Litigiu de munca. Neindeplinirea de catre angajator a obligatiei de reintegrare a salariatului pe postul detinut anterior concedierii, stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva

. Litigiu de munca. Neindeplinirea de catre angajator a obligatiei de reintegrare a salariatului pe postul detinut anterior concedierii, stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva

Art. 65 alin. 2, art. 68 alin. 1, art. 80 alin. 2 si art. 262 din Codul muncii, art. 1530 din Codul civil

Decizia de reincadrare in functie, reinfiintare a postului  si modificare corespunzatoare a organigramei, cuprinde mentiunea ca aceste operatiuni sunt facute „exclusiv pentru punerea in executare” a unei hotarari judecatoresti definitive si doar cu titlu „temporar”. A pune in executare o hotarare judecatoreasca prin care s-a dispus reintegrarea unui angajat pe postul si functia detinute anterior emiterii unei decizii de concediere anulata de instanta de judecata , inseamna a relua efectiv raporturile de munca dintre parti , adica angajatului trebuie sa i se dea posibilitatea reala de a presta munca pentru angajator pe  postul si functia detinute anterior concedierii si de a fi remunerat pentru munca prestata.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca ?i Asigurari Sociale, decizia Nr.1603 din 14 martie 2017)

Prin cererea de apel formulata in termen legal ?i motivata apelanta- intimata SC P.E.E.H.”H.”, a criticat sentin?a pentru nelegalitate ?i netemeinicie.
In motivarea cererii de apel, dupa ce reitereaza istoricul litigiilor purtate intre parti, parata subliniaza ca ,avand in vedere solutia definitiva pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. XXXXX/3/2013,  societatea s-a conformat, punand in executare aceasta sentinta prin emiterea Deciziei nr. 1601/30.09.2015 de reintegrare a dnei F.O.A.  pe functia detinuta anterior, astfel cum rezulta expres din analiza articolelor 1 si 2 ale deciziei anterior mentionate, de unde reiese fara putinta de tagada ca reclamanta F.O.A.  a fost reincadrata in functia de economist principal detinuta anterior, sens in care s-a procedat la reinfiintarea postului de economist principal la Serviciul Finantari Interne si Externe, exclusiv pentru punerea in executare a hotararii judecatoresti.
Apelanta subliniaza ca a facut cunoscut instantei de fond, faptul ca reinfiintarea postului de economist principal, prin Decizia nr.1601/30.09.2015, s-a facut nu ca urmare a aparitiei necesitatii unui astfel de post in structura organizatorica a societatii, sau din ratiuni de dezvoltare a activitatii in cadrul acestui serviciu, ci strict din ratiuni de punere in aplicare a celor dispuse de instan?a de judecata cu privire la reclamant.
In consecinta, s-a aratat, ca decizia de reintegrare emisa respecta intocmai prevederile legate si dispozitiile Curtii de Apel Bucuresti prin care s-a dispus reintegrarea pe functia detinuta anterior concedierii din anul 2013.
Critica adusa de reclamanta F. O. si care a fost retinuta de insasi instan?a de fond cu privire la incalcarea fortei obligatorii si, la nerespectarea intocmai de catre societatea a unei hotarari judecatoresti, este contrazisa chiar de continutul deciziei de reintegrare a carei nulitate s-a invocat in cererea de chemare in judecata.
Societatea a inteles sa procedeze la punerea in aplicare a hotararii pronuntate, respectiv a emis decizia a carei anulare se cere si, care specifica clar la art. l faptul ca "... doamna F.O.A.  se reincadreaza in functia de economist principal (economist i de la data de 01.01.2015, conform Nomenclatorului de functii si meserii, convenit cu sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, anexa la CCM aplicabil), detinuta anterior emiterii deciziei de concediere nr. 905/07.02.2013... ". Sens in care s-a dispus " Cu aceeasi data se reinfiinteaza postul de economist principal (economist I in prezent) la Serviciul Finantari Interne Si Externe, in prezent Serviciul Financiar...", in conditiile in care instan?a de judecata a dispus reincadrarea pe functia detinuta anterior concedierii, ori la concediere reclamanta F. O. era angajata pe postul de economist principal in cadrul Serviciului Finantari Interne si Externe, desfiintat, post si functie in care, de astfel, a si fost reincadrata prin decizia nr.1601/30.09.2015 a carei anulare s-a cerut.
Faptul ca societatea a procedat in mod corect la punerea in executare a Deciziei nr. 1619/11.05.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, rezulta din insasi Statul de functii in vigoare la data de 01.10.2015 la nivelul Serviciului Financiar unde apare infiintat Serviciul Finantari Interne si Externe, unde la pozitia 138bis, apare reclamanta F.O.A. , precurm si din extrasul REVISAL, de unde rezulta in mod expres punerea in executare a deciziei instantei de judecata cu privire la reintegrarea salariatei.
Motivul pentru care postul respectiv a fost reinfiintat numai din data de 01.10.2015 este acela ca postul de economist principal si Serviciul Finantari Interne si Externe in cadrul caruia functiona 4 postul de economist principal ocupat de reclamanta F. O. nu mai existau inca din Februarie 2013 in structura organizatorica a societatii.
Astfel, ca o consecinta a reorganizarii ce a avut loc in luna ianuarie 2013, in baza deciziei nr. 46/16.01.2013, Serviciul Finantari Interne si Externe a fost desfiintat, iar activitatea acestuia redusa/preluata in cadrul serviciului Financiar - Trezorerie, printre posturile desfiintate fiind si cel de economist principal ocupat de reclamanta F. O..
In statul de functii nominal anterior concedierii din anul 2013, la pozitiile 203-206 se regaseste structura Serviciului Finantari Interne si Externe si care cuprindea: 4 posturi. Din statul de functii nominal aplicabil dupa reorganizarea din data de 16.01.2013, a disparut Serviciului Finantari Interne si Externe din structura organizatorica a SC H. SA .
Astfel ,nemaiexistand postul de economist principal, ocupat de reclamanta F. O. si Serviciul Finantari Interne si Externe, inca din Ianuarie 2013, la data de 30.09.2015, cand s-a emis decizia nr.1601 pentru reincadrarea acesteia, societatea noastra a fost nevoita, ca incepand cu momentul reincadrarii, respectiv incepand cu data de 01.10.2015, sa dispuna implicit si reinfiintarea postului de economist principal, desfiintat in Ianuarie 2013, tocmai pentru a pune in executare decizia civila pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
In mod gresit instan?a de fond a constatat ca emiterea deciziei nr.1601/01.10.2015 de catre H. SA , prin care salariata F. O. a fost reintegrata in cadrul societatii in cadrul Executivului a avut loc doar scriptic, instan?a de fond ar fi trebuit sa retina faptul ca societatea noastra a sustinut in fata instantei de fond ca aceasta reintegrare a avut loc ca urmare a dispozitiilor Deciziei civile nr.1619/11.05.2015 si ca numai in situatia in care instan?a ar fi dispus anularea unei decizii de concediere pentru nerespectarea a conditiilor de forma, cat si de fond ale concedierii, atunci angajatorul ar fi avut obligatia de a respecta intocmai dispozitivul hotararii si sa reintegreze in mod efectiv si serios pe salariata.
In speta, decizia de concediere emisa in ianuarie 2013 a fost anulata doar pentru nerespectarea unor cerinte de forma, iar societatea H. SA a fost indreptatita sa procedeze la aceasta reintegrare „scriptica", adica pe hartie.
Cu privire la anularea deciziei de concediere nr. 1603/01.10.2015 dispusa in mod nelegal de instan?a de fond invedereaza instantei superioare urmatoarele argumente:
Reclamanta a fost concediata individual, in temeiul dispozitiilor art.65din Codul muncii, republicat, ca urmare a desfiintarii postului de economist principal (economisti, dupa 01.01.2015), prin decizia nr.1325/31.07.2015 a celor doi administratori ai societa?ii - administratorul judiciar – E. I. SPRL prin reprezentantii sai legali si, administratorul special dl. N. B. C. S., raportat ia dispozitiile art.86 alin. (6) teza finale din Legea nr.85/2006, legea insolventei, in ceea ce priveste durata termenului de preaviz.
Astfel, cei doi administratori ai societa?ii, in considerarea faptului ca:
Societatea se afla in perioada de aplicare a Planului de reorganizare, astfel cum acesta a fost aprobat in unanimitate de Adunarea Creditorilor si confirmat de Judecatorul Sindic prin Sentinta civila nr.6251/20.06.2013 si Modificarea si Prelungirea duratei executarii Planului de Reorganizare pana la data de 20.06.2016, aprobate de Adunarea Creditorilor la data de 18.12.2014 s: confirmate de judecatorul sindic prin sentinta civila nr.2515/11.03.2015;
- Planul de reorganizare prevedea reorganizarea activitatii societatii, in vederea eficientizarii acesteia, prin reducerea numarului de posturi cu consecinta concedierii salarialilor ale caror posturi au fost/sunt desfiintate ca urmare a aprobarii noilor structuri organizatorice;
- Actiunea de eficientizare a activitatii determinate de deschiderea procedurii insolventei cu privire la Hidroelectrica, inclusiv si nu numai, prin schimbarea structurii organizatorice a societa?ii, concretizata in reducerea/restrangerea/desfiintarea unor activitati, actiune inceputa in Ianuarie 2013 si care a fost continuat, conform Planului de reorganizare aprobat, confirmat, la nivelul societa?ii desfasurandu-se 5(cinci) reorganizari ale activitatii, respectiv in Ianuarie 2013, mai 2013, Iunie 2013, Iunie 2014, Mai 2015, fiind astfel desfiintate 824 posturi, cu prioritate dintre cele TESA;
- Societatea nu-si putea permite suplimentarea costurilor cu personalul in perioada de aplicare a Planului de reorganizare aprobat de adunarea creditorilor si confirmat de judecatorul sindic, in conditiile in care redresarea societatii si iesirea acesteia din insolventa presupune punerea in aplicare a planului, or mentinerea salarialilor reincadrati in baza unor hotarari judecatoresti ar conduce la costuri nejustificate si imposibil de suportat de catre societate;
- Societatea a dispus reinfiintarea, cu caracter temporar, a postului desfiintat in cadrul reorganizarilor de activitate dispuse in Ianuarie, Mai, Iunie 2013 in vederea reintegrarii persoanelor pentru care instantele de judecata au anulat decizia de concediere emise.
Reinfiintarea postului de economist principal si a Serviciului Finantari Interne si Externe din octombrie 2015 nu a fost nici un moment determinate de schimbarea realitatilor economice si juridice de la nivelul intimatei, cata vreme ulterior masurilor de reorganizare dispuse de administratorul judiciar in perioada ianuarie 2013 au urmat alte reorganizari de activitate, cu tot atatea concedieri colective, iar Planul de reorganizare aplicabil la nivelul intimatei, aprobat de catre adunarea creditorilor si confirmat de catre judecatorul sindic, modificat si prelungit pana la sfarsitul anului 2016, prevede o reducere de 200 posturi in anul 2015 si inca una de 200 posturi in anul 2016 (in acest sens extras din Modificarea si Prelungirea duratei executari Planului de reorganizare privind debitoarea H. SA  ).
La randul sau, Serviciul Financiar, in cadrul caruia a fost preluata activitatea restransa a fostului Serviciul Finantari Interne Si Externe, desfiintat, a suferit continuu reduceri de personal si modificari organizatorice si, probabil va mai suferi in contextul aplicarii Planului de reorganizare aprobat pana la data de 31.12.2016.
O astfel de reintegrare scriptica precum cea dispusa in cazul fostei salariate F.O.  este de conceput in toate situatiile in care concedierea intervine ca urmare a desfiintarii postului, iar decizia de concediere este anulata pentru motive de forma fara a se infirma indeplinirea conditiilor impuse de art. 65 din Codul muncii, republicat.
Decizia prin care a fost concediata reclamanta in anul 2013 a fost anulata de instan?a de apel, numai in considerarea incalcarii dreptului la informare si consultare si, in aplicarea deciziei nr.64/2015 a Curtii Constitutionale, drept pentru care instan?a de control a retinut ca "... angajatorul nu a respectat obligatia de informare Si consultare a salariatilor, reglementata in cadrul procedurii concedierii colective, astfel incat concedierea apelantei - contestatoare este nelegala.
In temeiul art.78 din Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege este lovita de nulitate absoluta "si ca "data fiind incalcarea dreptului la informare si consultare, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de apel si aparari ale partilor fiind de prisos in raport de solutia pronuntata..." ceea ce a dus in sfera autoritatii de lucru judecat considerentele instantei de fond, pag. 19-23 din sentinta civila nr. 5440/08.05.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr.38952/3/2013.
Desfiintarea postului de economist principal si a Serviciului Finantari Interne si Externe din cadrul Executivului, reinfiintate numai pentru punerea in executare a sentintei judecatoresti, nu constituie o forma de eludare a dispozitiilor deciziei Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-a dispus reintegrarea doamnei F.O., ci ea reprezinta o concretizare a situatiei reale existente la nivelul unitatii angajatoare - starea de insolventa, aplicarea Planului de reorganizare aprobat pana la data de 3112.2016 plan care stabileste in continuare desfiintarea de posturi si concedierea de salariati, cu precadere dintre cei TESA.
Reincadrarea reclamantei F.O., in baza sentintei judecatoresti definitive, a intervenit in cursul lunii Octombrie 2015, dupa ce la nivelul societatii, incepand cu luna Februarie 2015 si finalizata in luna Mai s-a derulat cea de-a cincea reorganizare de activitate care, conform Planului de reorganizare aprobat si confirmat trebuia finalizata cu desfiintarea a 200 de posturi si concedierea de personal.
In conditiile in care in luna Aprilie 2015, urmare a parcurgerii etapelor concedierii colective demarate inca din luna Februarie 2015, a fost aprobata o noua structura organizatorica, prin Decizia nr.600/20.04.2015 emisa de cei doi administratori - administratorul judiciar si administratorul special, era firesc ca Serviciul Finantari Interne si Externe si postul de economist principal din cadrul acestuia ocupat de reclamanta F., desfiintate inca din anus 2013 si, care nu mai corespundeau nevoilor de desfasurare a activitatii inca de la acel moment si, reinfiintate prin Decizia nr.1601/30.09.2015 numai din ratiuni de punere in executare a sentintei judecatoresti, sa fie desfiintate.
Decizia de concediere nr.1603/01.10.2015 respecta prevederile art.65-66 din Codul Muncii si a avut la baza motive care nu au nicio legatura cu persoana acesteia, fiind o consecinta a reorganizarii societatii pe criterii de eficienta si rentabilitate, in considerarea situatiei juridice a intimatei - starea de insolventa, respectiv aplicarea Planului de reorganizare aprobat de adunarea creditorilor si confirmat de judecatorul sindic, in vederea iesirii societatii din insolventa.
Astfel, concedierea a intervenit ca urmare a desfiintarii efectiva a locului de munca ocupat de reclamanta,  fara nicio legatura cu persoanele care ocupau acele posturi. Art.65 din Codul Muncii nu defineste ce se intelege prin cauza reala si serioasa. In speta, instan?a de fond a stabilit in mod gresit ca la emiterea deciziei nr.1603/01.10.2015 nu a existat o cauza reala si serioasa, apreciind ca prin emiterea acesteia in aceeasi zi cu cea in care societatea noastra a reintegrat-o pe reclamanta, respectiv cu emiterea deciziei nr.1601/01.10.2015 si ca aceasta reintegrare a avut loc doar fictiv.
Potrivit dispozitiilor art.65 din Codul Muncii concedierea la nivel de Executiv in cazul dnei F.O.  a fost determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de aceasta, desfiintarea acestuia fiind efectiva, ci in nici un caz nu fictiva cum in mod gresit a retinut instan?a de fond.
Cauzele care au condus la desfiintarea postului ocupat de reclamanta au fost fondate pe cauze reale si serioase, fara nici o legatura cu persoana care ocupa acest post. Din organigrama si Statutul de functii valabile la data de 01.10.2015 rezulta ca locul de munca al contestatoarei a fost eliminat din organigrama societatii ca urmare a desfiintarii Serviciului Finantari Interne si Externe inca din Ianuarie 2013.
Motivarea instantei de fond referitoare la faptul ca in continutul Deciziei nr.1603/01.10.2015 la punctul 3 se prevede ca nu este necesara prezenta salariatului in incinta societatii si a faptului ca atat decizia de reintegrare, cat si decizia de concediere au fost comunicate reclamantei in aceeasi zi si ca toate acestea ar conduce la ideea ca respectiva integrare a fost fictiva, este neintemeiata si nelegala.
Atat in doctrina de specialitate, precum si in jurisprudenta s-a conturat ce anume se intelege prin aceasta notiune de cauza reala si serioasa. Astfel, pentru ca o cauza sa fie reala si serioasa est necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii:
- Sa aiba caracter obiectiv, respectiv in temeiul Codului Muncii, sa fie impusa de unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana salariatului; asadar, cauza trebuie sa fie independenta de factori subiectivi, de eventualele umori sau capricii ale angajatorului - in cazul de fata, este impusa de necesitatea aplicarii in continuare a reorganizarii activitatii determinata de politica de eficientizare si reducere a costurilor la nivelul intregii societati in contextul starii de insolventa in care se afla subscrisa la momentul concedierii, stare ce conduce la necesitatea luarii unor masuri de eficientizare si reconsiderare a activitatii, de reducere drastica a cheltuielilor in vederea rentabilizarii societatii si scoaterii acesteia din starea de insolventa, masuri dispuse in concordanta cu Planul de reorganizare aprobat de adunarea creditorilor si confirmat de judecatorul sindic, aplicabil pana la data de 31.12.2016 si care, prevede atingerea unui numar de 3000 salariati, cu desfiintarea de posturi si concedierea unui numar de 200 salariati in anul! 2015 si 200 in anul 2016.
- Sa fie precisa (exacta), sa constituie veritabilul motiv al concedierii, adica sa nu disimuleze un alt temei, sustinandu-se, formal, ca ar exista unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana salariatului.
- Sa fie serioasa, in sensul ca motivele fara legatura cu persoana salariatului sa aiba un anumit nivel de importanta care sa impuna reducerea unui loc de munca sau a unor locuri de munca in ceea ce priveste cauzele ce au dus la desfiintarea postului trebuie avut in vedere faptul ca societatea se afla in perioada de aplicare a Planului de reorganizare, astfel cum acesta a fost aprobat in unanimitate de Adunarea Creditorilor si confirmat de Judecatorul Sindic prin Sentinta civila nr.6251/20.06.2013 si modificat si prelungit pana la 20.06.2016, in Adunarea Creditorilor din data de 18.12.2014. Si confirmat de judecatorul sindic prin sentinta civila 2515/11.03.2015; planul de reorganizare prevede reorganizarea activitatii societatii, iar, vederea eficientizarii acesteia, prin reducerea numarului de posturi cu consecinta concedierii salariatilor ale caror posturi au fost/sunt desfiintate ca urmare a aprobarii noilor structuri organizatorice; actiunea de eficientizare a activitatii determinate de deschiderea proceduri insolventei cu privire la Hidroelectrica, inclusiv si nu numai prin schimbarea structurii organizatorice a societatii, concretizata in reducerea/restrangerea/desfiintarea unor activitati, actiune inceputa in Ianuarie 2013 si care a fost continuata, conform Planului de reorganizare aprobat si confirmat, la nivelul societatii desfasurandu-se 5(cinci) reorganizari ale activitatii, respectiv in Ianuarie 2013, Mai 2013, Iunie 2013, Iunie 2014 Si Mai 2015, fiind astfel desfiintate 824 posturi, cu prioritate dintre cele TESA.
Prin sentinta civila nr.4908/12.05.2016 instan?a de fond a obligat pe reclamanta-parata sa restituie paratei-reclamante H. SA  suma de 39,533 lei incasata cu titlu de plati compensatorii, suma ce a fost deja achitata de dna F.O.A.  conform ordinului de plata nr. R015 din 09.08.2016.
In motivarea Cererii Reconventionale s-a aratat de societatea ca, repunerea in situatia anterioara, ca urmare a anularii actului de incetare a raporturilor de munca, ar presupune nu doar reintegrarea salariatului pe postul detinut anterior, ci si restituirea de catre salariatul concediat a compensatiilor banesti primite ca efect al concedierii, precum si a celorlalte drepturi de care a beneficiat ca efect al incetarii raporturilor de munca.
Astfel, daca instan?a a dispus anularea deciziei de incetare a contractului de munca dispusa de intimata, in temeiul art. 65 din Codul muncii, atunci platile compensatorii/ajutoarele la concediere, facute de societate catre fiecare salariat reprezinta executarea unei obligatii lipsite de cauza.
De asemenea, H. SA a solicitat ca sumele respective sa fie actualizate cu indicele inflatiei, precum si dobanzile aferente acestor sume, constand in dobanda legala, calculate potrivit prevederilor Ord. Guv.nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, dar instan?a de fond in mod gresit a respins acest capat de cerere, apreciind ca „nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru acordarea daunelor interese instituite prin prevederile ar.1530 si urmatoarele din Codul civil, in sensul ca nu se poate retine in sarcina contestatorilor - para?i vreo culpa pentru nerestituirea platitilor compensatorii, in conditiile in care obligatia acestora se naste, abia la data pronuntarii sentin?ei, ca urmare a anularii deciziei de concediere si dispozitiei instantei cu privire la restituirea sumelor.".
Plata dobanzii legale reprezinta sanctiunea pentru neexecutarea obligatiei de plata, in timp ce indexarea, majorarea si actualizarea despagubirii reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la momentul efectuarii platii.
In ceea ce priveste anularea in parte a deciziei nr. 1601/01.10.2015 sub aspectul reinfiintarii doar cu titlu temporar a postului pe care a fost reintegrata reclamanta, respectiv exclusiv pentru punerea in executare a deciziei civile nr.1619/2015 pronuntata de C.A. Bucuresti si modificarea temporara a structurii organizatorice a H. SA , invoca practica judiciara o alta speta similara cu prezenta cauza, respectiv sentinta civila nr. 1345/08.02.2016 pronuntata de Trib. Buc. sectia VIII conflicte de munca, dosar nr.xxxxx/3/2015, sentinta prin care aceeasi instan?a de acelasi rang a respins actiunea ca neintemeiata.
Fata de toate cele aratate mai sus, solicita anularea in totalitate a sentintei apelate , iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare in judecata, respectiv obligarea reclamantei-parate la plata dobanzilor aferente sumelor restituite, cumulate cu actualizarea acestor sume cu indicele de inflatie.
In drept, invoca dispozitiile art. 466 Cod procedura civila, precum si pe toate dispozitiile legale indicate in cuprinsul prezentului apel.
Impotriva sentintei de fond a declarat apel incident , in termen legal ?i motivat,  apelanta-contestatoare F.O.A. .
Contestatoarea apreciaza ca in mod nelegal instan?a a respins motivul de nulitate a deciziilor de concediere, privind nerespectarea procedurii colective, precum si petitele referitoare la obligarea angajatorului la plata dobanzii legale si a daunelor morale.
A aratat ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, intrucat nu au fost respectate dispozitiile art 69 si ale art 76 lit c din Codul muncii, in sensul ca nu a fost respectata procedura concedierii colective, iar decizia de concediere nu detaliaza criteriile care au fost aplicate pentru selectarea reclamantei.
Din cuprinsul deciziei de concediere rezulta ca se  invoca in cauza decizia 46/16.01.2013 prin care s-a decis concedierea colectiva a mai multor persoane din cadrul SC H. SA.
Atata timp cat angajatorul isi bazeaza decizia de concediere pe hotararea luata in anul 2013, prin care s-a declansat un proces de concediere colectiva, punerea in executare inclusiv la acest moment, a acestei hotarari a societa?ii, impunea respectarea dreptului la informare si consultare a sindicatelor.
Chiar daca nu am avea in vedere decizia 46/2013 prin care se decide concedierea colectiva a mai multor persoane si la acest moment - anul 2015 - suntem tot in fata unui proces de concediere colectiva, intrucat angajatorul a luat decizia de a concedia pe toti cei care au castigat procesele de reintegrare.
Ca atare, raportat la decizia ICCJ, care considera ca este necesar a avea in vedere daca concedierile pleaca de la aceeasi hotarare a angajatorului si in anul 2015 suntem in prezenta unor concedieri colective. Intr-o atare situatie, societatea trebuia sa urmeze procedura instituita de Codul muncii.
In data de 24 februarie 2015, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a art 86 alin 6, teza 1 din legea 85/2006, publicata in Monitorul Oficial in data de 28.04.2015 (Decizia nr. 64/2015).
Concedierea reclamantei este lovita de nulitate pentru nerespectarea de catre angajator a obligatiei de a consulta si de a informa reprezentantii salariatilor cu privire la concedierea colectiva, ca procedura obligatorie, a carei nerespectare atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere, in conformitate cu art. 78 din Codul muncii.
Au fost incalcate in acest fel si dispozitiile art. 4.106, 4.107 si 4.108 din CCM care sunt o transpunere a dispozitiilor imperative ale art. 69 si urmatoarele din Codul muncii.
Prin Decizia 64/2015, Curtea Constitutionala statueaza ca: „art. 27 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, avand titlul marginal Dreptul lucratorilor la informare si la consultare in cadrul intreprinderii prevede ca "Lucratorilor sau reprezentantilor acestora li se garanteaza, la nivelurile corespunzatoare, informarea si consultarea in timp util, in cazurile si in conditiile prevazute de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale"... Asadar, obligatiile de informare si consultare prevazute de DIRECTIVA trebuie respectate indiferent ca fata de societate a fost deschisa procedura reorganizarii judiciare sau cea a lichidarii".
Incalcarea acestei proceduri este sanctionata cu nulitatea deciziei de concediere.
Decizia de concediere este lovita de nulitate intrucat nu au fost aplicate criteriile de concediere, in conformitate cu prevederile art. 76 lit. c coroborat cu art. 69 lit. d din Codul muncii, cu art. 4.112 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul SC H. SA.
Conform CCM, in acord cu dispozitiile art. 69 lit. d codul muncii, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati erau cele stabilite la art. 4.112 si acestea trebuiau aplicate in raport cu intreg personalul angajat.
In plus in cuprinsul deciziei de concediere nu vom regasi nici enumerarea criteriilor si nici aplicarea criteriului concret de concediere a reclamantei, fapt care atrage nulitatea deciziei de concediere.
In subsidiar , daca instan?a va admite apelul angajatorului H. si va respinge si apelul incident pe aspectele sus mentionate, apreciind ca decizia de concediere a fost legala, solicita admiterea apelului incident in ceea ce priveste solutia asupra cererii reconventionale, desfiintarea hotararii Tribunalului Bucuresti sub acest aspect si in consecinta respingerea cererii reconventionale.Cererea reconventionala formulata de societate a vizat returnarea salariilor compensatorii acordate reclamantei odata cu disponibilizarea, ca urmare a nulitatii deciziei de concediere.
Apelanta contestatoare F.O.A.  a formulat intampinare fata de cererea de apel formulata de intimata SC P.E.E.H.”H.”, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Subliniaza ca in mod corect instan?a a decis ca actele prin care s-a dispus reintegrarea reclamantei pe functia si postul detinut anterior concedierii survenite in anul 2013, sunt nelegale sub aspectul reinfiintarii cu titlu temporar a postului, exclusiv pentru punerea in executare a hotararii judecatoresti definitive de reintegrare si modificarea temporara a structurii organizatorice a Hidroelectrica.
Decizia nr. 1601/2015, emisa de Societatea H., prin care s-a dispus reintegrarea reclamantei pe functia si postul detinut anterior concedierii survenite in anul 2013, este nelegala sub aspectul reinfiintarii cu titlu temporar a postului, exclusiv pentru punerea in executare a hotararii judecatoresti definitive de reintegrare si modificare temporara a structurii organizatorice a H., este nelegala intrucat incalca dispozitiile art. 433 si 435 din codul de procedura civila, respectiv forta executorie si obligatorie a unei hotarari judecatoresti, coroborate cu cele ale art. 80 alin 2 din Codul muncii.
In practica CEDO s-a statuat ca „dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana neexecutata in detrimentul unei parti" (Cauza Immobiliare Saffi contra Italiei).
Decizia nr. 1601/2015 este nelegala intrucat incalca dispozitiile art. 8 din Codul muncii, coroborat cu art. 14 din Codul Civil. Normele aratate mai sus instituie obligatia exercitarii cu buna credinta a drepturilor si obligatiilor.
Decizia de concediere este nelegala intrucat nu are la baza o desfiintare a postului, in conformitate cu art. 65 din Codul muncii. De observat ca decizia a fost semnata anterior emiterii deciziei de reintegrare.
Cu aceeasi data (a reintegrarii si a semnarii actului aditional) angajatorul i-a comunicat si decizia prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca in baza art. 65 din Codul muncii, ceea ce arata clar intentia exclusiva a angajatorului de a o concedia.
Potrivit art. 65 din Codul muncii, „Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat [...] ".
Cu toate acestea, putem observa din motivarea deciziei de concediere, ca aceasta nu are la baza o desfiintare a postului reinfiintat ca urmare a punerii in executare a hotararii de reintegrare.
Motivarea din decizie se refera la desfiintarea postului efectuata in ianuarie 2013, or partea din aceasta decizie aferenta desfiintarii postului reclamantei a fost invalidata deja in mod definitiv de instan?a de judecata care a obligat angajatorul la reintegrare nu numai pe functie, dar si pe postul avut anterior concedierii din anul 2013.
Ca atare, avand in vedere ca prin decizia de reintegrare s-a dispus reinfiintarea postului, in vederea aplicarii Deciziei emise de Curtea de Apel Bucuresti, concedierea reclamantei in baza art. 65 din codul muncii nu putea avea loc decat in conditiile emiterii unei noi decizii de desfiintare a postului.
Asadar, in lipsa desfiintarii postului nou infiintat, concedierea reclamantei s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 65 din codul muncii.
Decizia de concediere este nelegala intrucat nu are la baza o cauza reala si serioasa, in conformitate cu art. 65 alin 2 din Codul muncii.
Postul subsemnatei a fost reinfiintat ca urmare a unei hotarari judecatoresti. Pe de o parte, aceasta reinfiintare nu a fost urmata de o noua desfiintare.
Pe de alta parte, intre momentul desfiintarii initiale si cel al reintegrarii judecatoresti a trecut o perioada de 2 ani si jumatate.
In aceasta perioada, angajatorul a iesit din insolventa, prin redresare economica si a reintrat in insolventa ca urmare a constatarii de catre Curtea de Apel a unor greseli procedurale comise de administratorul judiciar si de judecatorul sindic la momentul inchiderii procedurii de insolventa.
La data emiterii deciziei noi de concediere, SC H. SA se afla in reorganizare judiciara, fiind redresata din punct de vedere economic.
In acest context, toate sustinerile aferente situatiei in care se afla in ianuarie 2013 nu mai pot fi reiterate ca suport pentru justificarea unei concedieri actuale.
Se poate observa ca necesitatea desfiintarii postului nu este raportata la momentul actual, ci la o situatie economica aferenta inceputului anului 2013.Aceasta modalitate de motivare a concedierii o lipseste pe aceasta de o cauza reala si serioasa.
De altfel, chiar si in decizia 46/16.01.2013, la care se face referire in decizia de concediere, de aprobare a structurii organizatorice a Sucursalei H. de la nivelul anului 2013, administratorul judiciar a dispus redimensionarea unor activitati ca urmare a reorganizarii pe procese fara insa a explica ce activitati au fost redimensionate, in ce sens au fost redimensionate si care sunt procesele in care s-au redimensionat, motiv pentru care nu rezulta de ce numai postul reclamantei s-a incadrat in aceasta redimensionare.
Mai mult decat atat, postul reinfiintat ca urmare a aplicarii hotararii judecatoresti nu a fost urmat de o desfiintare. In atare situatie, nu suntem in ipoteza art. 65 din Codul muncii.
In ceea ce priveste solutia instantei pe cererea reconventionala, o apreciaza ca fiind legala respingerea solicitarii de plata a dobanzii de la data incasarii respectivelor sume.
Dobanda legala reprezinta daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin intarzierea executarii obligatiei de catre debitor, avand un temei diferit de al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate pretinde cerand actualizarea creantei. Prin urmare dobanda reprezinta o sanctiune pentru neexecutarea sau executarea cu intarziere a unei obligatii de plata iar actualizarea cu indicele de inflatie reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii.
Platile compensatorii au fost achitate de parata in baza Contractului colectiv de munca, ca urmare a concedierii reclamantei. Ca atare, nu se poate pune problema unei culpe din partea reclamantei, respectiv aplicarea unei sanctiuni acesteia prin obligarea la plata unei dobanzi.Pe de alta parte, dobanda nu s-ar putea cere decat de la momentul pronuntarii hotararii definitive, intrucat obligatia de returnare se naste numai ca urmare a admiterii cererii de anulare a deciziei de concediere si devine scadenta numai in momentul ramanerii definitive a hotararii instantei de judecata prin care se dispune obligarea la returnarea respectivei sume.
Analizand apelurile declarate potrivit art.477 Cod procedura civila, in raport de actele ?i lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Solutia  data de instanta de fond este legala si temeinica , urmand a fi pastrata de catre Curte.
Prin decizia nr.1601/01 10 2015 emisa de apelanta-parata, s-a dispus reincadrarea reclamantei in functia avuta anterior concedii anulata prin hotararea judecatoreasca definitiva.
Totodata, s-a procedat la reinfiintarea postului pe care il ocupase anterior reclamanta F.O. A. , „exclusiv pentru punerea in executare” a hotararii judecatoresti definitive-decizia nr.1619/11.05.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti . De asemenea, s-a aprobat modificarea corespunzatoare si „temporara” a organigramei apelantei-parate, prin suplimentarea acesteia cu posturile ce fusesera detinute de reclamanta , „numai pentru punerea in executare a sentintei judecatoresti”.
In aceeasi zi in care a emis decizia nr.1601/01 10 2015, apelanta -parata a procedat si la emiterea deciziei nr.1603/01 10 2015 , prin care a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei, in conformitate cu dispozitiile art. 65 din Codul Muncii si art. 86 alin. 6 teza finala din Legea nr. 85/2006 a insolventei.
Din analiza continutului deciziei prin care s-a dispus concedierea reclamantei reiese ca a fost intocmita anterior deciziei prin care s-a procedat la reincadrarea in functie si reinfiintarea postului.
Prin urmare apelenta -parata hotarase deja concedierea reclamantei F.O. A. , inca inainte de a o reintegra in munca. La aceeasi concluzie conduce si faptul ca decizia de reincadrare in functie, reinfiintare a postului  si modificare corespunzatoare a organigramei, cuprinde mentiunea ca aceste operatiuni sunt facute „exclusiv pentru punerea in executare” a unei hotarari judecatoresti definitive si doar cu titlu „temporar”.
In aceste conditii, este evident ca prin emiterea deciziei nr. 1601/01 10 2015, apelanta -parata nu a facut altceva decat sa realizeze o punere in executare strict formala, lipsita de substanta, a hotararii judecatoresti definitive mentionata in cuprinsul acestui act. Acest caracter pur formal al executarii respectivei hotarari este confirmat de imprejurarea ca in aceeasi zi s-a dispus si emiterea deciziei de concediere .
Insa, date fiind dispozitiile art. 80 alin. 2 din Codul Muncii, reclamantii-persoane fizice aveau dreptul de a fi reintegrati in mod efectiv in munca (in functiile si pe posturile detinute anterior), iar nu doar in maniera in care a realizat-o intimata-parata (scriptic, prin emiterea unor decizii in care se utilizeaza sintagmele „exclusiv pentru punerea in executare” si „temporar”).
Insasi imprejurarea ca in aceeasi zi in care s-au produs efectele deciziei de reintegrare in munca, s-au produs  si consecintele juridice ale deciziei de concediere, demonstreaza faptul ca  societatea angajatoare a incalcat substanta dreptului salariatilor de a fi reintegrati efectiv in munca si, in acelasi timp, a adus atingere puterii executorii a hotararilor judecatoresti (art. 433 Cod Procedura  Civila) si fortei obligatorii a acestora (art. 435 alin. 1 Cod Procedura Civila).
A pune in executare o hotarare judecatoreasca prin care s-a dispus reintegrarea unui angajat pe postul si functia detinute anterior emiterii unei decizii de concediere anulata de instanta de judecata , inseamna a relua efectiv raporturile de munca dintre parti , adica angajatului trebuie sa i se dea posibilitatea reala de a presta munca pentru angajator pe  postul si functia detinute anterior concedierii si de a fi remunerat pentru munca prestata.
Angajatorul nu are dreptul de a face speculatii cu privire la motivele pentru care instanta de judecata a inteles sa anuleze decizia de concediere emisa in anul 2013 , caci aceste motive nu au nici un fel de relevanta cu privire la obligatia acestuia de a pune in executare decizia instantei .Cu alte cuvinte angajatorul are obligatia de a pune efectiv in executare decizia de reintegrare , neavand temei de a aprecia ca , atata timp cat anularea deciziei de concediere s-a dispus pentru vicii de forma , nu s-ar mai imune reinfiintarea postului ocupat de reclamanta si reluarea raporturilor de munca cu aceasta .
Prin modul in care a inteles sa actioneze apelanta-parata nu s-a conformat dispozitiilor hotararii judecatoresti definitive de care beneficia reclamanta , refuzand practic sa puna in executare decizia Curtii de Apel ,  ceea ce poate atrage consecinte penale , caci refuzul de a pune in executare o hotarare judecatoreasca prin care a fost solutionat un conflict individual de  munca avand ca obiect reintegrarea salariatului constituie infractiune potrivit art. 262 Codul muncii .
Aceleasi fapte ale angajatorului demonstreaza ca decizia de incetare a celor raporturilor de munca nu respecta cerintele impuse prin dispozitiile art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, potrivit cu care „desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa”.
Nu exista o asemenea cauza (reala si serioasa) atunci cand angajatorul trebuie sa se conformeze unei hotarari judecatoresti definitive de reintegrare in munca a salariatei , hotarare pe care o executa strict formal (in scripte), iar in aceeasi zi dispune concedierea aceleiasi persoane.
In plus prin decizia nr.1601/01.10.2015 s-a dispus reinfiintarea postului, iar concedierea reclamantei in baza art. 65 din codul muncii nu putea avea loc decat in conditiile emiterii unei noi decizii de desfiintare a acestui post, decizie a angajatorului care nu exista.
De asemenea angajatorul nu a dovedit necesitatea desfiintarii postului ocupat de reclamanta din motive economico-financiare , atata timp cat , dupa cum precizeaza chiar societatea, intre momentul concedierii initiale din anul 2013 si data de 01 10 2015 angajatorul a iesit din insolventa, prin redresare economica . La data emiterii deciziei noi de concediere, apelanta-parata se afla in reorganizare judiciara, fiind redresata din punct de vedere economic. Prin urmare sustinerea paratei in sensul ca existau in continuare motivele pentru care s-a dispus in anul 2013 desfiintarea postului ocupat de relamanta nu poate fi primita de catre Curte.
A criticat apelanta-parata si solutia instantei de fond de respingere a cererii sale de actualizare a sumelor de bani reprezentand salarii compensatorii , la restituirea carora a fost obligata reclamanta prin admiterea de catre tribunal a cererii reconventionale formulata de societate.
Curtea constata ca aceasta critica este nefondata intrucat platile compensatorii au fost achitate ca urmare a incetarii raporturilor de munca in mod nelegal,nefiind indeplinite conditiile prevazute de lege pentru acordarea daunelor interese,instituite prin prevederile art.1530 si urmatoarele din Codul civil, pentru acordarea de dobanzi si actualizari de la momentul la care salariile compensatorii au fost incasate de  reclamanta.
Potrivit dispozitiilor art. 1530 Cod civil „ Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.
 Prin urmare situatia premisa pentru acordarea de daune-interse reprezentand dobanda si actualizare cu indicele inflatiei , respectiv existenta unui prejudiciu cauzat de debitor. Cum nu se poate retine in sarcina reclamantei vreo culpa pentru nerestituire platilor compensatorii,iar  obligatia acesteia  s-a nascut la data pronuntarii sentintei de fond ,ca urmare a anularii deciziei de concediere si dispozitiei instantei cu privire la restituirea sumelor,  nu exista temei legal de obligare a acesteia la plata daunelor interese invocate de apelanta-parata .
Practica judecatoreasca in spete cu obiect similar nu are relevanta in cauza de fata , neconstituind izvor de drept in sistemul juridic din Romania  .
Pentru motivele mai sus expuse , in temeiul dispozitiilor art. 480 alin.2 Cpc , Curtea va respinge, ca nefondat ,apelul principal  formulat de intimata SC P.E.E.H.”H.””.
In ceea ce priveste apelul incident declarat de apelanta-reclamanta F.O.A.  , Curtea retine ca aceasta cale de atac priveste considerentele sentintei de fond prin care instanta a respins motivul de nulitate a deciziilor de concediere, privind nerespectarea procedurii colective, precum si petitele referitoare la obligarea angajatorului la plata dobanzii legale si a daunelor morale.
Curtea apreciaza ca nu pot fi primite argumentele apelantei-reclamante , in sensul ca ne aflam in prezenta unei concedieri colective .
Astfel , potrivit dispozitiilor art. 68 (1)din Codul muncii : Prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de:
    a) cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 de salariati si mai putin de 100 de salariati;
    b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;
    c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati.
    (2) La stabilirea numarului efectiv de salariati concediati colectiv, potrivit alin. (1), se iau in calcul si acei salariati carora le-au incetat contractele individuale de munca din initiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana salariatului, cu conditia existentei a cel putin 5 concedieri.
In cauza de fata nu s-a dovedit , prin administrarea de probe , ca ne aflam intr-una dintre situatiile reglementate de textul de lege mai sus citat , pentru a se constata ca angajatorul a declansat si realizat o concediere colectiva. Nu s-a stabilit cati angajati avea parata la momentul octombrie 2015 , cand a procedat la reintegrarea pe post a reclamantei din cauza de fata , nici cate persoane a concediat si ce procent reprezinta numarul concediatilor din numarul total al angajatilor (calculat dupa reintegrarea celor concediati in anul 2013 ale caror decizii de concediere au fost anulate de catre instantele de judecata) . Prin urmare nu se poate stabili caracterul colectiv al concedierii , astfel cum invoca apelanta-reclamanta , cu atat mai mult cu cat temeiul de drept al concedierii sale , astfel cum este mentionat in decizia contestata este art. 65 Codul muncii , deci cel prevazut pentru concediere individuala.
Nefiind o contestatie impotriva unei decizii de concediere colectiva , nu se mai impune analiza argumentelor expuse de apelanta-parata cu privire la motivele de nulitate a deciziei de concediere ca urmare a nerespectarii de catre angajator a dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile si procedura de urmat de catre angajator in situatia in care declanseaza o concediere colectiva.
Cum apelul principal formulat de catre parata a fost apreciat de Curte ca nefondat , nu mai fac obiectul analizei Curtii  solicitarilor formulate de reclamanta in subsidiar , pentru situatia in care s-ar fi admis apelul partii adverse.
Cu privire la apelul incident declarat raportat la petitele referitoare la obligarea angajatorului la plata dobanzii legale si a daunelor morale, Curtea constata ca in sedinta publica din data de 28 02 2016 reprezentantul conventional al reclamantei a precizat ca s-a strecurat aceasta mentiune din eroare in cuprinsul cererii de apel incident , dat fiind faptul ca aceste capete de cerere au fost disjunse in fata instantei de fond si nu au fost solutionate prin sentinta apelata. Prin urmare aceste petite nu fac obiectul analizei instantei de apel.
In concluzie, in temeiul prevederilor art. 480 alin2 Cpc , Curtea va respinge ca nefondat si apelul incident declarat de reclamanta F.O.A.  impotriva aceleiasi sentinte de fond.
In temeiul dispozitiilor art. 453 Cpc, aplicabile si in etapa procesuala a apelului conform art. 482 Cpc , Curtea o va obliga pe apelanta-intimata SC  P. E. E. H. sa plateasca apelantei-reclamante F.O.A.  suma de 1.250 lei , cheltuieli de judecata  efectuate in apel reprezentand onorariu de avocat ( dovedit cu factura fiscala nr.141/08 12 2016 si extras de cont , pentru suma de 2500 lei.). Curtea a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecata la suma de 1250 lei , intrucat suma totala de 2500 lei , in lipsa unor probe contrare,rezulta ca  a fost platita de reclamanta atat pentru formularea apelului incident , care a fost respins , cat si pentru formularea de aparari impotriva apelului principal , care de asemenea a fost respins. Prin urmare Curtea va obliga parata la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat cuvenit pentru apararile formulate de reclamanta impotriva apelului principal ( munca avocatului constand din redactarea intampinarii impotriva apelului principal si formularea de concluzii in sedinta publica din data de 28 02 2017) .