Restituirea in natura a imobilului trecut in proprietatea statului in temeiul art. 2 alin. 2din Decretul nr. 223/1974 si vandut ulterior altor persoane.

. Domeniu asociat –  Restituirea in natura a imobilului trecut in proprietatea statului in temeiul art. 2 alin. 2din Decretul nr. 223/1974 si vandut ulterior altor persoane.
In temeiul Legii nr.10/2001, autoritatea administrativa investita cu solutionarea notificarii precum si instanta judecatoreasca au obligatia sa verifice temeinicia actului de preluare de catre stat prin raportare la Constitutia si legile in vigoare la momentul preluarii.
Decretul nr. 223/1974 este un act normativ de preluare abuziva de catre stat a imobilelor in perioada 6 martie 1945-31 decembrie 1989. Odata ce a fost considerata ca „fara titlu” orice preluare facuta chiar in conditiile Decretului 223/1974 cu atat mai mult actele de preluare care nici macar nu se incadrau in normele Decretului, atrag aplicarea de drept a dispozitiilor de retrocedare ale Legii nr.10/2001. Contractul de vanzare-cumparare a imobilului nu produce nici un efect valabil pentru ca in baza dispozitiilor art.1 din Decretul - Lege nr. 61/1990 se puteau vinde catre populatie doar locuintele construite din  fondurile statului. Or, apartamentul in litigiu era proprietatea privata a unei persoane fizice respectiv contestatorul

Sectia civila. SENTINTA CIVILA NR. 190/13.03.2008 (dosar nr.  4033/103/2007)

Prin decizia civila nr.10169/1/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul contestatorilor R. T.  L. V. si R. T. D. G. impotriva deciziei civile nr. 52 din 14.04.2006 a Curtii de Apel Bacau.
A fost casata decizia respectiva si sentinta civila nr. 353/27.05.2005 pronuntata de Tribunalul Neamt si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Neamt.
In considerentele hotararii de casare se retine ca, prin contestatia formulata la 14.04.2004, notificatorii R. T. Lucian V. si R. T. D. G. au solicitat anularea deciziei nr.2/27.04.2004 emisa de parata SC „Aqua Calor” SA Piatra Neamt si restituirea in natura a imobilului in litigiu. Solutionand contestatia, atat prima instanta, cat si cea de apel, au admis-o numai in parte si, anuland dispozitia atacata au obligat pe parata sa continue procedura administrativa conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicata.
A constatat astfel Inalta Curte ca, instantele au dispus altceva decat au cerut contestatorii intrucat au omis sa cerceteze cererea acestora de restituire in natura a imobilului.
A recomandat astfel, reluarea judecatii,  ocazie cu  care sa se aiba in vedere si sustinerile contestatorilor din motivele de recurs - ca aparari de fond.
Tribunalul a inregistrat astfel cauza sub nr. 4033/103/2007.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine:
Situatie de fapt care a fost stabilita prin sentinta civila nr.353/C/2005 este corecta, acesta fiind si motivul pentru care casarea a fost dispusa doar pentru aplicarea  gresita a legii.
Reluand motivele de fapt ale primei sentinte a Tribunalului, se retine, astfel ca:
Prin contestatia inregistrata la aceasta instanta sub nr.394/C/2004 din 14.04.2004 (data postei), notificatorii R. T. L. V. si R. T. D. G. au solicitat anularea deciziei nr. 2 din 27.02.2004 a SC „Aqua Calor” SA Piatra Neamt si restituirea in natura a imobilului,  ai carui proprietari de buna credinta sunt, situat in Piatra Neamt, str. Alexandru Lapusneanu (fosta Sperantei), bl. B5, sc. A, et. III, ap. 16, judetul Neamt, pentru care au comunicat intimatei, prin Biroul Executorului Judecatoresc Cotoi Cornel, notificarea nr.197/2.08.2001,formulata in baza art.21 si urmatoarele din Legea nr.10/2001.
In motivarea contestatiei,notificatorii au aratat ca trecerea imobilului in proprietatea statului - in temeiul art.2 alin.2 din Decretul nr.223/1974 - a constituit un abuz, deoarece ei nu au facut parte din categoria persoanelor plecate fraudulos din tara sau a celor care, plecate in strainatate,nu s-au inapoiat in tara la expira¬rea termenului stabilit pentru intoarcere, astfel incat instrainarea apartamentului catre titularul contractului de inchiriere incheiat cu fosta I.J.G.C.L. Piatra Neamt este nelegala, iar ei sunt indreptatiti a le fi restituit bunul in natura.
Intimata, prin reprezentantul sau legal, a formulat, in cauza intampinare (intitulata "Precizari"), prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, aratand ca imobilul a devenit proprietate de stat in temeiul unui just titlu (Decretul nr.223/1974) si a fost dat in administrarea I.J.G.C.L. Piatra Neamt (antecesoarea S.C. „AQUA CALOR” S.A.), prin Decizia nr.475/1988 a Consiliului popular al judetului Neamt, fiind supus repartizatii si incheierii cu destinatia de locuinta in temeiul Legii nr.5/1973, incheindu-se contractul de inchiriere nr.1356/5.09.1989, cu familia I. T. (titular), I. E. (sotie) si I. T.E. (fiica). Ca,ulterior,titularul contractului de inchiriere a solicitat cumpararea locuintei pe care o detinea in calitate de chirias in conditiile legii, procedandu-se astfel la incheierea contractului de vanzare-cumparare nr. 1702/1992. A mai aratat intimata ca fosta I.J.G.C.L.,ca si in prezent,avea doar calitatea de adminis¬trator al fondului locativ de stat, iar in procesul de vanzare a locuintelor avea doar pozitia de comisionar al statului, sumele incasate din vanzare fiind virate la bugetul de stat.
Concluzionand ca  imobilul  in  litigiu a  fost preluat  in proprietatea statului  in baza unui  titlu valabil  si ca actul  juridic de instrainare a fost intocmit  cu respectarea  prevederilor  legale  in vigoare la acea data, sub aspectul indrituirii chiriasului la cumparat,  intimata a aratat ca solutionarea notificarii contestatorilor s-a facut printr-o decizie legala si temeinica, solicitand mentinerea acesteia.
Urmare celor aratate de intimata prin intampinare si relatiilor comunicate la cererea instantei de Serviciul de Evidenta Informatizata a Persoanei din cadrul M.A.I.,cu adresa nr.1653336/14.12.2004,contestatorii au solicitat citarea in cauza, in calitate de intimati,atat a primilor cumparatori ai imobilului I. T. si I. E., cat si actualilor detinatori ai apartamentului, S. N. si S. L.. Acestia reprezentati in instanta prin avocati alesi,au solicitat respingerea contestatiei in privinta lor, pentru lipsa calitatii procesuale pasive. In plus, prin intampinarea depusa la dosar la termenul din 21.01.2005,intimatii S. N. si L. au aratat ca au dobandit cu buna-credinta proprietatea asupra bunului imobil revendicat de contestatori, respectiv prin contractul de schimb incheiat cu fostii proprietari (sotii I.), autentificat sub nr.15581/7.08.1995, data la care apartamentul era in circuitul civil,negrevat de sarcini si neurmarit. Ca, de la cumparare si pana in prezent, au stapanit imobilul si i-au adus substantiale imbunatatiri,astfel incat ar fi nedrept ca cei doi contestatori, dupa o pasivitate de peste 10 ani, sa-i deposedeze de bunul-proprietatea lor, intabulat in cartea funciara.
Prin precizarile din 5.11.2004, emitenta deciziei contestate a solicitat,o data in plus,respingerea ca nefondata a contestatiei,mo¬tivat de faptul ca, nefiind posibila restituirea in natura a imobilului notificatorii sunt indrituiti la obtinerea de despagubiri prin echivalent banesc, iar obligatia de despagubire revine statului, prin Ministerul Finantelor,intrucat fosta I.J.G.C.L., actualmente S.C. „AQUA CALOR” S.A.  a avut doar calitatea de administrator al fondului locativ de stat, sumele incasate din vanzarea locuintelor fiind virate la bugetul de stat.
Examinand actele dosarului,tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt :
Prin notificarea nr.197/2.08.2001,comunicara Primariei municipiului Piatra Neamt prin Biroul executorului judecatoresc Cotoi Cornel,sotii R. T.V. si R. T. D. G. au solicitat sa le fie restituit in natura aparta¬mentul proprietatea lor indicat mai sus, trecut in proprietatea statului si vandut ulterior altor persoane. In  cuprinsul notificarii, s-a cerut expres ca ei sa fie invitati sa participe la eventuale nego¬cieri,iar in cazul in care detinatorul imobilului va refuza sa-l elibereze, notificatorii au facut propunerea ca eventualele despagu¬biri banesti care li s-ar cuveni, sa fie achitate acestuia, pentru ca ei sa intre in posesia bunului.
Cu adresa nr.18062/1.04.2003 (fila 32), Primaria municipiului Piatra Neamt a transmis,in original,notificarea si documentatia anexata catre S.C „AQUA CALOR” S.A. Piatra Neamt, ca unitate detinatoare a imobilului solicitat de notificatori. Aceasta societate comerciala a solutionat notificarea printr-o decizie de respingere, nr.2/27.02.2004, cu motivarea ca "imobilul a fost instrainat legal catre titularul contactului de inchiriere...".
Aceasta decizie este data cu nesocotirea dispozitiilor prevazute in Legea nr. 10/2001 in legatura cu procedura de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 dec.1989, si vine in continuarea unui sir de acte nelegale si abuzive ale organelor administratiei si puterii locale privind imobilul in litigiu,acte care,incepute inainte de decembrie 1989,au continuat dupa aceasta data,care s-a vrut a fi momentul de inceput al unei perioade democratice,in care proprietatea sa fie protejata si respectata efectiv, nu numai prin texte de lege lipsite de eficienta si neaplicate in viata economica si sociala a cetatenilor acestui stat.
Prin recursul (dec. nr. 1139/8.02.2007 a I.C.C.J) care a desfiintat in totalitate aceasta sentinta, contestatorii-recurenti au criticat sentinta primei instante, precum si decizia din apel (nr. 52/2006 a Curtii de Apel Bacau) sub urmatoarele aspecte apartamentul solicitat a se retroceda nu facea parte din fondul proprietate de stat pentru ca era proprietatea particulara a lor astfel ca s-au incalcat dispozitiile legii care dadea posibilitatea cumpararii de catre chiriasi a apartamentelor construite din fondul de stat. Desi sunt dovezi clare ca acest apartament a fost confiscat abuziv, ca s-a incheiat un contract de inchiriere pentru persoane care nu au avut niciodata domiciliul acolo instantele au considerat incidente dispozitiile art. 24 alin. 1 art. 26 din Legea 10/2001 republicata in sensul ca nu putea fi restituit in natura.
Din anul 1990 au cerut retrocedarea apartamentului s-au judecat cu intimati I. pentru anularea contractului de vanzare-cumparare dar, prin sentinta civila 10997/1993 a Judecatoriei Piatra Neamt s-a respins actiunea. S-au facut un lant de abuzuri atat inainte de 1989, cat si dupa decembrie 1989 pentru ca apartamentul sa ramana in proprietatea dobanditorilor de rea-credinta. Au mai invocat astfel contestatorii reaua-credinta a ambilor contractanti SC „Aqua Calor” ( fosta I.J.G.C.L.) si a familiei I. intrucat mai inainte, prin anul 1991 au solicitat si anularea ordinului de repartitie catre familia I. si totusi desi existau aceste litigii, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare. Instantele au abilitatea de a aplica in mod corect dispozitiile Legii nr.10/2001 in sensul de a cenzura titlurile in baza carora sunt retinute proprietatile.
In conditiile art. 315(1) Cod procedura civila, tribunalul ca instanta de trimitere,  conformandu-se deciziei de casare care a recomandat cercetarea cererii de restituire in natura a imobilului, in sensul ca a dispus efectuarea unei expertize de identificare a apartamentului in litigiu si constata, in fond, urmatoarele:
Contestatorii R. L. V. si R. T. D. au achizitionat in 1982 dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in Piatra Neamt, str. Sperantei B 3, et. III, sc. A, ap. 16 conform titlului de proprietate nr. 4242/11.02.1982 (fila 18 dosar 394/C/2004).
Contestatorul R. T. L. V. a plecat din tara in anul 1983 pe baza pasaportului legal I-782653 eliberat de organele competente romanesti prin recunoasterea contractului intervenit intre acesta in calitate de violonist si Hofer Sympfoniker din Germania. Pasaportul sau a fost prelungit pana la data de 4.01.1993.
Sotia acestuia, contestatoarea, precum si fiica acestora R. T. I. A. au plecat din Romania, de asemenea cu statut legal.
Nu au solicitat, ulterior plecarii, azil politic, nu au solicitat renuntarea la cetatenia romana, pentru a le fi aplicabil decretul nr. 223/1974, in sensul confiscarii imobilelor de  catre stat.
Acesta prevedea astfel:
Art. 2:  „Persoanele care au facut cerere de plecare definitiva din tara sunt obligate sa instraineze, pana la data plecarii, constructiile aflate in proprietatea lor in R.S.R. Instrainarea se va face catre stat care va prelua aceste bunuri, plata stabilindu-se potrivit Legii 4/1973”.
Constructiile apartinand persoanelor care au plecat in mod fraudulos din tara, sau care, fiind plecate in strainatate nu s-au inapoiat la expirarea termenului stabilit pentru inapoierea in tara, trec fara plata in proprietatea statului”
Cu toate ca nu ii expirase contestatorului termenul de inapoiere in tara, pasaportul fiind valabil pana la 4.01.1993, la data de 26.12.1988 Comitetul executiv al Consiliului Popular al judetului Neamt a decis (Decizia nr. 475/1988- fila 20 I dosar fond) trecerea fara plata, in proprietatea statului a apartamentului.
La data de 5.09.1989 s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 1356/1989 intre I.J.G.C.L. (in prezent SC „Aqua Calor” SA) si intimatii I. T., I. E. si I.T.E.
La 13.03.1992, acestia incheie contractul de vanzare-cumparare nr. 1702/1992 in baza Decretului - Lege nr. 61/1990.
Tribunalul constata, insa,  ca acesta nu poate fi considerat titlu valabil in acceptiunea Legii nr.10/2001, intrucat nu a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la acel moment si evidentiaza reaua-credinta a contractantilor. Astfel, inainte de Revolutia din 1989, contestatorul a inaintat cerere de retrocedare a imobilului fapt dovedit cu raspunsul Consiliului Popular al municipiului Piatra Neamt nr. 2656/3.07.1989.
La 27.12.1990 s-au adresat Prefecturii Neamt, solicitand anularea Deciziei 475/20.12.1988 (fila 35 din primul dosar de fond) iar in 1991 au introdus actiune judecatoreasca de anulare a deciziei fostului C.C. al Consiliului Popular Neamt.
Prin sentinta civila nr. 3088/13.06.1991 a Judecatoriei Piatra Neamt (f. 54) s-a respins cererea contestatorilor cu motivarea ca,  intr-adevar,  prin Decretul-Lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr. 223/1974 in temeiul caruia s-a dispus confiscarea numai ca prevederile acestea au efect doar pentru viitor, ceea ce reprezinta ca Decizia nr. 475/1988 fiind anterioara nu cade sub incidenta Decretului de abrogare.
In recurs (decizia nr. 764/27.08.1991 a Tribunalului Neamt) solutia a fost modificata si s-a anulat actul respectiv retinandu-se nelegalitatea masurii luate in raport cu Decretul 223/1974.
Dar in recursul extraordinar (dec. nr.1788/1992) promovat de procurorul general la Curtea Suprema de Justitie s-a mentinut situatia.
Cu toate litigiile aflate in curs, intimatii I.incheie la data de 7.08.1995 contractul de schimb (fila 100) pentru apartamentul in litigiu cu intimatii S. N. si S. L., introdusi in cauza pe parcursul primei judecati.
Acestia s-au aparat sustinand ca ei au intrat in proprietatea apartamentului in mod corect cunoscand ca,  in judecata anterioara, contestatorii R.T. au pierdut.
In temeiul Legii nr.10/2001, autoritatea administrativa investita cu solutionarea notificarii precum si instanta judecatoreasca au obligatia sa verifice temeinicia actului de preluare de catre stat prin raportare la Constitutia si legile in vigoare la momentul preluarii.
S-a retinut astfel „de plano” ca Decretul nr. 223/1974 este un act normativ de preluare abuziva de catre stat a imobilelor in perioada 6 martie 1945-31 decembrie 1989. Odata ce a fost considerata ca „fara titlu” orice preluare facuta chiar in conditiile Decretului 223/1974 cu atat mai mult actele de preluare care nici macar nu se incadrau in normele Decretului, atrag aplicarea de drept a dispozitiilor de retrocedare ale Legii nr.10/2001.
Contractul de vanzare-cumparare nr.1702/13.03.1992 incheiat intre Regia Autonoma a Locuintei si intimatii I. nu produce nici un efect valabil pentru ca in baza dispozitiilor art.1 din Decretul - Lege nr. 61/1990 se puteau vinde catre populatie doar locuintele construite din  fondurile statului. Or, apartamentul in litigiu era proprietatea privata a unei persoane fizice respectiv contestatorul. In aceasta situatie s-a pronuntat in mod neechivoc Curtea Suprema de Justitie (dec. 612/1992, nr.11/1992, p.82) cand a statuat ca „Locuintele devenite proprietate de stat in baza Decretului nr. 223/1974, ca urmare a plecarii din tara a fostilor proprietari, nu fac parte din categoria celor la care se refera dispozitiile art. 1 din Legea nr. 61/1990”.
Notificarea formulata in conditiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicata era admisibila astfel, fata de dispozitiile enuntate intrucat „imobilele preluate abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini”.
Constatand astfel, culpa persoanei juridice propus al statului, ca administrator SC „Aqua Calor” SA (fosta I.J.G.C.L ) s-a dispus restituirea  in natura catre contestatori iar, aceasta sa puna la dispozitia intimatilor S. un imobil similar celui ce s-a restituit.
S-a instituit un drept de retentie in conditiile codului civil, in favoarea detinatorilor actuali.