Anulare act fraudulos. Neindeplinirea conditiilor de fond ale actiunii intemeiate pe art. 80 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006

DOMENIUL: Faliment. Procedura insolventei.
Anulare act fraudulos. Neindeplinirea conditiilor de fond ale actiunii intemeiate pe art. 80 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006

A. Potrivit dispozitiilor art. 80 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006, temei de drept pe care lichidatorul judiciar al SC F SRL intelege sa il valorifice in cauza, lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte : acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
B. Anterior incheierii contractului de cesiune creanta a carui anulare se solicita, cedentul a dispus de aceasta creanta in alt sens, respectiv a emis doua instructiuni de plata catre U, debitor, pentru virarea sumelor in contul unei alte societati comerciale. Potrivit celor sustinute de parti, instructiunile de plata fusesera deja executate la momentul incheierii cesiunii de creanta, astfel incat aceasta din urma operatiune juridica era lipsita de obiect.
Din verificarea motivelor de recurs expuse de catre reclamant, Curtea constata ca acesta critica interpretarea data de catre instanta fondului operatiunii juridice a cesiunii; contrar celor subliniate de catre lichidator, Curtea noteaza ca judecatorul sindic nu a facut aprecieri cu referire la lipsa intentiei de fraudare a debitorului insolvent ori asupra chestiunii prejudicierii creditorilor; considerentele sentintei analizate evidentiaza ca finalitatea actiunii prevazute de art.79 sau 80 este readucerea bunului in patrimoniul debitorului, imprejurare ce nu poate fi atinsa in cazul de fata.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1903 din 13.11.2014)

Prin cererea  inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti reclamantul HM E  IPURL a solicitat in contradictoriu cu paratii SC U G SA, SC C E E R E S BV anularea  contractului  de cesiune de creanta  incheiat  la data de 05.04.2011  intre F, in calitate de cedent, CEERES, in calitate de cesionar, si U, debitor cedat.
Prin sentinta civila nr.3791 din 04.04.2014, pronuntata in dosarul nr.2406/3/2013, Tribunalul Bucuresti sectia a VII a Civila a respins cererea formulata de HM E IPURL, in calitate de lichidator al debitorului SC F SRL,  in contradictoriu cu paratii SC U G SA,  C E E R E si SC F SRL, prin curator special B.R.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta fondului a retinut ca la data de 21.03.2008, intre societatea F, in calitate de  subantreprenor, si societatea U (fost SC U I C SA), in calitate de antreprenor general, s-a incheiat contractul de subantrepriza  nr. 3/344/60207.17C,  in temeiul caruia Flexxelf a executat o  serie de lucrari, valoarea contractului fiind de 3.026.821,6 Euro. In urma executarii  contractului, din valoarea  totala a lucrarilor de 3.026.821,6 Euro, a ramas de incasat   suma de 5.401.220,28 lei  reprezentand  contravaloarea urmatoarelor facturi:  factura fiscala  seria BYCS 7681687  emisa  pentru  1.755.771,65 lei  din care a ramas de plata suma de 1.120.027,93 lei;  factura fiscala  seria BYCS 7682519  emisa  pentru suma de 546.429,86 lei; factura fiscala  seria BYCS nr. 7681515  emisa pentru suma de 2.753.920,54 lei; factura fiscala seria BYCS nr.  768 1394  emisa pentru suma de 980.841,85 lei.
Prin instructiunea de plata nr. 1065  din 11.02.2011 SC F SRL a solicitat  paratei SC U G SA sa achite suma de 1.666.457,79 lei  in  contul  N T, in numele  si pe seama E M BV  cu titlu de aport la capitalul social.
Prin instructiunea de plata nr.234  din 29.01.2011 SC F SRL a solicitat  paratei SC U G SA sa achite suma de 2.753.920,64 lei  in  contul  N T, in numele  si pe seama E M BV  cu titlu de aport la capitalul social.
Prin sentinta civila nr.11827 din 16.11.2012 instanta a admis cererea   creditoarei si in temeiul dispozitiilor art. 33 alin  6 din  legea nr. 85/2006   a deschis procedura generala impotriva debitorului; a numit administrator judiciar cu atributiile prevazute de lege.
A constatat judecatorul sindic ca administratorul judiciar a solicitat anularea instructiunilor de plata  intrucat acestea au fost incheiate cu fraudarea intereselor creditorilor, incalcand prevederile  art.79-80 lit.a)  din legea nr. 85/2006.
A retinut instanta ca din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca debitoarea SC U G SA s-a conformat instructiunilor de plata emise de catre debitoarea SC F SRL, achitand sumele mentionate cu titlu de aport social la capitalul social al N T SA  in numele si pe seama E M BV. Se constata ca in cauza se solicita anularea  contractului de cesiune de creanta  incheiat  la data de 05.04.2011  intre F, in calitate de cedent, CEERES, in calitate de cesionar, si U, in calitate de debitor  cedat, pe motiv ca  debitorul  F SRL a cesionat o creanta  stinsa  anterior  prin plata. Se mentioneza ca acesta a fost de rea-credinta la incheierea cesiunii de creanta,  contractul avand scop ilicit, iar cesiunea lovita de nulitate absoluta.
Instanta retine ca actiunea reglementata de dispozitiile art. 79-80 are caracterul unei actiuni in anlare si nu al unei actiuni in  constatarea nulitatii absolute, iar anularea contractului de cesiune poate interveni numai  in conditiile  in care  sunt indeplinite  cerintele prevazute de dispozitiile   legale mentionate, respectiv daca are drept scop readucerea unui bun in patrimoniul debitorului sau se dovedeste ca  actul a avut drept scop  scoaterea unor  bunuri de sub urmarirea  creditorilor.
Or, in cazul de fata prin anularea  contractului  de cesiune nu se urmareste readucerea unor bunuri  in patrimoniul debitoarei si nici nu s-a  urmarit   scoaterea unui bun din patrimoniul debitoarei,  debitoarea  dispunand  de creanta  ce face obiectul   contractului de cesiune anterior incheierii acesteia.
In opinia judecatorului de fond, simpla incheiere  de catre debitoare  a unui  contract cu incalcarea  conditiilor de validitate prevazute de art. 948 C. civ.    duce la anularea acestuia in temeiul dispozitiilor art. 79-80 din legea  insolventei doar  in masura numai in masura in care sunt indeplinite  cerintele prevazute de acesta, pentru  celelalte ca cazuri  partile avand calea dreptului comun.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs HM E I.P.U.R.L., in calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. F S.R.L., prin care a solicitat modificarea in tot a sentintei atacate, si pe fond admiterea actiunii avand ca obiect anulare act fraudulos.
In motivarea cererii sale recurentul a aratat obiectul cererii sale introductive, evidentiind situatia de fapt care a determinat formularea acestei cereri in sensul ca in data de 21.03.2008, intre societatea F SRL, in calitate de subantreprenor si societatea U (fost S.C. U I C S.A.), in calitate de antreprenor general, s-a incheiat contractul de subantrepriza nr. 3/344/60207.17C, in temeiul caruia F SRL, a executat o serie de lucrari. Pretul contractului este de 3.026.821,6 EUR. Se arata ca in urma executarii contractului, din valoarea totala a lucrarilor efectuate, de 3.026.821,6 EUR (fara TVA), a ramas de incasat suma de 5.401.220,28 lei, reprezentand contravaloarea unor facturi.
In vederea stingerii datoriei, F a emis doua instructiuni de plata, prin care a solicitat debitorului U, sa achite sumele rezultate din executarea contractului de subantrepriza, in contul SC N T SA.
In data de 05.04.2011 (deci dupa emiterea si executarea instructiunilor de plata), din totalul sumei datorate de U in temeiul contractului de subantrepriza, F a cesionat catre CEERES o creanta in cuantum de 2.138.400 lei (echivalentul sumei de 540.000 EUR la cursul de 1 euro — 3,96 lei), reprezentand contravaloarea facturii nr.2009000134-2009000135/27.02.2009 si 30,29% din factura nr.2008001641-2008001642/16.12.2008. Partile s-au inteles sa transfere creanta la valoarea nominala, 540.000 EUR.
Cu referire la hotararea instantei de fond se sustine ca este nelegala si neintemeiata, fiind data cu aplicarea gresita a legii si cu nesocotirea probatoriului administrat.
In opinia recurentului, instanta de judecata investita cu judecata fondului a pronuntat o hotarare cu incalcarea dispozitiilor legale aplicabile in material insolventei, motiv de recurs prevazut de art. 304, pct. 9 Cod procedura civila.
Recurentul procedeaza la citarea considerentelor sentintei de fond si evidentiaza ca instanta a apreciat ca in cauza nu poate fi vorba despre o anulare pentru frauda in conditiile art. 79 si urm. din Legea 85/2006 a (Contractului de cesiune de creanta, incheiat in data de 05.04.2011, intre F SRL, in calitate de cedent, CEERES, in calitate de cesionar si UTI, debitor cedat, atat timp cat creanta ar fi fost stinsa anterior prin plata, in consecinta neputandu-se vorbi de intentia de fraudare a debitorului insolvent, cat si cea de prejudiciere a intereselor creditorilor.
Considera recurentul ca o astfel de interpretare nu poate fi retinuta cu atat mai mult cu cat instanta de fond a ignorat ca actul a carei anulare se solicita nu a reprezentat o activitate curenta, fireasca, in limitele scopului pentru care a fost infiintata societatea debitoare, ci una frauduloasa, iar atat debitoarea cat si intimatii-parati, au avut reprezentarea acestui fapt si au urmarit lezarea drepturilor creditorilor.
Arata recurentul ca instanta de fond ar fi trebuit sa dispuna anularea Contractului de cesiune incheiat in data de 05.04.2014 si sa oblige paratii in solidar la plata sumei de 5.401.220,28 lei, in vederea reintregirii patrimoniului debitoarei S.C. F S.R..L.
Sunt citate dispozitiile art.80 alin. (1) lit.a din legea insolventei si se arata ca in cauza aceste dispozitii sunt aplicabile intrucat s-a facut dovada ca debitoarea a transferat sumele respective cu titlu gratuit, in intervalul "suspect", fiind indeplinite si conditiile prevazute de art. 79 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, respectiv transferul sumelor de bani fiind efectuate in dauna creditorilor, lezarea drepturilor acestora din evidenta.
In opinia recurentului, singura concluzie la care se poate ajunge in urma examinarii situatiei de fapt, astfel cum a fost prezentata in cauza, este aceea ca actele juridice incheiate sunt frauduloase, fiind facute in dauna creditorilor, care suporta consecintele diminuarii activului patrimonial al debitoarei si chiar cauza falimentului. De aceea, motivarea instantei in legatura cu nedovedirea fraudei este gresita, straina cauzei, intrucat legea speciala instituie o prezumtie de frauda, in speta fiind indeplinite toate conditiile pentru instituirea acestei prezumtii. Prin promovarea actiunii, lichidatorul judiciar urmareste sa anuleze transferurile frauduloase realizate de debitoare prin operatiuni si acte incheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii si sa asigure restituirea de catre aceasta a bunurilor instrainate.
Specificul acestei actiuni consta in existenta unui concert fraudulos intre debitor si partenerii sai, toti fiind animati de intentia de a-i leza pe creditori prin sustragerea bunului din sfera celor urmarite in temeiul gajului general al creditorilor.
In drept au fost invocate dispozitiile art.8 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, art.299, art. 304 si art. 304, pct. 9, Cod procedura civila.
La data de 22.09.2014 a fost inregistrata la dosarul cauzei intampinarea formulata de intimata parata C E E R E S B.V., prin care s-a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului recursul formulat de HM E I.P.U.R.L.
In motivarea intampinarii a fost expusa situatia de fapt, evidentiindu-se ca instanta de fond in mod temeinic si legal a respins actiunea in anularea Contractului de Cesiune si, mai ales, cererea de obligare a paratelor (printre care si CEERES) la plata sumei de 540.000 Euro.
In opinia intimatei, contractul de Cesiune nu a fost un act fraudulos/prejudiciabil pentru debitoarea F, ci chiar pentru intimata CEERES care a platit un pret de 540.000 Euro pentru o creanta care nu exista. Se sustine  ca dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, in mod evident, nu sunt aplicabile in speta pentru ca acestea se refera strict la „acte de transfer cu titlu gratuit‘, iar Contractul de Cesiune a avut un pret de 540.000 Euro, pe care CEERES l-a platit. Se arata ca in cazul in care s-ar dispune anularea Contractului de Cesiune pentru lipsa de obiect, ar insemna sa se repuna partile in situatia anteriora, repunere care inseamna restituirea prestatiilor. Or, conform Contractului de Cesiune, prestatiile partilor au constat in urmatoarele: cedenta F a transferat catre cesionara CEERES creanta pe care F sustinea ca o are impotriva U; CEERES, in calitate de cesionara, a platit F pretul cesiunii stabilit la valoarea de 540.000 Euro conform art. 2.1 din Contractul de Cesiune.
Prin urmare, contrar sustinerilor  din recurs, situatia  anterioara ar fi trebuit restabilita in sensul ca CEERES transfera inapoi catre Flexxelf pretinsa creanta impotriva UTI, iar Flexxelf restituie catre CEERES pretul platit, suma care trebuie achitata cu prioritate de catre Flexxelf la masa credala, chiar daca aceasta societate este in prezent in faliment.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 308 alin. 2 Cod de procedura civila, ale Legii nr. 85/2006, ale Codului civil.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar si in considerarea dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.80 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, temei de drept pe care lichidatorul judiciar al SC F SRL intelege sa il valorifice in cauza, lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Reclamantul a inteles sa supuna cenzurii instantei de judecata operatiunea juridica a cesiunii de creanta incheiate la data de 05.04.2011 intre F, in calitate de cedent, C, in calitate de cesionar si U, debitor cedat.
Situatia de fapt retinuta de catre judecatorul fondului si necontestata de catre parti evidentiaza faptul ca, anterior incheierii contractului de cesiune creanta a carui anulare se solicita, cedentul a dispus de aceasta creanta in alt sens, respectiv a emis doua instructiuni de plata catre U, debitor, pentru virarea sumelor in contul unei alte societati comerciale. Potrivit celor sustinute de parti, instructiunile de plata fusesera deja executate la momentul incheierii cesiunii de creanta, astfel incat aceasta din urma operatiune juridica era lipsita de obiect.
Din verificarea motivelor de recurs expuse de catre reclamant, Curtea constata ca acesta critica interpretarea data de catre instanta fondului operatiunii juridice a cesiunii; contrar celor subliniate de catre lichidator, Curtea noteaza ca judecatorul sindic nu a facut aprecieri cu referire la lipsa intentiei de fraudare a debitorului insolvent ori asupra chestiunii prejudicierii creditorilor; considerentele sentintei analizate evidentiaza ca finalitatea actiunii prevazute de art.79 sau 80 este readucerea bunului in patrimoniul debitorului, imprejurare ce nu poate fi atinsa in cazul de fata.
Prin urmare, criticile recursului nu isi gasesc suport in motivele ce au dus la respingerea cererii introductive.
Cu referire la aspectele relevate de parte privitor la lipsa de legatura a operatiunii cu activitatea normala a societatii, Curtea arata ca aceasta verificare are un caracter subsecvent si se impune numai in masura in care sunt intrunite conditiile impuse de dispozitiile art.80 alin.1 lit. a din lege. Or, asa cum s-a aratat in considerente anterioare, aceste cerinte nu sunt complinite.
Verificand legalitatea si temeinicia hotararii in considerarea dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca nu se identifica motive de casare ori modificare a solutiei instantei de fond.
Astfel, in mod temeinic judecatorul sindic a retinut ca lipsa de obiect a cesiunii poate fi valorificata in cadrul unei actiuni de drept comun, iar nu in procedura speciala reglementata de dispozitiile Legii nr.85/2006.
In plus, nici premisa actului cu titlu gratuit nu poate fi constatata atat timp cat contractul de cesiune de creanta, aflat la fila 4 si urm. dosar fond, stipuleaza un pret al acesteia de 540.000 euro, a carui plata se efectueaza in conditiile art.III.3.1.
Or, in aceste conditii, nu se poate proceda la invalidarea efectelor contractului de cesiune din perspectiva dispozitiilor art.80 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, motiv pentru care Curtea, in temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins recursul ca nefondat, apreciind ca hotararea instantei de fond este temeinica si legala.