Procedura civila. Contestatie la executare formulata de tert. Inadmisibilitatea repunerii in discutia partilor a fondului dreptului. Dovada dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul executarii.

Pe calea contestatiei la executare se pot invoca neregularitati privind nerespectarea formelor prevazute de lege pentru incunostintarea debitorului, alegerea formei de executare, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii, precum si orice alte motive de nulitate a executarii silite. In cadrul acestei proceduri nu vor putea fi invocate aparari de fond, de natura a repune in discutie fondul pricinii, intrucat acestea trebuiau formulate cu prilejul solutionarii cauzei.
Pentru a justifica interes si un drept de a interveni in executarea unui titlu care pentru el este un res inter alias acta, tertul trebuie sa faca dovada unui prejudiciu suferit prin executarea silita declansata. 
Pe calea contestatiei la executare promovate de tert, acesta urmareste incetarea executarii silite asupra bunului proprietate a sa, invocand dreptul sau de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit.
Dovada dreptului de proprietate al tertului poate fi realizata cu orice mijloace de proba, in conditiile dreptului comun. Prin urmare, proprietatea asupra unui imobil se dovedeste cu inscrisuri; tertul va trebui sa dovedeasca pe baza de inscrisuri dreptul sau de proprietate asupra bunului supus executarii, precum si obligatia de restituire pe care debitorul o are fata de tert.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 12660/212/2009, reclamanta Z.M. a investit instanta, in contradictoriu cu paratii B.E., V.I.F. si Primarul Orasului Eforie cu o contestatie la executarea desfasurata in dosarul nr. 121/2009 al B.E.J. M.A., solicitand anularea formelor de executare si suspendarea executarii silite incepute impotriva sa pana la solutionarea contestatiei la executare.
In motivarea cererii, reclamanta a sustinut ca prin contractul de vanzare- cumparare nr. 42/4.04.1997 a dobandit impreuna cu sotul sau dreptul de proprietate asupra constructiei situate in Eforie Sud, strada R. nr. 45 si dreptul de folosinta asupra suprafetei de 75 m.p. teren aferent constructiei. Prin hotarare judecatoreasca s-a dispus restituirea catre intimatii B.E. si V.I.F. a suprafetei de teren de 406 m.p., acestia avand dreptul la despagubiri pentru suprafata de 119 m.p. ce ramane in domeniul privat al orasului Eforie si in folosinta contestatoarei. S-a sustinut ca prin modul in care a fost stabilita suprafata de teren aferenta constructiei pe care o detine si aleea de acces de 1,20 m.p. i se ingradeste folosinta asupra constructiei si posibilitatea de a utiliza restul terenului pe care il detine in folosinta. Prin actele de executare efectuate ii este afectat dreptul de proprietate asupra constructiei si restrictionata folosinta terenului, fiind limitat accesul la calea publica prin stabilirea unei alei de trecere de 1,20 m.p. S-a mai invederat ca, dat fiind obiectul dosarului in care  s-a pronuntat hotararea pusa in executare, aceasta nu putea fi pusa in executare pana la solutionarea recursului, in cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 300   alin. 1 Cod procedura civila, potrivit carora in cauzele privitoare la stramutarea de hotare_recursul suspenda executarea hotararii. Contestatoarea a mai precizat ca adresa de ramanere in domiciliu emisa la data de 28.04.2009 in dosarul de executare nr. 121/2009 al B.E.J. M.A. nu produce niciun fel de efecte juridice in ceea ce o priveste, un asemenea act nefiind reglementat in procedura executarii silite.
In drept, reclamanta s-a prevalat de dispozitiile art. 399 Cod procedura civila, art. 401 alin.  2 Cod procedura civila si art. 403 alin. 1 si 3 Cod procedura civila.
Cererea completatoare depusa la 5.06.2009 prin care reclamanta solicita obligarea intimatilor la plata sumei de 60.000 lei reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse constructiilor detinute de catre contestatoare pe terenul situat in Eforie Sud, strada P. nr. 85 a fost disjunsa prin incheierea de sedinta din data de 20.07.2009.
In aparare, intimatii V.I.F.si B.E.au formulat intampinare, prin intermediul careia au aratat ca se impune respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata, intrucat reclamanta nu are nici calitatea de debitor si nici de tert interesat sau vatamat prin executare, astfel ca aceasta nu poate invoca in calea contestatiei la executare aparari de fond sau un drept de superficie, prin executare neincalcandu-se niciun drept real al acesteia.
Cererea de suspendare a executarii silite a fost respinsa ca nefondata.
Prin sentinta civila nr. 16496/26.10.2009 Judecatoria Constanta a respins a nefondata contestatia la executare, retinand, in esenta, urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1767/15.10.2007 a Tribunalului Constanta a fost admisa actiunea reclamantilor V.I.F.si B.E., in contradictoriu cu paratul Primarul orasului Eforie, a fost anulata dispozitia nr. 421/19.10.2006 emisa de parat, acesta fiind obligat sa restituie reclamantilor in natura imobilul situat in Eforie Sud, strada R. nr. 85, compus din teren in suprafata de 525 m.p. si constructie compusa din doua camere, hol, vestibul, identificat prin raportul de expertiza efectuat de expert C.M. (incaperile nr. 5, 6, 7, 8), pentru partea de imobil instrainata catre Z.C. si Z.M., respectiv camerele 1, 2, 3 si 4, paratul fiind obligat sa acorde reclamantilor in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri, in masura in care compensarea nu este posibila sau acceptata de catre reclamanti. Prin decizia nr. 52/C/5.03.2008 a Curtii de Apel Constanta a fost admis apelul formulat de Primarul Orasului Eforie, solutia fiind modificata in parte, in sensul ca paratul a fost obligat sa restituie in natura reclamantilor diferenta de teren dintre suprafata de 525 m.p. si suprafata de teren aferenta constructiei vandute catre Z.C. si Z.M. Prin incheierea nr. 11/C/5.11.2008 a fost lamurit dispozitivul deciziei nr. 52/C din 5.03.2008, stabilindu-se ca terenul restituit in natura reclamantilor este de 406 m.p., acesta fiind identificat prin raportul de expertiza efectuat in cauza de inginer C.M., fiind recunoscut totodata dreptul reclamantilor la despagubiri pentru suprafata de 119 m.p. teren.
Intimatii B.E. si V.I.F. au cerut punerea in executare a titlului lor executoriu. In cadrul dosarului de executare s-a emis si o adresa de ramanere in domiciliu in atentia contestatoarei din prezenta cauza, acesteia punandu-i-se in vedere sa ramana la domiciliul sau la data de 8.05.2009 in vederea aducerii la indeplinire a titlului executoriu.
In cauza de fata, contestatoarea se legitimeaza din punct de vedere procesual activ in calitate de titulara a dreptului de proprietate asupra unei parti din constructia situata in strada R. nr. 85, Eforie Sud (respectiv camerele 1, 2, 3 si 4) si a dreptului de folosinta asupra suprafetei de 119 m.p. aferent constructiei, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 42/4.04.1997 incheiat cu "U.S." Eforie. Sustinerile petentei potrivit carora prin actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 121/2009 al B.E.J. M.A. ar fi vatamat dreptul sau de proprietate asupra constructiei si dreptul de folosinta asupra terenului aferent acesteia nu sunt intemeiate, in conditiile in care prin incheierea nr. 11/C/5.11.2008 de lamurire a dispozitivului deciziei nr. 52/C din 5.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta s-a stabilit ca terenul restituit intimatilor persoane fizice din prezenta cauza este de 409 m.p. teren identificat prin raportul de expertiza efectuat in cauza de expert C.M., in legatura cu restul terenului de 119 m.p. fiind recunoscut contestatoarei un drept de folosinta.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel contestatoarea, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 326/10.09.2010 Tribunalul Constanta a respins apelul contestatoarei Z.M., ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca prin hotararile judecatoresti pronuntate in procedura Legii nr. 10/2001 si intrate in puterea lucrului judecat, s-a constatat ca reclamanta contestatoare este proprietara asupra constructiei ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 42/4.04.1997 si ex lege asupra terenului aferent in suprafata de 119 m.p. Notiunea de teren aferent a fost detaliata prin incheierea nr. 11/C/5.11.2008 a Curtii de Apel Constanta, in cuprinsul careia a fost si individualizata aceasta suprafata de teren, facandu-se mentiunea expresa ca aleea de acces are 1,20 m.p. S-a mai retinut ca prin contestatia la executare nu poate fi stabilita o alta stare de fapt decat cea mentionata si nici nu se poate dispune granituirea proprietatilor. In acest context tribunalul a retinut ca nu se mai poate pune in discutie daca stabilirea unei alei de acces de numai 1,20 m.p. ingradeste folosinta constructiei proprietatea reclamantei si a terenului aferent si daca se incalca regulile de urbanism si nici alte aspecte de fond referitoare la dreptul asupra constructiilor provizorii pentru care nu s-au prezentat autorizatii de construire.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatoarea Z.M., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:
1. Instanta de apel a apreciat in mod gresit ca nu se pot invoca aparari de fond in prezenta cauza cu privire la dreptul de proprietate asupra constructiei din Eforie, strada Republicii nr. 85 si dreptul de folosinta asupra terenului aferent acesteia.
2. Instanta de apel nu a tinut seama de impedimentul la executare constand in existenta pe teren a unor constructii neidentificate in schita dupa care s-a realizat punerea in executare a deciziei civile nr. 52/C/5.03.2008 a Curtii de Apel Constanta.
3. Instanta de apel nu a tinut seama de faptul ca prin stabilirea unei cai de acces de numai 1,20 m.p. se ingradeste folosinta constructiei proprietatea contestatoarei si a terenului aferent acesteia.
4. Instanta de apel a apreciat in mod gresit asupra necesitatii obtinerii unui certificat de urbanism in vederea realizarii operatiunii de granituire a imobilului din strada Republicii nr. 85.
5. Instanta de fond a apreciat in mod gresit natura juridica a adreselor de ramanere la domiciliu emise de executorul judecatoresc, acestea fiind veritabile acte de executare.
Analizand legalitatea hotararii recurate in raport de criticile recurentei contestatoare, curtea constata neintemeiat recursul pentru urmatoarele considerente:
1. Articolul 399 Cod procedura civila recunoaste dreptul la contestatie in favoarea oricarei persoane interesate sau vatamate prin executare, categorie in care se includ nu numai partile din hotararea judecatoreasca ce constituie titlul executoriu, ci si tertii care invoca un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului - obiect al executarii silite. 
Pe calea contestatiei la executare se pot invoca neregularitati privind nerespectarea formelor prevazute de lege pentru incunostintarea debitorului, alegerea formei de executare, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii, precum si orice alte motive de nulitate a executarii silite. In cadrul acestei proceduri nu vor putea fi invocate aparari de fond, de natura a repune in discutie fondul pricinii, intrucat acestea trebuiau formulate cu prilejul solutionarii cauzei.
Si aceasta, intrucat contestatia la executare este o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale, astfel ca cel care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decat vicii si neregularitati ale actelor de executare.
Daca s-ar admite o solutie contrara ar insemna sa se aduca atingere autoritatii de lucru judecat prevazuta de art. 1201 Cod civil, a hotararii pusa in executare. Ori, cele mai puternice efecte ale lucrului judecat constau in exclusivitatea hotararii care face ca un nou litigiu, intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect si cu aceeasi cauza sa nu mai fie cu putinta, executorialitatea, care face ca hotararea sa poata fi pusa in executare silita la cererea partii care a castigat procesul sau a procurorului si obligativitatea, care face ca partile sa se supuna hotararii judecatoresti. Numai in ipoteza in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
In raport de aceste considerente, se constata ca in mod judicios instantele de fond si de apel au retinut ca in cadrul contestatiei la executare promovata de contestatoarea Z.M. nu mai pot fi repuse in discutie aspectele de fond ce vizeaza intinderea terenului aferent locuintei instrainate conform Legii nr. 112/1995 chiriasului cumparator - Z.M. si nici intinderea terenului restituit in procedura Legii nr. 10/2001 proprietarilor deposedati abuziv, hotararile judecatoresti invocate - sentinta civila nr. 1767/15 octombrie 2007 pronuntata de Tribunalul Constanta, definitiva prin decizia civila nr. 52/C din 05.03.2008, dezlegand cu autoritate de lucru judecat aceste probleme de drept.
Prin incheierea nr. 11/C/5.11.2008, in conformitate cu dispozitiile art. 2811 Cod procedura civila, Curtea de Apel Constanta a explicitat decizia civila nr. 52/C/5.03.2008 sub aspectul stabilirii intinderii terenului restituit fostilor proprietari in procedura Legii nr. 10/2001 - 406 m.p. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza intocmit de C.M.
Prin aceeasi hotarare, irevocabila prin respingerea recursului, s-a statuat ca terenul aferent locuintei vandute chiriasului Z.M. este de 119 m.p., instanta aratand in mod expres ca acesta se compune din 53,45 m.p. teren situat sub constructie, 43,75 m.p. teren necesar pentru exploatarea normala a locuintei si o alee de 1,20 m.p. ce asigura accesul la locuinta vanduta.
In raport de aceste statuari, in mod corect instanta de apel a retinut ca prin contestatia la executare nu se mai poate repune in discutie problema notiunii de "teren aferent locuintei instrainate", iar contestatoarea nu poate invoca aparari de fond cu privire la greutatile pe care le intampina in folosirea locuintei cumparate conform Legii nr. 112/1995, urmare a stabilirii intinderii "terenului aferent" la numai 119 m.p.
In raport de aceste considerente, critica recurentei se retine a fi vadit nefondata.
2. Pentru a justifica interes si un drept de a interveni in executarea unui titlu care pentru el este un res inter alias acta, tertul trebuie sa faca dovada unui prejudiciu suferit prin executarea silita declansata. 
Pe calea contestatiei la executare promovate de tert, acesta urmareste incetarea executarii silite asupra bunului proprietate a sa, invocand dreptul sau de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit.
Dovada dreptului de proprietate al tertului poate fi realizata cu orice mijloace de proba, in conditiile dreptului comun. Prin urmare, proprietatea asupra unui imobil se dovedeste cu inscrisuri; tertul va trebui sa dovedeasca pe baza de inscrisuri dreptul sau de proprietate asupra bunului supus executarii, precum si obligatia de restituire pe care debitorul o are fata de tert.
In speta, se retine ca recurenta Z.M., in temeiul Legii nr. 112/1995 a devenit proprietara unui apartament din imobilul situat in orasul Eforie Sud, b-dul Republicii nr. 85 (fost nr. 229), compus din camerele 1, 2, 3, 4 din schita anexa la raportul de expertiza efectuat de expert C.M.in dosarul civil nr. 5148/118/2006 al Tribunalului Constanta, iar in temeiul art. 26 din Legea nr. 112/1995 chiriasul cumparator a dobandit ope legis un drept de proprietate asupra terenului aferent locuintei cumparate. Cum legea nu defineste notiunea de teren aferent si nu indica limite minime sau maxime de teren, instanta de judecata, prin incheierea nr. 11/C/5.11.2008 a Curtii de Apel Constanta, irevocabila, a statuat ca terenul aferent locuintei dobandite in temeiul Legii nr. 112/1995 este terenul necesar unei exploatari normale a acesteia, fiind determinata intinderea sa la 119 m.p.
Excluzand terenul de 119 m.p. din suprafata totala de 525 m.p. revendicata de fostii proprietari, Curtea de Apel Constanta a stabilit irevocabil, ca notificatorii sunt indreptatiti, in temeiul Legii nr. 10/2001, sa li se restituie in natura o suprafata de teren de 406 m.p.
Din actele de executare rezulta ca obiectul executarii silite il constituie numai terenul in suprafata de 406 m.p. restituit proprietarilor in procedura Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost identificat - incheierea nr. 11/C/2008 a Curtii de Apel Constanta.
Recurenta contestatoare nu justifica un titlu de proprietate valabil incheiat cu autoritatile administratiei locale sau cu intimatii proprietari cu privire la terenul ce excede suprafetei de 119 m.p. si in legatura cu care sustine ca a fost vatamata prin executare.
Imprejurarea potrivit careia pe acest teren in suprafata de 406 m.p. restituit intimatilor exista constructii anexa, realizate de recurenta anterior solutionarii procedurii speciale desfasurata conform Legii nr. 10/2001, nu constituie un impediment la executare si nu este suficienta pentru a dovedi vatamarea tertului in procedura executarii silite cat timp tertul contestator Z.M. nu face dovada dreptului sau de proprietate asupra acestor constructii sau asupra terenului aferent acestora.
Raporturile dintre contestatoare, in calitate de constructor de buna sau de rea credinta si proprietarul terenului nu pot fi valorificate in contestatia la executare de fata, partile avand la dispozitie alte mijloace procedurale pentru valorificarea drepturilor ce rezulta din edificarea unor constructii pe terenul altuia (art. 494 si urmatoarele Cod civil).
Prin urmare, se va respinge ca nefondata si aceasta critica a recurentei.
3. Nici critica ce vizeaza modalitatea de stabilire a unei cai de acces de numai 1,20 m.p. nu poate fi retinuta ca fondata, in raport de caracterul irevocabil al hotararii judecatoresti prin care s-a stabilit acest culoar de acces si fata de scopul in care a fost reglementata institutia contestatiei la executare promovata de un tert.
Hotararea judecatoreasca irevocabila se impune ca un adevar irefragabil nu numai in virtutea prezumtiei legale de adevar, ci si in vederea realizarii unui principiu de ordine publica ce confera autoritate organelor de justitie si in conformitate cu care se permite ca ulterior recunoasterii sau tagaduirii unui raport juridic, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa in vigoare, sa se porneasca un nou proces, care ar putea sa rastoarne ce s-a stabilit anterior.
Nu este ingaduit asadar, ca procesul odata terminat, aceeasi cauza sa revina in fata justitiei caci acest lucru ar putea duce la pronuntarea de hotarari contradictorii, ceea ce ar fi daunator intereselor partilor, creand o permanenta stare de nesiguranta si ar contraveni principiului securitatii raporturilor juridice civile.
Ori, in cauza se retine ca printr-o hotarare irevocabila s-a statuat cu privire la calea de acces la imobilul dobandit de recurenta in temeiul Legii nr. 112/1995, iar in conditiile in care recurenta nu justifica un drept de proprietate, in temeiul unui act juridic translativ de proprietate, pentru o suprafata de teren mai mare decat suprafata de 119 m.p. aferenta casei de locuit, pretentiile acesteia de a i se asigura o cale de acces cu o suprafata mai mare, nu au fundament legal si nu pot fi valorificate in contestatia la executare de fata.
4. Pentru considerentele mai sus expuse si care isi mentin valabilitatea, se retine a fi nefondata si critica recurentei ce vizeaza gresita apreciere a instantei asupra necesitatii obtinerii unui certificat de urbanism, conform Legii nr. 50/1991, modificata. In speta nu ne aflam in prezenta unei actiuni de granituire a doua proprietati invecinate, cum eronat sustine recurenta. In urma solutionarii notificarilor reclamantilor, formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 si recunoasterii dreptului acestora la masuri reparatorii constand in restituirea in natura, partiala, a bunurilor preluate de stat in mod abuziv in perioada de referinta a Legii nr. 10/2001, reclamantii au initiat procedura executarii silite, in vederea predarii de catre unitatea detinatoare - Orasul Eforie, a casei si a terenului in suprafata de 406 m.p., astfel cum a fost identificat prin expertiza C.M.in dosarul civil nr. 5148/118/2006 al Curtii de Apel Constanta.
5. Nici critica ce vizeaza calificarea adreselor de ramanere in domiciliu a contestatoarei - tert in raport cu hotararea judecatoreasca executata, nu poate fi retinuta ca fondata, acest inscris reprezentand o modalitate prin care executorul a inteles sa o instiinteze pe contestatoare in legatura cu operatiunea de executare a deciziei civile nr. 52/C/5.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta si explicitata prin incheierea nr. 11/2008, in conditiile in care executarea se realiza in curtea unui imobil, in care locuia si contestatoarea.
De altfel, nu s-a facut dovada vreunei vatamari a tertului prin incunostintarea acesteia cu privire la data la care urmau sa fie pusi in posesia imobilului retrocedat reclamantii (fostii proprietari).
Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul formulat de contestatoarea Z.M., ca nefondat.
In baza art. 274 Cod procedura civila, obliga recurenta la 620 lei cheltuieli de judecata catre intimatii B.E.si V.I.F.