Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare.

Prin decizia nr.130/13.03.2013 emisa de intimata s-a dispus incepand cu data de 18.03.2013 desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului, conform prevederilor art. 61 lit.a) si ale art.248 alin.(19 lit.e) din Legea nr.53/2003 (Codul muncii).
Desi contestatorul se face vinovat de abaterea retinuta prin decizia de concediere, totusi sanctiunea aplicata este mult prea severa in raport cu gravitatea faptei si imprejurarile in care a fost savarsita.
Vazand imprejurarile concrete in care fapta a fost savarsita, precum si celelalte criterii de individualizare prevazute de art. 250 din Codul muncii, fapta imputata contestatorului nu a reprezentat o abatere suficient de grava pentru a atrage cea mai drastica sanctiune disciplinara, respectiv concedierea.
Prin decizia nr.11/2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile in interesul legii si a stabilit in aplicarea si interpretarea dispozitiilor art. 252 alin.5) raportat la art. 250 din Codul muncii ca: "instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara."
Reintegrarea salariatului in postul detinut anterior concedierii este obligatorie potrivit art. 80 alin.2 Codul muncii, in cazul in care acesta solicita acest lucru, iar angajatorul trebuie sa intreprinda operatiile administrative necesare pentru ca acest lucru sa fie posibil.

Art. 80 alin.2 Codul muncii
Art. 5 alin.(1) lit.a) - c) din Legea nr. 467/2006
Decizia nr.11/2013 a Inaltei Cur?i de Casatie si Justitie

Prin cererea adresata acestei instante, inregistrata sub nr. 1279/88/2013, _ prin Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. [...] SA Tulcea, au formulat contestatie impotriva urmatoarelor decizii de concediere: 130/14.03.2013, 136/14.03.2013, 147/14.03.2013, 146/14.03.2013, 143/14.03.2013, 132/14.03.2013, 137/14.03.2013, 142/14.03.2013, 150/14.03.2013, 148/14.03.2013, 135/14.03.2013 si 131/14.03.2013, emise de S.C. [...] SA Tulcea, solicitand anularea acestora ca netemeinice si nelegale, reintegrarea contestatorilor pe posturile detinute anterior si plata catre fiecare a unei despagubiri egale cu valoarea salariilor indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care au beneficiat in calitate de salariati, pana la reintegrarea efectiva. In subsidiar, contestatorii au solicitat redozarea sanctiunilor aplicate.
In motivare, contestatorii au aratat ca au fost angajatii societatii ocupand posturile de conducatori auto, pana la momentul concedierii lor, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit.a) din Codul muncii.
Au mentionat contestatorii ca, la data de 18.02.2013 au aflat din presa locala ca intimata intentioneaza sa externalizeze posturile de sofer din societate, astfel ca, debusolati, s-au retras de pe traseu, la sediul societatii, solicitand membrilor din Biroul executiv al sindicatului sa discute cu directorul societatii in legatura cu acest aspect, acesta din urma refuzand sa le dea orice fel de informatii.
Ulterior acestui demers nereusit, contestatorii au luat legatura cu prefectul judetului, in conditiile in care primarul nu se afla in primarie, iar apoi, intorcandu-se la societate, directorul, convins fiind de presedintele Filialei Tulcea a C.N.S. Cartel Alfa, ca sa stea de vorba cu ei, le-a comunicat ca nu vor fi disponibilizati si, astfel, protestul lor a incetat, salariatii reluandu-si lucrul.
S-a subliniat ca la protest au participat circa 2/3 din numarul salariatilor, fiind prezenti atat soferi cat si mecanici, electricieni, gresori, sudori, iar in zilele de 20 si 21 februarie au fost cercetati disciplinar numai 28 dintre cei care au participat la protest, acestia fiind toti soferi.
De asemenea, contestatorii au aratat ca, in timpul cercetarii disciplinare, le-a fost refuzat dreptul de a fi asistati de reprezentantii sindicatului Cartel Alfa, au refuzat semnarea procesului-verbal intocmit de comisia de disciplina.
In dovedire, contestatorii au depus la dosar copii xerox dupa urmatoarele inscrisuri: deciziile de concediere contestate, actele aditionale incheiate la contractele individuale de munca, documente medicale, fluturasi de salariu, cereri de imputernicire a sindicatului pentru a-i reprezenta in fata instantei, cererile nr. 367/20.03.2013, nr. 701/15.03.2913 si nr. 0405/20.02.2013, extrase din presa locala, sentinta civila nr. 1225/12.04.2011 pronuntata in dosarul nr. 4341/88/2010, incheierea din sedinta Camerei de Consiliu din 12 iunie 2012 pronuntata in dosarul nr. 3728/327/2012, tabel nominal cu membrii comitetului sindical al Sindicatului Liber al S.C. [...] SA, extras din CCM la nivel de unitate.
In aparare, a formulat intampinare intimata, prin care a invocat exceptia de nelegalitate a reprezentarii contestatorilor de catre  Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. [...] SA Tulcea, sens in care a facut trimitere la prevederile art. 3 alin.1 din Legea 62/2011, dar si la prevederi din Statutul Sindicatului  Liber al Salariatilor din SC [...] SA.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestatiei, sens in care au aratat, in esenta ca, prin demersul intreprins de contestatori la data de 18.02.2013, care s-au retras de pe traseele pe care erau programati sa efectueze transportul public de calatori ori nu au plecat la timp in cursele programate dupa amiaza, a fost perturbat grav serviciul de [...] in comun, afectandu-se in mod deosebit imaginea societatii, careia i-au fost produse astfel si importante prejudicii materiale.
Intimata a subliniat ca evenimentul a fost raportat conducerii societatii prin referatul nr. 0366 din 18.02.2013 al Sectiei exploatare-mentenanta, care a consemnat traseele pe care nu s-au efectuat cursele programate si numarul curselor neefectuate si, prin referatul nr. 0365/18.02.2013, intocmit de seful de cabinet, din care rezulta impactul negativ pe care l-ar avea asupra publicului calator, retragerea autobuzelor de pe trasee.
A precizat intimata ca, urmare acestora referate, cunoscand starea de fapt si avand in vedere gravitatea faptelor celor 28 de conducatori auto, conducerea societatii a dispus cercetarea disciplinara a acestora, in conformitate cu prevederile legislatiei muncii si a regulamentului intern al societatii.
S-a mai aratat ca cercetarea disciplinara s-a efectuat in doua etape, in zilele de 20 si 21 februarie a.c.
Urmare cercetarilor disciplinare, comisia de disciplina a concluzionat ca, faptele majoritatii conducatorilor auto cercetati, constituie abateri grave de la disciplina muncii, cu efecte deosebite asupra activitatii societatii, drept pentru care conducerea acesteia a dispus concedierea disciplinara a celor vinovati in temeiul dispozitiilor art. 61 lit.a) si 248 lit.e) din Codul muncii si ale Regulamentului intern al societatii.
La data de 20 mai 2013, contestatorii au depus la dosar raspuns la intampinare, prin care au solicitat respingerea exceptiei de nelegalitate a reprezentarii contestatorilor de catre Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. [...] SA Tulcea, ca nefondata si admiterea actiunii pe fond, asa cum aceasta a fost formulata.
In sedinta de judecata din data de 5 iunie 2013 instanta, deliberand, pentru o buna gestionare a cauzelor, a dispus disjungerea cauzei pentru fiecare contestator in parte, respectiv cererea formulata de contestatorul [...] de restul contestatorilor din proces si pentru care s-au format dosare noi.
La data de 10 septembrie 2013 contestatorul [...], reprezentat prin Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. [...] SA Tulcea, a depus la dosar adresa nr. 9387/CP/EF/25.06.2013.
La data de 13 septembrie 2013, parata a depus la dosar copia xerox a Deciziei nr. 5/23 iulie 2013, anexa 1 la Decizia nr. 5/23.07.2013, iar la data de 9 octombrie 2013 I.T.M. Tulcea a depus la dosar copii xerox ale proceselor-verbale de control incheiate cu S.C. [...] SA Tulcea si S.C. [...] SRL Plopeni, jud. Prahova.
La data de 21 octombrie 2013, contestatorul a depus la dosar copie xerox dupa Regulamentul Intern aprobat prin Hotararea nr. 6 din 16 iulie 2009 a Consiliului de Administratie a S.C. "[...]" SA Tulcea.
Prin sentinta civila nr. 3987 din data de 21.10.2013, pronuntata in dosarul civil nr. 1279/88/2013, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondata exceptia de nelegalitate a reprezentarii contestatorului de catre Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. [...] SA Tulcea.
A admis in parte contestatia privind pe contestatorul [...], prin Sindicatul Liber al Salariatilor din cadrul SC [...] SA Tulcea, in contradictoriu cu intimata S.C. [...] SA TULCEA, avand ca obiect contestatie decizie concediere.
A anulat in parte decizia nr. 130/14.03.2013 emisa de S.C. [...] SA Tulcea si anume, numai sub aspectul individualizarii sanctiunii disciplinare, in sensul ca inlocuieste sanctiunea desfacerii contractului individual de munca al contestatorului potrivit art. 61 lit.a) si art. 248 alin.1 lit.e) din Legea nr. 53/2003 cu sanctiunea “avertisment scris" prevazuta de art. 248 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
A obligat ntimata la reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii prin decizia contestata.
A obligat intimata sa-i plateasca contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei de la data concedierii acestuia si pana la reintegrarea sa efectiva. 
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia de nelegalitate a reprezentarii contestatorului de catre Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. [...] SA Tulcea:
Conform prevederilor art. 28 din Legea 62/2011:
" (1) Organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului prin aparatorii proprii sau alesi.
Contestatorul are calitate de membru al Sindicatului Liber al Salariatilor din S.C. [...] S.A. Tulcea, fiind chiar presedintele acestuia, asa dupa cum rezulta fara putinta de tagada din incheierea de sedinta a Camerei de Consiliu din 12 iunie 2012.
Scopul promovarii contestatiei este tocmai acela de a se incerca o restabilire a dreptului la munca al contestatorului, a carui calitate de salariat la societatea intimata a incetat, ca urmare a emiterii de catre aceasta a unei decizii de concediere pentru care acesta solicita, prin sindicat, un control asupra legalitatii si temeiniciei, in conditiile in care el o apreciaza ca fiind netemeinica si nelegala.
Asadar, rolul sindicatului in cauza de fata este acela de a apara, in sensul precizat de art. 28 din Legea nr. 62/2011, dreptul la munca al unui membru al sau.
Nu se poate aprecia ca acesta nu mai are calitatea de membru de sindicat, si deci nu mai poate fi reprezentat de acesta in instanta, conform legii sus-citate avand in vedere ca acesta a fost concediat si deci nu mai are calitatea de salariat, atat timp cat tocmai obiectul cauzei este contestatie la respectiva decizie de concediere, instanta avand asadar de analizat daca acesta a fost concediat legal si temeinic, adica tocmai daca mai are sau nu calitatea de salariat la societate.
Dreptul pe care il apara in prezenta cauza sindicatul este tocmai dreptul la munca al contestatorului, astfel ca nu are relevanta, sub aspectul existentei mandatului, la data formularii cererii de chemare in judecata, imprejurarea ca prin decizia contestata, contestatorului i-a incetat calitatea de salariat.
In acelasi sens s-a pronuntat si ICCJ in Decizia nr.1/21.01.2013: "Referitor la categoria interesului aparat prin posibilitatea recunoscuta organizatiilor sindicale de a formula actiune in numele membrilor lor, concluzia este in sensul ca legitimarea procesuala activa a fost recunoscuta organizatiilor sindicale, in considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie ca erau interese de grup fie individuale.
Aceasta concluzie se desprinde atat din formularea dispozitiilor art. 28 alin.1 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se refera expres inclusiv la apararea drepturilor ce decurg din contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, situatie in care interesele sunt cu precadere individuale, cat si din dispozitiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare), care acorda posibilitatea de a fi parti in conflicte de munca in mod expres sindicatelor, pe langa salariati, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale ori ale Codului de procedura civila.
Tinand cont ca in cadrul conflictelor de munca sunt cuprinse si conflictele decurgand din executarea contractelor individuale de munca, pe langa cele colective, aplicand principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, inclusiv in conflictele individuale de munca.
Faptul ca interpretarea data de o parte a jurisprudentei si doctrinei, in sensul ca, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizatiile sindicale actioneaza in calitate de reclamante, a reprezentat si vointa legiuitorului a fost confirmat de evolutia legislativa ulterioara abrogarii Legii sindicatelor nr. 54/2003, si anume de prevederile art. 28 alin.3 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, prin care se prevede expres calitatea procesuala activa a acestor organizatii."
Asa fiind, instanta a respins ca nefondata exceptia de nelegalitate a reprezentarii contestatorului de catre Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. [...] SA Tulcea.
Cu privire la fondul cauzei:
Intre contestator si societatea intimata au fost stabilite raporturi de munca in baza unui contract individual de munca.
Prin Decizia nr. 130 din 14.03.2013, intimata a dispus ca incepand cu data de 18.03.2013 sa-i fie desfacut contestatorului contractul de munca disciplinar, conform prevederilor art. 61 lit.a) si ale art. 248 alin. (1) lit.e) din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii.
Pentru a dispune astfel, intimata a retinut ca si abatere disciplinara in sarcina contestatorului, faptul ca, in data de 18.02.2013, acesta desi era programat sa efectueze pe traseul 1, un numar total de 8,5 curse, acesta a efectuat doar 4 curse, intre orele 1017-1335, fapta sesizata prin referatele nr. 365/18.03.2013, intocmit de dna [...] - sef cabinet si sub nr. 366/18.02.2013, intocmit de dna [...] - sef sectie exploatare-mentenanta.
Analizand referatul nr. 365/18.02.2013, instanta a observat ca, prin acesta seful de cabinet [...] aducea la cunostinta conducerii societatii imprejurarea ca, la data de 18.02.2013 a fost sunata in mod repetat de cetateni ai orasului Tulcea, care reclamau ca nu exista nici un autobuz pe traseu, astfel ca a solicitat relatii serviciului exploatare, fiind astfel informata ca, incepand cu ora 1009 masinile au inceput sa se retraga, desi erau programate pana la ora 1400 in cursa, iar pana la ora 1308 s-au retras toate masinile.
Prin referatul nr. 366/18.02.2013, [...] seful sectiei exploatare-mentenanta, a adus la cunostinta societatii imprejurarea ca, la data de 18.02.2013, a constatat ca o serie de conducatori auto, printre care si contestatorul, s-au retras din traseu, fara a anunta defectiuni tehnice, iar cei din programul PM s-au prezentat cu intarziere, incalcand astfel programul stabilit prin foaia de parcurs, fisa postului si regulamentul de ordine interioara.
In urma cercetarii disciplinare efectuate in cauza, comisia de disciplina a constatat ca faptele contestatorului indeplinesc conditiile de existenta a abaterilor disciplinare prevazute la art. 28 alin.1 lit.a) in principal si la art. 28 lit.d) si e), ca abateri rezultante din regulamentul intern, adica incalcarea obligatiei prevazute de art. 17 alin.1 pct.1), subminarea activitatii societatii prin prejudiciul material si de imagine creat si refuzul nejustificat de executare a obligatiilor, sarcinilor si responsabilitatilor stabilite prin lege, contractul colectiv si individual de munca, regulamentul intern si a ordinelor si dispozitiilor de serviciu primite de la conducatorii ierarhici.
De asemenea, comisia de disciplina a apreciat ca, in acceptiunea dispozitiilor art. 29 alin. (6) ROI, abaterea principala, cat si cele de rezultat, sunt calificate ca fiind abateri grave.
Din depozitia martorului [...], propus de contestator, instanta a retinut ca, in dimineata zilei de 18.02.2013, in jurul orelor 7.30, a fost intrebat daca are cunostinta de existenta articolului publicat in ziarul "Delta" si in care se anunta ca S.C. [...] SA externalizeaza posturile de soferi din cadrul societatii.
A declarat martorul ca dupa ora 9.30 el (in calitate de secretar al Sindicatului Liber al Salariatilor din cadrul S.C. [...] SA, asa dupa cum rezulta din Incheierea Camerei de Consiliu din data de 12 iunie 2012 pronuntata in dosarul nr. 3728/327/2012), impreuna cu liderul de sindicat si cu alti 7-8 conducatori auto, au fost primiti de catre directorul societatii, care, intrebat fiind daca are cunostinta despre sus-mentionatul articol publicat in ziarul Delta, initial nu a vrut sa recunoasca faptul ca are cunostinta, iar dupa cateva minute le-a raspuns ca nu este obligat sa le dea aceste informatii si i-a poftit afara din birou.
Martorul a mai declarat ca, in aceste conditii, s-au adresat telefonic Primariei si apoi Cabinetului Prefectului, insa in tot acest rastimp, in curtea societatii s-au adunat soferii de pe traseu, situatia devenind putin "inflamata".
A declarat martorul ca nici dupa ce s-a intors delegatia ce a mers la Prefectura, directorul nu a dorit sa le ofere informatii privind externalizarea posturilor de soferi din cadrul societatii, spunandu-le ca nu trebuie sa le dea socoteala si, abia in jurul orelor 16.00 acesta a coborat in mijlocul oamenilor impreuna cu liderul Sindicatului Cartel Alfa, [...], dandu-le asigurari ca nu se va intampla nimic din cele publicate in ziar.
Analizand articolul publicat in ziarul Delta din data de 18.02.2013, aflat in copie la fila 60 din dosar si intitulat "Conducerea STP merge pe varianta externalizarii: scoate la licitatie posturile de sofer", instanta observa ca, intr-adevar, prin acesta directorul societatii confirma variantele de lucru la nivel de societate, nominalizate de primarul municipiului, inclusiv aceea a externalizarii posturilor de soferi din cadrul societatii.
Cu alte cuvinte, directorul societatii avea cunostinta despre faptul ca postul de sofer al contestatorului urma sa fie externalizat si conform prevederilor art. 40 alin.2 lit.a) din Codul muncii, acesta avea obligatia sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca.
Mai mult decat atat, in lumina prevederilor art. 40 alin.2 lit.e) din Codul  muncii, acesta avea obligatia, ca si reprezentant al societatii, sa se consulte cu sindicatul sau dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si obligatiile acestora.
Directiva 2002/14/CE stabileste cadrul general relativ la informarea si consultarea lucratorilor in U.E. pe parcursul executarii contractului de munca.
Printre ratiunile principale ale adoptarii acestei directive este si aceea privind necesitatea promovarii si intaririi informarii si consultarii asupra situatiei evolutiei probabile a locurilor de munca; in cazul in care evaluarea angajatorului este orientata in sensul ca locurile de munca risca sa se afle in primejdie, informarea si consultarea trebuie sa vizeze eventualele masuri avute in vedere, indeosebi in directia formarii si dezvoltarii competentelor profesionale, in scopul de a se contrabalansa evolutia negativa sau consecintele sale si de a intari capacitatea de insertie si de adaptabilitate a lucratorilor.
Informarea si consultarea lucratorilor in timp util, constituie o conditie prealabila a reusitei proceselor de restructurare si de adaptare a intreprinderilor la noile modalitati de organizare a muncii.
In conformitate cu prevederile art. 40 alin.2 din Codul muncii mai sus mentionate a fost adoptata Legea 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare si consultare a angajatilor, lege care reglementeaza cadrul general de stabilire a cerintelor minime ale dreptului la informare si consultare a angajatilor din societatile din Romania cu cel putin 20 de angajati.
Problemele cu privire la care angajatorii au obligatia sa informeze si sa ii consulte pe reprezentantii angajatilor sunt, potrivit art. 5 alin.1 lit.a)-c) si urmatoarele: situatia, structura si evolutia probabila a ocuparii fortei de munca in cadrul societatii precum si cu privire la eventualele masuri de anticipare avute in vedere, in special atunci cand exista o amenintare la adresa locurilor de munca;- deciziile care pot duce la modificari importante in organizarea muncii, in relatiile contractuale sau in raporturile de munca.
Asadar, obligatia de informare si consultare care revine angajatorului, potrivit Codului muncii si Legii nr. 467/2006, constituie o forma principala in care se manifesta buna sa credinta in raporturile cu salariatii sai. Aceasta este o garantie a asigurarii pacii sociale, a participarii consultative a salariatilor la deciziile majore care le pot afecta statutul profesional.
In speta, societatea nu a inteles sa-si informeze salariatii cu privire la modificarile ce urmau sa aiba loc in modalitatea de derulare a activitatii acesteia si, implicit in raporturile lor de munca incheiate cu societatea, in sensul externalizarii posturilor de sofer din cadrul societatii, incalcand astfel legislatia in materia sus-mentionata, acestia afland din presa locala despre aceste modificari si recurgand la gestul extrem al organizarii protestului spontan neautorizat, din data de 18.02.2013.
Este adevarat ca art. 196 alin.1 din Legea nr. 62/2011 prevede ca "participarea la greva _ nu reprezinta o incalcare a obligatiilor de serviciu ale salariatilor si nu atrage posibilitatea sanctionarii in nici un fel a acestora", insa instanta nu va analiza sanctiunea disciplinara aplicata contestatorului din aceasta perspectiva, in conditiile in care incetarea lucrului de catre salariati timp de 4-5 ore, pe parcursul unei zile, nu a fost o greva organizata si desfasurata conform legii.
Neindoielnic, neefectuarea unui numar de curse de catre un sofer de autobuz este o abatere disciplinara evidenta, insa, avand in vedere ca aceasta abatere a fost savarsita tocmai ca si efect al nerespectarii obligatiei societatii de informare a salariatilor si de consultare cu sindicatul, cu privire la o problema extrem de sensibila in contextul actual, respectiv a externalizarii posturilor ocupate de salariatii protestatari printre care s-a aflat si contestatorul, impune a se verifica daca sanctiunea aplicata acestuia a fost corect individualizata.
Este adevarat ca, potrivit prevederilor art. 250 din Codul muncii angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila, in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avand in vedere: imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare.
Vazand imprejurarile concrete in care fapta a fost savarsita, imprejurari analizate in debutul examinarii contestatiei, in contextul in care aceasta a fost savarsita ca urmare a neindeplinirii de catre societate a obligatiei de informare a salariatilor, a refuzului constant, vehement al conducerii societatii de a-i informa pe salariatii sai despre masura externalizarii posturilor lor chiar si dupa ce acestia au aflat din presa despre aceasta masura ce ii privea in mod direct, instanta a considerat ca fapta imputata contestatorului nu a reprezentat o abatere suficient de grava pentru a atrage cea mai drastica sanctiune disciplinara, respectiv concedierea acestuia.
Altfel spus, instanta a apreciat ca, individualizarea sanctiunii disciplinare este gresita, sanctiunea nerespectand gravitatea reala a abaterii si neraportandu-se la circumstantele concrete in care ea a fost comisa.
Prin Decizia nr. 11 a ICCJ pronuntata intr-un recurs in interesul legii, s-a statuat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin.5 raportat la art. 250 din Codul muncii, instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicata de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune.
Asa fiind, in urma analizarii detaliate a imprejurarilor de fapt in care abaterea a fost comisa, a consecintelor ei, tribunalul a apreciat ca se impune reindividualizarea sanctiunii dispuse initial si inlocuirea acesteia cu sanctiunea "avertisment scris", contestatia fiind admisa in parte.
Pe cale de consecinta, Decizia nr. 130/14.03.2013 emisa de SC [...] SA Tulcea va fi anulata in parte si anume, numai sub aspectul individualizarii sanctiunii disciplinare, in sensul ca se inlocuieste sanctiunea desfacerii contractului individual de munca al contestatorului potrivit art. 61 lit.a si art. 248 alin.1 lit.e din Legea nr. 53/2003 cu sanctiunea "avertisment scris" prevazuta de art. 248 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Vazand si dispozitiile art. 80 alin.1 din Codul muncii, instanta a apreciat concedierea ca fiind netemeinica, obligand intimata la reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii prin decizia contestata si la plata catre acesta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei de la data concedierii acestuia si pana la reintegrarea sa efectiva.
Impotriva  hotararii mai sus aratate, in termen legal a declarat apel parata S.C. [...] S.A. TULCEA, care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Instanta de fond a motivat admiterea contestatiei in cea mai mare parte pe nerespectarea de catre conducerea societatii a obligatiei de informare a angajatilor cu privire la situatia, structura si evolutia probabila a ocuparii fortei de munca in cadrul societatii, fara a avea in vedere ca o asemenea obligatie incumba, in principal, la negocierea contractelor colective de munca, asa cum dispun prevederile art. 130 (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Or, in cauza nu se impunea o asemenea informare, atata timp cat nu ne aflam in situatia negocierilor colective de munca, dispozitiile art.40 alin. 2), lit.a) din Codul muncii neputand fi invocate, atata timp cat conducerea societatii nu luase nicio decizie relativa la modificarea conditiilor de munca ori a elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca.
Intreruperea intempestiva, voluntara si neautorizata a programului de lucru de catre reclamant, cu consecinta producerii unor deosebite prejudicii este o fapta exclusiva a acestuia care nu putea atrage decat raspunderea disciplinara ori materiala a acestuia, cu atat mai mult cu cat acesta indeplinea si o functie in organul de conducere sindical. Numai o simpla informatie de presa referitoare la intentiile de viitor ale conducerii societatii nu era o motivare serioasa, temeinica si justificata care sa-l determine ca, impreuna cu alti colegi de munca, sa savarseasca o astfel de fapta.
De altfel, instanta de fond nu neaga absenta abaterii disciplinare, insa omite sa tina cont de existenta conditiilor pentru concedierea disciplinara prevazute de art. 61, lit. a) din Codul muncii, conditii intrunite in mod indiscutabil in acesta cauza, mai ales ca fapta a fost savarsita intr-o intreprindere de interes public local.
In redozarea sanctiunii, instanta de fond nu a retinut si nu a acordat nicio atentie sustinerilor noastre privind gravitatea si repetarea/recidiva faptei savarsite de reclamant in mai putin de 4 luni, ceea ce conform prevederilor Codului muncii constituie temei suficient pentru o concediere disciplinara legala, situatie reglementata detaliat si in regulamentul intern al societatii noastre.
Legat de cele de la punctul anterior, asa cum s-a invederat si instantei de fond, organizatia sindicala sau reprezentantii salariatilor nu si-au asumat niciun moment responsabilitatea intreruperii colective a lucrului, desi din adresa nr. 9.387/CP/EF/25.06.2013 a Prefecturii Tulcea - aflata la dosar - rezulta cu certitudine ca, inainte de intreruperea lucrului, la sediul acestei institutii a avut loc un dialog pe probleme socio-profesionale intre reprezentantii Prefecturii si o delegatie sindicala din care faceau parte si protestatarii. Insa, raportat la prevederile Legii nr. 467/2006, in cauza nu s-a facut nicio dovada a unui inscris din partea organizatiei sindicale sau reprezentantilor salariatilor adresat conducerii societatii din care sa rezulte ca ar fi interesati de informatii in sensul acestei legi.
Nu in ultimul rand, dar foarte important si cu efecte negative asupra societatii recurente este faptul ca prin pronuntarea sentintei civile atacate, Tribunalul Tulcea obliga societatea parata la reinfiintarea unor posturi/locuri de munca peste vointa consiliului de administratie ?i a conducerii executive ale societatii, posturi desfiintate din structura de personal a societatii, asa cum am informat instanta prin adresa nr. 1.829/12.09.2013, la care s-a anexat decizia consiliului de administratie. In aceste conditii se apreciaza ca o asemenea decizie judecatoreasca este de natura sa influenteze negativ organizarea si functionarea societatii parate, mai ales in actualele conditii economice in care activeaza cu dificultate.
Fata de cele aratate se solicita ca instanta de recurs sa constate ca nu exista motive de nelegalitate si netemeinicie ale deciziei de concediere nr. 130 din 14.03.2013 in sensul prevederilor art. 80 din Codul muncii (r), motivatia sentintei civile nr. 3.987/21.10.2013 a Tribunalului Tulcea neputand fi sustinuta, atata timp cat conducerea societatii a respectat prevederile legale in materie si a indeplinit toate procedurile corespunzatoare acestora.
In concluzie, pentru motivele invocate solicita anularea sentintei civile nr. 3987 din 21.01.2013 a Tribunalului Tulcea pronuntata in dosarul nr.1279/88/2013 si, prin efectul devolutiv al apelului, rejudecand cauza pe fond respingerea contestatiei dlui [...] impotriva deciziei de concediere nr. 130 din 14.03.2013, ca nefondata, netemeinica si nemotivata.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
In mod corect prima instanta a apreciat in functie de criteriile prevazute de art. 250 din Codul Muncii ca sanctiunea aplicata contestatorului nu a fost corect individualizata. 
Prin decizia nr.130/13.03.2013 emisa de intimata s-a dispus incepand cu data de 18.03.2013 desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului, conform prevederilor art. 61 lit.a) si ale art.248 alin.(19 lit.e) din Legea nr.53/2003 (Codul muncii).
Intimata a retinut ca si abatere disciplinara in sarcina contestatorului faptul ca in data de 18.02.2013, acesta desi era programat sa efectueze pe traseul 1 un numar total de 8,5 curse, acesta a efectuat doar 4 curse, intre orele 1017-1335.
Desi contestatorul se face vinovat de abaterea retinuta prin decizia de concediere, totusi sanctiunea aplicata este mult prea severa in raport cu gravitatea faptei si imprejurarile in care a fost savarsita.
Faptul ca prin regulamentul intern, nerespectarea programului de lucru  este considerata abatere grava, nu inseamna ca sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului de munca intervine in mod automat si invariabil cu ignorarea criteriilor de individualizare prevazute de art. 250 Codul muncii.
Nerespectarea programului de lucru a avut loc in contextul aparitiei in ziua respectiva a unui articol in presa locala prin care publicul a fost informat in legatura cu doua posibile solutii la problemele economice ale societatii parate, respectiv desfiintarea unor trasee si scoaterea la licitatie a serviciilor de conducere auto.
Potrivit art. 5 alin.(1) lit.a) - c) din Legea nr. 467/2006, angajatorii au obligatia sa informeze si sa consulte reprezentantii angajatilor, potrivit legislatiei in vigoare, cu privire la: a) evolutia recenta si evolutia probabila a activitatilor si situatiei economice a intreprinderii; b) situatia, structura si evolutia  probabila a ocuparii fortei de munca in cadrul intreprinderii, precum si cu privire la eventualele masuri de anticipare avute in vedere, in special atunci cand exista o amenintare la adresa locurilor de munca; c) deciziile care pot duce la modificari importante in organizarea muncii, in relatiile contractuale sau in raporturile de munca, inclusiv cele vizate de legislatia romana privind procedurile specifice de informare si consultare in cazul concedierilor colective si al protectiei drepturilor angajatilor, in cazul transferului de  intreprinderi.
Obligatia de informare a salariatilor, prin reprezentantii lor, incumba angajatorului nu numai in cadrul negocierilor colective, ci si in legatura cu eventualele masuri avute in vedere atunci cand exista o amenintare la adresa locurilor de munca.
Societatea nu a inteles sa-si informeze salariatii cu privire la modificarile ce urmau sa aiba loc in modalitatea de derulare a activitatii acesteia si implicit in raporturile lor de munca incheiate cu societatea, in sensul externalizarii posturilor  de sofer din cadrul societatii, acestia afland din presa locala despre aceste modificari.
Vazand imprejurarile concrete in care fapta a fost savarsita, precum si celelalte criterii de individualizare prevazute de art. 250 din Codul muncii, fapta imputata contestatorului nu a reprezentat o abatere suficient de grava pentru a atrage cea mai drastica sanctiune disciplinara, respectiv concedierea.
Prin decizia nr.11/2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile in interesul legii si a stabilit in aplicarea si interpretarea dispozitiilor art. 252 al.5) raportat la art. 250 din Codul muncii ca: "instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara."
In motivarea acestei decizii I.C.C.J. a retinut in esenta ca instantele de judecata, procedand in acest mod, nu se transforma in organe disciplinare, pentru ca ele nu fac din oficiu cercetari administrative pentru stabilirea actelor si faptelor juridice prin care s-a incalcat disciplina muncii, ci doar cenzureaza masura sanctionatoare aplicata deja de angajator, asigurand un cadru de protectie a salariatilor in raporturile sale cu angajatorul, cu respectarea caruia orice masura luata, trebuie sa fie adecvata, necesara si corespunzatoare scopului urmarit.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca reclamantul a mai fost sanctionat disciplinar anterior, intrucat deciziile nr.142/28.10.2010 si nr.147/01.11.2010 au fost anulate prin sentinta civila nr. 1225 din 12.04.2011 pronuntata de Tribunalul Tulcea, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 504/CM din 18.10.2011 a Curtii de Apel Constanta.
De asemenea, nu poate fi retinuta sustinerea paratei ca reclamantul nu poate fi reintegrat intrucat postul ocupat de acesta a fost intre timp desfiintat.
Potrivit art. 80 al.2) Codul muncii, la solicitarea salariatului, instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Masura reintegrarii este o masura reparatorie, o consecinta a anularii unei decizii de concediere nelegale si netemeinice.
Daca s-ar accepta ideea ca reintegrarea salariatului nu ar mai fi posibila ca urmare a desfiintarii postului pe care acesta il ocupase ar insemna ca dispozitiile art. 80 al.2 din Codul muncii sa fie lipsite de finalitate, iar protectia oferita salariatului sa fie pur formala.
Reintegrarea salariatului in postul detinut anterior concedierii este obligatorie potrivit art. 80 al.2 Codul muncii, in cazul in care acesta solicita acest lucru, iar angajatorul trebuie sa intreprinda operatiile administrative necesare pentru ca acest lucru sa fie posibil.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.1 Cod proc.civila, Curtea a respins apelul ca nefondat.