Decadere. Culpa administrator social.

FALIMENT - Legea 85/2006- notificare deschidere procedura. Decadere. Culpa administrator social.

Pentru a se verifica incidenta dispozitiilor art. 76 din legea insolventei privind decaderea, trebuie stabilit daca notificarea contestatorului s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 7 alin.3 din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestui text legal, prin exceptie de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta la art. 28 alin.1 lit.c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa.
Teza a II-a a art. 7 alin.3 din Legea nr. 85/2006 privind creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta de art. 28 alin.1 lit.c) nu poate fi interpretata in sensul ca administratorul judiciar nu este obligat sa notifice individual creditorii care pot fi identificati din actele dosarului/evidenta contabila a debitorului, dar cu rea-credinta sau din neglijenta nu au fost mentionati in lista prevazuta de art. 28 alin.1 lit.c) sau din aceleasi motive nu a fost depusa nicio lista.
Administratorul social al debitoarei nu isi poate invoca propria culpa pentru a obtine exonerarea societatii de la plata sumelor la care a fost obligata prin  hotarari judecatoresti. Neindeplinirea obligatiei debitoarei de a depune lista creditorilor nu poate fi exploatata in scopul exceptarii creditorului X de la notificarea deschiderii procedurii conform Codului de procedura civila, cu atat mai mult cu cat reprezentantul societatii debitoare a avut cunostinta de litigiul ce a facut obiectul dosarului nr. Y si de hotararile judecatoresti pronuntate, intrucat a exercitat caile de atac (apel si recurs).

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 11 din 07.01.2013)

I. Prin Sentinta civila nr. 7357/21.06.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 18820/3/2012, a fost admisa contestatia formulata de creditorul T.F.A. impotriva refuzului administratorului judiciar de inscriere in tabelul de creante a acestui creditor, pe motiv ca declaratia de creanta ar fi depusa tardiv, si s-a dispus ca administratorul judiciar sa verifice creanta detinuta de T.F.A. si inscrierea acestuia in tabelul obligatiilor debitoarei SC S A SRL.
Judecatorul sindic a retinut ca T.F.A. are o creanta certa, lichida si exigibila, in baza unui titlu executoriu ce se regasea in evidenta contabila a debitoarei, motiv pentru care se impune repunerea in termenul de formulare a declaratiei de creanta.
II. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs debitoarea SC S A SRL, prin administrator judiciar C C SPRL, solicitand modificarea in tot a hotararii atacate, iar pe fond, respingerea contestatiei creditorului.
In motivarea recursului, debitoarea a aratat ca suma de bani la care a fost obligata prin hotarari judecatoresti fata de creditor nu reprezinta o creanta care ar fi trebuit inregistrata in evidentele contabile ale debitoarei si ca nu a fost notata nici in cartea funciara a imobilelor debitoarei.
Invocand aplicarea gresita a legii (art. 304 pct.9 C.pr.civ.), recurenta a aratat ca intimatul nu a depus la dosarul de fond copie legalizata, cu mentiunea irevocabila, de pe Sentinta comerciala nr. 11017/07.10.2009 si de pe Incheierea din 11.11.2009 de indreptare a erorii materiale, ambele pronuntate in dosarul nr. 595/3/2009 de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, astfel ca, fata de dispozitiile art. 7209 C.pr.civ., simpla copie necertificata a sentintei nu reprezenta un titlu executoriu.
Recurenta a mai sustinut ca este gresita constatarea primei instante ca titlul executoriu se regasea in evidenta contabila a debitoarei, intrucat creditorul nu a dovedit ca se afla in posesia unui titlu executoriu valid si nici faptul ca a comunicat debitoarei acest titlu executoriu, in conditiile de forma necesare pentru a putea fi inscris in evidenta contabila.
In ultimul motiv de recurs, s-a aratat ca repunerea contestatorului in termenul de depunere a declaratiei de creanta nu s-a facut cu respectarea art. 103 C.pr.civ., in sensul ca nu s-a probat existenta unei imprejurari mai presus de vointa sa, care l-a impiedicat sa formuleze declaratia de creanta in termen.
S-a mai aratat ca instanta de fond nu a tinut seama de motivele invocate de administratorul judiciar privind tardivitatea formularii declaratiei de creanta, respectiv faptul ca, potrivit art. 7 alin.3 din Legea nr. 85/2006, procedura notificarii creditorului cu privire la deschiderea procedurii a fost indeplinita prin publicarea in B.P.I., intrucat creditorul nu a fost identificat in lista prevazuta de art. 28 alin.1 din lege.
III. La data de 28.12.2012, intimatul-creditor T.F.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 24-25). A aratat ca sunt nereale afirmatiile recurentei conform carora nu a avut cunostinta de sentinta comerciala nr. 11017/07.10.2009, deoarece a fost inceputa executarea silita in dosarul nr. 245/2010 al BEJ D.O.C., iar recurenta a fost reprezentata in toate fazele procesuale in dosarul nr. 595/3/2009.
IV. Recursul este nefondat.
Potrivit art. 76 din Legea nr. 85/2006, cu exceptia cazului in care notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 7, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pana la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin.1 lit.b), va fi decazut, cat priveste creantele respective, din dreptul de a fi inscris in tabelul creditorilor si nu va dobandi calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura.
In speta, termenul-limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii, a fost data de 24.01.2012. Declaratia de creanta a fost depusa de creditorul T.F.A.  la data de 28.03.2012.
Ca urmare, pentru a se verifica incidenta dispozitiilor art. 76 din legea insolventei privind decaderea, trebuie stabilit daca notificarea contestatorului s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 7 alin.3 din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestui text legal, prin exceptie de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta la art. 28 alin.1 lit.c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa.
Recurenta a sustinut ca procedura notificarii deschiderii procedurii a fost legal indeplinita fata de creditorul T.F.A. prin publicarea in B.P.I. din data de 13.12.2011, intrucat acesta nu a fost identificat in lista creditorilor.
Or, conform relatiilor primite de la Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Civila, in dosarul nr. 34517/3/2010 nu a fost identificata lista creditorilor prevazuta la art. 28 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006 (fila 17).
Teza a II-a a art. 7 alin.3 din Legea nr. 85/2006 privind creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta de art. 28 alin.1 lit.c) nu poate fi interpretata in sensul ca administratorul judiciar nu este obligat sa notifice individual creditorii care pot fi identificati din actele dosarului/evidenta contabila a debitorului, dar cu rea-credinta sau din neglijenta nu au fost mentionati in lista prevazuta de art. 28 alin.1 lit.c) sau din aceleasi motive nu a fost depusa nicio lista.
Potrivit art. 20 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, una dintre atributiile administratorului judiciar este intocmirea actelor prevazute la art. 28 alin.1, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor.
In speta, creditorul T.F.A. a solicitat inscrierea la masa credala cu o creanta constatata prin titlu executoriu, respectiv Sentinta comerciala nr. 11017/07.10.2009, indreptata prin Incheierea din 11.11.2009, ambele pronuntate in dosarul nr. 595/3/2009 de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului conform Deciziei comerciale nr. 182/01.04.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala si apoi prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 471/02.02.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala.
Administratorul social al debitoarei nu isi poate invoca propria culpa pentru a obtine exonerarea societatii de la plata sumelor la care a fost obligata prin aceste hotarari judecatoresti. Neindeplinirea obligatiei debitoarei de a depune lista creditorilor nu poate fi exploatata in scopul exceptarii creditorului T.F.A. de la notificarea deschiderii procedurii conform Codului de procedura civila, cu atat mai mult cu cat reprezentantul societatii debitoare a avut cunostinta de litigiul ce a facut obiectul dosarului nr. 595/3/2009 si de hotararile judecatoresti pronuntate, intrucat a exercitat caile de atac (apel si recurs) impotriva sentintei nr. 11017/07.10.2009. In plus, astfel cum rezulta din inscrisurile aflate la filele 27-29 dosar recurs, creditorul a inceput executarea silita in dosarul nr. 245/2010 al BEJ D.O.C. inca din luna mai 2010, cu mult inainte de deschiderea procedurii insolventei la 24.11.2011. Sentinta nr. 11017/07.10.2009 a ramas irevocabila cu 9 luni anterior deschiderii procedurii, astfel ca existau suficiente elemente pentru a se considera ca acest creditor putea fi cu usurinta identificat in arhiva societatii.
Ca urmare, Curtea apreciaza ca nu sunt aplicabile in cauza dispozitiile art. 76 din legea insolventei privind decaderea, intrucat notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 7 alin.3 teza I din lege.
Fata de considerentele de mai sus, Curtea apreciaza lipsite de relevanta motivele de recurs privind nedepunerea unei copii legalizate, cu mentiunea irevocabila, de pe hotararea judecatoreasca ce constituie titlu executoriu si neinregistrarea acesteia in evidenta contabila a debitoarei, intrucat este evident ca hotararea este irevocabila si a fost pusa in executare silita.
De asemenea, este lipsit de relevanta si motivul privind netemeinicia repunerii in termenul de depunere a declaratiei de creanta, din moment ce Curtea a constatat ca declaratia de creanta nu este tardiva si ca nu a operat sanctiunea decaderii, astfel ca nu se mai pune problema unei repuneri in termen.
In temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat.