incheie contracte de asigurare potrivit normelor asiguratorului si sa asigure gestiunea contractelor si a documentelor; agentul va numi si va comunica in scris si in format electronic asiguratorului numele subagentilor din reteaua proprie numiti in conditiile punctului 1.6 si copiile contractelor de munca, insotite de codul numeric personal al acestora, precum si modificarile ulterioare din reteaua de subgenti, in termen de 5 zile.
Rezulta deci ca, daca societatea parata a consimtit implicit si la utilizarea dotarilor proprii de catre SC EI Agent de Asigurare SRL, mai ales ca acesta nu intermedia polite de asigurare decat in folosul sau, nu acelasi lucru se poate retine in privinta personalului propriu al paratei, pentru ca in contractul de agent s-a prevazut ca SC EI Agent de Asigurare SRL va lucra prin salariatii sai, adica nu prin cei ai paratei.
Or prin chiar cererea de chemare in judecata reclamanta a recunoscut ca salariatii subordonati din cadrul societatii paratei cunosteau si foloseau datele de acces pe platforma SC EI Agent de Asigurare SRL, deci erau pusi sa lucreze in folosul acestei societati.
Situatia este cu atat mai clara cu cat in cererea de chemare in judecata reclamanta a aratat ca volumul de activitate a crescut la un moment dat, fapt pentru care a propus angajarea unui nou salariat. Or din situatia politelor de asigurare emise de agentia din Constanta a paratei in perioada 1.04.2012 - 27.05.2013 rezulta ca au fost incheiate doar 13 polite, deci in realitate nu exista o crestere a volumului de activitate, volum care era foarte redus.
Din aceeasi situatie se retine si ca in aceeasi perioada au fost incheiate 1.891 de polite prin intermediarul SC EI Agent de Asigurare SRL, astfel incat acea crestere a volumului de activitate la care s-a referit reclamanta s-a inregistrat la aceasta din urma societate, nu la cea parata. Asa fiind, nu este o surpriza ca salariatii subordonati, inclusiv cel nou angajat, lucrau si pentru SC EI Agent de Asigurare SRL.
Nu se poate accepta ideea ca acesti salariati ar fi trebuit sa-i tina locul reclamantei cand aceasta lipsea, in legatura cu activitatea SC EI Agent de Asigurare SRL, intrucat nu aveau nicio calitate la aceasta societate, iar activitatea prestata in folosul ei se traducea in neprestarea activitatii pentru care fusesera angajati de societatea parata, in timpul programului de lucru.
Pe de alta parte, este exclus ca salariatii respectivi sa fi lucrat pentru SC EI Agent de Asigurare SRL fara stirea reclamantei, intrucat nu puteau face acest lucru fara cunoasterea datelor de acces pe platforma electronica a acestei societati, date pe care reclamanta a recunoscut ca le-a furnizat chiar in acest scop.
Folosirea salariatilor societatii parate in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL, in forma incheierii de polite de asigurare pentru societatea parata, dar intermediate de EI, cu consecinta primirii catre aceasta societate de la parata a cate unui comision pentru fiecare polita, nu s-a rezumat la momentele in care reclamanta lipsea.
In acest sens, fosta salariata LN, audiata ca martor in cauza la cererea apelantei reclamante, a declarat ca "am facut cateva polite prin EI si pentru aceasta am primit comision de la EI".
Fiind intrebata in cadrul cercetarii disciplinare la 27.05.2013 daca, pentru a-i determina pe colegii din agentie sa vanda polite de asigurare pentru reclamanta [se intelege ca referirea este la agentul EI, i-a motivat, rugat sau pur si simplu a uzat de functia de conducere, reclamanta a confirmat ca "am solicitat sa vanda prin EI. Nu am motivat/sugerat sau uzat de functie. Ei au vrut sa castige un ban in plus". Mai departe, reclamanta a aratat ca "intr-o anumita masura este vorba de clientii doamnei L" [LN]; "Nu aveam nici un avantaj, faceam acest lucru numai pentru ea (doamna L), ca sa castige ceva si ea".
In continuare, fiind intrebata in legatura cu faptul ca nu a adus la cunostinta ca agentul SC EI Agent de Asigurare SRL "vinde si prin angajatii [...]", reclamanta a raspuns ca "nu ni [mi] s-a spus ca trebuie sa aduc la cunostinta conducerii ca angajatii [...] nu pot vinde prin agentul de asigurare EI". Lasand la o parte constructia deficitara a acestei din urma fraze, ea este explicita in sensul ca reclamantei nu i s-a spus nici ca angajatii [...] nu pot vinde prin agentul de asigurare Elaur, nici ca trebuia sa spuna ca ei faceau acest lucru.
Rezulta astfel cu evidenta ca, actionand in calitate de director al agentiei din Constanta a societatii parate, reclamanta a folosit personalul acesteia in cadrul SC EI Agent de Asigurare SRL, desi aceasta din urma societate nu avea dreptul sa fie deservita de acesti salariati (contractul de agent, de care avea cunostinta pentru ca il semnase, prevazand ca SC EI Agent de Asigurare SRL lucreaza prin salariati proprii, deci nu ai paratei).
Astfel, abaterea disciplinara retinuta sub acest aspect este dovedita, cu mentiunea ca ea constituie o incalcare a atributiilor de salariat ale reclamantei, respectiv a obligatiei de a nu efectua lucrari straine de interesele societatii la locul de munca, prevazuta de art. art. 7 lit. t) din regulamentul intern.
5. A treia abatere disciplinara consemnata in decizia de concediere consta in obtinerea de avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL, prin deturnarea vanzarilor directe ale angajatorului catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de aceasta societate, dintre prevederile incalcate retinute in decizie fiind pertinente urmatoarele texte din regulamentul intern: art. 7 lit. f) (obligatia de a manifesta loialitate fata de societate), lit. t) (obligatia de a nu efectua lucrari straine de interesele societatii la locul de munca) si lit. v) (obligatia de a nu furniza informatii si de a nu intreprinde actiuni care sa prejudicieze interesele sau imaginea [...]), precum si art. 8 lit. c) (obligatia de a urmari modul in care salariatii subordonati aduc la indeplinire indatoririle de serviciu).
De la inceput trebuie precizat ca sunt straine de prezenta cauza imprejurarea ca reclamanta, in cadrul activitatii prestate in cadrul SC EI Agent de Asigurare SRL, a folosit serviciile unor persoane care nu aveau calitatea de agent de asigurari, contrar art. 3.1.36 din contractul de agent, precum si imprejurarea daca societatea parata a cunoscut si incurajat acest lucru. Reclamanta nu a fost sanctionata in legatura cu politele incheiate in acest mod.
Aceasta chestiune trebuie totusi mentionata in contextul in care reclamanta s-a aparat in sensul ca nu a deturnat asa-zisele "vanzari directe", iar disproportia dintre numarul politelor incheiate direct si cele incheiate prin agentul E. s-ar explica prin aceea ca numarul vanzarilor directe era intr-adevar redus.
Prin urmare, abaterea disciplinara vizeaza cazurile in care reclamanta, personal sau prin angajatii paratei, a incheiat polite de asigurare prin agentul EI, desi clientii respectivi nu faceau parte din portofoliul acestui agent, ci erau clienti ai paratei.
Disproportia vadita dintre politele incheiate prin agentul EI, in numar de 1.891, si cele incheiate direct de agentia din Constanta a paratei, in numar de 13, este de natura sa puna sub semnul intrebarii apararea mentionata a reclamantei, fiind cel putin greu de inteles cum a fost posibil ca, fara deturnarea vanzarilor directe care s-a reprosat reclamantei, agentia condusa de aceasta sa incheie doar 13 polite in perioada 1.04.2012 - 27.05.2013, deci in mai mult de 1 an.
Fiind intrebata in cadrul cercetarii disciplinare in legatura cu clientii care au venit sa solicite incheierea in mod direct a unui contract si care figureaza ca fiind adusi prin agentul EI, reclamanta a raspuns ca "la mine nu a venit nimeni sa imi solicite direct ca vrea o polita. Veneau in fata doamnei LN. Cu exceptia doamnei NE (polita medicala) nu am emis polite pentru clienti intrati direct in sediul agentiei prin agentul de asigurare EI".
Rezulta din cele de mai sus ca reclamanta a recunoscut emiterea unei polite pentru un client direct prin agentul EI.
Martorul LN a declarat in fata instantei de apel, similar cu cele declarate in cadrul cercetarii disciplinare, ca reclamanta, "spunand ca are aprobare de la Bucuresti, a trecut" cei doi agenti care lucrau in cadrul agentiei din Constanta "pe persoana juridica EI". "Reclamanta a avut initiativa spunand ca a vorbit la Bucuresti si i s-a aprobat ca politele pe care le incheiam sa fie prin intermediul EI. Si asa am facut". Dupa ce initial a declarat ca nu a incheiat polite "prin EI", martorul a revenit si a recunoscut ca "am facut cateva polite prin EI si pentru aceasta am primit comision de la EI".
A fost mentionat de asemenea la punctul III.4 al acestei hotarari ca, in cadrul cercetarii disciplinare la 27.05.2013, fiind intrebata in legatura cu modul in care i-a determinat pe colegii din agentie sa vanda polite de asigurare pentru reclamanta [se intelege ca referirea este la agentul EI], reclamanta a declarat ca "ei au vrut sa castige un ban in plus" si ca "intr-o anumita masura este vorba de clientii doamnei LN". Or clientii doamnei LN erau clienti ai societatii parate care au fost deturnati, in terminologia utilizata in decizia de sanctionare disciplinara, catre intermediarul EI, generand artificial o cheltuiala suplimentara pentru angajator, constand in plata unui comision.
Cata vreme relatiile dintre reclamanta si martorul LN erau de subordonare ierarhica, este evident ca reclamanta a intervenit in aceasta operatiune uzand de calitatea de director al agentiei societatii parate, fie incurajand, fie permitand interpunerea intermediarului EI al carui administrator era, caruia astfel i s-a cuvenit comisionul aferent de la societatea parata.
Faptul ca martorul LN a incheiat polite de asigurare prin intermediarul EI, desi era salariata a paratei si subordonata reclamantei, este recunoscut si de aceasta din urma prin raspunsul la intrebarea nr. 9 din interogatoriu.
Din declaratia mai sus citata a reclamantei in sensul ca "ei au vrut sa castige un ban in plus" si ca "intr-o anumita masura este vorba de clientii doamnei LN" se deduce ca nu doar LN a incheiat polite prin intermediul EI, de vreme ce este vorba despre "ei" - forma de plural, iar despre clientii doamnei LN este vorba doar "intr-o anumita masura", iar nu in totalitate.
In concluzie, se dovedeste si savarsirea abaterii disciplinare constand in obtinerea de avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL, prin deturnarea vanzarilor directe catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de SC EI Agent de Asigurare SRL.
Este lipsit de importanta daca reclamanta a incasat ori nu dividende de la SC EI Agent de Asigurare SRL, importanta fiind prejudicierea angajatorului prin suportarea de catre acesta a unor comisioane pentru incheierea unor polite prin intermediar, dar care s-ar fi incheiat si in mod direct, comisioane incasate de societatea la care reclamanta avea calitatea de asociat unic. Ca asociat unic, patrimoniul reclamantei cuprinde intreaga societate, a carei valoare nu se rezuma la valoarea capitalului social, ci este influentata de dimensiunea activelor sale. La o eventuala instrainare a partilor sociale, pretul acestora ar depinde de activele societatii, astfel incat prin mai multe incasari creste valoarea societatii (valoarea oricarui bun stabilindu-se in raport de o eventuala vanzare), aceasta crestere de valoare fiind in favoarea titularului partilor sociale.
6. A patra abatere disciplinara retinuta in [...]na reclamantei consta in neindeplinirea indatoririlor de serviciu si punerea in pericol a angajatorului, permitand accesul pe platforma de emitere a politelor [...] a unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma (unele dintre ele fiind chiar agenti ai altor asiguratori - societati concurente), precum si in deturnarea corespondentei agentiei Constanta catre domiciliul personal, fara a avea competente in acest sens. Dintre prevederile incalcate retinute in decizie sunt pertinente urmatoarele texte din regulamentul intern: art. 7 lit. k) (obligatia de a asigura utilizarea corespunzatoare a echipamentelor de tehnica de calcul si protectia informatiilor vehiculate prin intermediul acestora), si lit. v) (obligatia de a nu furniza informatii si de a nu intreprinde actiuni care sa prejudicieze interesele sau imaginea [...]).
In ceea ce priveste permiterea accesului pe platforma de emitere a politelor [...] a unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma, se retin doua aspecte, dupa cum urmeaza.
In primul rand, reclamanta a recunoscut in cadrul cercetarii disciplinare ca a permis unor persoane neautorizate sa incheie polite pentru societatea parata prin intermediul platformei EI. Aceasta chestiune nu are legatura cu abaterea in discutie, intrucat vizeaza exclusiv executarea contractului de agent, respectiv obligatia de a lucra cu persoane autorizate. Chestiunile de organizare ale activitatii SC EI Agent de Asigurare SRL sunt total straine fata de obligatiile de serviciu ale reclamantei, aceasta neraspunzand in temeiul contractului de munca pentru fapte ale acestei societati.
In al doilea rand, abaterea trebuie analizata din perspectiva accesului la platforma [...], la intrebarea nr. 14 din interogatoriul administrat in fata primei instante rezultand ca reclamanta a comunicat user-ul si parola de acces pe platforma [...] catre agenti care doreau a fi autorizati si pentru care s-a intocmit documentatia de autorizare. Or acesti agenti in curs de autorizare erau persoane neautorizate, dovedindu-se ca sub acest aspect abaterea disciplinara este dovedita (fara a se dovedi insa si ca unele dintre acele persoane erau agenti ai unor societati concurente).
In ceea ce priveste abaterea constand in deturnarea de catre reclamanta a corespondentei agentiei Constanta catre domiciliul personal, curtea constata ca acuzatiile paratei nu sunt dovedite. Nu exista asadar dovada vreunui ordin dat de reclamanta ori a unei intelegeri intre aceasta si factorul postal in sensul ca trimiterile postale adresate societatii parate sa fie predate la domiciliul reclamantei. Faptul predarii unei singure trimiteri postale la acest domiciliu nu inseamna ca reclamanta a deturnat corespondenta angajatorului, ci doar ca a primit-o la domiciliul sau, ceea ce nu constituie o incalcare a atributiilor de serviciu.
7. A rezultat prin urmare ca, dintre abaterile disciplinare retinute in sarcina reclamantei, sunt dovedite cele constand in folosirea personalului societatii angajatoare in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL, obtinerea de avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL prin deturnarea vanzarilor directe catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de SC EI Agent de Asigurare SRL, precum si neindeplinirea indatoririlor fata de societate si punerea in pericol a angajatorului, permitand accesul pe platforma de emitere a politelor a unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma.
Aceste abateri disciplinare prezinta caracter grav in sensul art. 61 lit. a) C. Mc., intrucat constau in esenta in incalcarea obligatiei de loialitate, prin subordonarea intereselor angajatorului fata de cele ale SC EI Agent de Asigurare SRL, cu consecinta perturbarii activitatii angajatorului pana la nivelul la care agentia din Constanta al carei director a fost reclamanta a reusit in mai mult de un an sa incheie in mod direct, fara vreun intermediar, un numar derizoriu de polite de asigurare, respectiv 13, ca si cum practic nu si-ar fi justificat existenta.
Aceasta situatie a legitimat angajatorul sa aplice cea mai aspra sanctiune disciplinara, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, care s-a dovedit proportionala cu gravitatea faptelor.
Constatand caracterul temeinic al deciziei de concediere contestate de apelanta reclamanta, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, in baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul principal formulat in cauza ca nefondat.
8. In ceea ce priveste apelul incident, care vizeaza exclusiv cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, curtea constata ca prin sentinta apelata prima instanta s-a pronuntat numai in legatura cu onorariul de avocat, omitand sa se pronunte asupra cererii referitoare la cheltuielile de deplasare a avocatului.
In aceasta situatie, devin aplicabile prevederile legale referitoare la completarea hotararii, in conditiile art. 444 C. proc. civ., cale procedurala special prevazuta pentru situatia in care instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu.
Potrivit art. 445 C. proc. civ., completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului.
Fata de aceasta interdictie legala, apelul incident nu poate fi admis in legatura cu cheltuielile de deplasare, asupra carora prima instanta nu s-a pronuntat.
In ceea ce priveste onorariul de avocat, din inscrisurile depuse la dosarul de fond rezulta ca acesta este in cuantum de 29.947,24 lei.
Potrivit art. 451 alin. 2 C. proc. civ., instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinandu-se seama si de circumstantele cauzei.
Reducerea onorariului avocatilor nu echivaleaza cu interventia in contractul de asistenta juridica, astfel ca obligatiile asumate si chiar executate de partile acestuia nu sunt afectate. In acest sens, acelasi text legal prevede ca masura luata de instanta nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
Aceasta masura are in vedere ipoteza unui abuz de drept al partii care castiga procesul, intrucat aceasta tinde sa puna in sarcina celeilalte parti o obligatie care vadit nu reflecta valoarea procesului si/sau volumul de munca al avocatului. Partea este libera sa plateasca avocatului orice suma cu titlu de onorariu, insa aceasta poate fi pusa in sarcina partii adverse doar pana la limita exercitarii abuzive a acestui drept, intrucat, potrivit art. 12 alin. 1 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, partea care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Or una dintre formele raspunderii este cea prevazuta de art. 451 alin. 2 C. proc. civ., respectiv reducerea onorariului de avocat.
Raportat la datele spetei, la valoarea litigiului si la dificultatea medie a acestuia, la numarul de termene in fata primei instante, respectiv 3, si la volumul de munca al avocatului paratei (in esenta redactarea intampinarii si a interogatoriului, precum si apararea la fiecare termen, inclusiv concluziile orale), curtea apreciaza, recunoscand o marja de apreciere legitima a partilor in vederea asigurarii unei aparari de calitate, ca onorariul avocatului paratei a fost in mod excesiv redus de prima instanta la 1.000 lei, dar nici nu ar putea fi justificat dincolo de limita sumei de 3.000 lei.
9. In consecinta, in baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul incident formulat in cauza de apelanta parata si va schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca va obliga reclamanta, in baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ., sa plateasca paratei suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu de avocat redus in conditiile art. 451 alin. 2 C. proc. civ. De asemenea, vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Data fiind solutia asupra celor doua apeluri formulate de parti in cauza, care releva pierderea procesului de catre apelanta reclamanta, curtea o va obliga pe aceasta sa plateasca apelantei parate suma de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu de avocat.
Totodata, curtea va respinge ca nefondata cererea apelantei parate de obligare a apelantei reclamante la plata cheltuielilor de deplasare, intrucat nu a fost facuta dovada acestora. Astfel, facturile si chitantele depuse in acest sens la dosar dovedesc doar plata unor sume de bani catre societatea de avocati angajata de apelanta parata, cu titlu de cheltuieli de deplasare, fara insa a fi dovedita existenta unor reale costuri de deplasare, care ar fi putut rezulta doar in urma depunerii unor dovezi privind fie achizitionarea de combustibil, fie contractarea unor servicii prestate de un operator de transport.
Aceste abateri disciplinare prezinta caracter grav in sensul art. 61 lit. a) C. Mc., intrucat constau in esenta in incalcarea obligatiei de loialitate, prin subordonarea intereselor angajatorului fata de cele ale SC EI Agent de Asigurare SRL, cu consecinta perturbarii activitatii angajatorului pana la nivelul la care agentia din Constanta al carei director a fost reclamanta a reusit in mai mult de un an sa incheie in mod direct, fara vreun intermediar, un numar derizoriu de polite de asigurare, respectiv 13, ca si cum practic nu si-ar fi justificat existenta.
Aceasta situatie a legitimat angajatorul sa aplice cea mai aspra sanctiune disciplinara, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, care s-a dovedit proportionala cu gravitatea faptelor.
Art. 61 lit. a) Codul Muncii
I. Sentinta apelata:
Prin sentinta civila nr. 4360/25.11.2014, Tribunalul Constanta, sectia I civila, a respins cererea formulata la 11.06.2013 de reclamanta MI in contradictoriu cu parata [...] SA, prin care aceasta solicitase anularea deciziei de concediere nr. 64/31.05.2013, reintegrarea in postul detinut anterior concedierii, obligarea paratei la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii pana la reintegrare, obligarea paratei la plata daunelor morale de 13.500 lei ca urmare a stresului provocat de pierderea intempestiva a locului de munca si a afectarii reputatiei profesionale, precum si a cheltuielilor de judecata. Tototata, instanta a obligt reclamanta sa plateasca paratei cheltuieli de judecata de 1.000 lei, reprezentand onorariu de avocat redus in baza art. 453 C. proc. civ.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele:
La data de 04.04.2012 s-a incheiat contractul individual de munca dintre [...] SA si MI, aceasta din urma fiind angajata, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 05.04.2012, in func?ia de director agen?ie la Agen?ia [...] SA din Constan?a.
Potrivit fi?ei postului emisa la data de 04.04.2012, reclamanta avea obliga?ia de a organiza, coordona ?i raspunde pentru intreaga activitate a agen?iei, de a planifica li organiza activitatea pentru asigurarea eficacita?ii ?i eficien?ei agen?iei, de a ac?iona pentru dezvoltarea ?i diversificarea portofoliului de asigurari, de a coordona activitatea privind incheierea de asigurari in baza condi?iilor de asigurare ?i a tarifelor practicate de societate ?i in limita competentelor acordate de conducerea societatii.
Din con?inutul contractului de agent de asigurare nr. 4/17.05.2012 incheiat intre [...] SA ?i SC EI Agent de Asigurare SRL, al carei administrator este MI, rezulta ca acesta avea ca obiect activitatea de intermediere in asigurari.
Prin decizia nr. 64/31.05.2013 emisa de [...] SA s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei MI, incepand cu data de 01.06.2013, conform art. 61 lit. a CM.
S-a retinut in motivarea deciziei de incetare a contractului individual de munca ca reclamanta a intermediat polite de asigurare pentru societati concurente, prin platformele brokerilor de asigurari SC S Broker de Asigurare Reasigurare SRL si T; s-a folosit de dotarile societatii si de personalul acesteia in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL; a obtinut avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL, prin deturnarea vanzarilor directe ale angajatorului catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de SC EI Agent de Asigurare SRL; nu si-a indeplinit indatoririle fata de societate si a pus in pericol angajatorul, permitand accesul pe platforma de emitere polite a [...] SA a unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma (unele dintre ele fiind chiar agenti ai altor asiguratori - societati concurente) si a deturnat corespondenta Agentiei Constanta catre domiciliul personal, fara a avea competente in acest sens. S-a mai retinut si comportamentul necivilizat fata de ceilalti angajati si generarea unor situatii tensionate in cadrul Agentiei Constanta.
Din documentatia aferenta deciziei nr. 64/31.05.2013 se constata ca abaterile retinute de parata au fost savarsite de reclamanta. Astfel, din declaratia numitelor GM si LN (salariate ale [...] SA) a rezultat ca reclamanta MI, in sediul paratei si folosind dotarile acesteia, incheia polite de asigurare pentru alte societati de asigurare, le-a pus celor doua la dispozitie parolele altor platforme de asigurari. Aceleasi salariate au declarat ca, la recomandarea reclamantei, au incheiat asigurari prin intermediul SC EI Agent de Asigurare SRL si a altor asiguratori, fiindu-le puse la dispozitie parolele de acces.
Analizand poli?a nr. 008806072/28.02.2013 ?i chitan?a nr. 8610187/28.02.2013 emise numitei NE de catre S Broker ?i semnatura numitei GM rezulta ca au fost incheiate de aceasta din urma, de?i era salariata paratei [...] SA.
Din declaratia data de reclamanta in cursul cercetarii disciplinare ?i cu ocazia luarii interogatoriului a rezultat ca a recomandat clien?ilor sa mearga la alte societati de asigurare pentru incheierea de poli?e, aceasta motivand ca ace?tia erau nemul?umi?i de oferta [...] SA.
Parata a depus la dosarul cauzei ?i situa?ia politelor de asigurare emise [...] SA prin Agentia Constanta pentru perioada 01.04.2012 - 27.05.2013, perioada ce corespunde cu cea in care reclamanta a fost director al acestei agen?ii. Se constata ca [...] SA a incheiat prin Agen?ia Constan?a, in mod direct, un numar de 13 poli?e. In aceea?i periaoada, [...] SA a incheiat prin SC EI Agent de Asigurare SRL un numar de 1.891 poli?e.
In ceea ce prive?te coresponden?a destinata societa?ii parate se constata, din adresa nr. 7R/30.04.2013 emisa de CN PR SA, ca aceasta era predata la domiciliul reclamantei MI.
Se re?ine din toate probele administrate ca reclamanta a incalcat obliga?ia de fidelitate fa?a de angajator, a incalcat atribu?iile se serviciu stabilite prin fi?a postului, astfel incat sanc?iunea aplicata este corect individualizata raportat la dispozi?iile art. 250 CM.
Analizand decizia nr. 64/31-05-2013 se constata ca aceasta cuprinde toate elementele obligatorii prevazute sub sanc?iunea nulita?ii absolute de art. 252 alin. 2 CM si art. 62 CM.
Retinand legalitatea ?i temeinicia deciziei nr. 64/31.05.2013, instan?a a constatat ca reclamanta nu este indrepta?ita sa primeasca daune morale.
Pentru aceste motive, instan?a a respins actiunea ca nefondata. In temeiul art. 451 alin. 2 NCPC, instanta a micsorat onorariul aparatorului paratei la suma de 1.000 lei, apreciind ca este prea mare in raport cu obiectul cauzei ?i gradul de complexitate al acesteia, numarul termenelor acordate si probatoriul administrat. In consecinta, in temeiul art. 453 NCPC, instan?a a obligat reclamanta sa achite paratei cheltuieli de judecata in suma de 1.000 lei, reprezentand onorariu avocat.
II. Apelul:
1. Impotriva acestei sentinte a formulat apel principal reclamanta MI, solicitand schimbarea acesteia in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
In motivarea cererii de apel, apelanta reclamanta a aratat ca prima instanta nu a facut o analiza completa a intregului probatoriu administrat, ajungand la o apreciere eronata a situatiei de fapt, rezumandu-se la preluarea constatarilor paratei din procedura disciplinara.
Prima instanta si-a bazat solutia pe declaratiile extrajudiciare a doua foste angajate ale intimatei, fara a pune in balanta subiectivismul din relatarile acestora, ele fiind angajatele intimatei la acel moment, astfel ca au dat declaratii contrare adevarului. Instanta a respins cererea reclamantei de audiere ca martor a lui GM, iar pe LN nu a audiat-o datorita imposibilitatii de executare a mandatului de aducere.
Incheierea unei polite pe numele clientei NE prin S Broker de Asigurare SRL a fost facuta de GM la 20.02.2013, cand apelanta se afla in concediu.
Apelanta nu a facut clientilor recomandari specifice in sensul de a merge la anumite societati concurente.
Aceasta nu avea obligatia de a emite polite directe, iar faptul ca o mare parte dintre polite au fost emise prin SC EI Agent de Asigurare SRL nu constituie o incalcare a unei clauze de fidelitate, atata vreme cat a fost incheiat contractul de agent de asigurare nr. 4/17.05.2012.
Agentii care nu detineau cod RAF comunicau apelantei telefonic datele pentru polita, iar aceasta se ocup de emiterea si transmiterea politei, pentru ca nu toti agentii aveau cunostinte de operare pe calculator si nici timpul necesar pentru aceasta, iar apelanta era singura care avea acces la platforma EI.
Toate politele emise prin platforma EI erau pentru intimata. Apelanta nu avea alte preocupari decat cele strict profesionale.
Intimata nu a dovedit ca apelanta i-ar fi deturnat clientela, aceasta facand dovada portofoliului sau de clienti cu care a venit in momentul angajarii sale.
Prima instanta a fost partinitoare in ceea ce priveste presupusa deturnare a corespondentei paratei, neputandu-i-se imputa o asemenea culpa.
Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea apelului principal ca nefondat si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
2. Impotriva acestei sentinte a formulat apel incident parata [...] SA, solicitand schimbarea in parte a acesteia in sensul obligarii reclamantei la plata integrala a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de apel, apelanta parata a aratat ca instanta a omis sa se pronunte asupra cheltuielilor de deplasare a avocatului la Constanta, facturate separat, care nu pot fi cenzurate. In ceea ce priveste onorariul de avocat, apelnta aratat ca reprezentarea acesteia a avut loc pe parcursul a 5 termene insumand aproximativ 30 de ore, la care se adauga minim 5 ore pentru studiul dosarului, pe care un onorariu de 1.000 lei nu le poate acoperi.
Prin intampinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea apelului incident ca nefondat.
3. In cadrul judecatii in apel a fost atasat dosarul de fond si au fost administrate proba cu martori, fiind audiate, la propunerea apelantei reclamante, NE si LN, precum si proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar o adeverinta emisa de E SA, actul de control din 15.03.2013, situatia politelor din 28.05.2013, declaratia privind asumarea planului de vanzari pe anul 2013, anexa 1 la contractul individual de munca, extrase din corespondenta electronica a apelantei-reclamante, contractul de agent de asigurare nr. 4/17.05.2012, polite de asigurare, liste privind polite de asigurare, acte medicale.
III. Analiza apelurilor:
1. Potrivit art. 477 alin. 1 C. proc. civ., a carui denumire marginala evidentiaza ca se refera la limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotarare care a fost atacata.
Rezulta din aceasta prevedere legala ca judecata in apel se face numai asupra motivelor si mijloacelor de aparare invocate prin cererea de apel.
In cauza de fata apelul principal contine exclusiv motive in sensul netemeiniciei deciziei contestate, astfel apelul urmand a fi analizat din aceasta perspectiva.
2. Prima abatere retinuta in sarcina reclamantei prin decizia contestata consta in aceea ca a intermediat polite de asigurare pentru societati concurente, prin platformele brokerilor de asigurari SC S Broker de Asigurare Reasigurare SRL si T, dintre prevederile incalcate retinute in decizie fiind pertinente urmatoarele texte din regulamentul intern: art. 7 lit. f) (obligatia de a manifesta loialitate fata de societate), lit. t) (obligatia de a nu efectua lucrari straine de interesele societatii la locul de munca) si lit. v) (obligatia de a nu furniza informatii si de a nu intreprinde actiuni care sa prejudicieze interesele sau imaginea [...]), precum si art. 8 lit. c) (obligatia de a urmari modul in care salariatii subordonati aduc la indeplinire indatoririle de serviciu).
Privit izolat, episodul incheierii unei polite pentru clienta NE, audiata ca martor in apel, la societatea concurenta A nu pare a avea nicio legatura cu activitatea reclamantei, intrucat aceasta se afla in concediu, acest fapt nefiind contestat. In plus, polita nu a fost incheiata de reclamanta, ci de o alta salariata, GM. Apoi, pe atunci salariata LN, audiata de asemenea ca martor in apel, a declarat ca nu se afla in sediul agentiei cand a fost incheiata acea polita, precum si ca in prezenta sa nici reclamanta si nici agentii nu au recomandat alta societate de asigurare.
In aceste conditii, numai declaratiile date de GM in timpul cercetarii disciplinare nu ar fi de natura sa conduca singure la stabilirea vinovatiei reclamantei in sensul ca a intermediat polite de asigurare pentru societati concurente. Se impune si mentiunea ca intermedierea de polite presupune cel putin negocierea lor in numele unei societati de asigurare concurente, in perspectiva incheierii lor, astfel ca simpla recomandare a altor societati concurente nu ar intruni elementele abaterii aflate in discutie.
Totusi, episodul incheierii politei de asigurare pentru clienta NE nu poate fi privit izolat, data fiind functia ocupata de reclamanta in cadrul agentiei din Constanta a societatii parate, respectiv aceea de director.
Astfel, este necontestat si logic ca platforma informatica a societatii parate nu permitea incheierea de polite de asigurare pentru societati concurente, iar de pe platforma agentului EI nu au fost incheiate, potrivit propriilor sustineri ale reclamantei, polite pentru alte societati de asigurare decat pentru parata. Dimpotriva, in acest scop ar fi trebuit folosite alte platforme.
In sine utilizarea unor astfel de alte platforme informatice constituie o disponibilitate pentru intermedierea in numele unor societati concurente, altfel aceasta utilizare neputand fi inteleasa. Incheierea unei polite pentru societatea concurenta A si clienta NE dovedeste pe deplin atat existenta accesului salariatilor subordonati reclamantei la cel putin o platforma informatica permitand incheierea de polite pentru societati concurente (in speta S Broker, potrivit chitantei ?i politei de la dosarul de fond), cat si disponibilitatea personalului condus de reclamanta de a le incheia.
In acest sens este si pozitia reclamantei ulterior solicitarii clientei NE de a anula polita incheiata la societatea concurenta A, aceasta cautand o solutie amiabila atipica (demersuri la A in vederea anularii politei si restituirea banilor catre clienta), in loc sa constate imediat abaterea grava a subordonatei sale, sa sesizeze pe superiorii sai in vederea cercetarii ei disciplinare si sa refuze orice implicare in anularea politei. Prin aceasta, reclamanta a dovedit ca practica incheierii de polite pentru alte societati de asigurare nu ii era straina.
In nota explicativa din 11.03.2013, salariata GM a relatat ca a facut in paralel clientei NE si o oferta "pe Broker", "pentru a se convinge ca suntem la cel mai mic tarif de pe piata". De asemenea, a declarat ca polita pentru A a fost emisa folosind platforma S Broker cu user-ul v***.m***, care ii fusese comunicat de reclamanta.
Trebuie tinut cont ca, sub aspectul aflat in discutie, reclamanta nu a fost sanctionata decat pentru ca a intermediat polite de asigurare pentru societati concurente, iar nu pentru ca a permis acest lucru, l-a incurajat sau nu l-a descurajat in randul subordonatilor, nu a facut demersuri de prevenire, respectiv de sanctionare a unui astfel de comportament. Desi reiese ca in cadrul agentiei conduse de reclamanta exista cel putin posibilitatea incheierii de polite pentru societati concurente, cercetarea trebuie canalizata catre strict abaterea sanctionata de parata, respectiv incheierea de polite pentru alte societati de asigurare de catre reclamanta insasi.
Sub acest aspect, salariata GM a declarat in cadrul cercetarii disciplinare ca reclamanta, in timpul programului de munca in cadrul agentiei, a emis si ofertat de nenumarate ori polite pentru alte societati de asigurare; in repetate randuri a fost solicitata de reclamanta sa emita politele, ea fiind ocupata, iar politele au fost emise de pe calculatorul reclamantei. Altfel spus, pe calculatorul reclamantei lucra si salariata GM, neputandu-se sti cu certitudine cine a emis politele pentru alte societati de asigurare. In cuprinsul declaratiei, GM a facut referire la o astfel de polita pe care ar fi anexat-o la declaratie, dar care nu a fost depusa si la dosarul cauzei (in acest sens, declaratia de la filele 121-124 din dosarul de fond).
Prin declaratia de la fila 129 din dosarul de fond, GM a aratat ca "pentru emiterea politelor pe platforma brokerului S si T nu era necesara instalarea programului, accesul efectuandu-se direct din orice browser de internet cu userul si parola alocata".
Salariata LN a declarat la randul sau in cadrul cercetarii disciplinare ca reclamanta "face polite pe calculator [...] la alte societati si brokeri de asigurare", insa nu si-a mentinut aceasta declaratie cand a fost audiata ca martor de instanta de apel, spunand ca "in prezenta mea nici reclamanta nici agentii nu au recomandat alta societate de asigurare" si ca "nu am facut [polite] pentru alte societati".
Se constata ca, in contextul unei relatii tensionate intre reclamanta si GM (martorul LN facand referire in cuprinsul declaratiei sale la un episod in care "amandoua s-au jignit reciproc"), precum si al declaratiei mai sus mentionate a acestui martor, tinand cont si de declaratia salariatei GM ca politele la care s-a referit (deci si cele pe care ea insasi le-a emis "in repetate randuri" la solicitarea reclamantei care era ocupata) au fost intocmite la calculatorul reclamantei, exista un dubiu suficient care nu poate profita decat acesteia din urma.
Astfel, fiind intrebata in cadrul cercetarii disciplinare "ce cautau politele altor societati" pe calculatorul sau, reclamanta a aratat ca le-a vazut, dar nu stie ce este cu ele si nu le-a facut, ceea ce apare ca fiind explicabil cata vreme pe acel calculator avea acces si GM.
Desigur ca, in calitate de director, reclamantei i se putea reprosa aceasta situatie, respectiv accesul pe calculatorul sau din partea altei salariate, dar prerogativa disciplinara, initiativa angajarii raspunderii disciplinare apartine numai angajatorului. Instantele de judecata pot doar controla actele angajatorului, dar nu pot angaja raspunderea disciplinara a salariatilor pentru alte fapte decat cele sanctionate de angajator.
In concluzie, in privinta abaterii contand in intermedierea, de catre reclamanta insasi, a politelor de asigurare pentru societati concurente, curtea retine ca exista un puternic dubiu care profita celui acuzat, respectiv apelantei reclamante, cu consecinta imposibilitatii retinerii in sarcina sa a acestei abateri disciplinare.
3. A doua abatere disciplinara care face obiectul sanctionarii disciplinare consta in folosirea de catre reclamanta a dotarilor societatii si a personalului acesteia in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL, societate pe care o administreaza si in care are calitatea de unic asociat, dintre prevederile incalcate retinute in decizie fiind pertinent art. 7 lit. t) din regulamentul intern (obligatia de a nu efectua lucrari straine de interesele societatii la locul de munca).
Intre parata si SC EI Agent de Asigurare SRL s-a incheiat contractul de agent nr. 4/17.05.2012, avand ca obiect intermedierea in asigurari de catre acesta din urma, exclusiv in folosul paratei, in schimbul unui comision.
Potrivit art. 3.3 din acest contract, locul de executare al obligatiilor agentului se considera a fi sediul asiguratorului.
Astfel, pe de o parte parata a incheiat cu reclamanta un contract individual de munca, aceasta fiind angajata ca director de agentie, iar pe de alta parte a incheiat cu SC EI Agent de Asigurare SRL un contract de agent, in conditiile in care acesta apartinea si era condus chiar de reclamanta. Locul executarii contractului de agent fost stabilit sediul asiguratorului.
In conditiile in care reclamanta lucra deja 8 ore pe zi in baza contractului individual de munca la sediul agentiei din Constanta, art. 3.3 din contract se interpreteaza "dupa vointa concordanta a partilor" potrivit art. 1266 alin. 1 C. civ. in sensul ca acestea s-au referit la sediul agentiei din Constanta. Nu se putea pune problema din punct de vedere fizic a desfasurarii activitatii SC EI Agent de Asigurare SRL la sediul din Bucuresti al societatii parate, care de altfel nu a dovedit ca ar fi pus la dispozitie un asemenea spatiu.
In conditiile in care activitatea SC EI Agent de Asigurare SRL se desfasura la sediul agentiei din Constanta fie si pentru faptul ca reclamanta era obligata sa fie acolo in executarea contractului individual de munca, nu se poate reprosa reclamantei ca a folosit sediul respectiv si pentru activitatea SC EI Agent de Asigurare SRL.
In privinta dotarilor societatii folosite inclusiv in activitatea SC EI Agent de Asigurare SRL, prin permiterea desfasurarii activitatii la sediul asiguratorului, adica, potrivit interpretarii de mai sus, la sediul agentiei din Constanta, se deduce in mod rezonabil ca parata a fost de acord si cu utilizarea dotarilor acesteia, precum calculatorul, imprimanta, telefonul, hartia, instrumentele de scris, utilitatile etc.
Prin urmare, utilizarea dotarilor societatii parate in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL nu se poate reprosa reclamantei cu titlu de abatere disciplinara.
4. In ceea ce priveste insa utilizarea personalului paratei in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL (si indirect in folos propriu, pentru ca avea calitatea de asociat unic la aceasta societate), decizia contestata in cauza este temeinica.
Astfel, in chiar cererea de chemare in judecata reclamanta a aratat ca, drept urmare a maririi volumului de munca, datorita cresterii productivitatii, dar si din cauza ca atributiile sale se inmultisera, a propus angajarea unei noi persoane. In urma acestei propuneri a fost angajata GM. "Colegele subsemnatei cunosteau user-ul si parola folosite la agentia personala, EI, precum si cele folosite in calitate de director de agentie al [...], acestea fiindu-le necesare in momentele in care subsemnata eram plecata cu treaba, dar si in perioada in care eram in concediu, pentru a rezolva probleme urgente".
Potrivit art. 1.4 si 1.5 din contractul de agent nr. 4/17.05.2012, agentul va numi unul sau mai multi salariati insarcinati sa incheie contracte de asigurare potrivit normelor asiguratorului si sa asigure gestiunea contractelor si a documentelor; agentul va numi si va comunica in scris si in format electronic asiguratorului numele subagentilor din reteaua proprie numiti in conditiile punctului 1.6 si copiile contractelor de munca, insotite de codul numeric personal al acestora, precum si modificarile ulterioare din reteaua de subgenti, in termen de 5 zile.
Rezulta deci ca, daca societatea parata a consimtit implicit si la utilizarea dotarilor proprii de catre SC EI Agent de Asigurare SRL, mai ales ca acesta nu intermedia polite de asigurare decat in folosul sau, nu acelasi lucru se poate retine in privinta personalului propriu al paratei, pentru ca in contractul de agent s-a prevazut ca SC EI Agent de Asigurare SRL va lucra prin salariatii sai, adica nu prin cei ai paratei.
Or prin chiar cererea de chemare in judecata reclamanta a recunoscut ca salariatii subordonati din cadrul societatii paratei cunosteau si foloseau datele de acces pe platforma SC EI Agent de Asigurare SRL, deci erau pusi sa lucreze in folosul acestei societati.
Situatia este cu atat mai clara cu cat in cererea de chemare in judecata reclamanta a aratat ca volumul de activitate a crescut la un moment dat, fapt pentru care a propus angajarea unui nou salariat. Or din situatia politelor de asigurare emise de agentia din Constanta a paratei in perioada 1.04.2012 - 27.05.2013 rezulta ca au fost incheiate doar 13 polite, deci in realitate nu exista o crestere a volumului de activitate, volum care era foarte redus.
Din aceeasi situatie se retine si ca in aceeasi perioada au fost incheiate 1.891 de polite prin intermediarul SC EI Agent de Asigurare SRL, astfel incat acea crestere a volumului de activitate la care s-a referit reclamanta s-a inregistrat la aceasta din urma societate, nu la cea parata. Asa fiind, nu este o surpriza ca salariatii subordonati, inclusiv cel nou angajat, lucrau si pentru SC EI Agent de Asigurare SRL.
Nu se poate accepta ideea ca acesti salariati ar fi trebuit sa-i tina locul reclamantei cand aceasta lipsea, in legatura cu activitatea SC EI Agent de Asigurare SRL, intrucat nu aveau nicio calitate la aceasta societate, iar activitatea prestata in folosul ei se traducea in neprestarea activitatii pentru care fusesera angajati de societatea parata, in timpul programului de lucru.
Pe de alta parte, este exclus ca salariatii respectivi sa fi lucrat pentru SC EI Agent de Asigurare SRL fara stirea reclamantei, intrucat nu puteau face acest lucru fara cunoasterea datelor de acces pe platforma electronica a acestei societati, date pe care reclamanta a recunoscut ca le-a furnizat chiar in acest scop.
Folosirea salariatilor societatii parate in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL, in forma incheierii de polite de asigurare pentru societatea parata, dar intermediate de EI, cu consecinta primirii catre aceasta societate de la parata a cate unui comision pentru fiecare polita, nu s-a rezumat la momentele in care reclamanta lipsea.
In acest sens, fosta salariata LN, audiata ca martor in cauza la cererea apelantei reclamante, a declarat ca "am facut cateva polite prin EI si pentru aceasta am primit comision de la EI".
Fiind intrebata in cadrul cercetarii disciplinare la 27.05.2013 daca, pentru a-i determina pe colegii din agentie sa vanda polite de asigurare pentru reclamanta [se intelege ca referirea este la agentul EI, i-a motivat, rugat sau pur si simplu a uzat de functia de conducere, reclamanta a confirmat ca "am solicitat sa vanda prin EI. Nu am motivat/sugerat sau uzat de functie. Ei au vrut sa castige un ban in plus". Mai departe, reclamanta a aratat ca "intr-o anumita masura este vorba de clientii doamnei L" [LN]; "Nu aveam nici un avantaj, faceam acest lucru numai pentru ea (doamna L), ca sa castige ceva si ea".
In continuare, fiind intrebata in legatura cu faptul ca nu a adus la cunostinta ca agentul SC EI Agent de Asigurare SRL "vinde si prin angajatii [...]", reclamanta a raspuns ca "nu ni [mi] s-a spus ca trebuie sa aduc la cunostinta conducerii ca angajatii [...] nu pot vinde prin agentul de asigurare EI". Lasand la o parte constructia deficitara a acestei din urma fraze, ea este explicita in sensul ca reclamantei nu i s-a spus nici ca angajatii [...] nu pot vinde prin agentul de asigurare Elaur, nici ca trebuia sa spuna ca ei faceau acest lucru.
Rezulta astfel cu evidenta ca, actionand in calitate de director al agentiei din Constanta a societatii parate, reclamanta a folosit personalul acesteia in cadrul SC EI Agent de Asigurare SRL, desi aceasta din urma societate nu avea dreptul sa fie deservita de acesti salariati (contractul de agent, de care avea cunostinta pentru ca il semnase, prevazand ca SC EI Agent de Asigurare SRL lucreaza prin salariati proprii, deci nu ai paratei).
Astfel, abaterea disciplinara retinuta sub acest aspect este dovedita, cu mentiunea ca ea constituie o incalcare a atributiilor de salariat ale reclamantei, respectiv a obligatiei de a nu efectua lucrari straine de interesele societatii la locul de munca, prevazuta de art. art. 7 lit. t) din regulamentul intern.
5. A treia abatere disciplinara consemnata in decizia de concediere consta in obtinerea de avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL, prin deturnarea vanzarilor directe ale angajatorului catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de aceasta societate, dintre prevederile incalcate retinute in decizie fiind pertinente urmatoarele texte din regulamentul intern: art. 7 lit. f) (obligatia de a manifesta loialitate fata de societate), lit. t) (obligatia de a nu efectua lucrari straine de interesele societatii la locul de munca) si lit. v) (obligatia de a nu furniza informatii si de a nu intreprinde actiuni care sa prejudicieze interesele sau imaginea [...]), precum si art. 8 lit. c) (obligatia de a urmari modul in care salariatii subordonati aduc la indeplinire indatoririle de serviciu).
De la inceput trebuie precizat ca sunt straine de prezenta cauza imprejurarea ca reclamanta, in cadrul activitatii prestate in cadrul SC EI Agent de Asigurare SRL, a folosit serviciile unor persoane care nu aveau calitatea de agent de asigurari, contrar art. 3.1.36 din contractul de agent, precum si imprejurarea daca societatea parata a cunoscut si incurajat acest lucru. Reclamanta nu a fost sanctionata in legatura cu politele incheiate in acest mod.
Aceasta chestiune trebuie totusi mentionata in contextul in care reclamanta s-a aparat in sensul ca nu a deturnat asa-zisele "vanzari directe", iar disproportia dintre numarul politelor incheiate direct si cele incheiate prin agentul E. s-ar explica prin aceea ca numarul vanzarilor directe era intr-adevar redus.
Prin urmare, abaterea disciplinara vizeaza cazurile in care reclamanta, personal sau prin angajatii paratei, a incheiat polite de asigurare prin agentul EI, desi clientii respectivi nu faceau parte din portofoliul acestui agent, ci erau clienti ai paratei.
Disproportia vadita dintre politele incheiate prin agentul EI, in numar de 1.891, si cele incheiate direct de agentia din Constanta a paratei, in numar de 13, este de natura sa puna sub semnul intrebarii apararea mentionata a reclamantei, fiind cel putin greu de inteles cum a fost posibil ca, fara deturnarea vanzarilor directe care s-a reprosat reclamantei, agentia condusa de aceasta sa incheie doar 13 polite in perioada 1.04.2012 - 27.05.2013, deci in mai mult de 1 an.
Fiind intrebata in cadrul cercetarii disciplinare in legatura cu clientii care au venit sa solicite incheierea in mod direct a unui contract si care figureaza ca fiind adusi prin agentul EI, reclamanta a raspuns ca "la mine nu a venit nimeni sa imi solicite direct ca vrea o polita. Veneau in fata doamnei LN. Cu exceptia doamnei NE (polita medicala) nu am emis polite pentru clienti intrati direct in sediul agentiei prin agentul de asigurare EI".
Rezulta din cele de mai sus ca reclamanta a recunoscut emiterea unei polite pentru un client direct prin agentul EI.
Martorul LN a declarat in fata instantei de apel, similar cu cele declarate in cadrul cercetarii disciplinare, ca reclamanta, "spunand ca are aprobare de la Bucuresti, a trecut" cei doi agenti care lucrau in cadrul agentiei din Constanta "pe persoana juridica EI". "Reclamanta a avut initiativa spunand ca a vorbit la Bucuresti si i s-a aprobat ca politele pe care le incheiam sa fie prin intermediul EI. Si asa am facut". Dupa ce initial a declarat ca nu a incheiat polite "prin EI", martorul a revenit si a recunoscut ca "am facut cateva polite prin EI si pentru aceasta am primit comision de la EI".
A fost mentionat de asemenea la punctul III.4 al acestei hotarari ca, in cadrul cercetarii disciplinare la 27.05.2013, fiind intrebata in legatura cu modul in care i-a determinat pe colegii din agentie sa vanda polite de asigurare pentru reclamanta [se intelege ca referirea este la agentul EI], reclamanta a declarat ca "ei au vrut sa castige un ban in plus" si ca "intr-o anumita masura este vorba de clientii doamnei LN". Or clientii doamnei LN erau clienti ai societatii parate care au fost deturnati, in terminologia utilizata in decizia de sanctionare disciplinara, catre intermediarul EI, generand artificial o cheltuiala suplimentara pentru angajator, constand in plata unui comision.
Cata vreme relatiile dintre reclamanta si martorul LN erau de subordonare ierarhica, este evident ca reclamanta a intervenit in aceasta operatiune uzand de calitatea de director al agentiei societatii parate, fie incurajand, fie permitand interpunerea intermediarului EI al carui administrator era, caruia astfel i s-a cuvenit comisionul aferent de la societatea parata.
Faptul ca martorul LN a incheiat polite de asigurare prin intermediarul EI, desi era salariata a paratei si subordonata reclamantei, este recunoscut si de aceasta din urma prin raspunsul la intrebarea nr. 9 din interogatoriu.
Din declaratia mai sus citata a reclamantei in sensul ca "ei au vrut sa castige un ban in plus" si ca "intr-o anumita masura este vorba de clientii doamnei LN" se deduce ca nu doar LN a incheiat polite prin intermediul EI, de vreme ce este vorba despre "ei" - forma de plural, iar despre clientii doamnei LN este vorba doar "intr-o anumita masura", iar nu in totalitate.
In concluzie, se dovedeste si savarsirea abaterii disciplinare constand in obtinerea de avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL, prin deturnarea vanzarilor directe catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de SC EI Agent de Asigurare SRL.
Este lipsit de importanta daca reclamanta a incasat ori nu dividende de la SC EI Agent de Asigurare SRL, importanta fiind prejudicierea angajatorului prin suportarea de catre acesta a unor comisioane pentru incheierea unor polite prin intermediar, dar care s-ar fi incheiat si in mod direct, comisioane incasate de societatea la care reclamanta avea calitatea de asociat unic. Ca asociat unic, patrimoniul reclamantei cuprinde intreaga societate, a carei valoare nu se rezuma la valoarea capitalului social, ci este influentata de dimensiunea activelor sale. La o eventuala instrainare a partilor sociale, pretul acestora ar depinde de activele societatii, astfel incat prin mai multe incasari creste valoarea societatii (valoarea oricarui bun stabilindu-se in raport de o eventuala vanzare), aceasta crestere de valoare fiind in favoarea titularului partilor sociale.
6. A patra abatere disciplinara retinuta in [...]na reclamantei consta in neindeplinirea indatoririlor de serviciu si punerea in pericol a angajatorului, permitand accesul pe platforma de emitere a politelor [...] a unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma (unele dintre ele fiind chiar agenti ai altor asiguratori - societati concurente), precum si in deturnarea corespondentei agentiei Constanta catre domiciliul personal, fara a avea competente in acest sens. Dintre prevederile incalcate retinute in decizie sunt pertinente urmatoarele texte din regulamentul intern: art. 7 lit. k) (obligatia de a asigura utilizarea corespunzatoare a echipamentelor de tehnica de calcul si protectia informatiilor vehiculate prin intermediul acestora), si lit. v) (obligatia de a nu furniza informatii si de a nu intreprinde actiuni care sa prejudicieze interesele sau imaginea [...]).
In ceea ce priveste permiterea accesului pe platforma de emitere a politelor [...] a unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma, se retin doua aspecte, dupa cum urmeaza.
In primul rand, reclamanta a recunoscut in cadrul cercetarii disciplinare ca a permis unor persoane neautorizate sa incheie polite pentru societatea parata prin intermediul platformei EI. Aceasta chestiune nu are legatura cu abaterea in discutie, intrucat vizeaza exclusiv executarea contractului de agent, respectiv obligatia de a lucra cu persoane autorizate. Chestiunile de organizare ale activitatii SC EI Agent de Asigurare SRL sunt total straine fata de obligatiile de serviciu ale reclamantei, aceasta neraspunzand in temeiul contractului de munca pentru fapte ale acestei societati.
In al doilea rand, abaterea trebuie analizata din perspectiva accesului la platforma [...], la intrebarea nr. 14 din interogatoriul administrat in fata primei instante rezultand ca reclamanta a comunicat user-ul si parola de acces pe platforma [...] catre agenti care doreau a fi autorizati si pentru care s-a intocmit documentatia de autorizare. Or acesti agenti in curs de autorizare erau persoane neautorizate, dovedindu-se ca sub acest aspect abaterea disciplinara este dovedita (fara a se dovedi insa si ca unele dintre acele persoane erau agenti ai unor societati concurente).
In ceea ce priveste abaterea constand in deturnarea de catre reclamanta a corespondentei agentiei Constanta catre domiciliul personal, curtea constata ca acuzatiile paratei nu sunt dovedite. Nu exista asadar dovada vreunui ordin dat de reclamanta ori a unei intelegeri intre aceasta si factorul postal in sensul ca trimiterile postale adresate societatii parate sa fie predate la domiciliul reclamantei. Faptul predarii unei singure trimiteri postale la acest domiciliu nu inseamna ca reclamanta a deturnat corespondenta angajatorului, ci doar ca a primit-o la domiciliul sau, ceea ce nu constituie o incalcare a atributiilor de serviciu.
7. A rezultat prin urmare ca, dintre abaterile disciplinare retinute in sarcina reclamantei, sunt dovedite cele constand in folosirea personalului societatii angajatoare in interes propriu sau in interesul SC EI Agent de Asigurare SRL, obtinerea de avantaje financiare necuvenite pentru SC EI Agent de Asigurare SRL prin deturnarea vanzarilor directe catre vanzari indirecte pe care le trecea ca fiind intermediate de SC EI Agent de Asigurare SRL, precum si neindeplinirea indatoririlor fata de societate si punerea in pericol a angajatorului, permitand accesul pe platforma de emitere a politelor a unor persoane care nu aveau dreptul si/sau calitatea de a utiliza aceasta platforma.
Aceste abateri disciplinare prezinta caracter grav in sensul art. 61 lit. a) C. Mc., intrucat constau in esenta in incalcarea obligatiei de loialitate, prin subordonarea intereselor angajatorului fata de cele ale SC EI Agent de Asigurare SRL, cu consecinta perturbarii activitatii angajatorului pana la nivelul la care agentia din Constanta al carei director a fost reclamanta a reusit in mai mult de un an sa incheie in mod direct, fara vreun intermediar, un numar derizoriu de polite de asigurare, respectiv 13, ca si cum practic nu si-ar fi justificat existenta.
Aceasta situatie a legitimat angajatorul sa aplice cea mai aspra sanctiune disciplinara, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, care s-a dovedit proportionala cu gravitatea faptelor.
Constatand caracterul temeinic al deciziei de concediere contestate de apelanta reclamanta, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, in baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul principal formulat in cauza ca nefondat.
8. In ceea ce priveste apelul incident, care vizeaza exclusiv cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, curtea constata ca prin sentinta apelata prima instanta s-a pronuntat numai in legatura cu onorariul de avocat, omitand sa se pronunte asupra cererii referitoare la cheltuielile de deplasare a avocatului.
In aceasta situatie, devin aplicabile prevederile legale referitoare la completarea hotararii, in conditiile art. 444 C. proc. civ., cale procedurala special prevazuta pentru situatia in care instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu.
Potrivit art. 445 C. proc. civ., completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului.
Fata de aceasta interdictie legala, apelul incident nu poate fi admis in legatura cu cheltuielile de deplasare, asupra carora prima instanta nu s-a pronuntat.
In ceea ce priveste onorariul de avocat, din inscrisurile depuse la dosarul de fond rezulta ca acesta este in cuantum de 29.947,24 lei.
Potrivit art. 451 alin. 2 C. proc. civ., instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinandu-se seama si de circumstantele cauzei.
Reducerea onorariului avocatilor nu echivaleaza cu interventia in contractul de asistenta juridica, astfel ca obligatiile asumate si chiar executate de partile acestuia nu sunt afectate. In acest sens, acelasi text legal prevede ca masura luata de instanta nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
Aceasta masura are in vedere ipoteza unui abuz de drept al partii care castiga procesul, intrucat aceasta tinde sa puna in sarcina celeilalte parti o obligatie care vadit nu reflecta valoarea procesului si/sau volumul de munca al avocatului. Partea este libera sa plateasca avocatului orice suma cu titlu de onorariu, insa aceasta poate fi pusa in sarcina partii adverse doar pana la limita exercitarii abuzive a acestui drept, intrucat, potrivit art. 12 alin. 1 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, partea care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Or una dintre formele raspunderii este cea prevazuta de art. 451 alin. 2 C. proc. civ., respectiv reducerea onorariului de avocat.
Raportat la datele spetei, la valoarea litigiului si la dificultatea medie a acestuia, la numarul de termene in fata primei instante, respectiv 3, si la volumul de munca al avocatului paratei (in esenta redactarea intampinarii si a interogatoriului, precum si apararea la fiecare termen, inclusiv concluziile orale), curtea apreciaza, recunoscand o marja de apreciere legitima a partilor in vederea asigurarii unei aparari de calitate, ca onorariul avocatului paratei a fost in mod excesiv redus de prima instanta la 1.000 lei, dar nici nu ar putea fi justificat dincolo de limita sumei de 3.000 lei.
9. In consecinta, in baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul incident formulat in cauza de apelanta parata si va schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca va obliga reclamanta, in baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ., sa plateasca paratei suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu de avocat redus in conditiile art. 451 alin. 2 C. proc. civ. De asemenea, vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Data fiind solutia asupra celor doua apeluri formulate de parti in cauza, care releva pierderea procesului de catre apelanta reclamanta, curtea o va obliga pe aceasta sa plateasca apelantei parate suma de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu de avocat.
Totodata, curtea va respinge ca nefondata cererea apelantei parate de obligare a apelantei reclamante la plata cheltuielilor de deplasare, intrucat nu a fost facuta dovada acestora. Astfel, facturile si chitantele depuse in acest sens la dosar dovedesc doar plata unor sume de bani catre societatea de avocati angajata de apelanta parata, cu titlu de cheltuieli de deplasare, fara insa a fi dovedita existenta unor reale costuri de deplasare, care ar fi putut rezulta doar in urma depunerii unor dovezi privind fie achizitionarea de combustibil, fie contractarea unor servicii prestate de un operator de transport.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Asistenta si asigurari sociale; Desfacerea contractului de munca
Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului. - Hotarare nr. 70/AS din data de 08.04.2014Contestatie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natura salariala provenite de la bugetul de stat daca nivelul acesteia depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie. - Hotarare nr. 113/AS din data de 30.09.2014
Contestatie decizie de pensionare. Recuperarea debitului rezultat in urma recalcularii drepturilor de pensie cuvenite reclamantei prin revizuirea stagiului de cotizare realizat de aceasta. - Hotarare nr. 128/AS din data de 10.06.2014
Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare. - Hotarare nr. 13/AS din data de 04.02.2014
Aplicarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 si art. IV alin. 1 din OUG nr. 1/2014 persoanelor pensionate pentru limita de varsta in perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, care anterior anului 2011 au beneficiat de pen - Hotarare nr. 179/AS din data de 12.11.2014
Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii - Hotarare nr. 17/AS din data de 24.02.2014
Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Incasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite in contractul colectiv de munca pentru acordarea lor. - Decizie nr. 262/CM din data de 24.06.2014
Protectia drepturilor salariatelor care efectueaza concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Situatia gradatiei de merit acordate in invatamantul preuniversitar. - Decizie nr. 203/CM din data de 27.05.2014
Necesitatea reinfiintarii postului desfiintat in cazul unei concedieri efectuate in baza art. 65 Codul muncii, care a fost anulata. - Decizie nr. 386/CM din data de 14.10.2014
Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250 - Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014
Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate. - Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014
Imposibilitatea reintegrarii in postul detinut anterior concedierii, cand intre timp a intervenit un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. - Decizie nr. 97/CM din data de 18.03.2014
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. - Decizie nr. 280/CM din data de 20.08.2014
Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 188/CM din data de 13.05.2014
Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare. - Decizie nr. 144/CM din data de 09.04.2014
Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari. - Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014
Concediere colectiva. Modul de indeplinire a procedurii de informare si consultare prealabila in cazul existentei unor organizatii sindicale nereprezentative. - Decizie nr. 260/CM din data de 24.06.2014
Concediere pentru desfiintarea locului de munca. Conditii. Inexistenta unei cauze reale si serioase. - Decizie nr. 19/CM din data de 21.01.2014
Competenta generala a instantelor romane. Termenul de recurs. Identificarea, in cazul muncii pe platforme petroliere mobile, a locului "in care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea", la care se refera art. 19 pct. 2 lit. a) din Regulamentu - Decizie nr. 181/CM din data de 10.06.2014
Competenta generala a instantelor romane in contractele de munca incheiate cu un angajator dintr-un stat membru UE. Incidenta art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. - Decizie nr. 182/CM din data de 10.06.2014