Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Constanta

Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250

(Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)

Domeniu Desfacerea contractului de munca | Dosare Curtea de Apel Constanta | Jurisprudenta Curtea de Apel Constanta

In conformitate cu prevederile art. 61 lit. "a" din Codul muncii "concedierea disciplinara poate sa intervina in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern".
Angajatorul poate dispune concedierea disciplinara in cazul savarsirii cu vinovatie a unei fapte grave, dar parasirea locului de munca si folosirea masinii de serviciu nu sunt prevazute in Regulament ca fiind fapte grave iar "tentativa de sustragere motorina" nu a fost in nici un fel dovedita.
Intrucat o parte dintre faptele imputate reclamantului au fost probate, se apreciaza ca sunt indeplinite conditiile raspunderii disciplinare din perspectiva art. 247 din Codul Muncii insa, pentru aplicarea sanctiunii, trebuie avute in vedere criteriile stabilite de art. 250 din Codul Muncii.

Art. 247, art. 248 alin. 1 lit. "c", art. 250 din Codul muncii
Decizia ICCJ nr. 11/2013

Reclamantul [...] a solicitat in contradictoriu cu parata S.C. [...] S.R.L. anularea deciziei de sanctionare nr. 23/30.08.2013, obligarea paratei la reintegrarea in postul ocupat la momentul concedierii si plata drepturilor salariale aferente iar in subsidiar, inlocuirea masurii desfacerii contractului de munca cu o alta masura disciplinara.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este angajatul paratei de 23 de ani iar prin decizia contestata i-a fost desfacut disciplinar contractul de munca, retinandu-se in [...]na lui tentativa de furt de motorina. S-a sustinut ca in mod gresit organul emitent a retinut tentativa de furt, fata de datele concrete, respectiv faptul ca a fost rugat de colegul de la supraveghere si controlul pompelor si rezervoarelor sa-l ajute sa curete zona de cele 20 de recipiente gasite. Fata de dispozitiile art. 250 Codul muncii, sanctiunea este disproportionata fata de criteriile stabilite de lege.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 252 pct. 5 si art. 268 alin.1 lit. "c" din Codul muncii.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii, aratand ca decizia este legala si temeinica.
In baza probelor administrate, Tribunalul Constanta a pronuntat sentinta civila nr. 736/31.03.2014 prin care a respins actiunea reclamantului ca nefondata.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele aspecte:
Intre partile litigante din prezenta cauza au intervenit raporturi de munca, conform contractului individual de munca nr. _/15.07.2004, in temeiul caruia reclamantul a fost angajat la societatea parata in functia de laborant chimist.
Prin raportul nr. 1788/6.08.2013, S.C. [...] S.A. a sesizat parata ca, in noaptea de 05.08.2013, a surprins numitii [...] si [...] in timp ce manipulau 20 de bucati recipienti PVC in vedere umplerii lor cu motorina provenita de la refularea unei pompe.
Conform referatului nr. 1686/05.08.2013, reclamantul, in seara zilei de 04.08.2013, in jurul orei 00,45 a fost cautat de supervizor si nu a fost gasit la locul de munca.
Urmare acestor sesizari, la data de 06.08.2013, prin decizia nr. 21/06.08.2013 s-a constituit comisia de cercetare disciplinara prealabila. Pentru cercetarea prealabila, contestatorul a fost invitat prin adresa nr.12/6.08.2013.
In nota explicativa din data de 12.08.2013 reclamantul a aratat ca, in seara  zilei 04.08.2013 in jurul orei 00,20, s-a intalnit cu [...] care l-a rugat sa il ajute sa arunce niste bidoane pe care le gasise la obiectivul la care lucra. Reclamantul a sustinut ca stia ca nu avea voie sa foloseasca masina de serviciu decat in scopul in care i-a fost data si ca, la plecarea din laborator, nu si-a anuntat seful direct asa cum prevedea regulamentul.
Comisia de cercetare disciplinara a intocmit procesul verbal din data de 12.08.2013 si a propus sanctionarea reclamantului cu desfacerea contractului de munca.
Astfel, prin decizia paratei nr. 23/30.08.2013, s-a dispus in baza art. 247 si 248 alin. 1 lit. "e" din Codul muncii si art. 5.1.1 lit. "h", "q" si "x", art. 5.1.2 lit. "k" si "m", art. 5.1.3. lit. "f" si "i" din Regulamentul intern, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, retinandu-se in sarcina sa faptul ca a fost surprins in timp ce manipula recipienti in apropierea pompei obiectiv 425 in vederea sustragerii de motorina de cea mai buna calitate, nu a folosit autoturismul din dotare in interes de serviciu si a parasit locul de munca fara aprobarea superiorului direct.
In cauza, reclamantul a contestat situatia de fapt in sensul ca ar fi parasit locul de munca pentru a hrani o catelusa din apropiere si pentru a-l ajuta pe martorul [...] sa curete zona de recipientele gasite, aparari respinse de instanta ca nefondate raportat la ansamblul probator administrat in cauza.
In acest sens, instanta a retinut adresa nr. GSS/788/2014 emisa de S.C. [...] S.A. si raportul de eveniment nr. 1786 din 05.08.2013, declaratiile  martorilor [...] si [...] care au aratat si faptul ca o parte din bidoane se aflau langa pompe, pregatite pentru incarcare, avand iz de produs petrolier.
S-au inlaturat ca nerelevante declaratiile martorilor [...] si ale martorului [...] care confirma ipoteza prezentata de reclamant, in conditiile in care si acest martor a formulat contestatie impotriva deciziei sale de concediere pentru aceeasi fapta.
Desi initial, prin nota explicativa, reclamantul a recunoscut ca nu avea voie sa foloseasca autoturismul societatii de serviciu decat in scopul in care i-a fost data si ca la plecarea sa din unitate nu a anuntat seful direct, cu ocazia administrarii probei cu interogatoriul sau reclamantul revine asupra acestor declaratii aratand ca nu cunostea de existenta acestor obligatii iar curatarea zonei de bidoane goale era in interes de serviciu, astfel incat nu se impunea anuntarea sefului direct. Analizand responsabilitatile stabilite prin fisa postului instanta a constatat ca acest lucru nu intra in sfera atributiilor sale de serviciu, colectarea si distrugerea probelor referindu-se exclusiv la reziduurile cu care lua contact in virtutea functiei sale de laborant chimist.
Raportat la dispozitiile legale mentionate si la materialul probator administrat in cauza, instanta a constatat ca existenta faptelor retinute in sarcina reclamantului sunt dovedite.
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata, instanta a retinut dispozitiile art. 250 alin. 1 din Codul muncii, potrivit carora alegerea sanctiunii disciplinare ce urmeaza a fi aplicata salariatului se face in functie de gravitatea faptei, avandu-se in vedere, printre altele, si gradul de vinovatie a salariatului. Astfel, s-a constatat ca sanctiunea aplicata este proportionala cu gravitatea faptelor, acestea fiind calificate chiar prin Regulamentul intern ca fiind  abateri deosebit de grave. S-a constatat ca acest lucru este explicabil intrucat tentativa de sustragere a bunurilor angajatorului, in orice cantitate, este o fapta savarsita cu intentie care, dincolo de prejudiciul material ce urmeaza a fi produs, afecteaza decisiv relatia dintre partile contractului individual de munca, care ar trebui sa se caracterizeze prin onestitate si incredere.
De asemenea textul de lege mentionat pretinde aplicarea in plus si a altor criterii de apreciere a gravitatii faptei comise de salariat, respectiv eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior. In acest sens, instanta a retinut ca  reclamantul nu este la prima abatere, anterior fiind sanctionat pentru abateri similare, prin decizia nr. 29/05.09.2012, pentru faptul ca a desfasurat activitati care nu au legatura cu serviciul in timpul programului de lucru si a parasit locul de munca fara aprobarea superiorului direct.
In consecinta, raportat la criteriile de individualizare prevazute de norma legala anterior evocata, la numarul abaterilor retinute in sarcina reclamantului, instanta a apreciat ca masura concedierii disciplinare a contestatorului este legala si temeinica, motiv pentru care a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Potrivit art. 5.1.1. lit. "h", "q" si "x", art. 5.1.2. lit. "k" si "m", art. 5.1.3 lit. "f" si "i" din Regulamentul intern si art. 247 alin. 2 din Codul muncii instanta de fond a constatat ca fapta a fost savarsita de reclamant, ca este una deosebit de grava iar masura desfacerii disciplinare a contractului de munca este legala si temeinica, respingand astfel actiunea promovata de reclamant impotriva acestei decizii de sanctionare.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul [...] care a criticat-o pentru urmatoarele aspecte:
1). Instanta de fond a cercetat cauza si in mod gresit retine si alte motive privind desfacerea contractului reclamantului de munca, fata de decizia nr. 23/30.08.2013.
Astfel, desi in decizia de desfacere a contractului de munca se retine doar tentativa de furt, instanta cerceteaza cauza si pentru "alte abateri grave" prevazute de Regulament (pag. 4 alin. 3 si 4 din sentinta, respectiv: folosirea mijloacelor auto din dotare in alte scopuri decat interesele societatii, si parasirea locului de munca fara acordul sefilor ierarhici).
Insa, aceste motive "suplimentare" nu sunt retinute in decizia nr.  23/30.08.2013 emisa de angajator. Un singur motiv se retine in decizia atacata (tentativa de furt), iar motivele suplimentare sunt mentionate ca si conditii in care s-a comis pretinsa abatere disciplinara.
Instanta nu putea extinde obiectul cercetarii judecatoresti, si mai mult decat atat, sa si retina aceste motive in hotararea pronuntata.
2). Instanta de fond nu a facut o aplicare corespunzatoare a dispozitiilor art. 248 si 250 din Codul muncii, in sensul ca a apreciat gresit fata de aceste criterii gravitatea faptei si sanctiunea corespunzatoare acesteia.
De altfel, se poate spune chiar ca instanta de fond nici nu a analizat prin propriile perceptii cand a fost vorba de "gravitatea faptei", criteriu determinant in stabilirea unei sanctiuni disciplinare.
Toate criteriile prevazute de art. 248 si 250 Codul muncii, raportate la probele din dosar, demonstreaza ca sanctiunea desfacerii contractului de munca, este vadit disproportionata fata de fapta comisa.
Fata de criteriile de mai sus, sanctiunea disciplinara aleasa de unitate si mentinuta de instanta, este vadit nelegala si netemeinica.
Fara sa mai reia considerentele care au condus la stabilirea sanctiunii, considera ca trebuie sa arate faptul ca art. 248 Codul muncii prevede 5 sanctiuni aplicabile celui ce comite o abatere disciplinara, dintre care cea mai grava este desfacerea contractului de munca.
Instanta trebuia sa observe ca unitatea putea aplica o alta sanctiune mai usoara (chiar reducerea salariului reclamantului), tocmai pentru faptul ca regulamentul intern invocat de unitate, prevede ca este atrasa "raspunderea disciplinara", si nu obligatoriu cea mai grava, a desfacerii contractului de munca.
Solicita a se avea in vedere si aceste criterii personale la aprecierea temeiniciei deciziei de desfacere a contractului de munca.
In dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
In drept, a invocat dispozitiile art.466, 476 alin. 1 si 480 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila.
Analizand sentinta apelata in raport de criticile formulate, de probele administrate si de dispozitiile legale incidente in cauza, Curtea constata ca apelul este intemeiat.
Prin decizia nr. 23/30.08.2013 s-a dispus in conformitate cu dispozitiile art. 247 si 248 alin. 1 lit. "e" din Codul muncii si art. 5.1.1 lit. "h", "q" si "x", art. 5.1.2 lit. "k" si "m", art. 5.1.3. lit. "f" si "i" din Regulamentul intern, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, retinandu-se in sarcina sa faptul ca a fost surprins in timp ce manipula recipienti in apropierea pompei obiectiv 425 in vederea sustragerii de motorina de cea mai buna calitate, nu a folosit autoturismul din dotare in interes de serviciu si a parasit locul de munca fara aprobarea superiorului direct.
Asadar, chiar in decizia de concediere au fost retinute aceste fapte, astfel ca nu poate fi primita critica apelantului potrivit cu care instanta de fond a extins cercetarea judecatoreasca si la alte fapte in afara celor pentru care s-a aplicat sanctiunea.
Mai mult decat atat, chiar reclamantul a recunoscut in nota explicativa ca nu avea voie sa foloseasca masina de serviciu decat in scopul in care i-a fost data iar in legatura cu parasirea locului de munca, a aratat ca a plecat fara sa anunte.
Intrucat in decizia de concediere au fost mentionate toate aceste fapte care au facut si obiectul cercetarii disciplinare, era firesc ca si instanta de judecata sa le analizeze in cuprinsul hotararii.
In ceea ce priveste faptele retinute de angajator ca fiind abateri deosebit de grave, Curtea constata ca nu toate aceste fapte sunt sanctionate cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Potrivit art. 5.1.1. lit. "h", "q" si "x" din Regulamentul intern, sunt considerate abateri disciplinare folosirea mijloacelor auto din dotare in alte scopuri decat interesele societatii, parasirea locului de munca, neinformarea sefilor ierarhici despre evenimentele si/sau abaterile inregistrate (indiferent de natura lor).
Potrivit art. 5.1.2. lit. "k" si "m" din Regulamentul intern, sunt abateri disciplinare grave neindeplinirea [...]nilor si atributiilor de serviciu ce revin locului de munca conform fisei postului si parasirea locului de munca fara acordul sefilor ierarhici.
Din ansamblul materialului probator rezulta ca reclamantul a parasit locul de munca fara a avea acordul sefilor ierarhici si a folosit masina de serviciu in alt scop decat cel pentru care i-a fost incredintata insa, nu se poate retine  ca acesta nu si-a indeplinit sarcinile de serviciu din fisa postului astfel ca art. 5.1.2. lit. "k"  si "m" din Regulamentul intern nu este incident in cauza, cele doua fapte nefiind "abateri disciplinare grave" care sa atraga desfacerea contractului de munca.
 In ceea ce priveste cealalta fapta retinuta de angajator si anume "tentativa de furt motorina" aceasta este o fapta deosebit de grava, care atrage desfacerea disciplinara a contractului de munca dar cu conditia ca ea sa fie dovedita.
In cauza de fata, probele administrate nu conduc cu certitudine la aceasta concluzie.
Exista certitudinea ca reclamantul a incarcat in masina mai multe bidoane goale dar aceasta fapta nu are nicio legatura cu tentativa de furt de motorina atata vreme cat in acele bidoane nu s-a gasit motorina iar reclamantul nu a fost surprins manipuland furtunul gasit in apropiere.
In decizia de concediere se fac presupuneri asupra intentiei reclamantului de a umple acele bidoane cu motorina insa aceste supozitii nu pot constitui temei pentru o astfel de sanctiune in conditiile in care nici martorii audiati nu au putut aduce vreun element cert care sa contureze fapta retinuta de angajator.
In conformitate cu prevederile art. 61 lit. "a" din Codul muncii "concedierea disciplinara poate sa intervina in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern".
Angajatorul poate dispune concedierea disciplinara in cazul savarsirii cu vinovatie a unei fapte grave dar, asa cum am aratat mai sus, parasirea locului de munca si folosirea masinii de serviciu nu sunt prevazute in Regulament ca fiind fapte grave iar "tentativa de sustragere motorina" nu a fost in nici un fel dovedita.
Intrucat o parte dintre faptele imputate reclamantului au fost probate, Curtea apreciaza ca sunt indeplinite conditiile raspunderii disciplinare din perspectiva art. 247 din Codul Muncii insa, pentru aplicarea sanctiunii, trebuie avute in vedere criteriile stabilite de art. 250 din Codul Muncii.
Trebuie observat ca nu a fost probata producerea unor consecinte grave ale abaterii disciplinare, nu rezulta ca reclamantul ar mai fi fost sanctionat disciplinar sau ar fi avut o comportare generala in serviciu negativa si nu rezulta scopul absentei reclamantului de la locul de munca sau al folosirii masinii de serviciu.
Asadar, sanctiunea disciplinara aplicata, respectiv desfacerea contractului individual de munca, a fost gresit aplicata de angajator.
De asemenea, Curtea are in vedere si Decizia nr. 11/2013 pronuntata  in recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a stabilit ca instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara.
In raport de toate aceste considerente, Curtea considera ca sanctiunea care trebuia aplicata reclamantului era cea a reducerii salariului pentru 3 luni cu 10% prevazuta de art. 248 alin. 1 lit. "c" din Codul Muncii.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, se va admite apelul dar se va schimba sentinta apelata numai in parte, in sensul ca decizia contestata nu va fi anulata ci se va inlocui doar sanctiunea aplicata, urmand a se mentine restul dispozitiilor sentintei, inclusiv cea privind despagubirilor la care reclamantul are dreptul, egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat, in mod evident, la stabilirea acestora, urmand a se tine cont de sanctiunea reducerii salariului.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Desfacerea contractului de munca

Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
ESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CARE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. NERESPECTAREA CRITERIILOR MINIMALE DE SELECTIE A PERSONALULUI CE URMEAZA A FI CONCEDIAT, PREVAZUTE DE CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA APLICABIL, RAPORTAT LA D... - Sentinta civila nr. 1521/97/2010 din data de 22.02.2011
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. RESPECTAREA CRITERIILOR PRIORITARE DE CONCEDIERE. NETEMEINICIA CONTESTATIEI. - Sentinta civila nr. 2250/LM/2011 din data de 27.10.2011
Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Analiza temeiniciei masurii in raport de dispozitiile art.266 Codul Muncii - Sentinta civila nr. 376/LM/2011 din data de 28.02.2011
Conflict de munca. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca fara acordul salariatului. Mentinerea postului desfiintat sub o alta denumire. Nelegalitate. - Sentinta civila nr. 320/LM/2011 din data de 22.02.2011
Conflict de munca. Gresita indicare a temeiului de drept in cazul desfacerii contractului de munca pe durata determinata inainte de expirarea termenului. Neacordarea daunelor morale - Sentinta civila nr. 318/LM/2011 din data de 22.02.2011
Desfiintarea postului ocupat de reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva. - Sentinta civila nr. 1598/LM/2010 din data de 09.11.2010
DESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA. APRECIEREA GRESITA A STARII DE FAPT DE CATRE INSTANTA DE FOND. - Sentinta civila nr. 1226/LM/2009 din data de 14.05.2009
Abatere disciplinara - Sentinta civila nr. 463/LM/2008 din data de 30.12.2008
Conflict de drepturi. Anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca. - Sentinta civila nr. 78/lm/2008 din data de 17.02.2009
Contestatie decizie de concediere. Nulitatea deciziei. Prescriptia termenului de aplicare a sanctiunii disciplinare. - Sentinta civila nr. 855/lm/2008 din data de 17.02.2009
Concediere. Desfiintare post datorita reorganizarii societatii in urma dificultatilor economice - Sentinta civila nr. 690 din data de 20.04.2015
Concediere pe motive disciplinare. Contestatie respinsa ca neintemeiata - Sentinta civila nr. 530 din data de 30.03.2015
Desfacerea contractului individual de munca pe motive disciplinare pentru lipsa nemotivata - Sentinta civila nr. 1256 din data de 15.12.2014
Concedierea persoanei pentru lipsa nejustificata de la serviciu pentru o perioada mai mare de 5 zile - Sentinta civila nr. 1550 din data de 20.12.2011
Concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului. Desfiintarea locului de munca. - Sentinta civila nr. 281 din data de 16.03.2011
Desfacerea contractului de munca pentru indeplinirea varstei de pensionare - Decizie nr. 379 din data de 12.04.2010
Tardivitatea contestarii deciziei de desfacere a contractului individual de munca - Sentinta civila nr. 4 din data de 12.01.2010
Incetarea raportului de munca in baza art. 65(2) C. Muncii datorita desfiintarii locului de munca - Sentinta civila nr. 1322 din data de 20.12.2010
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.Administrator asociatie de proprietari-concediere individuala - Sentinta civila nr. 151 din data de 18.02.2009