Cadru didactic universitar. Organul competent sa aplice sanctiuni disciplinare. Prescriptia dreptului de a aplica sanctiuni disciplinare potrivit Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.

Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic reglementeaza in mod expres sanctiunile disciplinare aplicabile, cat si organele competente a dispune aceste sanctiuni.
Potrivit art. 119 alin. 3 lit. c coroborat cu art. 123 alin. 1 din Legea 128/1997, Senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila si tot senatul, pe baza raportului comisiei de cercetare, are competenta de a aplica sanctiunea disciplinara.
Aplicarea sanctiunii disciplinare nu este o gestionare a activitatii curente. Daca legiuitorul ar fi vrut sa delege Biroului Senatului o asemenea competenta ar fi facut-o in mod expres.
Art. 122 alin. 1 din Legea 128/1997 prevede ca cercetarea propunerii de sanctionare si comunicarea deciziei se fac in termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata in condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de invatamant superior, “dupa caz".
Termenul de 30 de zile curge de la data constatarii abaterii consemnata in condica de inspectii sau la registratura generala a institutiei de invatamant si nu de la data inregistrarii raportului comisiei de disciplina.
Cercetarea abaterii trebuie sa aiba loc in acest termen de 30 de zile, inlauntrul caruia se procedeaza la ascultarea celui cercetat si la emiterea deciziei de sanctionare.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.7539/118/2009 reclamanta B.A. a chemat in judecata pe parata Universitatea Ovidius Constanta, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa constate nulitatea absoluta a Hotararii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 si a Deciziei nr.254/28.07.2009 emisa de rectorul Universitatii Ovidius, iar in subsidiar sa dispuna anularea celor doua acte.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin Hotararea Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 s-a dispus sanctionarea sa prin suspendarea, pe o perioada de 3 ani de la data de 15.07.2009, a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de indrumare sau de control in cadrul Universitatii Ovidius Constanta.
Reclamanta a invederat ca hotararea mentionata este lovita de nulitate absoluta, intrucat sanctiunea nu a fost aplicata de organul competent, respectiv Senatul Universitatii. In plus, in cuprinsul  acestei hotarari nu este inserat nici unul dintre elementele obligatorii expres prevazute de art. 268 alin.2 Codul muncii, rap. la art. 146 din Legea 128/1997, iar sanctiunea a fost aplicata dupa implinirea termenului de 30 de zile de la data constatarii abaterii.
Cu referire la Decizia nr. 254/2009 a rectorului Universitatii Ovidius, reclamanta a sustinut ca si aceasta este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa la mai mult de 30 de zile de la data sesizarii prin registrul general al Universitatii. Astfel, in conditiile in care la data de 15.07.2009 s-a dispus sanctionarea printr-o hotarare cu grave vicii de procedura, ulterior s-a incercat remedierea acestor deficiente printr-o decizie conforma prevederilor legale, dar emisa tardiv, cu incalcarea art. 122 alin.1 din Legea 128/1997.
Asupra abaterilor disciplinare retinute in sarcina sa, reclamanta a aratat ca nu a incalcat Regulamentul privind normele specifice pentru Facultatea de Medicina Dentara si Farmacie, pentru urmatoarele considerente:
- primirea la examen a studentilor cu absente, in conditiile in care acestia nu erau exmatriculati, s-a realizat in considerarea dreptului lor de a se prezenta la examen si nu a presupus si promovarea examenului, decat daca se facea dovada reglementarii situatiei absentelor
- examinarea preferentiala a studentilor a fost invocata de o singura studenta si nu a fost probata in cadrul cercetarii prealabile
- toate intrebarile formulate in timpul examenului au corespuns programei analitice, constituind subiecte prezentate studentilor in cadrul cursului multimedia si al orelor de seminar
- la avizierul disciplinei a fost afisata programa si bibliografia aferenta, primele doua carti de specialitate fiind achizitionate de studenti la inceputul semestrului 2.
In aparare, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii. Pe aceasta cale s-a sustinut ca actul sanctionator este hotararea biroului senatului, decizia rectorului fiind data in aplicarea acestei hotarari. Or, potrivit art. 147 din Legea 84/1995 si art. A8 din Carta Universitatii Ovidius, Biroul Senatului este organismul  de conducere operativa a universitatii, avand deci competenta de a emite hotarari de sanctionare.
In ce priveste termenul in care a fost aplicata sanctiunea, parata a sustinut ca institutia a luat cunostinta de abaterile disciplinare savarsite de reclamanta prin adresa nr.4603/17.06.2009, iar hotararea de sanctionare a fost emisa la data de 15.07.2009.
S-a invederat de asemenea de catre parata ca toate faptele retinute in sarcina reclamantei au fost constatate de comisia de cercetare prealabila pe baza sesizarilor studentilor si a procesului-verbal incheiat de comisia de examinare care a asistat la examenul din data de 12.06.2009, la disciplina Tehnologia protezelor dentare.
Contestatia formulata de reclamanta impotriva  Hotararii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta si sub nr.7360/118/2009, motivele de nulitate invocate fiind aceleasi ca si in cadrul Dosarului  nr. 7539/118/2009.
La termenul din 30.09.2009 instanta a admis exceptia conexitatii celor doua dosare, avand in vedere identitatea de parti  si de obiect, precum si interesul unei solutionari unitare a celor doua contestatii.
Prin sentinta civila nr.986/06.10.2009 Tribunalul Constanta a admis exceptia nulitatii absolute a hotararii nr.442/15.07.2009.
S-a constatat nulitatea absoluta a hotarari nr.442/15.07.2009.
S-a admis exceptia prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea.
S-a anulat decizia nr.254/28.07.2009.
A fost obligata parata UNIVERSITATEA "OVIDIUS" CONSTANTA catre reclamanta B.A. plata sumei de 11,90 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii s-a dispus sanctionarea reclamantei in temeiul art. 116 lit. d din Legea 128/1997, prin suspendarea  dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de indrumare sau de control in cadrul Universitatii Ovidius Constanta. Ulterior, prin decizia nr. 254/28.07.2009 a rectorului  universitatii, s-a luat impotriva reclamantei aceeasi masura, cu expunerea pe larg in cuprinsul actului sanctionator a abaterilor care au atras raspunderea disciplinara.
In consecinta, prin doua acte juridice distincte, emise de doua entitati diferite, impotriva reclamantei s-a dispus aplicarea aceleiasi sanctiuni disciplinare, in considerarea acelorasi pretinse incalcari ale Regulamentului privind normele specifice ale Facultatii de Medicina Dentara privind activitatea didactica.
Potrivit propriilor sustineri ale paratei din cuprinsul intampinarii, actul unilateral de vointa prin care se concretizeaza sanctiunea disciplinara, in conditiile art. 268 Codul muncii, ce reprezinta dreptul comun in materie, este Hotararea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii.
Intreaga procedura declansata impotriva reclamantei si finalizata prin sanctionarea sa disciplinara este supusa insa reglementarii speciale cuprinsa in Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, act normativ ce reglementeaza in mod expres atat sanctiunile disciplinare aplicabile, cat si organele competente a dispune aceste sanctiuni.
Sub acest aspect, referitor strict la sanctiunea aplicata reclamantei si prevazuta de art.116 lit. d, prin art.119 alin.3 lit.c se stipuleaza ca senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila, art. 123 alin.1 conferind aceleiasi autoritati si competenta de a aplica sanctiunea disciplinara. Doar comunicarea sanctiunii se realizeaza, potrivit art.123 alin.4 lit. c, de catre rectorul universitatii, care asigura in acest mod aducerea la indeplinire a masurii dispuse de senat.
In speta, hotararea de aplicare a sanctiunii disciplinare a apartinut Biroului Largit al Senatului, organism cu o componenta mai restransa decat a Senatului si  caruia ii sunt delegate prerogativele gestionarii activitatilor curente din universitate, potrivit prevederilor art. 68 alin.2 din Legea 128/1997, preluate de cele ale art. A8 din Carta Universitatii Ovidius Constanta.
Prin urmare, actionand in baza unei delegari a atributiilor Senatului, Biroul Largit nu putea depasi limitele acestei delegari prin efectuarea de acte juridice care excedau functiei de gestionare a activitatii curente, neputandu-se substitui Senatului in toate domeniile in care acesta era exclusiv competent. Or, aplicarea unei sanctiuni disciplinare constituie o atributie legala ce revine senatului universitatii si in privinta careia nu a operat nici un transfer de  autoritate.
Pentru toate aceste considerente, instanta a retinut ca Biroul Largit al Senatului Universitatii Ovidius nu era competent sa dispuna sanctionarea disciplinara a unui cadru didactic, astfel ca fata de regimul juridic al nulitatii actelor, expres reglementat de art. 105 C.proc.civ., Hotararea nr. 442/15.07.2009 contestata de reclamanta este lovita de nulitate absoluta.
In ce priveste decizia nr.254/28.07.2009 a rectorului Universitatii Ovidius, se impune a fi retinut ca aceasta intruneste toate conditiile de forma ale unei decizii de sanctionare emise in conditiile art. 268 Codul muncii. Contrar sustinerilor paratei din cuprinsul intampinarii, emitentul deciziei nu a indeplinit doar simpla formalitate a comunicarii catre angajat a sanctiunii disciplinare dispuse anterior de Biroul Largit al Senatului, ci a stabilit el insusi sanctiunea prin act unilateral de vointa pe care l-a supus controlului instantei de judecata inauntrul termenelor prevazute de Legea 128/1997 si Legea 53/2003.
In acest context, este evident ca natura juridica a deciziei nr. 254/28.07.2009 este aceea a unei decizii de sanctionare disciplinara, menita cel mai probabil sa suplineasca viciile de forma ale Hotararii nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului.
Pentru a asigura insa stabilitatea raporturilor de munca si a proteja angajatul de orice eventual arbitrariu din partea angajatorului, legiuitorul a prevazut un termen inauntrul caruia trebuie emisa decizia de sanctionare, termen dincolo de care dreptul de a aplica sanctiunea este prescris. Acest termen, reglementat atat de art. 268 alin.1 teza ultima Codul muncii, cat si de art. 122 alin.1 din Legea 128/1997 este de 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata in condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de invatamant superior.
In cauza de fata, dupa cum recunoaste insasi parata prin intampinare, institutia a luat cunostinta despre existenta abaterilor disciplinare la data de 17.06.2009, cand prin adresa nr. 4603 a fost sesizata de decanul Facultatii de Medicina Dentara in legatura cu presupusele nereguli din activitatea didactica a reclamantei. De altfel, in chiar cuprinsul acestei adrese se face referire la obligativitatea respectarii termenului legal de 30 de zile inauntrul caruia ar fi trebuit efectuata cercetarea disciplinara.
Prin urmare, calculat de la data de 17.06.2009, termenul de prescriptie de 30 de zile prevazut prin textele legale amintite, era depasit la momentul emiterii deciziei rectorului - 28.07.2009.
Pentru aceste motive, a fost admisa exceptia prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea, invocata de reclamanta si anulata Decizia nr. 254/28.07.2009 a Rectorului Universitatii Ovidius.
Impotriva sentintei tribunalului a declarat recurs parata Universitatea Ovidius Constanta, criticand solutia pentru urmatoarele motive:
Recurenta considera sentinta netemeinica, fiind data in aplicarea gresita a legii, din urmatoarele motive:
In conformitate cu prevederile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 128/1997: “ Conducerea operativa a institutiei de invatamant superior este asigurata de biroul senatului universitar..."
De asemenea, art. 147 din Legea nr. 84/1995 stipuleaza urmatoarele: “ Conducerea operativa a institutiei de invatamant superior este asigurata de biroul senatului, alcatuit conform Statutului personalului didactic si Cartei universitare", iar prin Carta Universitatii Ovidius se precizeaza ca:
art. A8 : “Senatul deleaga prerogativele gestionarii activitatilor curente din universitate Biroului Senatului [...]. Senatul se intruneste trimestrial.".
art. A12: “ Biroul Senatului este organismul de conducere operativa a universitatii."
De aici rezulta ca, intre sedintele trimestriale ale Senatului, Biroul Senatului este organismul de conducere al universitatii, avand aceleasi competente ca si Senatul.
Sanctionarea disciplinara a doamnei B.A. a fost stabilita de catre Biroul de Senat, prin H.B.S. nr. 442 din 15.07.2009, in conformitate cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 128/1997: “Sanctiunea se stabileste, pe baza raportului comisiei de cercetare, de catre autoritatea prevazuta la art. 119 alin. (3), care a numit aceasta comisie."
In conformitate cu prevederile art. 123 alin. (4) lit. c din Legea nr. 128/1997, coroborate cu art. A14 din Carta Universitatii, decizia de sanctionare a fost emisa, in termen, de catre rectorul universitatii. Astfel: art. 123 alin. (3) dispune: “In invatamantul superior, sanctiunile prevazute la art. 116 se comunica, in scris, personalului didactic, personalului de cercetare si personalului didactic auxiliar din subordine, de catre:
[.....]
c) rector, pentru sanctiunile de la lit. a)-f). “
iar art. A14 din Carta Universitatii Ovidius precizeaza urmatoarele: “Rectorul actioneaza astfel incat sa aplice [...] hotararile Senatului".
Din textele de lege de mai sus, reiese clar ca H.B.S. nr. 442 nu este decizie de sanctionare in acceptiunea Codului muncii ci este rezolutia data de catre conducerea institutiei in dosarul de cercetare disciplinara al reclamantei, prin care, in conformitate cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, s-a stabilit si sanctiunea acesteia.
De asemenea, considera recurenta ca si termenul “decizie" prevazut de art. 122 din Legea 128/1997 nu se refera la decizia de sanctionare in acceptiunea art. 268 din Codul Muncii ci la hotararea luata de catre organul competent, in baza raportului comisiei de cercetare, de sanctionare a persoanei cercetate, la rezolutia acestui organ.
Referitor la Decizia de sanctionare nr. 254 din 28.07.2009, recurenta face urmatoarele precizari:
In conformitate cu Legea nr. 128/1997, sanctiunea se stabileste de catre Senat, prin hotarare, atributiile de aplicare a hotararilor de senat apartinand rectorului.
In conformitate cu cele de mai sus, in mod corect, s-a emis de catre rectorul universitatii Decizia de sanctionare nr. 254 din 28.07.2009, care cuprinde toate elementele obligatorii.
In ceea ce priveste termenul de emitere a acestei decizii in conformitate cu art. 122 din Legea nr. 128/1997 : “ [...] comunicarea deciziei se face in termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata in [...] sau la registratura generala a [...] institutiei de invatamant superior, dupa caz. Persoanei nevinovate i se comunica in scris inexistenta faptelor pentru care a fost cercetata".
In textul de lege se vorbeste despre constatare/luare la cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare.
Din cele de mai sus rezulta ca termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei nu curge de la data la care angajatorul ia la cunostinta de presupusa abatere disciplinara, ci de la data inregistrarii raportului comisiei de disciplina. Singura data de la care se poate afirma ca s-a savarsit o abatere disciplinara.
Nu se poate afirma ca angajatorul cunostea savarsirea abaterii disciplinare, inaintea intocmirii raportului comisiei de disciplina cu atat mai mult cu cat, in cercetarea disciplinara se pleaca de la prezumtia de nevinovatie a salariatului, motiv pentru care se cerceteaza existenta sau inexistenta abaterii disciplinare.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin Hotararea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii s-a dispus sanctionarea reclamantei in temeiul art. 116 lit. d) din Legea 128/1997, cu suspendarea pe o perioada de 3 ani, incepand cu data de 15.07.2009, a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de indrumare si de control in cadrul Universitatii Ovidius Constanta.
Ulterior, prin decizia nr. 254/28.07.2009 a Rectorului Universitatii s-a luat impotriva reclamantei aceeasi masura, cu expunerea pe larg in cuprinsul actului sanctionator a abaterilor care au atras raspunderea disciplinara.
Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic reglementeaza in mod expres sanctiunile disciplinare aplicabile cat si organele competente a dispune aceste sanctiuni.
Potrivit art. 119 alin. 3 lit. c coroborat cu art. 123 alin. 1 din Legea 128/1997, Senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila si tot senatul, pe baza raportului comisiei de cercetare, are competenta de a aplica sanctiunea disciplinara.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului conform careia, intre sedintele trimestriale ale Senatului, Biroul Senatului este organismul de conducere al Universitatii si ca are aceleasi competente ca si Senatul, intrucat art. 147 din legea 84/1995 si art. 68 alin. 2 din legea 128/1997 se refera strict la delegarea gestionarii activitatilor curente din universitate.
Aplicarea sanctiunii disciplinare nu este o gestionare a activitatii curente. Daca legiuitorul ar fi vrut sa delege Biroului Senatului o asemenea competenta ar fi facut-o in mod expres.
Prin urmare, in mod corect instanta de fond a retinut ca sanctiunea nu a fost aplicata de organul competent si a constatat nulitatea absoluta a Hotararii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009.
De asemenea, nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca Hotararea Biroului Senatului nr. 442/15.07.2007 reprezinta doar o rezolutie data de catre conducerea institutiei in dosarul de cercetare disciplinara.
Din continutul acestuia rezulta cu claritate ca s-a dispus sanctionarea reclamantei, ca act unilateral de vointa pe care l-a supus controlului instantei de judecata inauntrul termenelor prevazute de Legea 128/1997 si Legea 53/2003.
In ceea ce priveste decizia nr. 254/28.07.2009, in mod corect prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea.
Art. 122 alin. 1 din Legea 128/1997 prevede ca cercetarea propunerii de sanctionare si comunicarea deciziei se fac in termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata in condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de invatamant superior, “dupa caz".
Constatarea abaterii din 12.06.2009, a avut loc la data de 17.06.2009, data la care a fost consemnata in registrul general sub. nr. 4603/17.06.2009 sesizarea decanului A.C. in legatura cu cele 4 nereguli constatate la examenul din 12.06.2009 la disciplina “tehnologia protezelor dentare".
Prin urmare, raportat la momentul emiterii deciziei nr. 254/28.07.2009 de catre Rectorul Universitatii Ovidius, termenul de prescriptie de 30 de zile prevazut de textele legale invocate mai sus, era depasit.
Termenul de 30 de zile curge de la data constatarii abaterii consemnata in condica de inspectii sau la registratura generala a institutiei de invatamant si nu de la data inregistrarii raportului comisiei de disciplina, cum sustine recurenta in mod eronat.
Cercetarea abaterii trebuie sa aiba loc in acest termen de 30 de zile, inlauntrul caruia se procedeaza la ascultarea celui cercetat si la emiterea deciziei de sanctionare.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Codul de Procedura Civila, Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.