Rezolutiunea judiciara. Invocarea de catre debitorul obligatiei neexecutate a neinscrierii in contractul incheiat a pactelor comisorii exprese. Stipularea unor penalitati de intarziere nu face inaplicabila rezolutiu-nea contractului.

Sectia civila mixta

4.  Rezolutiunea judiciara. Invocarea de catre debitorul obligatiei neexecutate a neinscrierii in contractul incheiat a pactelor comisorii exprese. Stipularea unor penalitati de intarziere nu face inaplicabila rezolutiu-nea contractului.

Art. 1020-1021 C. Civ.
Art. 1104 C. Civ.
Art. 1114-1121 C. Civ.

          Sub aspectul admisibilitatii rezolutiunii, dispozitiile articolului 1020-1021 din Codul civil impun indeplinirea a trei cerinte: una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin, neexecutarea sa-i fie imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia, iar debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, in conditiile prevazute de lege.
          Faptul ca actul juridic incheiat nu are inscrise pacte comisorii exprese, nu inseamna ca partea care si-a indeplinit obligatia nu ar avea dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului pe cale judiciara.
          Inserarea clauzei privind obligatia cumparatorului de a plati penalitati pe zi de intarziere in cazul neachitarii diferentei de pret, nu face inaplicabila rezolutiunea contractului, deoarece potrivit articolului 1021 din Codul civil, partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta parte a executa, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune interese.

(Decizia civila nr. 715/2007-R din 14 iunie 2007 - dosar nr. 5615/111/2006)

          Prin sentinta civila nr. 1751 din 14 martie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr. 4195/2004, a fost admisa actiunea reclamantilor B.E., B.L., in contradictoriu cu paratul B.V.; a fost respinsa cererea de interventie in interesul paratului formulata de intervenientul B.Gh.; s-a constatat rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare provizorie incheiat la data de 12 martie 1993; s-a dispus evacuarea paratului din imobilul din litigiu; au fost obligati reclamantii la restituirea catre parat a pretului in cuantum de 2.680.000 rol, actualizat cu indicele de inflatie si a fost obligat paratul la 8,8 ron cheltuieli de judecata.
          Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut din actele dosarului si din probele administrate in cauza, ca la data de 12 martie 1993 s-a incheiat intre reclamanti si parat un contract de vanzare-cumparare cu privire la imobilul din litigiu, data la care s-a achitat un avans de 1.900.000 rol de catre fratele paratului, B.Gh.. La 1 aprilie s-au mai achitat 7.800.000 rol si s-a incheiat un act in care s-a stabilit ca diferenta ramasa sa se achite la data de 24.04.1993, in acest act inserandu-se si clauza unei penalitati de 10.000 rol pe zi de intarziere. Deoarece diferenta nu a fost achitata, partile nu au incheiat contractul de vanzare-cumparare in forma autentica. Reclamantii au invocat exceptia neexecutarii contractului si au solicitat instantei rezolutiunea contractului. Paratul nu a dovedit existenta vreunei imprejurari din care sa rezulte lipsa de culpa in neplata pretului in termenul contractual.
          Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantul B.V. si intervenientul B.Gh., solicitand schimbarea in totalitate a sentintei in sensul respingerii actiunii.
          Prin decizia civila nr. 723/A/2006 din 13 decembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 5615/111/2006, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus in cauza, fiind pastrata in totalitate sentinta civila nr. 1751 din 14 martie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea.
          Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut, din actele si lucrarile dosarului, ca paratul nu si-a indeplinit integral obligatia de plata a pretului si ca neexecutarea acesteia ii este imputabila. Desi debitorul avea posibilitatea sa execute obligatia de plata dupa emiterea somatiei prin executorul judecatoresc si pe tot parcursul procesului, acesta nu a facut-o. Intervenientul B.Gh. nu poate avea calitatea de cumparator al imobilului din litigiu deoarece nu si-a manifestat in cuprinsul actului consimtamantul de a cumpara ci doar a semnat alaturi de cumparator, cu mentiunea ca a achitat avansul.
          Impotriva acestei decizii au declarat recurs B.V. si B.Gh., solicitand admiterea recursului si respingerea actiunii.
          In motivarea cererii de recurs, sunt formulate urmatoarele critici:
          * actiunea, astfel cum a fost formulata si precizata, este inadmisibila, astfel, in ceea ce priveste actiunea initiala, reclamantii aveau calea actiunii in revendicare si nu pe cea a actiunii in evacuare, aceasta din urma din urma fiind specifica raporturilor locative, iar in speta, intre parti nu exista nici un fel de raporturi juridice locative; abia ulterior, prin precizarea de actiune facuta dupa un an de zile de la introducerea actiunii, reclamantii au solicitat sa se constate rezilierea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti si, desi recurentii s-au opus la precizarea actiunii ca fiind tardiva, fiind formulata cu incalcarea prevederilor articolului 132 Cod de procedura civila, instanta a procedat la judecarea cererii, fiind admisa actiunea precizata, astfel s-a constatat rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare, desi in speta ar fi fost admisibila numai o actiune prin care s-ar solicita instantei sa dispuna rezolutiunea contractului, nu sa o constate, deoarece in contract nu a fost stipulata nici o clauza prin care partile ar fi convenit ca, in caz de neindeplinire a unei obligatii, acesta sa fie rezolvit de drept, de asemenea, nu s-a stipulat nici o clauza de dezicere;
          * potrivit articolului 1021 Cod civil, contractul nu este desfiintat de drept, iar instanta nu poate constata desfiintarea lui, eventual o poate dispune daca s-a cerut pe calea unei actiuni in realizare si nu in constatare, iar acolo unde se poate cere realizarea nu se poate cere numai constatarea cum s-a procedat gresit in speta, apoi, o astfel de actiune trebuie timbrata la valoarea contractului potrivit Legii nr. 146/1997, or actiunea a fost timbrata ca o actiune in constatare;
          * instanta nu a observat ca, desi conform articolului 1020 Cod civil conditia rezolutorie este prezumata in conventiile sinalagmatice, in contractul din litigiu partile au procedat la excluderea conditiei rezolutorii prin inserarea clauzei privind penalitatile pe zi de intarziere, nemaifiind permisa rezolvirea contractului, ci doar realizarea lui.
          In drept, sunt invocate dispozitiile articolului 304 punctele 7 si 9 Cod de procedura civila.
          Printr-o cerere ulterioara, depusa la instanta in ziua de 05.04.2007 (fila 7), recurentii au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate in sensul admiterii apelului si schimbarea in totalitate a sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantilor si admiterii cererii de interventie, pentru urmatoarele motive:
          * rezolutia a constituit o cerere formulata tardiv, nefiind ceruta prin petit;
          * instanta de fond a retinut si nulitatea contractului si rezolutiunea tacita, temeiuri ce sunt incompatibile;
          * eronat instantele au considerat conventia ca fiind nula, consecutiv abrogarii Decretului nr. 44/1958, desi partile sunt obligate sa respecte si sa execute o astfel de intelegere care serveste  ca o promisiune sinalagmatica de vanzare-cumparare;
          * instantele au retinut ca a avut loc o rezolutie tacita, desi o astfel de modalitate de desfacere a unui contract nu exista, apoi plata fiind cherabila, reclamantii nu au facut dovada ca au facut-o vreodata, neputandu-se deci retine o culpa in sarcina debitorilor care sa determine desfiintarea contractului, iar in al doilea rand nu este cert ca nu s-a platit pretul in intregime pentru ca din interogatoriile reclamantilor reiese ca au fost date in plata, in contul pretului, doua garsoniere, aspect neluat in considerare de instante;
          * instantele au interpretat gresit semnificatia semnaturii intervenientului B.Gh., desi, data fiind semnatura si plata pretului de catre acesta, reiesea intentia sa de a participa in calitate de cumparator alaturi de B.V., de altfel B.Gh. a introdus o cerere in interes propriu care nu a fost admisa in principiu, ci a fost retinuta ca o cerere accesorie, respinsa si aceasta, ceea ce insa nu impiedica reexaminarea in apel si recurs pentru a fi judecata ca avand caracter de cerere in interes propriu.
          In drept, sunt invocate dispozitiile articolului 304 punctul 6, punctul 7 si punctul 9 Cod de procedura civila.
          Intimatii, prin concluziile scrise si orale formulate prin avocat, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerand ca hotararile de admitere a actiunii lor si respectiv de respingere a apelului sunt legale si temeinice.
          Recursul este nefondat, avand in vedere urmatoarele argumente:
          Criticile aduse hotararilor atacate sunt lipsite de temei, instantele anterioare, prin solutia de admitere a actiunii si de respingere a cererii de interventie formulata in interesul paratului si, respectiv prin solutia pronuntata in apel, de confirmare a sentintei primei instante, facand o corecta aplicare a dispozitiile legale incidente in speta.
          In prezentul proces, reclamantii au investit instanta, prin cererea introductiva de instanta, cu o actiune privind evacuarea paratului B.V., iar prin precizarea de actiune inregistrata la data de 26.10.2004, au invocat exceptia de drept material, de neexecutare a contractului, precizare care a fost formulata inauntrul termenului impus de lege. Astfel, potrivit dispozitiilor articolului 132 aliniatul 1 din Codul de procedura civila, reclamantul va putea cere instantei, la prima zi de infatisare, intregirea sau modificarea cererii. In speta, primul termen de judecata din 15.06.2004 nu poate fi considerat prima zi de infatisare, deoarece cauza s-a amanat pentru lipsa de aparare, de asemenea, la termenul urmator din 14.09.2004 s-a dat curs cererii reclamantilor pentru a se pronunta asupra intampinarii si, respectiv, cererii de interventie, iar dupa acest din urma termen, s-a depus precizarea de actiune despre care s-a facut vorbire mai sus, ceea ce inseamna ca aceasta este valabil formulata, obligand instanta sa se pronunte asupra ei.
          Este de observat ca, in realitate, actul intitulat "precizare" din 26.10.2004, este cel prin care a fost modificata cererea introductiva, prin invocarea neexecutarii contractului, modificare survenita in termen, act din al carui continut rezulta ca temeiul juridic al actiunii il reprezentau prevederile articolelor 1020-1021 din Codul civil. Ceea ce s-a depus ulterior la dosar de catre partile reclamante nu reprezinta o modificare a actiunii, prin actul intitulat "note de sedinta" (fila 43) facandu-se o detaliere a pretentiilor acestora.
          Sub aspectul admisibilitatii rezolutiunii, dispozitiile articolelor 1020-1021 din Codul civil impun indeplinirea a trei cerinte, toate acestea fiind intrunite in speta, astfel, pe parcursul judecatii s-a dovedit pe deplin ca intimatul parat nu si-a indeplinit obligatia de plata integrala a pretului stabilit, ca neexecutarea ii este imputabila acestuia si ca intimatul, in calitate de debitor al obligatiei neexecutate, a fost pus in intarziere, in conditiile prevazute de lege. In atare situatie, in mod judicios instanta de fond, constatand indeplinirea sus aratatelor conditii, a pronuntat rezolutiunea contractului provizoriu incheiat la data de 12 martie 1993.
          Faptul ca actul juridic anterior indicat nu cuprinde clauze contractuale privind rezolutiunea contractului pentru neexecutare, asa numitele pacte comisorii, nu inseamna ca reclamantii nu ar fi avut dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului pe cale judiciara.
          Cat priveste inserarea clauzei privind obligatia cumparatorului de a achita drept penalitate de intarziere suma de 10.000 lei pentru fiecare zi, in cazul in care nu se achita restul de pret pana la data de 29 aprilie 1993, prezenta acestei clauze nu echivaleaza cu inlaturarea conditiei rezolutorii, deoarece potrivit articolului 1021 din Codul civil, partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta parte a executa conventia, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune interese.
          In speta, este evident ca intimatul nu a achitat diferenta de pret, iar motivul invocat in sprijinul acestei conduite nu poate fi acceptat, el avand posibilitatea de a se libera de obligatia asumata in conditiile statornicite de articolele 1114-1121 din Codul civil, in cadrul procedurii ofertei reale urmata de consemnatiune, cunoscut fiind ca debitorul are dreptul subiectiv de a efectua plata pentru a nu fi obligat sa suporte consecintele neexecutarii obligatiei pe care el avea sa o execute, legea punandu-i la dispozitie procedura mentionata prin care se poate libera de obligatia ce-i incumba.
          Este adevarat ca, in privinta efectelor pe care le produce, darea in plata stinge datoria intocmai ca si plata, insa in speta nu exista dovezi in sensul ca recurentul parat ar fi executat catre creditorii sai prestatii prin care sa se fi acoperit integralmente pretul la care s-a obligat odata cu incheierea raportului juridic obligational, prestatiile recunoscute de intimata reclamant la interogatoriu vizand o parte a pretului imobilului din litigiu.
          Referitor la locul platii, este de retinut ca, potrivit articolului 1104 din Codul civil, plata trebuie sa fie efectuata la locul convenit de parti, iar daca partile nu au convenit locul platii, Codul civil prevede ca ea sa se efectueze la domiciliul debitorului, caz in care plata este cherabila. Prin contractul incheiat, partile nu au stabilit locul platii, situatie in care plata urma a se efectua la domiciliul cumparatorului, dar faptul ca plata este cherabila, in atare caz nu inseamna ca intimatul parat nu avea obligatia de a se libera de datorie pentru a nu-i fi opusa neexecutarea contractului:
          Cat priveste sustinerea recurentilor in sensul ca instantele ar fi retinut nulitatea contractului, este de observat ca, prin solutia atacata, instanta de fond a constatat rezolutiunea contractului, ca o consecinta a refuzului nejustificat de executare a acestuia.
          Nu in ultimul rand, este important sa se sublinieze ca actul de vanzare-cumparare provizoriu intervenit intre parti nu-i conferea recurentului parat folosinta imobilului, elocventa in acest sens fiind clauza potrivit careia imobilul urma a se preda cumparatorului de catre vanzatori "la data achitarii integrale a pretului", pret neachitat pana la data intentarii actiunii in evacuare, al carei temei l-a constituit tocmai lipsa titlului.
          In final, trebuie adaugat ca, sub aspectul partilor contractante, clauzele contractuale ale actului incheiat la data de 12 martie 1993 au fost exprimate cu claritate, iar concluzia ce se desprinde din analizarea acestora este aceea ca, prin contractul aflat in discutie, calitatea de cumparator i-a fost conferita recurentului B.V., iar faptul ca fratele a cestuia a semnat contractul alaturat mentiunii "achitat avansul", nu poate conduce la o alta concluzie, mai ales ca in cuprinsul actului s-a specificat ca imobilul este cumparat de B.V. ca bun propriu, desi este casatorit, aducandu-se explicatia ca plata pretului se face din bani ce provin de la fratele sau B.Gh. din Viena. Prin urmare, nu pot fi acceptate sustinerile acestuia din urma in sensul ca in realitate el a avut calitate de cumparator al imobilului litigios. Si sub aspect procesual, instanta de fond a dat o rezolvare corecta cererii intervenientului din cauza, astfel este de observat ca, prin incheierea din 07.12.2004, instanta de fond a incuviintat in principiu cererea de interventie in interesul paratului formulata de intervenientul B.Gh., dupa ce in prealabil avocatul acestuia a precizat ca intelege sa sustina cererea de interventie formulata initial in interes propriu ca fiind formulata in interesul paratului (fila 37 din dosarul nr. 4195/2004), situatie in care sustinerile recurentului intervenient, axate pe aceasta chestiune, se dovedesc a fi lipsite de temei.
          Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor articolului 312 aliniatul 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia atacata fiind pastrata in tot, iar in conformitate cu prevederile articolului 274 din Codul de procedura civila, recurentii, carora le apartine culpa procesuala, au fost obligati la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea intimatei, reprezentand valoarea onorariului avocatial.