Recidiva. Condamnare care nu atrage starea de recidiva. Art.38 alin.1 lit.a/1 din Codul penal.

      Recidiva. Condamnare care nu atrage starea de recidiva. Art.38 alin.1 lit.a/1 din Codul penal.

      Potrivit art.38 lit.a/1 din Codul penal, la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la infractiuni savarsite din culpa.
      
      Pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a teza I din Codul penal.
      
      Restrangerea dreptului prevazut de art.64 lit.a teza I din Codul penal, respectiv a dreptului de a alege trebuie aplicata doar respectand principiul proportionalitatii, respectiv atunci cand exista o legatura evidenta si suficienta intre sanctiune si comportamentul, precum si situatia persoanei vizate.

     Decizia penala nr. 460/R din 04 octombrie 2007
                                                                (Dosar nr.7812/83/2006)
      Prin sentinta penala nr. 2248 din 13 noiembrie 2006, Judecatoria Satu Mare, in baza art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal si art. 83 alin. 1 si 3 Cod penal si cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul H. A. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa la o pedeapsa de 2 luni inchisoare.
      In baza art. 71 Cod penal inculpatului i s-a interzis exercitiul drepturilor  prevazute de art. 64 lit. a - c Cod penal pe durata executarii pedepsei.
      In baza art. 359 Cod procedura penala i s-au invederat inculpatului consecintele dispozitiile art. 83 Cod penal pe durata executarii pedepsei.
      In baza art. 14, 346 Cod procedura penala, raportat  la art. 998-999 Cod civil inculpatul a fost obligat sa plateasca partii civile K. M. E., suma de 16.515 lei RON despagubiri civile, din care suma de 1515 lei daune materiale, iar suma de 15.000 lei daune morale; partii civile Casa de Asigurari de Sanatate Satu-Mare, suma de 8781,40 lei despagubiri civile.
      In baza art. 193 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat sa plateasca partii civile K. M. E. suma de 500 lei RON cheltuielile judiciare ale acesteia, respectiv onorar avocat si in baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala la plata sumei de 400 lei RON cheltuieli judiciare catre stat.
      Pentru  a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca in data de 05.06.2005, inculpatul conducand ciclomotorul marca "Jawa", sub influenta bauturilor alcoolice pe str. Stefan cel Mare a accidentat pietonul K. M. E., in varsta de 68 de ani, care se afla la traversarea strazii pe trecerea de pietoni. In urma accidentului partea vatamata a suferit leziuni corporale, care au necesitat 130- 150 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, pana in prezent fiind in continuarea tratamentului medical, constituindu-se parte civila in cauza cu suma de 50.000 lei RON.
      Inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 gr. %o la prima proba si 1,30 gr %o la a doua proba.
      Inculpatul a incalcat prevederile art. 180 pct. 7 din Regulament, privind acordarea de prioritate pietonilor angajati in traversarea strazii pe trecerea de pietoni, respectiv art. 2 e din Regulamentul privind interzicerea circulatiei cu ciclomotorul, in timp ce se a influenta bauturilor alcoolice.
      Desi in cauza s-a inceput urmarirea penala a inculpatului si pentru savarsirea infractiunilor de conducere fara permis, a unui autovehicul neinmatriculat  si cu alcoolemia peste limita legala, s-a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 12 din OUG nr. 195/2002, ciclomotoarele nu trebuie inmatriculate in circulatie, iar in conformitate cu prevederile art. 20 si 23 din OUG 195/2002 raportat la art. 53 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 pentru circulatia pe drumurile publice cu un ciclomotor nu trebuie permis de conducere, astfel pentru faptele prev. si ped. de art. 77 alin. 1 si art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si totodata, intrucat ciclomotorul nu este considerat autovehicul in conformitate cu prevederile art. 6 din OUG 195/2002 i s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si pentru fapta prevazuta de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002.
      Cu privire la fapta de vatamare corporala din culpa pentru care a fost trimis in judecata inculpatul si ce formeaza obiectul cauzei instanta de fond a retinut vinovatia inculpatului din probatoriul administrat rezultand cu certitudine vinovatia acestuia cu atat mult cu cat si el recunoaste savarsirea faptei, aceasta intrunind elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. si ped. de art. 182 alin. 2,4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, art. 83 alin. 1, 3 Cod penal, fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de doua luni inchisoare, in cauza facandu-se aplicarea si a disp. art. 71 si art. 64 lit. a.c Cod penal.
      La dozarea si individualizarea pedepsei aplicate, instanta de fond a tinut seama de criteriile de individualizare prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv:    gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate relativ mare raportat la numarul zilelor de  ingrijiri medicale ale partii vatamate; modul si imprejurarile concrete in care a fost savarsita infractiunea, fiind o infractiune savarsita din culpa; persoana inculpatului, care a avut o atitudine sincera si cooperanta in fata organelor judiciare recunoscand si regretand savarsirea infractiunii, determinand astfel solutionarea cu celeritate a cauzei, imprejurare retinuta ca circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. c Cod penal. De asemenea, s-a retinut si faptul ca inculpatul nu este la prima abatere, fiind recidivist, fiind condamnat prin Sentinta penala nr. 1914/2004 la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, astfel ca sunt incidente si dispozitiile  art. 37 lit. a Cod penal si art. 83 Cod penal; limitele speciale ale pedepsei, conform prevederilor Codului penal.
      Pe latura civila instanta de fond, avand in vedere dispozitiile art. 998-999 Cod civil. care prevad ca orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara si omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si pentru acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa - in cauza prejudiciile partii civile au fost cauzate de carte inculpat - din culpa acestuia, astfel in baza art. 14, 346 Cod procedura penala rap. la art. 998-999 Cod civil l-a obligat pe inculpat sa plateasca partii civile K. M. suma de 16.515 lei despagubiri civile, din care suma de 1515 lei - daune materiale, constatandu-se ca pe baza actelor depuse la dosar de partea civila aceasta a facut dovada acestor daune, reprezentand cheltuieli de transport la spital, tratamente, costul medicamentelor
      Intrucat in urma faptei inculpatului partea civila a suferit leziuni ce au necesitat 130-150 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, aceasta aflandu-se si in prezent sub tratament, iar aceasta suferinta a fost amplificata de o suferinta morala evidenta s-a apreciat ca este nu numai legala, ci si morala acordarea daunelor morale, drept pentru care inculpatul a fost obligat sa plateasca partii civile cu titlu de daune morale suma de 15.000 lei RON.
      Apelul declarat de inculpat impotriva acestei sentinte a fost respins, prin decizia penala nr. 140 din 14 iunie 2007, a nefondat. Prin aceeasi decizie a fost admis apelul declarat de partea civila K. M. E. impotriva sentintei, care a fost desfiintata in parte, in sensul ca, in baza art. 334 Cod procedura penala s-a schimbat incadrarea juridica din infractiunea prev. si ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal in art. 184 alin 2, 4, 4/1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal temei in baza caruia s-a dispus condamnarea inculpatului H. A. la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
      Au fost mentinute dispozitiile art. 71, 64 lit. a, b Cod penal si s-au inlaturat cele ale art. 64 lit. c Cod penal. De asemenea, s-a modificat cuantumul despagubirilor civile la care a fost obligat inculpatul catre partea civila de la 16.515 lei la 31.515 lei prin majorarea daunelor morale de la 15000 lei la 30.000 lei. S-au mentinut restul dispozitiunilor sentintei apelate.
      Instanta de apel a retinut ca, in data de 28.02.2007, partea civila a fost examinata, iar din concluziile expertizei rezulta ca aceasta, in urma accidentului de circulatie suferit la  5 iunie 2005 a prezentat "fractura cominutiva deschisa tip III, a ambelor oase ale gambei stangi in 1/3 praximala, defect cutanat gamba stanga cu expunere osoasa operata; fractura piramidei nazale".
Timpul de zile de ingrijiri medicale conform documentatiei medicale existente s-a prelungit la aproximativ 360 zile si ca, urmare a sechelelor post-traumatice prin accidentul rutier din data de 05.06.2005, victima a ramas cu infirmitate fizica permanenta si este incadrabila in gr. II (doi) de handicap datorita deficientei locomotorii accentuate prin tulburari de  mers si statica.
Instanta de apel a retinut ca  partea civila a suferit un prejudiciu de agrement, prin faptul ca in urma accidentului de circulatie nu se poate deplasa, fiind incadrabila in gradul II de handicap, invaliditate permanenta, fiind astfel lipsita de placerea de a face miscare fizica, de a merge la plimbare, de a face excursii, aceste lipsuri fiind privite la un grav prejudiciu nepatrimonial, conditii in care s-a apreciat ca acest prejudiciu da dreptul la reparatii constand in suma de bani necesare repararii integrale a prejudiciului suferit si pentru care s-a admis apelul in sensul celor de mai sus.
Instanta de apel a respins capatul de cerere al partii civile privind  obligarea inculpatului la plata despagubirilor periodice, cu motivarea ca aceasta cerere a fost formulata pentru prima data in apel.
Cu privire la incadrarea juridica a faptei comise de inculpat, s-a retinut ca, la data savarsirii faptei, acesta avea o alcoolemie de 1,45 gr/mie, la prima proba si de 1,30 gr/mie la a doua proba, astfel ca in sunt aplicabile dispozitiile art. 184 alin. 4/1 Cod penal si ca inculpatul a comis fapta in stare de recidiva postcondamnatorie.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs partea civila, solicitand casarea deciziei in ceea ce priveste latura penala in sensul inlaturarii starii de recidiva si a suspendarii executarii pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului, pentru ca acesta sa aiba posibilitatea sa achite despagubirile, iar in ceea ce priveste latura civila, in sensul admiterii in totalitate al pretentiilor civile formulate in fata instantei de apel.
In motivarea recursului s-a aratat ca desi instanta de apel, in urma probelor administrate, a retinut ca a ramas cu invaliditate permanenta, incadrata in gr. II de handicap, i-a acordat despagubiri morale numai in suma de 30.000 lei, fata de 50.000 lei, cat a cerut inca in fata primei instante.
De asemenea, s-a sustinut ca, in mod gresit, instanta de apel a respins cererea de acordare a rentei cu motivarea ca aceasta cerere s-a formulat pentru prima data in fata instantei de apel cata vreme, abia in urma expertizei dispuse in aceasta etapa procesuala s-a stabilit definitiv numarul de zile de ingrijiri medicale necesar pentru vindecare.
Examinand decizia prin prisma recursului declarat, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, Curtea, in baza art.385/15 pct.2 lit.c din Codul de procedura penala, a admis recursul declarat de partea civila K.M.E., a casat si modificat hotararile atacate in sensul inlaturarii aplicarii art.37 lit.a din Codul penal precum si a dispozitiilor art.64 lit.a teza I din Codul penal.
In ceea ce priveste latura penala a cauzei, curtea a constatat ca instantele au retinut in mod corect vinovatia inculpatului, pe baza probelor complet administrate si corect interpretate, iar pedeapsa ce i-a fost aplicata acestuia este just individualizata si in masura sa asigure realizarea scopului pedepsei,  atat ca si cuantum cat si ca modalitate de executare, neimpunandu-se reindividualizarea acesteia in sensul schimbarii modalitatii de executare.
In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului, curtea a retinut ca, intr-adevar, in mod gresit s-au aplicat prevederile art. 37 lit. a Cod penal, cata vreme potrivit art.38 lit.a/1 din Codul penal, la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de infractiunile savarsite din culpa, infractiunea pentru care inculpatul a fost anterior condamnat prin sentinta penala nr.1914/2004, fiind o infractiune savarsita din culpa.
De asemenea, in ceea ce priveste pedeapsa accesorie, curtea a retinut ca restrangerea dreptului prevazut de art. 64 lit. a teza I Cod penal, respectiv a dreptului de a alege trebuie aplicata doar respectand principiul proportionalitatii, respectiv atunci cand exista o legatura evidenta si suficienta intre sanctiune si comportamentul, precum si situatia persoanei vizate. 
Curtea a apreciat ca, in raport de fapta comisa, care este una din culpa, de pericolul social al acesteia si de persoana inculpatului, nu se impune interzicerea dreptului prevazut de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Cu privire la latura civila a cauzei, curtea apreciaza ca instantele au procedat la o justa solutionare a acesteia, stabilind in mod corect ca intre fapta inculpatului si prejudiciul suferit de partea civila exista un raport da cauzalitate directa, iar sumele ce i-au fost acordate partii civile sunt judicios individualizate.
Astfel, in ceea ce priveste daunele materiale, acestea au fost acordate in masura dovedirii lor, iar in ceea ce priveste daunele morale, curtea a apreciat ca instanta de apel a pronuntat o solutie temeinica, corespunzatoare principiilor raspunderii civile delictuale stabile prin dreptul intern si exigentelor art. 3 din Protocolul 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale. Suma de 30.000 lei a fost stabilita de instanta de apel in urma aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de partea civila in plan fizic si psihic, de importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, instanta de apel facand o apreciere rezonabila si pe baza echitabila a prejudiciului.
Despagubirile periodice lunare se acorda, de principiu, in cazul in care capacitatea de munca a partii civile a fost afectata, caz in care inculpatul trebuie obligat la plata unei prestatii banesti lunare evaluate in raport cu veniturile pe care acesta le realiza anterior savarsirii faptei.
In speta partea civila a solicitat acordarea de despagubiri periodice lunare, justificandu-si cererea prin necesitatea urmarii unui tratament special de recuperare, respectiv nevoia unui ajutor permanent pentru a fi ingrijita si intretinuta, dar, despagubirile nu se acorda pentru un prejudiciu viitor si incert.
Astfel fiind, curtea a apreciat ca in ceea ce priveste latura civila cauza a fost corect solutionata, considerent pentru care, sub acest aspect recursul partii civile apare ca nefondat.

1