Concediere pentru desfiintarea locului de munca. Conditii. Inexistenta unei cauze reale si serioase.

Desfiintarea locului de munca si, in consecinta, concedierea angajatului care il ocupa nu poate fi considerata a avea o cauza reala si serioasa in cazul in care este justificata de angajator prin existenta unor perioade de inactivitate cu caracter ciclic, determinate de specificul activitatii agricole care se poate desfasura numai in anumite anotimpuri, imprejurarile invocate fiind cunoscute si prezumate a fi fost avute in vedere la incheierea unui contract individual de munca pe perioada nedeterminata.

Art.65, art. 79 din Codul Muncii

Prin cererea introdusa la Tribunalul Tulcea, contestatorul a chemat in judecata pe parata Societatea Agricola "G.", pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa fie anulata decizia de desfacere a Contractului de munca nr. [_], reintegrarea pe postul detinut anterior, obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la concediere si pana la reintegrare, precum si plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata salariului. [_]
Prin sentinta civila nr. 3261/21.08.2013 a Tribunalului Tulcea, a fost admisa in parte contestatia; a fost anulata decizia si s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior desfacerii contractului individual de munca; a fost obligata parata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva; s-a respins capatul de cerere privind plata daunelor interese ca nefondat. [_]
Impotriva acestei solutii a formulat recurs parata. In motivarea recursului sau, aceasta a aratat urmatoarele: apreciaza ca in mod gresit instanta de fond a dispus anularea deciziei contestate, retinand ca orice desfiintare a unui loc de munca ar fi trebuit sa fie intemeiata pe studii temeinice efectuate de catre angajator cu privire la beneficiile pe care le-ar inregistra societatea ca urmare a disparitiei unui post din statul de functii; instanta, fara a avea vreo dovada acest sens, prezuma ca astfel de studii nu au fost facute; [_] meneaza de asemenea ca problemele financiare la data desfacerii contractului de munca al contestatorului erau reale; la data concedierii contestatarului au mai fost concediate si alte persoane, deoarece in acea perioada nu mai era activitate aproape deloc, singurele servicii necesare fiind ale personalului decizional in cadrul societarii si al serviciului de contabilitate care era indispensabil; mai mult decat atat, contestatorul a avut la cunostinta modalitatea de lucru a societatii in sensul ca acestia erau angajati primavara, cand incepeau activitatile agricole, relatiile de munca urmand a inceta la finele anului in curs, respectiv incepand cu data de 01.12.2013; [_] de asemenea, s-a facut dovada ca postul contestatorului a fost fiintat definitiv, in momentul de fata nemaifiind angajata nicio persoana in aceeasi functie; totodata, mentioneaza ca desi i se pusese contestatorului in vedere sa depuna la dosarul de angajare dovada studiilor din domeniul economic, acesta nu a putut face decat dovada studiilor de 10 clase la specializarea "mecanica"; totodata, avand in vedere lipsa specializarii acestuia pentru functia de "sef de ferma" atributiile sale erau preluate in mare parte de contabila societatii care era inginer agronom si detinea un master in agronomie precum si de presedintele consiliului de administratie ce avea de asemenea studii agronomice; astfel, decizia de concediere a avut la baza studiul situatiei financiare si a fondurilor de salarii care a condus la concluzia ca fata de dificultatile financiare determinate de perioada de inactivitate este necesara desfiintarea postului de sef de ferma, urmand ca atributiile ce-i reveneau acestui post sa fie repartizate contabilului si presedintelui consiliului de administratie, care aveau calificarea necesara desfasurarii acestor activitati; de asemenea, precizeaza ca decizia de concediere a avut la baza procesul - verbal din data de 25 noiembrie 2012 prin care s-a decis concedierea in baza art.56 din Codul Muncii si intrarea in somaj a majoritatii angajatilor pe perioada de iarna, motivat de problemele financiare ale societatii; [_] desfiintarea locului de munca este efectiva in cazul in care organigrama societatii reflecta clar modificarea structurii posturilor prin eliminarea locului de munca desfiintat; practic, locul de munca desfiintat va trebui sa nu se mai regaseasca in organigrama societatii dupa finalizarea procedurii de restructurare interna; pentru a putea produce efecte juridice, noua organigrama a societatii trebuie sa fie aprobata de catre organele statutare competente conform actului constitutiv al societatii; societatea a respectat intocmai aceste obligatii stabilite de legiuitor, in sensul ca postul a fost desfiintat definitiv, noua organigrama a fost aprobata de organele statutare si nu mai contine postul de "sef de ferma"; [_]
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
  In cauza, trebuie avut in vedere ca potrivit art. 79 din Codul Muncii, in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.
In decizia de concediere contestata s-a indicat drept motiv al concedierii, facandu-se trimitere la cele hotarate de consiliul de administratie, faptul ca "in perioada de iarna nu se pot face lucrari agricole". In drept s-au indicat prevederile art. 65 alin.1 din Codul Muncii.
Ca urmare, nici un motiv al concedierii invocat de apelanta care constituie motive noi si diferite de cel indicat in decizia de concediere nu pot fi analizate in apel intrucat s-ar nesocoti prevederile art.79 din Codul Muncii (cum ar fi redistribuirea activitatii reclamantului catre alti salariati sau lipsa pregatirii profesionale necesare a acestuia).
In ceea ce priveste desfiintarea postului reclamantului, trebuie avut in vedere ca art. 65 alin.2 din Codul Muncii impune conditia ca desfiintarea locului de munca sa aiba o cauza reala si serioasa.
In mod logic, aceasta cauza trebuie sa intervina dupa incheierea contractului individual de munca in sensul ca, la incheierea acestuia, angajatorul isi exprima manifestarea de vointa in acest sens avand in vedere situatia cunoscuta de la acel moment, considerand ca este necesara angajarea unei persoane.
Exceptia de la principiul fortei obligatorii a contractelor, in sensul ca angajatorul poate in mod unilateral sa hotarasca incetarea contractului individual de munca, poate fi admisa numai daca ulterior survine o imprejurarea care determina o reorganizare a activitatii angajatorului ce presupune desfiintarea locului de munca al angajatului respectiv iar cauza trebuie sa fie reala si serioasa.
Or, recurenta a indicat in decizia de concediere succesiunea anotimpurilor (inceperea iernii) si un fapt cunoscut nu doar de conducerea unei societati specializate in lucrari agricole ci care este chiar de notorietate in sensul ca in timpul iernii nu se pot realiza lucrari agricole din cauza temperaturii scazute.
In mod evident conducerea societatii parate cunostea ambele situatii de fapt la momentul incheierii contractului individual de munca cu reclamantul si, totusi, a optat pentru incheierea unui contract individual de munca pe perioada nedeterminata [_].
Asadar, nu se vadeste existenta nici unui motiv real si serios care sa fi intervenit ulterior si care sa determine desfiintarea postului ocupat de reclamant ci o situatie de intrerupere temporara a unor activitati, situatie care survine anual si care era cunoscuta de angajator.
De altfel, din cuprinsul deciziei contestate, avand in vedere motivatia acesteia, si chiar din sustinerile apelantei, rezulta ca odata cu venirea primaverii ar fi fost din nou necesara angajarea personalului implicat in lucrari agricole, ceea ce inseamna ca, in realitate nu este vorba de o desfiintare reala a unor locuri de munca ci de o suspendare temporara a activitatii angajatilor care le ocupa.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.