Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului.

Instanta sesizata cu contestatia formulata impotriva hotararii Comisiei centrale de contestatii trebuie sa procedeze la un examen efectiv al acesteia pentru ca insasi reglementarea procedurii administrative obligatorii sa raspunda exigentelor de constitutionalitate si a celor impuse de Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale; aceasta cerinta nu este indeplinita atunci cand instanta isi insuseste concluziile Comisiei centrale de contestatii fara nici o explicatie cu privire la motivul pentru care a procedat astfel si fara nici o motivare care sa permita macar concluzia ca si-a insusit considerentele enuntate de Comisia centrala de contestatii in hotararea sa.

Art.149, art. 151 alin.2 din Legea nr. 263/2010
Cauza CEDO Le Compte, Van Leuven ?i De Meyere contra Belgiei
Cauza Fischer contra Austriei

Prin cererea inregistrata  cu nr. 14418/118/2012 pe rolul Tribunalul Constanta, reclamanta [...] a contestat Hotararea nr. _/25.10.2012 emisa de Casa Nationala de Pensii Publice, solicitand anularea acestora si obligarea paratei la emiterea unei decizii de pensionare, care sa aiba in vedere intreaga perioada de cotizare rezultata.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca a contestat decizia de pensionare nr. _/10.11.2011 la Comisia Centrala de Contestatii, nemultumita de cuantumul pensiei incasata in calitate de urmas. Apreciaza reclamanta ca hotararea atacata este nelegala pentru ca inlatura de la calculul pensiei adeverinta nr. _/08.08.2011 care cuprinde perioadele 24.02.1978 - 14.06.1979, 16.12.1980 - 13.07.2011, precum si sporurile obtinute de defunct.
In dovedirea actiunii, reclamanta a folosit proba cu inscrisuri.
Actiunea este scutita de la plata taxei de timbru.
Parata CJP Constanta a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata motivat de faptul ca drepturile de pensie i-au fost calculate in mod corect, iar cu privire la nevalorificarea adeverintei nr_./17.08.2011 eliberata de S.C. [...] punctul de vedere al paratei a fost in sensul ca la determinarea punctajelor anuale anterioare datei de 01.04.2001 se valorificau inscrisurile din carnetul de munca si din adeverintele eliberate conform legii, iar la determinarea punctajelor anuale anterioare datei de 01.04.2001, se valorifica castigurile brute sau, dupa caz, veniturile lunare brute asigurate, care au constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, conform inscrisurilor din declaratiile nominale depuse de angajator.
Parata a depus inscrisuri.
Prin sentinta civila nr.4689 din data de 20 decembrie 2013, pronuntata in dosarul civil nr.14418/118/2012, Tribunalul Constanta a respins ca nefondata  actiunea formulata de reclamanta [...].
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta este beneficiara a unei pensii de urmas dupa defunctul ei sot, contestand hotararea comisiei de contestatii, nemultumita fiind atat de cuantumul pensiei, cat si de modalitatea prin care i-a fost solutionata de catre comisie contestatia.
Analizand decizia de pensionare nr. _/10.11.2011 emisa de parata CJP Constanta, instanta a retinut ca reclamantei i-au fost stabilite drepturile de pensie incepand cu data de 12.08.2011 in procent de 50% din punctajul mediu anual realizat de sustinator.
Din Hotararea nr_./25.10.2012 emisa de Casa Nationala de Pensii Publice urmare a contestarii deciziei de pensionare nr.457053/10.11.2011, instanta a retinut ca la stabilirea drepturilor de pensie au fost valorificate adeverintele nr. _/08.08.2011 si _/08.08.2011, eliberate de SC. [...] SA.
Referitor la adeverinta nr. _/17.08.2011 eliberata de angajator si nevalorificata de parata, instanta a constatat ca din cuprinsul ei reiese ca sustinatorul - defunctul sot a fost salariat in perioada 24.02.1978 - 12.07.2011, iar in perioada 01.01.2011-12.07.2011 a avut un salariu de incadrare de 2200 lei, motivatia comisiei fiind sustinuta si de dispozitiile Legii nr. 263/2010, respectiv art.165 si 166.
Insa, se constata ca in motivarea contestatiei formulate impotriva hotararii nr. 2939/25-10-2012, [...] a indicat ca motiv de nelegalitate a acestei hotarari nevalorificarea adeverintei nr. _/08.08.2011.
Ori, din cuprinsul hotararii nr. _/25-10-2012 rezulta ca sporurile si perioadele de cotizare indicate in adeverinta nr. _/08.08.2011 au fost luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie de urmas.
Este adevarat ca in hotararea nr. _/25-10-2012 se arata ca adeverinta nr. _/17-08-2011 nu a fost valorificata, insa pe calea contestatiei impotriva acestei hotarari, reclamanta nu indicat ca motiv de nelegalitate acest aspect ?i nici nu a solicitat analizarea acestei adeverinte si luarea in considerare a perioadelor indicate in cuprinsul acesteia.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cpc, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului dedus judecatii, ceea ce presupune ca reclamantul stabileste cadrul procesual si limitele investirii instantei. Instanta este obligata sa analizeze cauza in raport de criticile formulate.
Pentru aceste considerente, instanta a respins ca nefondata actiunea reclamantei.     
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul. in motivarea recursului sau, acesta  a aratat urmatoarele: sentinta este nelegala intrucat a fost inlaturata de la calculul pensiei adeverinta nr. _/08.08.2011 care cuprinde perioadele 24.02.1978 - 14.06.1979 si 16.12.1980 - 13.07.2011 precum si sporurile obtinute; la calculul pensiei nu s-a dat eficienta tuturor documentelor depuse si nu s-au avut in vedere toate sporurile; Tribunalul, constatand ca adeverinta nr. _/17.08.2011 nu a fost valorificata de catre parata a respins totusi actiunea desi in cuprinsul actiunii a aratat ca pe langa cele doua adeverinte apreciaza ca nu s-au valorificat toate documentele depuse si nici sporurile obtinute, reiesind foarte clar ca a investit instanta de fond cu o actiune in care trebuia analizat daca toate documentele depuse au fost valorificate la emiterea deciziei de pensionare; ca urmare, Tribunalul ar fi trebuit sa analizeze si daca adeverinta nr_./17.08.2011 a fost valorificata.
Intimata nu a depus intampinare.
In recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
  Recurenta a formulat contestatie administrativa impotriva deciziei de pensie, aceasta contestatie fiind solutionata prin hotararea nr_./25.10.2012 emisa de Comisia centrala de contestatii din cadrul Casei nationale de pensii publice.
Impotriva acestei hotarari recurenta a formulat contestatia ce face obiectul prezentei cauze, in acord cu prevederile art.151 al.2 din Legea nr. 263/2010.
In aceste conditii, Tribunalul a fost chemat sa analizeze legalitatea si temeinicia hotararii emise de Comisia centrala de contestatii.
Trebuie avut in vedere ca prin art.149 din Legea nr. 263/2010 s-a instituit o procedura administrativa prealabila obligatorie pentru contestarea deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii sectoriale, acestea putand fi contestate, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestatii, respectiv la comisiile de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii.
La randul lor, hotararile Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv ale comisiilor de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii pot fi atacate la instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la comunicare in conformitate cu art.151 din Legea nr. 263/2010.
In aceasta privinta, Curtea Constitutionala a stabilit din decizia nr_./2012 ca nu se poate retine neconstitutionalitatea acestei reglementari, ci doar a unei anumite interpretari.
Astfel, Curtea a aratat ca o astfel de procedura administrativa prealabila nu poate fi privita ca aducand eo ipso atingere dreptului de acces liber la justitie, chiar daca are caracter obligatoriu, atat timp cat, ulterior parcurgerii sale, persoana interesata se poate adresa instantei de judecata intrucat prevederile art. 21 din Constitutie nu interzic existenta unei astfel de proceduri administrative prealabile si nici obligativitatea acesteia atat timp cat nu are un caracter jurisdictional.
    De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala ?i prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, in care a statuat ca "instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fara caracter jurisdictional nu este contrara principiului liberului acces la justitie cat timp decizia organului administrativ poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti".
    De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat prin Hotararea din 23 iunie 1981, pronuntata in Cauza Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, paragraful 51, ori Hotararea din 26 aprilie 1995, pronuntata in Cauza Fischer contra Austriei, paragraful 28, ca imperative de suple?e ?i eficacitate, pe deplin compatibile cu protectia drepturilor protejate de Conventia pentru apararea drepturilor omului ?i a libertatilor fundamentale, pot justifica interventia prealabila a unor organe administrative care nu indeplinesc conditiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Conventie. Ceea ce impun insa dispozitiile acestui articol conventional este ca decizia unei asemenea autoritati sa fie supusa controlului ulterior exercitat de un organ de plina jurisdictie, adica un "tribunal" in sensul Conventiei.
Rezulta asadar ca instanta sesizata cu contestatia formulata impotriva hotararii Comisiei centrale de contestatii trebuie sa procedeze la un examen efectiv al acesteia pentru ca insasi reglementarea procedurii administrative sa raspunda exigentelor de constitutionalitate si a celor impuse de Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Or, in cauza, se constata ca Tribunalul nu a procedat la un examen efectiv al contestatiei formulate de reclamanta.
Astfel, pe de o parte, Tribunalul a retinut in considerentele sentintei recurate, in privinta adeverintei nr. _/08.08.2011 ca "din cuprinsul hotararii nr. _/25.10.2012 rezulta ca sporurile si perioadele de cotizare indicate in adeverinta [_] au fost luate in considerare [_]".
Tribunalul nu explica in nici un mod cum a ajuns la aceasta concluzie si nici pentru ce motiv si-a insusit aceasta concluzie a Comisiei centrale de contestatii.
Mi mult, in hotararea contestata se enunta aceeasi concluzie fara nici o motivare astfel incat nu se poate retine nici macar imprejurarea ca Tribunalul si-ar fi insusit considerentele enuntate de Comisia centrala de contestatii in hotararea sa.
Pe de alta parte, desi retine in considerente ca in privinta adeverintei nr_./17.08.2011 Comisia centrala de contestatii a aratat ca nu este valorificata, Tribunalul nu a analizat actiunea sub acest aspect retinand ca nu a fost investita cu o astfel de cerere.
Intr-adevar, formularea generica folosita de reclamanta care se refera la toate documentele depuse si toate veniturile atestate nu poate fi avuta in vedere in stabilirea obiectului cauzei, contestatoarea fiind obligata sa exprime in concret criticile sale cu privire la decizia de pensie si hotararea Comisiei centrale de contestatii, precum si motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza actiunea, stabilind astfel obiectul actiunii in conformitate cu art.112 pct.3 si 4 Cod.pr.civ. si limitele investirii instantei.
Pe de alta parte, insa, actiunea intemeiata pe dispozitiile art.151 alin.2 din Legea nr. 263/2010 are anumite particularitati rezultate din imprejurarea ca urmareste anularea unui act emis urmare a unei contestatii administrative.
Ca urmare, in stabilirea limitelor investirii instanta trebuie sa aiba in vedere si motivele contestatiei administrative in urma careia s-a emis de catre Comisia centrala de contestatii hotararea a carei anulare se cere in cauza.
In consecinta, fata de exprimarea generica folosita de reclamanta, in conditiile particulare ale cauzei in care in hotararea Comisiei centrale de contestatii se face referire si la adeverinta nr_./17.08.2011, instanta ar fi trebuit sa verifice daca valorificarea acestei adeverinte a facut obiectul contestatiei administrative si, in caz afirmativ, daca prin cererea de chemare in judecata, folosindu-se o formulare generica, se reitereaza in totalitate motivele contestatiei administrative sau se restrange obiectul contestatiei numai cu privire la valorificarea adeverintei nr_./08.08.2011.
Tribunalul nu a procedat insa in acest mod, ci a retinut, fara a realiza o analiza din aceasta perspectiva a limitelor investirii, ca reclamanta nu a contestat refuzul paratei de a valorifica adeverinta nr_./17.08.2011.
Pe de alta parte, potrivit art.129(6) Cod.proc.civ., in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii, ceea ce presupune insa si obligatia de a solutiona toate cererile deduse judecatii iar aceasta implica stabilirea corecta a obiectului actiunii. In acest scop, instanta are obligatia de a pune in discutia contradictorie a partilor toate cererile formulate si sa le califice prin prisma normelor juridice aplicabile, verificand insa si admisibilitatea lor si respectarea termenelor  prescrise de lege pentru formularea acestora.
Obligatia instantelor de judecata de a solutiona cererile deduse judecatii, trebuie interpretata in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care este obligatorie.
Astfel, trebuie avute in vedere principiile desprinse din Hotararea in cauza Rotaru contra Romaniei, dar si cele desprinse din hotararile pronuntate in cauzele Buzescu contra Romaniei si Albina contra Romaniei, in sensul ca solutionarea unei cereri adresate instantei, presupune nu doar pronuntarea unei solutii, ci si analiza efectiva, reala, a sustinerilor, a argumentelor partilor si a mijloacelor de aparare, in masura in care sunt pertinente, chiar daca aceasta nu impune in mod necesar analiza distincta si detaliata a tuturor argumentelor subsumate aceluiasi motiv.
Se constata astfel ca prima instanta nu a analizat si nu a solutionat fondul cauzei.
Fata de toate aceste considerente, in temeiul at.312 alin.61 Cod.pr.civ. se va admite recursul si se va casa sentinta recurata urmand a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanta spre solutionarea fondului acesteia.