Prescriptia drepturilor salariale prevazute de contractele colective de munca

      Prin cererea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 20635/3/2009 din data de 14.05.2009, reclamantii: M. A., s.a., prin  Federatia Nationala Miscare Comercial - F.N.F.M.C., prin reprezentant legal P.Gh., au chemat in judecata parata Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfa" Bucuresti, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, parata sa fie obligata la stabilirea, actualizarea in raport cu rata inflatiei a primei ocazionate de Ziua Feroviarului pe anii  2004, 2005, 2006, 2007 si 2008.
      In motivare reclamantii au aratat ca Federatia Nationala Miscare Comercial - F.N.F.M.C. este organizatie sindicala legal constituita si reprezentativa la nivel de ramura transporturi, precum si la nivel de unitati, fapt pentru care a participat prin reprezentantii sai la negocierea Contractului colectiv de munca la nivel de Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfa" Bucuresti.
      Astfel, prin Contractul colectiv de munca la nivel de unitate angajatii societatii parate beneficiaza pentru Ziua Feroviarului de o premiere al carui cuantum este stabilit de Consiliul de administratie la nivelul clasei I de salarizare.
      Prin Contractul colectiv de munca pentru anii 2004 - 2005 incheiat la nivel de Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfa" Bucuresti se prevede ca "pentru ziua feroviarului se va acorda o premiere a carui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratiei la nivelul clasei I de salarizare."
      Aceasta prevedere a fost pastrata si in Contractul colectiv de munca la nivel de unitate incheiate ulterior, conform art. 67 alin. 2 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005 - 2006; art. 64 alin. 2 din Contractul colectiv de munca pe anii 2007 - 2008.
      Incepand cu anul 2004 salariatii paratei nu au beneficiat de aceasta prevedere, desi a fost negociata si obtinuta prin intelegerea partilor.
      Prin intampinare, parata a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal a Federatiei Nationala Miscare Comercial - F.N.F.M.C., exceptia prescriptiei partiale a dreptului la actiune pentru anii 2004 si 2005, iar pe fond, respingerea actiunii cu motivarea ca in anul 2007 reclamantii au beneficiat de un ajutor material in cuantum de 100 lei brut pe salariat, iar cu privire la anul 2006 in Sedintele Consiliului de Administratie nu s-a hotarat ca salariatii sa beneficieze de aceasta premiere.
      In anul 2008 datorita situatiei financiare a societatii nu a existat o hotarare a Consiliului de Administratie, in acest sens.
      Prin sentinta civila nr. 4074/14.05.2009, Tribunalul Bucuresti a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului Suceava.
      Dosarul a fost reinregistrat sub nr. 20635/3/2009 la data de 06.08.2009.
      Prin sentinta nr. 2164 din 26.XI.2009 Tribunalul Suceava - Sectia civila, a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal al FNFMC Bucuresti invocata de parata, ca nefondata.
      Prin aceeasi sentinta s-a admis exceptia prescriptiei partiale a dreptului la actiune pentru pretentiile aferente anilor 2004 si 2005, invocata de parata, constatandu-se prescris dreptul la actiune al reclamantilor pentru pretentiile aferente anilor 2004 si 2005.
      S-a respins ca ramasa fara obiect actiunea reclamantilor pentru pretentiile aferente anului 2007.
      S-a admis in parte actiunea reclamantilor, fiind obligata parata sa le plateasca prima ocazionata de "Ziua Feroviarului" pentru anii 2006 si 2008, conform dispozitiilor art. 65 alin. 1 din Contractul colectiv de munca la nivelul Companiei Nationale de Cai Ferate pe anii 2005 - 2006 si 2007 - 2008 actualizata in functie de indicele de inflatie de la data efectuarii platii.
      Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal al F.N.M.C. - F.N.F.M.C. nu poate fi primita cata vreme, potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, in exercitarea atributiilor sale, organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.
      Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul cererii consta in plata unor drepturi salariale neacordate.
      Fata de data formularii cererii - 7.08.2008 - dreptul material la actiune al reclamantilor pentru pretentiile aferente anilor 2004 - 2005 s-a prescris.
      Pentru anul 2007, retine instanta de fond ca ajutorul pentru "Ziua Feroviarului" a fost acordat in cuantum de 100 lei asa incat acest capat de cerere a ramas fara obiect.
      Cat priveste anul 2008, s-a retinut ca, desi potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 236 din Codul muncii, contractul colectiv de munca este legea partilor, iar la art. 64 din Contractul colectiv de munca se prevede acordarea acestui ajutor, aceasta obligatie nu a fost indeplinita de angajator.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfa S.A. Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a aratat ca instanta de fond a incalcat dispozitiile de procedura privind citarea partilor intrucat nu sindicatul are calitate de reclamant ci membrii sai, indicati in listele anexate cererii de chemare in judecata.
      Or, fiind citat in cauza doar sindicatul, nu si membrii in numele carora s-a promovat actiunea, rezulta ca nu s-a respectat dreptul acestora de a se opune sau de a renunta la judecata, conform art. 28 din Legea nr. 54/2003.
      Mai mult, desi s-a dovedit cu inscrisuri ca reclamantii C.M. si R.C. nu sunt salariatii S.N.T.F.M. - Sucursala Marfa Iasi, instanta de fond in mod eronat a admis actiunea si fata de acestia, desi s-a invocat lipsa calitatii procesuale active.
      Deosebit de aceasta, recurenta a mai invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru anii 2006 si 2007 raportat la art. 283 lit. e) din Codul muncii. Astfel, cererea reclamantilor intimati priveste o neexecutare intocmai a Contractului colectiv de munca, respectiv o neexecutare a unei clauze a acestuia, pentru care termenul de prescriptie este unul special, prevazut la lit. e) a art. 283 Codul muncii, de 6 luni, asa incat fata de data la care ar fi trebuit executate obligatiile: 23.04.2006, 23.04.2007 si 23.04.2008, dreptul la actiune al reclamantilor s-a prescris.
      In fine, mai arata recurenta ca, prima acordata de Ziua Feroviarului este asimilata unui ajutor social, fiind in fapt o suma acordata de societate pentru completarea veniturilor nete ale salariatilor.
      Acest sprijin financiar s-a stabilit prin contract a fi acordat in anumite conditii, o prima conditie fiind aceea ca se pot acorda numai in momentul existentei unei decizii a Consiliului de Administratie, in urma analizei indicatorilor financiar - economici pentru fiecare an, impreuna cu partenerii de dialog social.
      Ca orice contract si contractul colectiv de munca presupune autonomia de vointa a partilor intre care se incheie si reprezinta legea partilor, asa incat daca in cuprinsul sau partile au stabilit modalitatile de acordare a unor ajutoare financiare, in anumite conditii, instanta nu poate interveni pentru a modifica acest acord, ori prin solutia data instanta intervine, dand o interpretare diferita de cea care s-a dorit si agreat de partenerii sociali.
      Pe de alta parte, reclamantii nu au facut dovada initierii unor forme de dialog pentru determinarea acestei forme de ajutor a salariatilor.
      In drept recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila.
      Prin intampinarea formulata, F.N.F.M.C. Bucuresti a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
      Analizand hotararea recurata, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului precum si a motivelor invocate in recurs, ce vizeaza dispozitiile art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila, curtea constata neintemeiat recursul.
      Prima critica vizand incalcarea dispozitiilor legale de procedura privind citarea partilor nu poate fi acceptata.
      Potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003 "organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi.
      In exercitarea atributiilor respective, ele au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.
      Actiunea nu va putea fi introdusa daca persoana in numele careia s-a introdus se opune sau renunta la judecata.
      Asadar, avand calitatea de mandatar, in mod legal a fost citata organizatia sindicala.
      Pe de alta parte, la dosarul de fond se afla tabelele nominale cu datele de identificare si semnaturile reclamantilor, prin care si-au insusit actiunea, ceea ce atesta ca acestia au cunostinta si si-au insusit actiunea promovata de organizatia sindicala, astfel ca au avut implicit si posibilitatea de a renunta la actiune.
      Cat priveste cuprinderea in dispozitivul sentintei a reclamantilor C. M. si R.C., in loc de C. M. si R.D., asa cum apar in listele cuprinzand persoanele membre ale Sindicatului F.N.F.M.C. (filele 7 - 10 dosar Tribunalul Bucuresti) aceasta constituie o eroare materiala ce poate fi indreptata printr-o cerere intemeiata pe dispozitiile art. 281 Cod procedura civila.
      In ce priveste prescriptia dreptului la actiune pentru anii 2006 si 2007, trebuie de precizat mai intai natura sumelor solicitate de reclamanti.
      Potrivit art. 164 din Contractul colectiv de munca pe anii 2007 - 2008, salariatii S.N.T.F.M. "CFR" Bucuresti vor beneficia de ziua feroviarului de ajutor material al carui cuantum va fi de cel putin un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare.
      Art. 155 din Codul muncii stipuleaza "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri". Din modalitatea de redactare a acestor texte legale, rezulta fara dubiu ca, acest ajutor material, stabilit prin raportare la un salariu de baza, caracterizat de periodicitate (se acorda la data de 23 aprilie) are natura unui drept de natura salariala si nu aceea a unui ajutor social.
      Dispozitia cuprinsa in art. 283 lit. e) din Codul muncii reglementeaza dreptul material la actiune in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia, altele decat drepturile salariale, intrucat in privinta acestora legiuitorul a dat o reglementare distincta si anume aceea cuprinsa la lit. c) a art. 283 din Codul muncii.
      De altfel, legiuitorul la art. 166 alin. 1 Codul muncii a statuat ca, "dreptul la actiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
      Prin urmare cea de a doua critica, in sensul ca termenul de prescriptie aplicabil acestor pretentii este de 6 luni si deci pretentiile aferente anilor 2006 si 2007 sunt prescrise, nu poate fi acceptata.
      In fine, cat priveste ultima critica trebuie de observat ca :
      Potrivit dispozitiilor art. 64 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005 - 2006 incheiat la nivelul Companiei Nationale de Cai Ferate "C.F.R." S.A., in afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de Ziua feroviarilor de un ajutor material al carui cuantum va fi de cel putin un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 65 din Contractul colectiv de munca pe anii 2007 - 2008 incheiat la nivelul Companiei Nationale de Cai Ferate "C.F.R." S.A.
Contractul colectiv de munca, astfel cum este prevazut de Legea nr. 130/1996 si de Codul muncii, este un act sui generis, fiind in acelasi timp act juridic (contract, conventie), sursa de drepturi si obligatii subiective si reciproce ale partilor si totodata, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o norma conventionala negociata.
Ca orice contract si contractul colectiv de munca presupune autonomia de vointa a partenerilor sociali intre care se incheie, prin aplicarea principiului libertatii contractuale; el reprezinta legea partilor.
Daca cu prilejul incheierii lui, el se incheie ca un contract, cu ocazia aplicarii sale, contractul colectiv de munca reprezinta o reglementare, deci o lege a partilor.
In acest sens, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 236 alin. 4 din Codul muncii prevad ca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, contractele colective de munca reprezinta legea partilor.
Recurenta, semnatara a celor doua contracte colective de munca, nu poate sa refuze indeplinirea obligatiilor asumate invocand dificultati financiare sau orice alte motive, inclusiv faptul ca ar fi fost agent economic  monitorizat.
Prin incheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine conventionala, creat de angajatori si salariati, in functie de conditiile economice si sociale precum si de interesele celor doua parti.
Clauzele fiecarui contract colectiv de munca are valoare normativa; ele alcatuiesc un "drept al muncii" propriu al celor care il incheie.
      Potrivit legii, contractul colectiv de munca se incheie intre angajator, pe de o parte si salariati, de cealalta parte (art. 236 alin. 1 din Codul muncii, art. 1 alin. 1 si art. 14 din Legea nr. 130/1996), in urma unei negocieri colective.
Aceasta negociere presupune o suita de discutii si tratative, o comunicare intre cei doi parteneri sociali, ocazie cu care recurenta angajator trebuia sa aiba in vedere si sa puna in discutie tocmai aceste dificultati economico-financiare invocate prin cererea de recurs.
Drepturile solicitate de reclamanti sunt prevazute de contractele colective de munca pe anii 2005 - 2006 si 2007 - 2008 iar actele normative invocate de recurenta prin care s-ar fi prevazut pentru agentii economici monitorizati fondul de salarii si numarul mediu de personal, precum si reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecarui minister si autoritate publica centrala sunt din 2005 si 2006.
Dupa incheierea si intrarea lor in vigoare, aceste contracte colective de munca urmeaza a se executa, avand putere de lege intre partile contractante (art. 236 alin. 4 Codul muncii coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996).
Executarea presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate.
Art. 243 din Codul muncii si art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevad ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie si, ca neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati.
Acestea sunt dispozitiile speciale ce reglementeaza sfera de executare si aplicare a contractului colectiv de munca si nu dispozitiile generale invocate de recurenta.
Este o aplicare a principiului potrivit caruia norma speciala deroga de la norma generala - specialia generalibus derogant.
Aceste norme speciale se aplica ori de cate ori ne aflam in fata unui caz ce intra sub incidenta prevederilor sale, cum este cazul in speta de fata.
In conformitate cu dispozitiile art. 244 din Codul muncii si ale art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele unui contract colectiv de munca pot fi modificate pe tot parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru, modificare care face, de asemenea, obiectul unei negocieri.
Aceasta este calea pe care ar putea eventual recurenta sa o urmeze dar in nici un caz nu poate refuza sa execute obligatiile asumate prin contract.
Curtea nu poate retine nici apararea recurentei in sensul ca obligatia de a achita drepturile pretinse de reclamanti este conditionata de incadrarea in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, intrucat asa cum mai sus s-a aratat, dispozitiile celor doua contracte colective de munca sunt clare si lipsite de echivoc, nedispunand nici o limita in sensul celor sustinute de recurenta.