Administrativ fiscal : TVA - cota zero. Contradictie intre lege si normele de aplicare

      Prin cererea inregistrata sub nr. 1653 din 5 martie 2002, reclamanta S.C. "Ina" S.R.L. Botosani a solicitat in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Botosani, anularea deciziei nr. 13/2002, emisa de Directia Generala, precum si anularea partiala a procesului verbal de constatare nr. 8/2002, exonerarea de plata sumelor retinute de organul constatator cu titlu de TVA si majorari de intarziere, obligarea la rambursarea TVA.
      In motivarea actiunii reclamanta sustine faptul ca organul de control fiscal a retinut gresit obligatia de plata a TVA cu majorari aferente unor operatiuni de export, deoarece O.U.G. nr. 17 /2000 stabileste aplicarea cotei TVA zero in acest caz. Ca, nedatorand TVA nu poate fi obligata nici la plata majorarilor de intarziere.
      Prin sentinta civila nr. 371 din 15 mai 2002 - instanta a admis actiunea si a anulat decizia de impunere emisa de D.G.F.P. J. Botosani, exonerand reclamanta de plata sumei de 222.134.454 lei reprezentand TVA si 7.393.771 lei majorari de intarziere.
      S-a retinut ca art. 17 lit. B.a) din O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoare adaugata, aprobata cu modificari prin Legea nr. 547 din 17 octombrie 2001 prevede ca se aplica cota TVA zero pentru exporturile de bunuri, transportul si prestarile de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul in Romania, a caror contravaloare se incaseaza in valuta in conturi bancare deschise la banci autorizate de B.N.R.
      In speta este necontestat faptul ca reclamanta a efectuat in perioada verificata de autoritatea fiscala, exporturi de mobilier si portelan catre beneficiarii din Ucraina si Lituania si ca pentru operatiunile derulate in noiembrie - decembrie 2001, valuta reprezentand pretul marfurilor a fost incasata in conturile pe care le are deschise la Banca Agricola Reiffeisen S.A. - Sucursala Botosani, ambele autorizate de B.N.R.
      Prin adresele nr. 1890 din 31 ianuarie 2002 si nr. 742 din 31 ianuarie 2002, cele doua Banci confirma ca valuta aferenta exporturilor efectuate de reclamanta in perioada noiembrie - decembrie 2001 au fost efectiv incasate prin conturile deschise la acestea, prin transferuri bancare si depuneri in numerar de catre cetateni straini cu respectarea Regulamentului Valutar nr. 3/1997 aprobat de Banca Nationala a Romaniei.
      Ca urmare, este de observat ca reclamanta a respectat intocmai conditiile impuse de Legea nr. 547 din 17 octombrie 2001 - publicata in Monitorul Oficial nr. 676 din 25 octombrie 2001 - la art. 17 pct. B.a) pentru a beneficia de cota zero TVA, deoarece valuta aferenta bunurilor exportate a fost incasata in conturi bancare la Banci autorizate de B.N.R.
      Organul de control fiscal retine ca reclamanta datoreaza TVA, intemeindu-se pe prevederile Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401 din 19 mai 2000 - publicata in Monitorul Oficial nr. 231 din 26 mai 2000 - care la pct. 9.2. al. 2 stabilesc ca, pentru operatiunile prevazute la art. 17 lit. B.a.) din ordonanta nu beneficiaza de cota zero de taxa pe valoare adaugata contribuabilii care incaseaza valuta in numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale.
      Cum organul de control fiscal a stabilit ca parte din valuta aferenta exporturilor a fost depusa in conturile reclamantei, in numerar, s-a considerat ca, potrivit normei de aplicare, aceasta este exceptata de la cota zero TVA, deoarece - potrivit motivarii din Decizia nr. 13/2002 - nu a putut dovedi provenienta valutei.
      Sub acest aspect este de observat faptul ca organul fiscal a retinut ca reclamanta nu ar fi justificat cota zero de TVA cu actele prevazute de lege, cum ar fi cele enumerate de Normele metodologice la pct. 9.3. si urmatoarele de sub art. 17 din Ordonanta.
      Pe de alta parte, asa cum s-a aratat, este pe deplin dovedit si, de altfel, necontestat, faptul ca valuta a fost incasata in conturile deschise la Banci autorizate de B.N.R. cu deplina respectare a Regulamentului Valutar aprobat de Banca Nationala.
      Ca urmare, este dovedit ca reclamanta intruneste toate cerintele art. 17 pct. B.A9 din O.U.G. nr. 17/2000, astfel incat prevederea din Normele de aplicare trebuia privita ca adaugand la lege, in sensul ca a restrans aria de aplicare a art. 17 introducand o ipoteza de neaplicare a acestuia, contrar vointei legiuitorului.
      Semnificativ sub acest aspect este faptul ca Normele aprobate prin H.G. nr. 401 din 19 mai 2000 au fost elaborate in aplicarea Ordonantei anterior aprobarii acesteia de catre Parlament.
      Or, prin Legea nr. 547 din 17 octombrie 2001 a fost aprobata, cu modificari, O.U.G. nr. 17/2000, lasand, insa, nemodificat textul art. 17 pct. B.a) din Ordonanta, astfel incat, nici cu acest prilej nu a fost preluata excluderea de la cota zero de TVA prevazuta in Norme in raport de modalitatea concreta de incasare a valutei reprezentand contravaloarea marfurilor exportate.
      In consecinta, tribunalul retine ca normele au operat o modificare implicita a legii in problema in discutie, ceea ce duce la o situatie de conflict ce nu poate fi solutionata decat prin aplicarea prevederilor legale.
      In masura in care autorii Normelor au considerat ca se impunea amendarea Ordonantei in sensul retinut de organul de control fiscal, acestia o puteau face cu prilejul aprobarii Ordonantei prin Legea nr. 547/2001, ceea ce, insa, nu s-a intamplat.
      Intrucat, asa cum s-a aratat in cele ce preced, reclamantei ii sunt aplicabile prevederile legale ce reglementeaza cota zero de TVA pentru exportul de bunuri, actiunea va fi admisa si in consecinta va fi anulata decizia atacata, procesul verbal de constatare in partea privind TVA si majorari de intarziere, va fi exonerata reclamanta de plata TVA si a majorarilor si se va obliga parata la rambursarea TVA in valoare de 222.134.454 lei.
(Sentinta civila nr. 371 din 15 mai 2002, pronuntata in dosarul nr. 1653/E/2002)