Stabilirea obligatiilor fiscale privind plata taxei pe valoarea adaugata si a impozitului pe veniturile microintreprinderilor. Aprecierea elementelor de fapt relevante in cauza sub aspectul calificarii documentelor justificative si stabilirii valorii...

      
      Prin sentinta civila 454/24 septembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul 5926/11072007 a fost respinsa, ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta S.C. O.M. S.R.L. BACAU in contradictoriu cu paratele D.G.F.P. BACAU, Activitatea de Control Fiscal Bacau, avand ca obiect anularea deciziei nr. 213/11 iunie 2007, a deciziei de impunere nr. 1582/26 martie 2007 si a raportului de inspectie fiscala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
      Prin raportul de inspectie fiscala nr. 1558/26.03.2007 s-a constatat ca reclamanta are datorii bugetare reprezentand T.V.A si impozit pe profit.
Ca urmare s-a emis decizia de impunere nr. 1582/26.03.2006.
       Din aceasta decizie reclamanta a contestat sumele de 33.972 lei T.V.A, 13.954 lei obligatii fiscale accesorii, 5 364 lei impozit pe profit si 2.222 lei accesorii.
      Prin Decizia nr. 213/11.06.2007 D.G.F.P a respins ca neintemeiata contestatia reclamantei.
      Cum reclamanta in actiunea sa arata ca organul de control fiscal nu a avut in vedere numai facturile fiscale ca documente justificative ci si avizele de expediere, stabilindu-se gresit baza de impozitare invocand dispozitiile art. 137 alin. 1 lit. a si art. 145 alin. 1 si 8 din Codul fiscal, iar parata arta ca s-au aplicat dispozitiile art. 137 lit. B si C din Codul fiscal prin estimarea bazei de impunere conform dispozitiilor art. 63 Cod procedura fiscala, instanta are a analiza aplicarea normei de drept in speta in cauza.
      Pentru aceasta s-a constatat ca reclamanta a inregistrat marfa in contabilitate in baza unor avize de expediere fara a exista si factura.
      Reclamanta pretinde ca marfurile au fost livrate in contrapartida fara a se face vreo dovada in acest sens.
      Cert este ca reclamanta a achizitionat marfa fara a pretinde facturi si fara a se inregistra in contabilitate, de la furnizor, astfel ca in mod corect parata a estimat baza de impunere in conditiile dispozitiilor art. 63 din O.G 92/2003.
      In cauza nu se poate retine ca s-a calculat gresit baza de impozitare aditionandu-se T.V.A -ul deductibil cu T.V.A-ul colectat, deoarece neexistand factura nu a existat nici T.V.A colect5at deoarece conform dispozitiilor art. 1512 Cod fiscal „beneficiarul este tinut raspunzator individual si solidar pentru plata taxei, in situatia in care persoana obligata la plata taxei ... daca factura ... nu este emisa".
      Prin urmare se constata ca in mod corect s-a stabilit TVA-ul si pentru marfa livrata de terti dar pentru care factura nu a fost emisa.
      Cu privire la impozitul pe profit din veniturile microintreprinderilor se constata ca este corect calculat prin estimarea bazei de impunere in conditiile art. 66 din O.G nr. 92/2003 deoarece asa cum s-a retinut anterior reclamanta nu a inregistrat in contabilitate marfurile pentru care au existat doar avize de expediere, fara a exista si facturi.
      Pentru toate aceste considerente intreaga actiune a fost respinsa ca nefondata.
      Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, reclamanta S.C O.M. S.R.L. BACAU, legal timbrat cu timbru judiciar - 0,15 lei si taxa de timbru -2 lei.
      In motivarea recursului a fost criticata hotararea primei instante, sustinandu-se tratarea superficiala si interpretarea gresita a actului supus judecatii, ca instanta nu a facut nici o referire la proba cu expertiza contabila administrata in cauza, ca nu a fost cercetate aspecte referitoare la modul de calcul al T.V.A. si modul de calcul al bazei de impunere a impozitului pe venituri microintreprinderi, aspecte dezbatute si solutionate de catre expertii contabili in raportul de expertiza contabila (varianta 2). Pe de alta parte, caracterul superficial al solutionarii cauzei este reflectat si de dispozitiile legale retinute.
      Legal citate, intimatele - parate nu au fost reprezentate in fata instantei si nu au formulat cereri in cauza.
      Examinand recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta il apreciaza ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
      Cu ocazia inspectiei fiscale privind perioada 08.04.2005 - 31.03.3006, s-a constatat ca T.V.A. colectata de catre reclamanta este de 56.172,27 lei, cu 44.649,89 lei mai mult decat cea inregistrata de societate, iar T.V.A deductibila este de 8344,68 lei, cu 3213,02 lei mai putin decat cea inregistrata de societate.
      La stabilirea acestora s-a retinut, pe de o parte, ca suma de 3213,02 lei in mod nelegal a fost considerata T.V.A deductibila, avand in vedere ca privea bunuri neutilizate la data controlului pentru realizarea de venituri sau pentru care nu existau documente justificative, conform art. 145 al. 1, 8 din Codul fiscal, iar, pe de alta parte, in mod nelegal nu au fost colectate sumele de 22.749,58 lei, reprezentand T.V.A. aferenta contravalorii marfurilor in suma de 119.734,63 lei inscrise in avizele emise de S.C F.A S.R.L. BUCURESTI si neinregistrata in evidenta contabila a reclamantei, respectiv de 21.900,31 lei, reprezentand T.V.A. aferente avizelor si facturilor inscrise in adresa 113/07 decembrie 2005 prin care reclamanta a instiintat pe S.C F.A. S.RL. BUCURESTI ca a vandut marfa acesteia catre S.C. D. S.RL DARMANESTI si S.C C. S.RL. GHEORGHIENI, fara a inregistra aceste sume in evidenta contabila, avand in vedere dispozitiile art. 137 al. 1 lit. a si art. 140 al. 1 Cod fiscal.
      Sumele aratate vizeaza bunurile achizitionate de catre reclamanta pe baza avizelor de insotire a marfii de la S.C F.A S.RL. BUCURESTI.
      Analizand modalitatea de stabilire a acestora, instanta constata ca potrivit dispozitiilor art. 145 alin. 3, 8 Cod fiscal reclamanta avea dreptul de deducere a T.V.A aferente bunurilor livrate sub conditia ca acestea sa fie destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile si sa justifice dreptul de deducere cu documentele justificative prevazute de art. 145 al. 8 Cod fiscal.
      In ce priveste adaugarea la T.V.A deductibila a T.V.A aferente avizelor de insotire a marfii emise de S.C F.A S.RL. BUCURESTI, avand in vedere ca furnizorul nu a emis facturi fiscale, instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 145 al. 8 Cod fiscal, privind justificarea dreptului de deducere cu documente justificative, respectiv factura fiscala, cuprinzand elementele obligatorii prevazute de art. 155 al. 8 Cod fiscal. Avand in vedere si dispozitiile art. 145 al. 9 Cod fiscal, ale art. 51 al. 1, 2 din FLG. 44/2004, ale art. 1 al. 1 si Anexa 1 A din FLG. 831/1997, precum si imprejurarea necontestata de catre reclamanta, ca avizele nu aveau inscrisa mentiunea "urmeaza factura", aceste avize nu pot fi retinute ca fiind documente justificative pentru deducerea T.V.A aferente bunurilor achizitionate pe baza acestora, dupa cum in mod eronat s-a concluzionat prin raportul de expertiza contabila administrata in cauza.
      Referitor la T.V.A colectata instanta apreciaza ca in mod corect organele fiscale au stabilit ca valoarea acesteia este de 56.172,27 lei, cu 44.649,89 lei mai mare decat cea inregistrata de societate. Aceasta suma a fost stabilita avand in vedere cota standard de 19 % prevazuta de art. 140 al. 1 Cod fiscal, aplicata asupra bazei de impozitare constituite conform dispozitiilor art. 137 al. 1 lit. a Cod fiscal.
      Astfel, baza de impozitare a fost stabilita prin estimare, avand in vedere adresa nr. 113/07 decembrie 2005 transmisa de catre reclamanta catre S.C F.A S.RL. BUCURESTI si avizele emise de catre S.C. F.A. S.RL. BUCURESTI inregistrate in evidenta contabila a reclamantei si dispozitiile art. 63 teza finala, art. 66 Cod procedura fiscala si ale pct. 65.1 lit. b din HG. 1050/2004, in vigoare la data tranzactiilor.
      Concluziile raportului de expertiza nu pot fi retinute in cauza avand in vedere ca acestea nu au tinut seama de imprejurarea ca reclamanta a dobandit bunuri si prin avizele BVA2 nr. 7436124, 7436125, 7436126 din luna noiembrie 2005 si 7436131, 7436132 din luna decembrie 2005 in valoare de 119.734,63 lei, nu numai cele indicate prin adresa 113/7.R2005 in valoare de 115.264,82 lei.
      Nefiind inregistrata in evidenta contabila contravaloarea marfurilor achizitionate cu avizele luna noiembrie 2005, decembrie 2005, stabilirea bazei de impozitare s-a realizat potrivit procedurii de estimare, avand in vedere avizele aratate, relevante sub aspectul cuantificarii valorii bazei la care se aplica T.V.A. in cota standard.
      Situatia este similara referitor la bunurile instrainate catre S.C D. S.RL. DARMANESTI si S.C.C.S.RL. GHEORGHIENI, contravaloarea acestora nefiind inregistrata in contabilitate, aspecte constatate, de altfel, si in raportul de expertiza contabila.
      Avand in vedere aceste imprejurari si dispozitiile art. 148 al. 2 Cod fiscal, a fost stabilit T.V.A de plata in cuantum total de 47 863 lei, fiind dedusa si suma de 36 lei stabilita de societate anterior controlului, stabilindu-se, totodata, si majorarile de intarziere calculate conform an. 115 al. 1 din O.G. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare.
      In ceea ce priveste impozitul pe veniturile microintreprinderilor, organele fiscale au stabilit suma totala de 9.184 lei, cu 7.215 lei mai mult decat a stabilit societatea, diferenta in cuantum de 7.052 lei reprezentand impozitul calculat asupra veniturilor in suma de 234.999,45 lei.
      La stabilirea bazei impozabile a impozitului pe veniturile microintreprinderilor, potrivit dispozitiilor art. 108 Cod fiscal, in mod corect au fost retinute si veniturile obtinute din vanzarea bunurilor dobandite cu documentele pe care reclamanta nu le-a inregistrat in contabilitate, respectiv avizele emise in lunile noiembrie 2005 si decembrie 2005 privind valoarea de 119.734,63 lei, precum si cele indicate prin adresa nr. 113/07 decembrie 2005 in valoare de 115.264,82 lei. Stabilirea bazei impozabile a impozitului pe veniturile microintreprinderilor s-a realizat avand in vedere procedura estimarii prevazuta de an. 66 al. 1 Cod procedura fiscala, pct. 65.1 lit. c din HG. 1050/2004 si de art. 63 teza finala Cod procedura fiscala si documentele identificate cu ocazia inspectiei fiscale.
      Concluziile raportului de expertiza contabila administrata de catre prima instanta nu pot fi retinute in cauza, in conditiile in care au retinut ca venituri rezultate din vanzarea bunurilor neinregistrate in contabilitate, doar pe cele indicate in adresa 113/07 decembrie 2005, in valoare de 115.264,82 lei, nu si pe cele dobandite conform avizelor din lunile noiembrie 2005, decembrie 2005, in valoare de 119.734,63 lei.
      In consecinta, in mod corect a fost stabilit prin raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere impozitul suplimentar pe venit, precum si majorarile de intarziere conform art. 115 al. 1 Cod procedura fiscala republicat.
      Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 al. 1 Cod procedura civila a fost respins recursul ca nefondat.
      
      
      
1 Potrivit art. 285 alin. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006, hotararea pronuntata de instanta in solutionarea plangerii impotriva deciziei pronuntate de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor este definitiva si irevocabila.
2 Fiind pronuntata in recurs, decizia Curtii de Apel Bacau este irevocabila