Art.272 Cod penal - Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri

                                                     Curtea de Apel Oradea
                                               Sectia penala si pentru cauze cu minori Art.272 Cod penal - Sustragerea  sau distrugerea de inscrisuri

      Fapta inculpatului de a solicita politistului care l-a audiat sa ii predea declaratia sa olografa pentru a o citi si  semna urmata de retinerea de catre inculpat a declaratiei pentru a o distruge nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri prevazuta de art.242 alin.2 Cod penal, intrucat nu se incadreaza in categoria "alte inscrisuri" pentru ca nu era semnata de el si nu prezenta nicio valoare, astfel ca nu poate fi asimilata cu niciun inscris; aceasta fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute si pedepsite de art.272 Cod penal, declaratia inculpatului fiind un inscris necesar solutionarii cauzei.

                                    DECIZIA PENALA NR.947/20 noiembrie 2012
                                                           Dosar nr.4033/218/2011
Prin sentinta penala nr.203 din 21.06.2012, pronuntata de Judecatoria Carei, in baza art. art.193 alin.1 Cod penal  a fost condamnat inculpatul C.O.N. la 3 (trei) luni inchisoare.
In baza art. 242 alin.1 Cod penal  a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare.
In baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal i s-a aplicat inculpatului  pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (sase) luni inchisoare.
In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
In baza art.82 Cod penal, termenul de incercare s-a compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adaugat  un interval de timp de doi ani.
In baza art.359 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului asupra art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
In baza art.14 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 2.000 lei daune morale, in favoarea partii civile.
S-a respins capatul de cerere privind acordarea despagubirilor civile si cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila, ca neintemeiate.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Carei  emis la data de 11.11.2011 in dosarul nr.834/P/2010 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului C.O.N. pentru savarsirea infractiunilor de : amenintare, fapta prevazuta  si pedepsita  de art.193  alin.1 Cod penal (pct.1), sustragere de inscrisuri, fapta prevazuta si pedepsita de art. 242  alin.l Cod penal ( pct. 2 ) , cu  aplicarea  art. 33 lit. a Cod penal.
In fapt, s-a retinut in sarcina inculpatului ca  in  data de  09.07.2010, partea vatamata C.F. din localitatea S.M. a luat legatura telefonic  cu inculpatul C.O.N. din localitatea G., a incercat sa ajunga la o intelegere  amiabila cu privire  la folosirea   unui teren  al partii vatamate  de catre inculpat.
 Inculpatul i-a  adresat  injurii  si amenintari  ce au fost auzite si de fiul partii vatamate aflat langa aceasta. Partea vatamata a formulat plangere prealabila inregistrata la  l6.07.2010.
In data de 14.11.2010, inculpatul aflandu-se la Postul de  Politie  S., unde fusese citat  pentru a  fi audiat, dupa redactarea declaratiei  de catre agentul  de politie  a solicitat-o atat  pe acesta cat si pe cea  olografa  pentru a le studia, dupa care a fugit  din postul  de politie  cu inscrisurile  asupra sa. Ulterior declaratiile au fost recuperate de la domiciliul inculpatului.
In cauza s-au administrat probatorii cu acte, a fost audiat inculpatul, partea vatamata, martorii din acte si propusi de partea vatamata.
La termenul de judecata din 16.02.2012 partea vatamata s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 250.000.000 lei vechi daune morale si 1.000 lei, reprezentand despagubiri civile.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a constatat ca la data de  09.07.2010, partea vatamata C.F.  din  Satu Mare, a luat legatura telefonic cu inculpatul C.O.N. din  localitatea G.,  a incercat  sa ajunga la o intelegere  amiabila cu privire  la folosirea  unui teren  al partii vatamate  de catre inculpat.
 Inculpatul i-a  adresat  injurii  si amenintari  ce au fost auzite si de fiul partii vatamate  aflat langa aceasta. Partea vatamata a formulat plangere prealabila inregistrata la  l6.07.2010 , formandu-se dosarul nr.834/P/2010.
La data de 14.11.2010, in jurul orei 10:30 inculpatul a fost citat la sediul Postul de Politie comunal S., in calitate de invinuit .Acesta s-a prezentat pentru audiere la agent G.V., ajutor sef de post la Postul de Politie comunal S. care i-a prezentat motivul citarii, i-a adus la cunostinta invinuirea, incadrarea juridica a faptei precum si dreptul sau de a fi asistat de un aparator ales sau numit din oficiu, dupa care agentul de politie a procedat la incheierea procesului verbal de aducere la cunostinta a invinuirii si a dreptului la aparare, pe care invinuitul a refuzat sa-l semneze.
Invinuit C.O.N., cu aceasta ocazie, a declarat faptul ca nu doreste sa fie asistat de aparator, apoi s-a trecut la consemnarea declaratiei acestuia pe declaratia cu regim special seria ... nr...., iar la finalul audierii i s-a adus la cunostinta faptul ca trebuie sa semneze declaratia pe fiecare pagina, lucru pe care l-a refuzat, motivand ca doreste sa verifice daca cele consemnate pe formularul tipizat corespund cu cele consemnate in declaratia sa olografa.
Astfel, i s-a pus la dispozitia declaratia olografa, s-a prefacut ca o studiaza, dupa care a luat de pe masa, atat declaratia olografa cat si pe cea inseriata cu regim special si a fugit cu ele din postul de politie, afirmand ca acele declaratii ii apartin si ca le va prezenta personal la Tribunal.
Agentul de politie G.V. a procedat la urmarirea sa, care, in ciuda faptului ca a fost somat de repetate ori sa se opreasca si sa restituie cele doua declaratii a refuzat acest lucru si s-a indreptat spre locuinta lui din satul G., martorul S.I.A. vazandu-l pe acesta in momentul iesirii din postul de politie.
In cursul  aceleiasi zile inculpatul a fost depistat la locuinta sa unde i s-a pus in vedere ca fapta savarsita intruneste elementele infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri, solicitand restituirea inscrisurilor, care, dupa mai multe insistente si in prezenta martorului Iancau Mihai a predat declaratiile sustrase.
Dupa restituirea declaratiilor care erau intacte, inculpatul a mentionat ca refuza, in continuare sa semneze procesul verbal de aducere la cunostinta a invinuirii precum si declaratiile sale, ulterior, fiind audiat in prezenta unui aparator ales, semnand declaratiile date.
Prin ordonanta din 11.11.2011 a Parchetului de pe langa Judecatoria Carei s-a dispus conexarea dosarului penal nr.1411/P/2011 prin care se retine ca inculpatul a savarsit infractiunea de sustragere de inscrisuri, fapta prevazuta si pedepsita  de art.242 alin.1 Cod penal , la dosar penal nr.834/P/2010 prin care se retine ca inculpatul a savarsit infractiunea de amenintare, fapta prevazuta si pedepsita de art.193 alin.1 Cod penal, deoarece intre cele doua cauze exista legatura, iar pentru o mai buna infaptuire a justitiei se impune reunirea acestora.
Situatia de fapt relatata pe larg mai sus nu este recunoscuta de catre inculpat.
Acesta arata ca a dorit sa duca cele doua declaratii acasa "pentru a verifica daca cele consemnate in declaratia tipizata corespund cu cele din declaratia olografa". Inculpatul precizeaza ca a cerut permisiunea sa duca aceste declaratii acasa, pentru a le studia si ca ar fi obtinut acordul agentului de politie. Dupa ce a ajuns acasa in localitatea G. a ajuns si agentul de politie G.V., solicitandu-i sa inmaneze cele doua declaratii, vorbind la telefon si cu seful de post.
Martorul I.M.V.  mentioneaza ca a fost solicitat de catre organele de politie sa mearga la domiciliul inculpatului pentru a restitui declaratiile sustrase de la postul de politie fara drept, ocazie cu care a constatat ca "dupa mai multe discutii avute cu organele de politie C.O. s-a hotarat intr-un tarziu sa inapoieze agentului G.V. doua declaratii pe care le avea acasa".
Martorul S.I.A.  mentioneaza ca "a observat faptul ca din Postul de Politie S. a iesit o persoana de sex masculin. (_) iar in urma acestuia agentul G.V. a strigat sa se opreasca in loc si sa-i inapoieze acele hartii" .
La data de 24.11.2010 agentul de politie G.V. a intocmit un raport prin care mentioneaza situatia de fapt prin care inculpatul C.O. a sustras cele doua declaratii fugind din postul de politie si deplasand-se la domiciliul inculpatului, in prezenta martorului I.M.V., dupa mai multe insistente, inculpatul a restituit declaratiile.
Tot la data de 24.11.2010 seful de post al postului de Politie al comunei S. a intocmit un raport prin care se arata ca a fost contactat de catre agentul de politie G.V. si a discutat chiar personal cu inculpatul la telefon, care a recunoscut ca a sustras declaratiile, aducandu-i la cunostinta ca a savarsit o infractiune prin faptele sale.
De asemenea, la aceeasi data din 24.11.2010, agentul de politie O.A. a intocmit un raport prin care consemneaza faptul ca la acea data a fost solicitat de catre agentul de politie G.V. sa-i acorde sprijin pentru a se deplasa in localitatea G. pentru recuperarea celor doua declaratii sustrase de catre inculpat.
In ceea ce priveste cea de-a doua infractiune retinuta in sarcina sa, inculpatul recunoaste ca a avut doar o altercatie cu partea vatamata la telefon privind un teren al bunicii sale, dar a vorbit frumos, si nu a amenintat-o pe partea vatamata.
Partea vatamata reda exact situatia de fapt petrecuta, mentionand ca inculpatul a avut un ton ridicat  si a amenintat-o.
In cadrul urmariri penale a avut loc si o confruntare intre partea vatamata si inculpat privind situatia de fapte mentionata contradictoriu de catre cele doua parti.
Martora C.M. sustine situatia de fapt relatata de partea vatamata mentionand ca a auzit la telefonul dat pe spicher ca un barbat ii adreseaza cuvinte jignitoare si amenintari cu acte de violenta, intervenind  si fiul partii vatamate , martorul C.F., care a intervenit in discutia purtata intre inculpat si mama sa.
In cadrul urmaririi penale martorul C.F. sustine declaratia partii vatamate, mentionand ca a auzit cand inculpatul a amenintat-o pe mama sa, precizand ca "o va taia si daca-i mai trebuie pamant o va ingropa in cimitir langa bunica".
In cadrul urmaririi penale a avut loc o confruntare intre inculpat si martorul C.F.
In cadrul cercetarii judecatoresti martorul C.F., arata ca era acasa cand mama sa   - partea vatamata a vorbit la telefon cu inculpatul, iar discutiile fiind aprinse aceasta a dat telefonul pe spicher si a auzit cand inculpatul "nu avea ton calm (_) a inceput cu injurii (_) , a amenintat-o , spunand ca stie unde locuiesc, vine sa ii bata iar pe partea vatamata o va taia  dar nu cum au taiat-o doctorii iar daca-i trebuie pamant ii da pamant langa bunici, bunicii sai fiind decedati".
Partii vatamate i-a fost frica de aceste amenintari, iar de la acest incident partea vatamata merge la tara numai insotita, deoarece ii este frica de inculpat.
Tot acest martor mai arata ca in timpul discutiei telefonice, spre final, a venit si martora C.M.
Desi au mai fost  propusi de catre partea vatamata ca martori S.A. si sotia S.D., acestia au declarat ca nu cunosc nici un detaliu, fiind chiar deranjati ca au fost propusi ca martori, inainte de a fi anuntati de catre partea vatamata, cu atat mai mult cu cat martora S.D. este insarcinata in luna a 9-a si urmeaza sa nasca.
Infractiunea de  amenintare are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la libertatea morala (psihica) a persoanei, adica la posibilitatea acesteia de a lua hotarari si de a se manifesta, bineinteles, respectand ordinea de drept, fara constrangerea exercitata de temerea ca i s-ar putea produce vre-un rau.
Infractiunea de amenintare presupune, sub aspectul laturii obiective, in primul rand, o actiune de amenintare.
Pentru a realiza elementul material al infractiunii, actiunea de amenintare trebuie sa indeplineasca anumite conditii. Astfel, trebuie sa aiba ca obiect savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare iar actiunea de amenintare trebuie sa fie de natura sa alarmeze pe cel amenintat.
In ceea ce priveste latura subiectiva, infractiunea de amenintare se savarseste numai cu intentie.
Infractiunea se consuma in momentul in care partea vatamata, luand cunostinta de amenintare, i se produce acesteia starea de temere, care constituie urmarea periculoasa a faptei.
 Infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri  are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii, relatii sociale carora li se aduce atingere prin sustragerea sau distrugerea unor documente sau inscrisuri aflate in pastrarea sau detinerea unui organ sau institutii de stat ori a uneia dintre celelalte unitati prev. de art.145 Cod penal.
Infractiunea are ca obiect material orice alt inscris aflat in pastrarea sau detinerea unui organ sau organizatii de stat, ori a unei alte unitati din cele prevazute in art.145 Cod penal.
Infractiunea se realizeaza, sub aspectul elementului material al laturii obiective, in forma prev. in alin.1 al art.242 Cod penal, printr-o actiune de sustragere.
Sustragerea consta in scoaterea unui bun din stapanirea altuia si trecerea acelui bun, fara drept, in stapanirea inculpatului, bunul fiind un document sau alt inscris.
Infractiunea de sustragere se savarseste numai cu intentie.
Aceasta infractiune se consuma in momentul in care actiunea incriminanta, fiind executata, se produce urmarea periculoasa a faptei.
Fata de intreg ansamblul probator administrat in cauza si elementele definitorii ale infractiunilor mentionate anterior, instanta a constatat  ca faptele inculpatului intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prevazute si pedepsite de art.193  alin.1 Cod penal, in baza carora a fost condamnat la pedeapsa de  3 (trei) luni inchisoare si  de  art. 242 alin.1 Cod penal, in baza carora  a fost   condamnat la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare.
In baza art.33 lit.a Cod penal raportat  la art.34 lit.b Cod penal inculpatul a urmat sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (sase) luni inchisoare, texte de lege enuntate in sedinta publica.
In baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
In baza art.82 Cod penal, termenul de incercare s-a compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adaugat  un interval de timp de doi ani.
In baza art.359 Cod procedura penala  s-a atras atentia inculpatului asupra art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
Desi partea vatamata s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 1.000 lei reprezentand despagubiri civile, respectiv cheltuieli cu transportul si insotitorul care venea la partea vatamata si cheltuieli judiciare, pana in momentul pronuntarii prezentei sentinte, desi cauza a ramas in pronuntare pentru depunerea concluziilor scrise si actelor doveditoare, partea vatamata nu a depus vreo dovada in acest sens motiv pentru care, s-a respins capatul de cerere privind acordarea despagubirilor civile si cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila, ca neintemeiate.
In ceea ce priveste constituirea de parte civila cu suma de 24.000 lei reprezentand daune morale, instanta a considerat ca aceasta suma este exagerata raportat la prejudiciul moral creat de catre inculpat.
Dauna morala este un prejudiciu nepatrimonial si reprezinta rezultatul daunator direct, de natura nepatrimoniala, al unei fapte ilicite si culpabile, prin care se aduce o vatamate valorilor si drepturilor extra-patrimoniale, ce sunt strans legate de personalitatea umana.
Instanta suprema a statuat ca despagubirile acordate partii vatamate trebuie sa constituie o justa si integrala reparatie a pagubei cauzata prin fapta ilicita a inculpatului, dar, totodata, sa nu constituie o imbogatire fara just temei al partii vatamate.
Raspunderea civila are darul de a preveni cauzarea de prejudicii, cat si de a intari disciplina in societate, reflectand un scop educativ, si, implicit, unul preventiv. Mai mult,  constituie un veritabil mijloc de insuflare in constiinta oamenilor a necesitatii de a actiona cu prudenta sporita, de a nu prejudicia pe altii, de a respecta drepturile si interesele celorlalti, intr-un cuvant, de a respecta legea.
Asadar, ori de cate ori se incalca un drept subiectiv sau un interes legitim al unei persoane se cauzeaza si un prejudiciu fata de aceasta, iar autorul faptei ilicite si daunatoare este chemat de lege sa-l repare, raspunderea civila este tocmai acel mijloc de inlaturare a incalcarii unui drept, de aparare si ocrotire a tuturor intereselor apartinand persoanelor fizice.
Avand ca scop repunerea partii prejudiciate in situatia anterioara, se poate spune ca esenta intregii raspunderi civile consta in ideea de reparare a prejudiciului.
Astfel, raportat la infractiunea comisa de catre inculpat, modalitatea concreta de savarsire a acesteia, gradul de pericol social creat, persoana inculpatului precum si persoana partii vatamate, instanta trebuie sa aprecieze in mod just valoarea daunelor morale acordate prin tragerea la raspundere a inculpatului urmarind sa fie indeplinita, atat functia preventiv educativa cat si functia reparatorie, intre acestea existand o stransa interconditionare, ele rezultand din esenta si finalizarea raspunderii civile.
Ca un corolar al celor aratate mai sus, instanta in baza art.14 Cod procedura penala a dispus obligarea inculpatului  la 2.000 lei daune morale, in favoarea partii civile, considerand ca aceasta suma este de natura a repara integral prejudiciul moral creat.
In baza art.52 si 72 Cod penal, la individualizarea pedepsei aplicate, instanta de fond  a avut in vedere modalitatea concreta de savarsire a faptei, gradul de pericol social concret creat, persoana inculpatului care, desi s-a prezentat pe parcursul derularii procesului penal nu a recunoscut savarsirea faptelor comise, dar nu a savarsit anterior alte fapte penale si este cunoscut ca o persoana decenta, politicoasa, bine pregatita profesional.
Scopul preventiv educativ poate fi atins prin aplicarea unei pedepsei orientate spre minimul special prevazute de lege dar cu suspendarea conditionata a executarii acesteia.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Impotriva acestei hotarari in termenul prevazut de lege au declarat recurs partea civila C.F. si inculpatul C.O.N.
Partea civila C.F. in criticile formulate a solicitat a se casa hotararea instantei de fond si a se dispune majorarea daunelor morale acordate, banii pretinsi sunt meniti a compensa prejudiciul psihic suferit de catre aceasta in urma amenintarilor cu moartea si vatamarilor corporale adresate de catre inculpat.
Criticile inculpatului  vizeaza achitarea sa de sub invinuirile aduse considerand ca nu se face vinovat pentru niciuna din faptele si acuzele savarsite.
Verificand hotararea atat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, instanta a retinut  urmatoarele :
Criticile formulate de partea civila C.F. sunt nefondate.
Suma de 2000 lei daune morale acordate de catre instanta de fond partii civile nu se justifica in opinia instantei intrucat contrar opiniei instantei de fond s-a apreciat ca in cauza nu s-a putut dovedi existenta infractiunii de amenintare prevazuta de articolul 193 alin.1 Cod penal.
Asa cum rezulta din actele de la dosar, amenintarile la care face referire partea vatamata ar fi fost proferata la telefon, nu a fost urmata de alte gesturi sau fapte pagubitoare indreptate impotriva partii vatamate nefiind in opinia instantei de recurs amenintarea la telefon de natura sa o alarmeze.
Dispunandu-se achitarea inculpatului pentru savarsirea acestei fapte, instanta a inlaturat  si obligarea acestuia la plata de daune morale in favoarea partii civile si pe cale de consecinta a respins  ca nefondat si recursul partii civile.
Criticile formulate de catre inculpat sunt in parte fondate dupa cum urmeaza :
Asa cum s-a aratat mai sus, cat priveste existenta infractiunii prevazuta de articolul 193 alin. 1 Cod penal, instanta a aratat la analiza criticilor formulate de partea civila motivele pentru care considera ca aceasta fapta nu exista si pentru nerepatibilitate s-a aratat  doar ca se impune achitarea inculpatului in temeiul dispozitiilor articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera a  din Codul de procedura penala, fapta nu exista.
Criticile inculpatului privind achitarea de sub invinuirea savarsirii prevazuta de articolul 242 alin.1 Cod penal sunt in parte fondate in sensul ca instanta considera ca din ansamblul probelor administrate in cauza rezulta ca incadrarea juridica prevazuta de articolul 242 alin.1 Cod penal nu este in conformitate cu probele administrate in cauza.
Declaratia data de inculpat in fata organelor de politie si apoi retinerea acelei declaratii pentru a o distruge intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de articolul 272 Cod penal, inculpatul prin fapta sa nefacand altceva decat sa impiedice in orice mod ca acel inscris destinat organelor de politie sa ajunga la acest organ cata vreme astfel de inscrisuri erau necesare solutionarii unor cauze.
Pe cale de consecinta, instanta a retinut ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive prevazute de articolul 272 Cod penal si a dispus  schimbarea incadrarii juridice in sensul celor aratate mai sus.
S-a apreciat ca avand in vedere modalitatea concreta in care a fost savarsita fapta, justificarea faptului ca inculpatul a sustras propria declaratie pentru a o citi inainte de a o semna, atingerea minima adusa uneia din valorile aratate in articolul 1 Cod penal (ordine de drept), in cauza se impune a se dispune in baza articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera b/1 din Codul de procedura penala, cu referire la articolul 18/1 Cod penal, achitarea inculpatului si aplicarea unei sanctiuni de 500 lei amenda administrativa.
In baza articolului 192 alineat 2 Cod procedura penala a fost  obligata partea civila C.F. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare in recurs.